Alexandru Ioan Cuza (nascut la 20 martie 1820, probabil la Barlad sau Galati decedat la 3/15 mai 1873, la Heidelberg

- Germania). Tatal sau, Ioan, se tragea dintr-o veche familie moldoveana din partile Falciului (pe Prut, astazi judetul Vaslui) si a ocupat diferite dregatorii, ajungand postelnic n vremea lui Ionita Sandu Sturdza. Mama sa, Sultana, provenea dintr-o familie greco-italiana din Constantinopol, dar romanizata. Viitorul domn si-a facut primele studii la Iasi, intr-un pension francez, unde i-a avut colegi pe Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri si pe marele artist dramatic de mai tarziu, Matei Millo. Isi continua studiile la Paris, luandu-si bacalaureatul n anul 1835. Reintors n tara, intra n armata si, apoi, este membru al judecatoriei din tinutul Covurlui (astazi, judetul Galati). n 1844 se casatoreste cu Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache Rosetti. A.I.Cuza a fost participant activ al miscarii revolutionare de la Iasi, din martie 1848, fiind exilat impreuna cu alti 12 fruntasi ai acesteia. Scapat de sub escorta care-i ducea la Galati, Cuza trece n Transilvania, unde participa la Adunarea de la Blaj din 3-5 mai 1848, apoi trece n Bucovina, unde formeaza, cu alti moldoveni veniti aici, Comitetul revolutionar moldevean. n anii urmatori a avut diferite slujbe: presedinte al judecatoriei Covurlui, director n Ministerul de Interne, vornic (1855) si parcalab (1856) la Galati. Din aceasta functie isi da demisia n timpul alegerilor pentru Adunarea Ad-hoc, protestand impotriva manevrelor de falsificare a listelor electorale facute de caimacamul Nicolae Vogoride. Prin acest gest a devenit cunoscut n tara si n cercurile diplomatice europene. n momentul alegerii sale ca domn, A.I.Cuza era comandantul ostirii Moldovei, cu gradul de colonel. Devenise foarte popular, i se cunostea firea mai putin interesata n a face cariera, era un mare patriot, cu idei largi, liberale. Caracterul sau integru, deschis, sprijinul primit din partea membrilor Partidei Nationale de la Iasi si Bucuresti, legaturile pe care le avea n societatile secrete revolutionare (de tip masonic) din Ranta si din principate (era venerabil al lojei "Steaua Dunarii" din Galati), presiunea populatiei bucurestene asupra Adunarii Elective de pe Dealul Mitropoliei au fost factorii care au concurat n alegerea sa ca domn al ambelor principate la 24 ianuarie 1859. Istoria a retinut marile infaptuiri din timpul domniei sale: desavarsirea unirii de la 1859, adoptarea primelor reforme care au consolidat tanarul stat roman (secularizarea averilor manastiresti, legea rurala, legea instructiunii publice, organizarea justitiei, a armatei, s.a.), desfasurarea unei activitati diplomatice interne pentru acceptarea de catre puterile europene a schimbarilor aduse Conventiei de la Paris. n intreaga sa activitate a fost sprijinit de o generatie de patrioti si revolutionari pentru care interesele poporului roman au fost mai presus de interesele personale. S-au retinut si unele greseli politice si scaderi personale ale domnitorului: manifestarile de autoritate din partea a doua a domniei, indepartarea de unii colaboratori integri si activi si crearea unui grup de favoriti nu tocmai apropiati de nevoile tarii, dar care faceau trafic de influenta si se imbogateau. La acestea se adauga viata aventuroasa pe care o ducea, intretinand legaturi cu frumoasa Maria Obrenovici, fiica marelui proprietar Costin Catargiu, din care au rezultat doi copii, adoptati de domnitor, cu acordul doamnei Elena Cuza. Inlaturarea lui Cuza de la tron a avut loc la 11 februarie 1866, cand un grup de ofiteri reprezentand "monstruoasa coalitie" l-a silit sa semneze actul de abdicare. Dupa o scurta sedere la Brasov, Cuza a plecat spre Viena, unde a locuit o vreme; n ianuarie 1872 s-a stabilit la Florenta. S-a stins din viata la Heidelberg. Ramasitele sale pamantesti au fost aduse n tara si inmormantate la Ruginoasa. Astazi, osemintele sale se afla la biserica " Trei Ierarhi " din Iasi, unde au fost aduse n timpul celui de-al doile razboi mondial.