curs dr international Suport de curs SEMNIFICATIA PICTOGRAMELOR

?= INFORMATII DE REFERINTA/CUVINTE CHEIE = TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TEMA DE REFLECTIE = TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNUI CAPITOL SAU SECTIUNE

Page 1

curs dr international

Tematica cursului

1. Capitolul I. Societatea internationala si dreptul sau. 2. Capitolul II. Modalitati de aplicare a dreptului international public. Page 2

curs dr international 3. Capitolul III. Elemente de drept international privat.

Page 3

curs dr international

CAPITOLUL I SOCIETATEA INTERNATIONALA SI DREPTUL SAU

1. Cuprins 2. Obiectiv general 3. Obiective operationale 4. Timpul necesar studiului capitolului 5. Dezvoltarea temei 6. Bibliografie selectiva 7. Tema de reflectie 8. Modele de teste 9. Raspunsuri si comentarii la teste Cuprins ? Elemente introductive n dreptul international public ? Formarea dreptului international ? Subiectele dreptului international public ? Probleme privind populatia si teritoriul n dreptul international public Page 4

curs dr international ? Obiectiv general: Cunoasterea regulilor care guverneaza comunitatea internationala, raporturile interstatale si a rolului pe care l joaca statele n viata internationala. ? Obiective operationale: nsusirea unor elemente de baza privind specificul dreptului international public, izvoarele si destinatarii sai. = 6 ore

- TEMA I ELEMENTE INTRODUCTIVE N DREPTUL INTERNATIONAL PUBLIC 1. Notiunea, definitia si caracteristicile dreptului international Notiune Dreptul international public constituie un Page 5

curs dr international ansamblu de norme juridice care guverneaza raporturile care se stabilesc n cadrul societatii internationale. Ansamblul statelor si al altor entitati angajate n raporturi pe plan international (organizatiile internationale guvernamentale etc), guvernate de normele dreptului international public, formeaza societatea sau comunitatea internationala. Procesul de constituire si de aplicare a normelor dreptului international public n cadrul comunitatii internationale reprezinta ordinea juridica internationala. Se foloseste notiunea de drept international public , care reglementeaza raporturile dintre state si alte subiecte de drept international, pentru a-l diferentia de dreptul international privat, care reglementeaza raporturi de drept civil n care intervine un element de extraneitate (un strain, un bun situat ntr-o alta tara, o activitate care se desfasoara ntr-o alta tara etc.). n cadrul raporturilor de drept international privat statul nu mai apare ca purtator de suveranitate, ca purtator al puterii de stat, ci e una din partile raportului de drept civil. Page 6

curs dr international Definitie Dreptul international reprezinta un ansamblu de principii si norme create de catre state pe baza acordului de vointa, exprimate n forme juridice specifice (tratate, cutuma), pentru a reglementa relatiile dintre ele privind pacea, securitatea si cooperarea internationala, norme a caror aplicare este realizata prin respectarea de buna voie, iar n caz de necesitate, prin sanctiunea individuala sau colectiva a statelor. Din definitia de mai sus rezulta ca, obiectul dreptului international public l constituie reglementarea raporturilor dintre state, precum si ntre acestea si alte subiecte de drept international (organizatii interguvernamentale etc.) si stabilirea competentelor, a drepturilor si obligatiilor subiectelor dreptului international public n relatiile internationale. Pentru a fi guvernate de normele dreptului international, relatiile respective trebuie sa fie relatii n care statele se manifesta ca titulare ale drepturilor lor suverane. Page 7

curs dr international Caracteristici ale dreptului international public n societatea internationala, pozitia statelor este cea de egalitate juridica. Inegalitatile care apar n mod firesc ntre state nu determina, din punct de vedere al dreptului international public, relatii de subordonare ntre state, fiecare dintre ele beneficiind de atributul de stat suveran si egal n drepturi cu celelalte. De aici, teza ca dreptul international public este un drept de coordonare si nu un drept de subordonare, cum este dreptul intern al statelor. Cu alte cuvinte, n societatea internationala nu exista o ierarhie care sa situeze un stat de-asupra altora, ele fiind considerate din punct de vedere juridic egale n drepturi. Din raportarea dreptului international public la dreptul intern al statelor, rezulta anumite particularitati ale dreptului international public: a) Sub aspectul modului de elaborare a normelor, n societatea internationala nu exista un organ legislativ international situat deasupra statelor, care sa elaboreze o legislatie internationala. Statele sunt cele care creeaza normele Page 8

curs dr international internationale, prin acordul lor de vointa, exprimat n mod liber si concretizat n tratate si cutuma si tot statele sunt si destinatarele acestor norme. Statele accepta sa si conformeze comportamentul lor pe plan extern, n functie de normele dreptului international public. b) n societatea internationala nu exista organe executive, asemanatoare guvernului, care sa asigure aplicarea normelor dreptului international public n raporturile dintre subiectele acestuia. Aceasta atributie revine tot statelor. c) n comunitatea internationala, nu exista organe judecatoresti cu competenta generala si obligatorie, care sa intervina din oficiu instituind sanctiuni, atunci cnd normele de drept nu sunt respectate. Aceasta nu nseamna ca nu ar exista organisme internationale cu functii jurisdictionale, competenta acestora fiind conditionata de exprimarea acordului expres al statelor aflate n cauza. Pentru ca un stat sa poata figura n calitate de parte n fata Curtii Internationale de Justitie, este necesar consimtamntul acestuia. n alte cazuri, pentru ca un stat sa poata fi tras la raspundere n fata unei instante jurisdictionale, acesta Page 9

curs dr international trebuie sa fie parte la tratatul care a instituit acea instanta (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Curtea Europeana de Justitie ). d) Normele dreptului international public nu prevad n mod expres sanctiuni pentru cazul nerespectarii lor, spre deosebire de dreptul intern al statelor, ceea ce nu nseamna ca aceste norme ar fi facultative. Dar, ntruct statele sunt cele care creeaza normele internationale, prin tratate sau cutuma, se prezuma buna-credinta a acestora n a le respecta. Deci, respectarea normelor dreptului international public nu se bazeaza n principiu pe constrngere, desi aceasta nu este exclusa n anumite cazuri. Sanctiunile n dreptul international public Recurgerea la sanctiuni intervine n conditiile n care un stat comite un act sau un fapt ilicit, din punct de vedere al dreptului international public, mpotriva unui alt stat, sau atunci cnd ncalca o norma imperativa (denumita de jus cogens), comitnd, de exemplu, o crima internationala. Competenta de a constata ca un anumit act Page 10

curs dr international sau fapt savrsit de un stat constituie un act ilicit si de a aplica sanctiuni, revine: statelor si Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.) sau altor organizatii internationale regionale. n cazul comiterii de catre un stat a unui act ilicit mpotriva altui stat, statul victima, dupa ce dovedeste carecterul ilicit al actului, poate fi autorizat de catre organele O.N.U. sa aplice sanctiuni. n cazul comiterii de catre un stat, prin reprezentantii sai, a unei crime internationale, oricare dintre statele membre ale comunitatii internationale are interesul sa constate producerea actului ilicit si sa sanctioneze statul vinovat de ncalcarea ordinii publice internationale. O.N.U. si alte organizatii internationale regionale, n numele societatii internationale si n limitele mandatului primit din partea statelor membre prin statutul organizatiei (Carta O.N.U, etc) sunt abilitate sa constate si sa sanctioneze acte sau fapte ilicite ale statelor. a) Sanctiunile aplicabile de catre state pot sa conste n riposta militara, acte de retorsiune sau represalii. Atacul armat din partea unui stat poate fi sanctionat prin riposta militara de catre Page 11

curs dr international statul victima, n baza dreptului la autoaparare prevazut de Carta O.N.U. Tot n numele dreptului la autoaparare, statele pot sa recurga la acte de retorsiune, constnd n acte neamicale considerate nsa legitime, cum sunt: ruperea relatiilor diplomatice, revocarea privilegiilor diplomatice sau consulare, instituirea unui embargo sau ntreruperea unui ajutor economic, atunci cnd o asemenea masura nu ncalca prevederile unui tratat Represaliile sunt acele acte ale unui stat care, desprinse e contextul n care se desfasoara, ar trebui considerate ilegale, dar care pot fi justificate uneori n cazul n care acestea constituie un raspuns la conduita contrara dreptului international al altui stat. Represaliile pot avea un caracter politic, economic sau juridic, dar nu pot avea un caracter militar. Spre exemplu, un stat dispune exproprierea masiva a unor bunuri apartinnd cetatenilor altui stat, fara sa acorde despagubirile legale, stabilite printr-un acord international. Statul ai carui cetateni au fost prejudiciati n acest mod, poate replica prin exproprierea n conditii identice a bunurilor cetatenilor statului care a ncalcat Page 12

curs dr international acordul international si care se afla pe teritoriul sau. b) Organizatiile internationale, prin organele lor, pot sa aplice anumite sanctiuni, n cazul ncalcarii unor norme de drept international public. n cadrul O.N.U., Consiliul de Securitate este organul mandatat sa aplice sanctiuni. Aplicarea sanctiunilor nu vizeaza, pedepsirea statului, ci, n primul rnd, restabilirea pacii si securitatii internationale. Sanctiunile care pot fi aplicate, sunt de doua tipuri: fara folosirea fortei armate (masuri de ordin politic si economic) si cu folosirea fortei armate (masuri de ordin militar). Din cadrul primei categorii de sanctiuni fac parte: ntreruperea relatiilor economice si a comunicatiilor, sau ruperea relatiilor diplomatice. Din cadrul celei de-a doua categorii fac parte: demonstratiile, blocadele sau alte operatiuni executate de forte aeriene, maritime sau terestre, ale statelor membre O.N.U. Consiliul de Securitate intervine atunci cnd constata ca o anumita situatie internationala reprezinta: o amenintare mpotriva pacii, o ncalcare a pacii sau un act de agresiune. Page 13

curs dr international Cel mai frecvent, Consiliul de Securitate a apreciat ca o situatie internationala care a reclamat aplicarea unei sanctiuni, reprezinta o amenintare mpotriva pacii. n cteva cazuri doar s-a justificat calificativul de ncalcare a pacii (razboiul Irak-Iran, razboiul din Iugoslavia). Alte situatii internationale au fost apreciate ca reprezentnd amenintari mpotriva pacii: mpiedicarea exercitarii dreptului popoarelor la autodeterminare (n Rodezia si Namibia), terorism (n Libia), violarea drepturilor omului si exod masiv de populatie peste granitele nationale (n Ruanda). Sanctiunile aplicabile de catre organizatiile internationale regionale pot sa conste n: pierderea de catre state a unor avantaje decurgnd din calitatea lor de membre ale organizatiei, suspendarea temporara a dreptului de vot al statului n cadrul organizatiei, sau excluderea din organizatie. n cadrul Consiliului Europei, organul decizional - Comitetul de Ministri - poate dispune (la recomandarea Adunarii Parlamentare), suspendarea dreptului de vot al statului n cadrul organizatiei sau excluderea unui stat membru daca acesta a ncalcat n mod grav principiul statutar al organizatiei Page 14

curs dr international respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Africa de Sud a fost exclusa temporar din cadrul Organizatiei Internationale a Muncii. De asemenea, Fondul Monetar International poate sa recurga la aplicarea unor sanctiuni sub forma neacordarii sau retragerii unor credite. Fundamentul dreptului international l constituie acordul de voita al statelor. Statele accepta faptul ca, un corp de norme juridice este absolut necesar pentru a le reglementa comportamentul n raporturile cu alte state si entitati internationale. Atunci cnd apar state noi n societatea internationala nu este nevoie de o declaratie de acceptare a dreptului international public din partea acestora. Dreptul international n vigoare, n momentul aparitiei lor, le este n principiu opozabil. Se admite, nsa, dreptul statelor de a refuza aplicarea unor cutume internationale, precum si de a initia noi reguli cutumiare. Realizarea acordului de vointa al statelor, prin intermediul tratatelor, nu Page 15

curs dr international se obtine n mod automat. Procedura de ncheiere a tratatelor are un caracter complex si nu sunt excluse presiunile exercitate asupra statelor sau blocajele n negocieri. O mare parte din domeniile de interactiune ntre state sunt reglementate de dreptul international. Exista totusi un domeniu rezervat, o zona n care statelor li se acorda o larga libertate de actiune, acest domeniu apartinnd competentei lor nationale exclusive si care include: alegerea formei de stat, organizarea politicii interne, organizarea administrativ teritoriala, apararea si securitatea nationala. n acest domeniu nu este admisa nici o interventie exterioara, n numele necesitatii respectarii dreptului international public. Problema respectarii drepturilor fundamentale ale omului n plan intern, considerata n dreptul international traditional ca apartinnd domeniului rezervat al statului, face parte n prezent din domeniul cooperarii internationale. Raportul dintre dreptul international public si dreptul intern Desi dreptul international si dreptul Page 16

curs dr international intern sunt sisteme juridice distincte, cele doua sisteme se ntrepatrund, n sensul ca, n baza tratatelor internationale pe care le ncheie, statele sunt obligate sa ia anumite masuri pe plan intern pentru a ndeplini obligatiile internationale la care s-au angajat. Pe de alta parte, n legislatia interna a statelor exista reglementari care depasesc cadrul lor national, regiznd comportamentul lor pe plan extern. De exemplu, normele interne prin care se desemneaza organele statale cu atributii n relatiile internationale, procedurile de semnare si ratificare a tratatelor, statutul juidic al strainilor, normele legale privind recunoasterea cetateniei. n practica, se pune problema de a stabili care este impactul dreptului international asupra dreptului intern al statului, mai precis, de a stii, n cazul unui conflict ntre normele celor doua sisteme de drept, care dintre acestea prevaleaza. n acest sens, n literatura juridica s-au conturat doua teorii : teoria dualista si teoria monista. a) Conform teoriei dualiste (elaborata n doctrina germana si italiana, la sfrsitul sec.al XIX lea si nceputul sec. XX), dreptul international si dreptul intern Page 17

curs dr international reprezinta sisteme juridice cu valoare egala, dar distincte, care actioneaza pe planuri diferite, avnd izvoare si destinatari diferiti. n consecinta, cele doua sisteme juridice nu se pot intersecta n nici o situatie, fiecare dintre ele reglementnd un domeniu specific de raporturi juridice. Se sustine, de asemenea, ca poate sa existe neconformitati ntre actele interne si cele internationale, ceea ce n dreptul contemporan nu este de acceptat. b) Teoria monista are la baza ideea ansamblului normelor juridice ale celor doua sisteme de drept si subordonarea unui drept fata de celalalt si cuprinde doua variante: - monismul cu primatul dreptului intern asupra dreptului international; - monismul cu primatul dreptului international asupra dreptului intern. Prima varianta, dominanta n doctrina sec. XIX, sustinnd independenta si suveranitatea deplina a statelor, ncearca sa demonstreze ca dreptul international reprezinta o proiectare n sfera raporturilor dintre state a unor norme din dreptul intern, dreptul international derivnd deci, din dreptul intern al fiecarui stat. Page 18

curs dr international Cea de a doua varianta a aparut ca o reactie fata de prima, sustinnd ca dreptul international public ar determina limitele competentelor dreptului intern al statelor. Aceasta varianta porneste de la conceptiile dreptului natural, afirmnd ca ar exista o ordine juridica universala, superioara ordinilor juridice nationale, un adevarat stat mondial, care atribuie competente statelor n cadrul acestei ordini juridice universale. Practica internationala nu a confirmat acesta teorie care neaga competentele statului rezultnd din suveranitatea acestora. n dreptul contemporan, se manifesta o tot mai accentuata determinare a dreptului intern de catre dreptul international, fara ca vreuna din cele doua teorii sa se fi validat n totalitate. Nu exista nsa o practica uniforma a statelor n acest sens, primatul unuia sau a altuia dintre cele doua sisteme juridice apreciindu-se pentru fiecare caz n parte, n functie de prevederile constitutiilor nationale, dar si ale Conventiei de la Viena (1969) privind dreptul tratatelor, n care se afirma: O parte (n.n. statul) nu poate invoca dispozitiile dreptului sau intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat (art.27). Page 19

curs dr international TEMA II FORMAREA DREPTULUI INTERNATIONAL 1. Izvoarele dreptul international public Izvoarele dreptului international sunt forme specifice de exprimare a normelor acestui drept, care rezulta din acordul de vointa al statelor. Ele sunt deci surse ale normelor dreptului international public sau mijloace juridice de exprimare a acestora. n lipsa unei dispozitii concrete n acest sens, punctul de plecare n stabilirea izvoarelor dreptului international este art.38 din Statutul Curtii Internationale de Justitie, care, stabilind dreptul pe care l aplica Curtea, identifica principalele izvoare si ofera o ierarhizare a acestora. Se disting astfel, ca izvoare principale tratatul si cutuma, iar ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor dreptului international public - hotarrile judecatoresti si doctrina. Statutul Curtii alatura acestor categorii de izvoare echitatea, considerata ca potential izvor de drept. n doctrina juridica contemporana se Page 20

curs dr international afirma ca aceste categorii prevazute de Statutul Curtii nu epuizeaza lista izvoarelor dreptului international public, adaugnd izvoarelor enumerate alte doua categorii: actele adoptate de organizatiile internationale si unele dintre actele unilaterale ale statelor. Principalele izvoare ale dreptului international sunt, asadar, tratatul si cutuma. A. Tratatul international

Tratatul international reprezinta n sens larg un acord sau o ntelegere care se ncheie ntre membrii comunitatii internationale si care este destinata sa produca efecte de drept international. n perioada de nceput a evolutiei dreptului international public, cutuma reprezenta mijlocul principal de exprimare a normelor sale juridice, dar dupa cel de-al doilea razboi mondial, ca urmare a ncheierii unui mare numar de tratate internationale care au marcat sfrsitul razboiului, tratatul devine mijlocul cel mai frecvent de exprimare a normelor dreptului international. Primatul acestei categorii de izvoare (tratatele) asupra altora reprezinta si un efect al aparitiei Page 21

curs dr international de noi state si organizatii interguvernamentale pe scena vietii internationale, raporturile ntre acestea concretizndu-se n tratate. Totodata, s-a extins numarul tratatelor multilaterale, cu caracter universal, care reglementeaza din punct de vedere juridic, domenii de interes general al comunitatii internationale, cum sunt cel al pacii si securitatii internationale (Carta O.N.U), al drepturilor fundamentale ale omului (Pactele O.N.U. din 1996), al dezvoltarii economice si comertului international (Statutele F.M.I. si B.I.R.D). Tratatul constituie principala forma de creare a normelor dreptului international, putnd reglementa cu precizie si usor de dovedit domenii complexe ale colaborarii si permitnd formarea normelor de drept ntr-un interval scurt de timp. n doctrina juridica s-a ridicat problema de a stabili daca orice tratat international poate fi considerat izvor de drept. n acest sens, trebuie sa se faca distinctie ntre tratatele licite si cele ilicite. Un tratat licit este cel ncheiat cu respectarea normelor dreptului international public. Tratatul ilicit este acel tratat care ncalca norme de drept international imperative (de jus Page 22

curs dr international cogens), sau este nul, ca urmare ca urmare a existentei unor vicii de consimtamnt la ncheierea sa. S-a conchis ca, numai tratatele licite si aflate n vigoare pot sa constituie izvoare de drept international public. Tratatele internationale, ca izvoare de drept international public, se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: - concretizeaza cu precizie acordul de vointa al statelor, stabilind drepturile si obligatiile juridice ale acestora; - permit adaptarea dreptului international la dinamica schimbarilor ce intervin n cadrul comunitatii internationale, prin posibilitatea formularii de amendamente sau a revizuirii textului lor. B. Cutuma Cutuma, considerata cel mai vechi izvor de drept international, reprezinta o practica generala, constanta, relativ ndelungata si repetata a statelor, considerata de ele ca avnd forta juridica obligatorie. Statutul Curtii Internationale de Justitie o defineste ca dovada a unei practici generale, acceptata ca drept. Prin urmare, pentru ca o practica a statelor Page 23

curs dr international sau a altor subiecte de drept international sa fie considerata cutuma, potrivit dreptului international, aceasta trebuie sa ntruneasca cumulativ elemente de ordin material si subiectiv: - sa aiba un caracter nescris si general, relativ ndelungat si repetat; - sa fie acceptata de catre subiectele dreptului international public ca o regula de conduita cu forta juridica obligatorie. Prin aceste elemente, cutuma se deosebeste de alte practici, cum sunt obiceiul si curtoazia internationala. Practicile mentionate nu au caracter obligatoriu, fiind lipsite de recunoastere juridica si nu atrag raspunderea internationala a statelor n cazul nerespectarii lor. Unele uzante s-au transformat n timp n reguli cutumiare (de exemplu imunitatile si privilegiile diplomatice); de asemenea, unele reguli cutumiare au devenit simple uzante (anumite reguli de ceremonial aplicate diplomatilor). n practica s-a ridicat problema de a stabili numarul statelor care trebuie ntrunit pentru ca o practica sa devina cutuma. n jurisprudenta sa, Curtea Internationala de Justitie a afirmat ca este nevoie de o participare larga si Page 24

curs dr international reprezentativa din partea statelor nsa nu de totalitatea statelor care formeaza societatea internationala la un moment dat. (cazul Platoului continental al Marii Nordului, hot. C.I.J. din 20.02.1969). Este posibila formarea unor cutume chiar pe o arie geografica limitata, cum sunt cutumele regionale, locale sau chiar bilaterale. n ceea ce priveste timpul necesar formarii unei cutume, acesta poate fi si mai scurt (ctiva ani) cu conditia ca, practica statelor sa fi fost frecventa si uniforma. n acest mod s-au format asa zisele cutume salbatice, cum este dreptul popoarelor la decolonizare. Obligatia de a dovedi existenta unei cutume incumba statului care o invoca, fie pentru a se apara mpotriva unei pretentii a altui stat, fie pentru a revendica un drept propriu. Exemple de acte sau fapte care pot fi considerate elemente ale unei norme cutumiare: - acte interne ale statului (acte ale ministerelor, note diplomatice, declaratii de politica externa, corespondenta diplomatica, alte acte normative interne cu conditia sa produca efecte pe plan extern); Page 25

curs dr international - clauzele unor tratate invocate ca norme cutumiare de catre alte state dect cele care sunt parti la tratat; - practica generala a organizatiilor internationale ( de exemplu, regula potrivit careia abtinerea voluntara de la vot a unui membru permanent al Consiliului de Securitate al O.N.U. nu constituie un obstacol n adoptarea unei rezolutii, s-a impus ca o cutuma internationala). Raportul dintre tratat si cutuma n ceea ce priveste raportul dintre tratat si cutuma, din practica Curtii Internationale de Justitie, se desprind cteva reguli: - normele prevazute n tratate pot fi acceptate si aplicate de alte state terte de tratat sau pot fi impuse acestora ca reguli cutumiare; - tratatele si cutumele care au acelasi continut pot sa existe n paralel; - n caz de dubiu, tratatele se interpreteaza potrivit dreptului cutumiar, a carui norma, daca are caracter imperativ va avea prioritate fata de tratat. Trebuie precizat nsa, ca daca un stat a manifestat n mod sistematic si explicit o atitudine de respingere a unei cutume internationale aceasta nu i poate fi opozabila. Page 26

curs dr international C. Hotarrile judecatoresti Nu creeaza propriu-zis norme de drept, ci contribuie doar la precizarea corecta a unei norme de drept international. Pot fi incluse n aceasta categorie: - Jurisprudenta Curtii Internationale de Justitie, cu precizarea ca hotarrile acestei instante internationale au forta juridica obligatorie doar pentru partile din litigiu si pentru cauza n care se pronunta; - Hotarrile tribunalelor arbitrale internationale; - Hotarri ale unor tribunale nationale, pronuntate n litigii care ridica probleme de drept international. D. Doctrina Din doctrina fac parte lucrarile stiintifice ale unor specialisti n domeniu, ct si operele unor foruri stiintifice internationale cum sunt: Asociatia de Drept International, Institutul de Drept International, Comisia de Drept International a O.N.U., precum si opiniile separate ale judecatorilor Curtii Internationale de Justitie anexate deciziilor Curtii. n jurisprudenta instantelor internationale, doctrina s-a Page 27

curs dr international invocat adesea ca dovada a existentei unei norme si nu ca sursa a dreptului international. E. Actele organizatiilor internationale Cei mai multi autori considera aceasta categorie de acte ca reprezentnd un izvor secundar, derivat al dreptului international public, n virtutea faptului ca organizatiile internationale guvernamentale sunt subiecte derivate de drept, fiind creatia statelor. Actele constitutive ale organizatiilor (Carta O.N.U., Statutul Consiliului Europei etc) stabilesc forta juridica a actelor pe care le adopta organizatia. Statutele prevad, de regula, doua categorii de acte ale organelor unei organizatii internationale: - acte ce se refera la organizarea si functionarea interna a organizatiei si care au un caracter obligatoriu; - acte care se adreseaza statelor membre si care cuprind norme de comportament cerute pentru realizarea scopului organizatiei; acestea sunt fie obligatorii, fie facultative. Consiliul de Securitate al O.N.U. adopta rezolutii obligatorii pentru statele membre O.N.U., organele Uniunii Europene Page 28

curs dr international adopta decizii, regulamente, directive cu caracter obligatoriu, Adunarea Generala O.N.U. si Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei adopta recomandari. Chiar daca recomandarile, prin natura lor, nu constrng, din punct de vedere juridic, statele destinatare ele nu pot fi totusi considerate simple ndemnuri, ntruct acestea si-au asumat, n momentul aderarii la organizatie, angajamentul de a concura la realizarea scopului nscris n statut. F. Actele unilaterale ale statelor Sunt luate n considerare acele acte ale statelor care produc efecte juridice n planul relatiilor internationale: declaratia, recunoasterea, protestul si renuntarea. a) Declaratia este actul prin care un stat face cunoscuta altor state pozitia sa n legatura cu o anumita situatie si este n masura sa angajeze acel stat pe plan extern. De exemplu, declaratia statului prin care accepta jurisdictia obligatorie a Curtii Internationale de Justitie, sau declaratiile unor state de stabilire a unor drepturi exclusive si suverane asupra platoului continental (acestea din urma au determinat formarea unor norme cutumiare n domeniu vezi, Proclamatia Truman Page 29

curs dr international 1946); b) Recunoasterea este actul prin care un stat constata aparitia unui nou subiect de drept international (un alt stat, o organizatie internationala) sau a altor categorii (guvern, natiune care lupta pentru dobndirea independentei sau insurgentii dintr-un razboi civil) si prin care si manifesta dorinta de a stabili cu acestea relatii oficiale; printr-un asemenea act pot fi recunoscute noi reguli de drept international; c) Protestul este o forma a demersului diplomatic prin care un stat ia pozitie mpotriva actiunilor unui alt stat care ncalca drepturile sale legitime, atragndu-i atentia asupra responsabilitatii sale sau solicitndu-i reparatii pentru prejudiciile cauzate. Printr-un act de protest poate fi mpiedicata, totodata, formarea unei noi reguli cutumiare. d) Renuntarea este actul prin care un stat abandoneaza voluntar, total sau partial, anumite drepturi pe care le dobndise n baza unor tratate internationale. De exemplu, renuntarea unui stat la imunitatea de jurisdictie si de executie, pentru a putea obtine un credit important de pe piata financiara internationala si a Page 30

curs dr international raspunde n cazul nerambursarii la timp a creditului. G. Echitatea Statutul Curtii Internationale de Justitie prevede dreptul acestei instante de a solutiona un litigiu n conformitate cu principiul echitatii (ex aequo et bono), daca partile la acea cauza sunt de acord. Aceasta prevedere semnifica faptul ca, atunci cnd partile unui litigiu ncredinteaza judecatorului international solutionarea cauzei conform principiului echitatii, ele confera instantei puteri exceptionale. ntr-un asemenea caz, judecatorul va propune o solutie bazata pe fapte si nu pe dreptul pozitiv, pe care o considera justa si conforma intereselor partilor n cauza. Recurgerea la echitate nu nseamna nerespectarea normelor imperative ale dreptului international public. Totusi, o hotarre judecatoreasca pronuntata n baza principiilor echitatii poarta un grad de subiectivitate, chiar daca se pretinde a fi o solutie dreapta, ntruct nu se fondeaza pe normele dreptului international. Practic, judecatorul international are posibilitatea, fie sa completeze un vid normativ, fie sa Page 31

curs dr international atenueze rigorile unei norme internationale daca situatia concreta o impune. Pentru a evita comiterea unor eventuale abuzuri, acest principiu are un domeniu restrns de aplicare (conflicte politice sau teritoriale), fiind necesar consimtamntul expres al partilor n cauza. Privita ca izvor de drept, echitatea poate constitui un fundament moral pentru regulile juridice si un principiu de drept, alaturi de cel al bunei-credinte. 2. Codificarea dreptului international Codificarea n dreptul international reprezinta operatiunea de grupare si sistematizare a normelor dreptului international public, n scopul asigurarii unitatii acestor norme, a precizarii continutului lor si a nlaturarii eventualelor contradictii dintre ele. Obiectul codificarii l-a constituit, n primul rnd, normele cutumiare. Codificarea este de doua tipuri neoficiala si oficiala. Codificarea neoficiala este rezultatul cercetarii stiintifice, respectiv doctrina juridica. Desi aceasta nu este obligatorie pentru state, ea poate oferi elemente utile codificarii oficiale, practicii Page 32

curs dr international statelor si jurisprudentei internationale. Codificarea oficiala se realizeaza prin acordul statelor, n cadrul organizatiilor internationale sau al conferintelor si are un caracter obligatoriu. n cadrul O.N.U. s-a creat un organism specializat cu atributii n domeniul codificarii dreptului international Comisia de Drept International, formata din experti cu pregatire juridica. Codificari cu valoare deosebita sunt considerate: Conventiile asupra dreptului marii (Geneva, 1958), Conventia privind relatiile diplomatice (Viena, 1961), Conventia asupra relatiilor consulare (Viena, 1963), Conventia privind dreptul tratatelor (Viena , 1969). 3. Ierarhia normelor n dreptul international public contemporan a) O prima ierarhizare a izvoarelor dreptului international public se poate stabili ntre dispozitiile Cartei O.N.U. si cele ale tratatelor ncheiate de statele membre ale organizatiei. n cazul unui conflict ntre dispozitiile acestora se vor aplica prioritar prevederile Cartei O.N.U. b) O alta ierarhizare este posibila ntre normele universale (normele din tratate cu caracter general, universal) si cele Page 33

curs dr international particulare, cu primatul primelor. c) n dreptul international contemporan opereaza distinctia ntre norme imperative (de jus cogens) si norme dispozitive. Majoritatea normelor existente sunt norme dispozitive, adica cele care permit derogarea de la prevederile lor, prin acordul partilor. Normele imperative ale dreptului international (Jus cogens) Sunt acele norme de drept international general situate pe o categorie superioara, att fata de alte norme de drept international general, de la care statele pot deroga-numite norme dispozitive- ct mai ales fata de normele cu caracter restrns-bilaterale sau plurilaterale-care nu pot fi n conflict cu cele imperative. Sanctiunea pentru o asemenea situatie ar fi nulitatea actului prin care statul ar ncerca sa deroge de la normele imperative. Potrivit Conventiei de la Viena din 1969 privind Dreptul tratatelor, normele imperative sunt norme acceptate si recunoscute de comunitatea internationala a statelor n ansamblul sau ca norme de la care nu este permisa nici o derogare si care nu pot fi modificate dect printr-o Page 34

curs dr international noua norma de drept international general avnd acelasi caracter (art. 53). Potrivit aceleiasi Conventii (art. 64), este nul orice tratat care n momentul ncheierii sale vine n conflict cu o norma imperativa a dreptului international. Doctrina a identificat trei categorii de norme care compun normele imperative ale dreptului international: - principiile fundamentale ale dreptului international; - norme care vizeaza drepturi ale tuturor statelor n domenii care nu au ca obiect suveranitatea statelor (libertatea marilor, interzicerea pirateriei); - o serie de norme cu caracter umanitar, pe care ansamblul statelor le considera indispensabile pentru a garanta respectarea drepturilor elementare la viata si demnitate umana (interzicerea genocidului, a sclavajului, legile si obiceiurile razboiului). Principiile fundamentale ale dreptului international public Principiile fundamentale ale dreptului international reprezinta norme juridice de aplicatie universala, cu un nivel maxim de generalitate si cu un caracter Page 35

curs dr international imperativ, care dau expresie si protejeaza o valoare fundamentala n raporturile dintre subiectele de drept international. Aceste principii, consacrate n Carta O.N.U., au fost afirmate si n Declaratia Adunarii Generale O.N.U. din 1976 asupra principiilor dreptului international, fiind considerate norme imperative (de jus cogens ) de la care statele nu pot deroga prin conventii contrare. Enumerarea principiilor - Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta n relatiile dintre state sau principiul neagresiunii. n virtutea acestui principiu, razboiul de agresiune este considerat o crima mpotriva umanitatii. - Principiul solutionarii pasnice a diferendelor. - Principiul neamestecului n treburile interne ale altor state, care, n dreptul contemporan, nu mai constituie un principiu de stricta interpretare, multe domenii care au fost considerate n dreptul international traditional ca apartinnd competentei exclusive a statului fiind transpuse n cadrul cooperarii internationale (de exemplu, problema respectarii drepturilor Page 36

curs dr international fundamentale ale omului). - Principiul cooperarii internationale. - Dreptul popoarelor la autodeterminare; acest principiu nu trebuie interpretat ca autoriznd sau ncurajnd o actiune () care ar dezmembra n total sau n parte, integritatea teritoriala sau unitatea politica a unui stat suveran si independent() ; - Principiul egalitatii suverane a statelor. - Principiul ndeplinirii cu buna-credinta a obligatiilor internationale - principiul pacta sunt servanda. Actul final de la Helsinki (1975) adoptat n cadrul Conferintei pentru Securitate si Cooperare n Europa (n prezent O.S.C.E) adauga principiilor mentionate, altele trei: - principiul inviolabilitatii frontierelor; - principiul integritatii teritoriale; - principiul respectarii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. 4. 4. ncheierea tratatelor internationale principala modalitate de Page 37

curs dr international aparitie a normelor dreptului international Notiuni generale privind tratatul international Dreptul tratatelor, institutie de baza a dreptului international, joaca un rol esential n existenta ca atare a acestuia. Tratatul international reprezinta principalul mijloc prin care statele si manifesta astazi vointa de a crea raporturi juridice. Rezultat al acordurilor dintre state, tratatul international reprezinta temelia nsasi a dreptului international, scheletul pe care se cladeste ntregul sistem de relatii din cadrul comunitatii internationale. Mai ales n perioada actuala, el constituie principala cale de aparitie si dezvoltare a dreptului, sursa si forma sub care apar normele si regulile pentru toate ramurile dreptului international. Practica tratatelor internationale este la fel de veche ca si existenta nsasi a comunitatilor statale. Extinderea si diversificarea societatii internationale, aprofundarea si amplificarea relatiilor economice si politice dintre state au determinat cresterea importantei si Page 38

curs dr international rolului tratatelor, acestea ajungnd sa reglementeze toate domeniile colaborarii dintre state. Sub imperiul acestei dezvoltari a tratatului international, att din punctul de vedere al tehnicii de ncheiere, care s-a perfectionat continuu, ct si din punctul de vedere al problematicii din ce n ce mai diversificata ce formeaza obiectul tratatelor internationale, a avut loc codificarea dreptului tratatelor. Regimul juridic al tratatelor Este reglementat n doua documente internationale de referinta Conventia privind dreptul tratatelor ncheiate de catre state (Viena, 1969) si Conventia privind dreptul tratatelor ncheiate de catre state si organizatii internationale (Viena, 1986). Prima dintre acestea, calificata sugestiv drept un Tratat al tratatelor, este considerata a fi cea mai importanta Conventie de codificare adoptata n cadrul ONU. Conventia reprezinta un instrument de codificare a regulilor cutumiare existente, continnd nsa si prevederi noi, expresie a dezvoltarii progresive a dreptului international n materie, constituind principalul izvor al dreptului Page 39

curs dr international tratatelor. Ea a intrat n vigoare n 1980, cnd s-a ntrunit numarul de ratificari necesare. Pentru tarile care au ratificat Conventia, dispozitiile acesteia sunt obligatorii, dar ea reprezinta si pentru statele care nu sunt nca parti un ghid de urmat, fiind o sinteza a unor practici ndelungate, un drept comun al tratatelor. n preambulul acesteia se afirma ca regulile dreptului international cutumiar vor continua sa crmuiasca chestiunile nereglementate de dispozitiile sale. Prevederile acestei conventii se aplica numai tratatelor ncheiate ntre state si numai celor ncheiate n forma scrisa. Conventia se aplica exclusiv tratatelor ncheiate de state dupa intrarea sa n vigoare. Potrivit art. 5, dispozitiile Conventiei se aplica oricarui tratat care este actul constitutiv al unei organizatii internationale, precum si oricarui tratat adoptat n cadrul unei organizatii internationale, sub rezerva unor reguli pertinente ale acesteia. Pentru reglementarea tratatelor ncheiate ntre state si organizatii internationale sau ntre organizatii internationale, se aplica Conventia de la la Viena din 1986. Page 40

curs dr international Definitia tratatului Un tratat international este un act juridic care se ncheie ntre subiecte de drept international n scopul de a crea efecte juridice ntr-un domeniu al relatiilor dintre ele si care este supus dreptului international. Potrivit Conventiei din 1969 privind dreptul tratatelor, tratatul este definit ca un acord ncheiat n forma scrisa ntre state si guvernat de dreptul international, care este consemnat fie ntr-un singur instrument, fie n doua sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea lui particulara. Pentru ca un document international sa poata fi denumit tratat, el trebuie sa ntruneasca anumite elemente definitorii pentru un tratat international: fiind un act juridic - ncheierea lui se face, ca n cazul oricarui act juridic, n scopul de a produce efecte juridice; efectele vizeaza un raport international; se ncheie ntre state si / sau celelalte subiecte ale dreptului international, n aceasta calitate; este guvernat de dreptul Page 41

curs dr international international. n Conventia de codificare a dreptului tratatelor, mai este mentionata si cerinta de a fi fost ncheiata n scris. Aceste elemente definitorii trebuie sa fie ntrunite n mod cumulativ pentru a ne afla n prezenta unui tratat international, lipsa uneia singure fiind de natura sa compromita aceasta calitate, indiferent de ceea ce partile ar conveni sau cum l-ar califica. Elementele esentiale ale tratatului Elementele esentiale ale tratatului sunt: - subiectele sau partile tratatului, care trebuie sa fie subiecte de drept international ; - vointa partilor, trebuie sa fie liber exprimata pentru ca tratatul sa fie valabil, n caz contrar ridicndu-se problema nulitatii sau a anularii tratatului. - obiectul tratatului, care trebuie sa fie posibil si licit. Potrivit Conventiei privind dreptul tratatelor, sunt vicii de consimtamnt care pot afecta vointa partilor: - ncalcarea dispozitiilor dreptului intern al statului privind competenta de a Page 42

curs dr international ncheia tratate. Pentru a determina nulitatea tratatului trebuie sa fie vorba de o ncalcare a unor dispozitii interne ale statului, de regula constitutionale, privind ratificarea sau aprobarea tratatelor ( organele competente, procedura de urmat, deplinele puteri). Pentru a evita invocarea abuziva a acestei cauze de nulitate a tratatului, Conventia o restrnge la cazurile n care violarea a fost vadita si priveste o regula de importanta fundamentala a dreptului sau intern (art.46). - eroarea. Invocarea erorii poate conduce la nulitatea tratatului daca este vorba de o eroare de fapt si nu de drept, care a afectat n mod esential consimtamntului statului, iar statul care o invoca nu a contribuit prin comportamentul sau la producerea sa (art.48). n practica, eroarea a fost invocata n special n probleme de delimitare a frontierelor. - dolul. Un stat poate invoca nulitatea tratatului daca consimtamntul sau a fost obtinut n urma conduitei frauduloase a unui alt stat care a participat la negocieri(art. 49).; - coruperea reprezentantului unui stat. Un stat poate invoca coruperea Page 43

curs dr international reprezentantului sau ca viciu de consimtamnt atunci cnd actele de corupere au fost evidente si n masura sa exercite o influenta considerabila asupra acestui reprezentant. (art. 50).; - constrngerea unui stat sau a reprezentantului sau. Constrngerea exercitata asupra reprezentantului statului, n cazul n care este constatata, lipseste tratatul de orice efect juridic (art.51). Constrngerea se refera la acte sau amenintari ndreptate mpotriva reperezentantului statului, ca individ si nu n calitatea sa de organ al statului. Conventia de la Viena a codificat ca un viciu distinct constrngerea exercitata asupra unui stat prin amenintarea cu forta sau prin folosirea fortei (art.52). n dreptul international clasic, razboiul a fost considerat un mijloc licit de rezolvare a diferendelor ntre state. Pactul Societatii Natiunilor a instituit pentru prima data limitari ale dreptului statelor de a recurge la forta, iar Pactul Briand Kellogg din 1928 a scos razboiul n afara legii. Carta O.N.U. consacra principiul neagresiunii ca principiu fundamental al dreptului international.. Page 44

curs dr international Denumirea si clasificarea tratatelor internationale Denumirea generala care se refera la orice tip de acord ncheiat ntre state este cea de tratat. Acordurile pot sa fie ncheiate si sub alte denumiri, fara ca acest lucru sa influenteze natura juridica a actului: conventie, acord, pact, protocol, act final, statut etc. Clasificarea tratatelor internationale se poate face dupa mai multe criterii: - dupa numarul partilor contractante: tratate bilaterale si multilaterale; - dupa obiectul lor de reglementare: tratate politice, acorduri economice, culturale, sau juridice etc.; - dupa durata valabilitatii lor: tratate cu termen si tratate pe durata nedeterminaaa (de exemplu, tratatele de pace); - dupa posibilitatea de aderare la tratat: tratate deschise si tratate nchise; - dupa calitatea partilor contractante: tratate ncheiate numai de state, tratate ncheiate ntre alte subiecte de drept international; - dupa continutul material: tratate contract (care urmaresc realizarea unei operatii juridice, cum sunt tratatele de Page 45

curs dr international comert) si tratate lege (cele prin care se stabilesc reguli de drept, cum este Carta O.N.U.). ncheierea tratatelor internationale Consideratii introductive ncheierea unui tratat international reprezinta o operatiune complexa, cuprinznd toate fazele si momentele de desfasurare si finalizare a negocierilor, concretizate ntr-un text convenit ntre statele participante. n cadrul mecanismului general de aparitie a tratatelor, procedura de ncheiere constituie un aspect esential, ea reprezentnd calea prin care un tratat se formeaza si capata valoare juridica. Tratatele internationale se ncheie pe baza unei proceduri complexe, cu aplicarea a doua categorii de reguli - de drept international si de drept intern. Una dintre trasaturile definitorii ale tratatului international este tocmai faptul ca acesta este guvernat de regulile dreptului international, si aceasta apare logic pentru ca este ncheiat de subiecte de drept international si susceptibil de aplicare n ordinea juridica internationala. Sunt nsa anumite momente n ncheierea Page 46

curs dr international unui tratat cnd dreptul international trimite la dreptul intern al statelor. Probleme precum modul de exprimare a consimtamntului unui stat de a se lega printr-un tratat, organele competente si limitele n care acestea pot actiona, nu pot fi reglementate de dreptul international ci de dreptul intern al statului respectiv. Fazele ncheierii tratatelor Elaborarea si perfectarea tratatelor internationale reprezinta un proces complex, ce se desfasoara pe parcursul mai multor faze, n cadrul carora intervin diferite autoritati ale statului. Aceste faze se refera la activitati succesive care au loc, de negociere a tratatului, de exprimare a consimtamntului statelor negociatoare de a fi legate prin tratat si de intrare n vigoare a tratatului. Sunt deci faze ale ncheierii unui tratat international: negocierile pentru convenirea textului tratatului; autentificarea textului convenit; exprimarea consimtamntului statului de a deveni parte la tratat; schimbul, depunerea sau notificarea instrumentelor de ratificare, aprobare, acceptare sau aderare Page 47

curs dr international A. Negocierea - este prima faza n procesul de elaborare a oricarui tratat international. Negocierea reprezinta procedura directa de formare a tratatelor, n cadrul careia organele mputernicite de catre state poarta un dialog n urma caruia rezulta ntelegerea care ia forma unui tratat international. Negocierile trebuie sa se desfasoare cu respectarea principiilor dreptului international, n special egalitatii tuturor statelor participante si dreptului de a participa la discutarea problemelor si adoptarea solutiilor. Ele se poarta de regula la nivelul diplomatilor, fiind rare cazurile n care sunt implicati direct ministrii afacerilor externe sau sefii de stat. De obicei, alaturi de agentii diplomatici participa si delegati tehnici. Pentru a putea negocia textul unui tratat international, persoanele sau delegatiile respective trebuie sa fie abilitate n acest sens, abilitare ce rezulta din documente ce emana de la autoritatile competente ale fiecarui stat. Aceste documente, denumite depline puteri, reprezinta, potrivit Conventiei privind dreptul tratatelor, documentul emannd de la autoritatea Page 48

curs dr international competenta a unui stat si desemnnd una sau mai multe persoane mputernicite sa reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau autentificarea textului unui tratat, pentru a exprima consimtamntul statului de a fi legat prin tratat sau pentru a ndeplini orice alt act cu privire la tratat. Nu au nevoie sa prezinte depline puteri seful statului, seful guvernului si ministrul afacerilor externe, pentru toate actele referitoare la ncheierea unui tratat; sefii misiunilor diplomatice, pentru adoptarea textului unui tratat care se ncheie ntre statul acreditant si statul acreditar; reprezentantii acreditati ai statelor la o conferinta internationala sau pe lnga o organizatie internationala ori pe lnga un organ al acesteia, pentru adoptarea textului unui tratat n aceasta conferinta, organizatie sau organ (art. 7 din Conventie). Cadrul negocierilor difera n raport de caracterul tratatelor. Astfel, n timp ce la tratatele bilaterale initiativa negocierilor revine unuia sau ambelor state, n cazul tratatelor multilaterale, pe baza unui acord preliminar al statelor interesate se convoaca conferinta reprezentantilor. Page 49

curs dr international Elaborarea tratatelor bilaterale are loc prin punerea de acord a proiectelor prezentate de fiecare parte, prin adoptarea unanima a textului tratatului. Pentru tratatele multilaterale textul se elaboreaza n cadrul unei conferinte sau organizatii internationale, fara a avea la baza un proiect de tratat si se adopta de regula cu o majoritate de doua treimi. B. Odata adoptat textul final al tratatului, el trebuie sa fie autentificat. Autentificarea are rolul de a dovedi ca textul stabilit este autentic si definitiv si poate avea loc prin diferite metode: semnarea sau parafarea textului, semnarea actului final al Conferintei, includerea textului ntr-o rezolutie a Adunarii Generale a ONU sau a altei organizatii internationale, ori ntr-o anexa a acesteia. Participarea la negocieri creeaza dreptul statelor participante de a deveni parti la tratat, drept exclusiv n cadrul tratatelor bilaterale; care poate apartine, n cazul tratatelor multilaterale restrnse, si altor state prin vointa partilor; drept care apartine tuturor statelor n cazul tratatelor multilaterale generale, care au o vocatie Page 50

curs dr international de universalitate. Statele care au participat la negocieri au numai dreptul, nu si obligatia de a deveni parti, exercitarea acestui drept tinnd de vointa lor suverana. C. Aceasta vointa se materializeaza n exprimarea consimtamntului statului de a deveni parte la tratat. Pentru a deveni parte la un tratat, statul poate recurge la unul sau altul dintre urmatoarele mijloace juridice: semnare, ratificare, aderare, aprobare sau acceptare. Plasata n cadrul procesului de ncheiere a tratatelor internationale, exprimarea consimtamntului de a deveni parte la tratate consta n operatiunea diplomatico-procesuala de a deveni participant la un tratat, reprezinta definitivarea acordului de vointa al partilor, stabilirea deci a momentului n care tratatul dobndeste forta juridica. Conventia de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor cuprinde, n partea a II-a, intitulata ncheierea si intrarea n vigoare a tratatelor, o enumerare a acestor moduri sau cai de exprimare a consimtamntului de a fi legat prin tratate: semnarea, schimbul de instrumente care constituie un tratat, ratificarea, Page 51

curs dr international acceptarea, aprobarea sau aderarea sau oricare alt mod care va fi fost convenit (art. 11). Enumerarea pe care o face Conventia de codificare, plecnd de la opiniile exprimate n literatura de specialitate si de la practica statelor n domeniul modurilor de exprimare a consimtamntului, demonstreaza evolutia care s-a produs n aceasta materie. Astfel, Conventia stabileste mai multe momente ale evolutiei acestei institutii, ncepnd cu ratificarea si aderarea procedee traditionale, continund cu aprobarea si acceptarea - mijloace destul de recent folosite n practica statelor pentru a exprima consimtamntul de a se lega printr-un tratat, cu schimbul instrumentelor constituind tratate procedeu ct se poate de nou si de lipsit de formalism, cu posibilitatea ca un tratat sa poata intra n vigoare pe baza simplei semnari si culminnd cu prevederea ca acest consimtamnt poate fi exprimat si pe alte cai pe care partile le stabilesc. Reglementarea pe articole a fiecaruia dintre aceste mijloace se face, nsa, ncepnd cu cele mai noi si mai putin formaliste (semnarea, schimbul instrumentelor constituind tratatul) si Page 52

curs dr international abia apoi sunt tratate mijloacele traditionale, (ratificarea si aderarea) aceasta poate si pentru a evoca faptul ca aceste mijloace traditionale au nceput sa-si piarda din importanta. Retine atentia expresia orice alt mijloc convenit folosita n conventie, nu numai pentru a preciza ca enumerarea pe care o face nu este exhaustiva, ci mai ales pentru a ntelege ca n acest domeniu libertatea partilor este deplina, acestea putnd sa se lege printr-un tratat, fie prin unul dintre mijloacele enumerate, fie n oricare alt mod asupra caruia se vor pune de acord. Principala caracteristica a exprimarii consimtamntului de a se lega printr-un tratat este larga libertate a statelor n alegerea mijloacelor juridice. Folosirea unuia sau altuia dintre mijloacele de exprimare a consimtamntului de a deveni parte la un tratat, depinde de hotarrea statelor respective, cele mai multe tratate prevaznd expres n textul lor mijloacele ce vor fi folosite pentru ca statele sa devina parti. n practica, statele recurg cnd la un procedeu, cnd la altul, n raport si de prevederile legislatiei lor interne, dar Page 53

curs dr international lund n considerare si o serie de factori precum obiectul tratatului, nivelul la care se ncheie, mprejurarile concrete de fapt etc. Asadar, aceasta libertate de a alege un mod de exprimare a consimtamntului sau altul pentru ncheierea unui tratat, nu este nelimitata, statele trebuind uneori sa tina cont de anumite cerinte care nu pot fi ignorate. Mijloacele juridice prin care statele devin parti la tratate au un caracter complex, de drept intern si de drept international.Manifestarea de vointa prin care un stat devine parte la un tratat consta n acte dintre care, unele se desfasoara pe planul dreptului intern, altele pe plan international, iar altele au valoare att de drept intern ct si de drept international. Actele interne constituie temeiul si punctul de plecare n formarea actului international, iar n cadrul acesteia din urma, se finalizeaza decizia din actul intern, conferindu-i statului calitatea de parte la tratat. Decizia statului de a deveni parte la tratat se ia n cadrul ordinii sale juridice interne si n conformitate cu dreptul intern, de catre organele statului investite cu astfel de atributii. Page 54

curs dr international Aceasta decizie nu duce la dobndirea calitatii de parte la tratatul respectiv dect dupa ce intervine un act de drept international, adica organele statului competente sa reprezinte statul n relatiile internationale procedeaza la schimbul, depunerea sau notificarea instrumentelor de ratificare, deci la comunicarea pe plan international a exprimarii consimtamntului statului de a se lega prin tratatul respectiv. Manifestarea de vointa a statului de a deveni parte la un tratat constituie un act unilateral de vointa, indiferent de modalitatea n care se exprima aceasta vointa. n raport de hotarrea statelor parti, exprimarea consimtamntului de a deveni parte la tratat se va face prin semnare, semnare urmata de ratificare, aderare, acceptare sau aprobare. a) Semnarea tratatelor. Semnarea reprezinta actul prin care reprezentantul unui stat, mputernicit n acest sens semneaza tratatul din partea acelui stat. Semnarea are o functie dubla - mijloc de autentificare a textului tratatului sau mijloc de exprimare a consimtamntului statului de a deveni parte la tratat. Page 55

curs dr international Autentificarea textului convenit ca rezultat al negocierilor poate avea loc, pe lnga semnare, prin semnare ad referendum (provizorie, pna la confirmare), prin parafarea textului, sau n alt mod pe care partile l-au convenit. Pentru tratatele multilaterale, autentificarea poate avea loc prin semnarea actului final al conferintei sau adoptarea unei rezolutii a organizatiei care consemneaza n anexa textul tratatului adoptat. Functia semnaturii ca mod de exprimare a consimtamntului de a se lega printr-un tratat trebuie sa rezulte n mod expres din tratat, din deplinele puteri sau alte manifestari ale statelor n cursul negocierilor. Atunci cnd nu stabileste consimtamntul de a fi legat printr-un tratat, fiind supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii, semnarea creeaza obligatia, pentru statul semnatar de a nu comite acte care ar priva tratatul de obiectul si scopul sau, pna cnd statul si anunta intentia de a nu-l ratifica. Semnarea nu creeaza obligatia de ratificare a tratatului. b) Ratificarea tratatului. Ratificarea reprezinta acceptarea formala Page 56

curs dr international a tratatului de catre organul de stat care, din punct de vedere constitutional, are n mod exclusiv competenta de a ncheia tratate. Ratificarea este fie prevazuta n mod expres de tratat, fie statele participante au convenit la negocieri ca tratatul sa fie supus ratificarii sau semnarea sa se faca sub rezerva ratificarii, rezerva exprimata la negocieri sau n deplinele puteri. Ratificarea este un act intern care se efectueaza, diferit de la stat la stat, de catre Parlament, de catre seful statului sau de catre seful statului cu aprobarea prealabila a Parlamentului. Ea presupune existenta unei semnaturi a reprezentantului respectiv, dar ratificarea nu confirma semnatura ci este un act de sine statator. Ratificarea se acorda fata de ntregul text al tratatului (cu exceptia tratatelor multilaterale la care se pot formula rezerve) si n mod neconditionat. Multa vreme ratificarea a constituit regula, vorbindu-se chiar de existenta unui principiu al ratificarii tratatelor. Actualmente a ncetat sa mai fie un principiu general, regula ratificarii trebuind confirmata, ea nu se Page 57

curs dr international poate deduce. Fiind un act de drept intern, Constitutia si legile interne stabilesc domeniile pentru care este necesara ratificarea, avnd n vedere criteriul importantei domeniului de relatii ce constituie obiectul tratatului. n multe sisteme de drept, ratificarea reprezinta principalul mijloc prin care organul legislativ controleaza exercitarea de catre executiv a dreptului de a negocia tratate, numai prin ratificare tratatele devenind perfecte si obligatorii. Art. 14 din Conventia de la Viena privind dreptul tratatelor, stabileste cazurile n care exprimarea consimtamntului unui stat de a fi legat printr-un tratat are loc prin ratificare: a) cnd tratatul prevede ca acest consimtamnt se exprima prin ratificare; b) cnd este stabilit pe alta cale, ca statele participante la negociere convenisera asupra cerintei ratificarii; c) cnd reprezentantul acestui stat a semnat tratatul sub rezerva ratificarii, sau d) cnd intentia statului de a semna tratatul sub rezerva ratificarii rezulta din deplinele puteri ale reprezentantului sau ori a fost exprimata n cursul Page 58

curs dr international negocierii. Ratificarea este un act liber, neexistnd o obligatie juridica pentru un stat de a ratifica tratatul semnat de reprezentantul sau, afara daca s-a angajat prin tratat sa semneze ori sa ratifice un anumit tratat sau categorie de tratate. c) Aprobarea tratatelor. Procedura aprobarii tratatelor s-a dezvoltat n ultimele decenii, viznd tratatele ncheiate n domeniile economice si tehnice. Cresterea ritmului si cerintele colaborarii internationale au determinat nlocuirea pentru aceste domenii a procedurii formaliste a ratificarii, cu una mai flexibila aprobarea de catre guvern a tratatelor respective. Se realizeaza prin aprobare o examinare mai expeditiva a dispozitiilor unor tratate. n raport de legislatia fiecarui stat se supun aprobarii tratatele care nu implica un angajament politic major sau nu se refera la domenii esentiale ale exercitarii suveranitatii. d) Acceptarea tratatelor. Aceasta procedura este prevazuta n unele tratate, n raport de continutul tratatului fiind echivalenta fie cu ratificarea fie cu aprobarea. Adoptarea denumirii de acceptare are Page 59

curs dr international aceeasi finalitate - asigurarea unui instrument cu un caracter mai putin formal dect ratificarea. e) Aderarea la un tratat international. Aderarea este acea procedura prin care un stat, care nu a participat la negocierile pentru ncheierea unui tratat, si exprima consimtamntul de a se angaja prin aceasta. Este o procedura ce permite extinderea tratatului la state care nu au participat la negociere si care devin astfel parti la tratat, susceptibila de aplicare numai la tratatele multilaterale. n general, tratatele multilaterale generale sunt deschise tuturor statelor, cele ce nu le semneaza n termenul prevazut, putnd sa adere la ele. La tratatele multilaterale restrnse, aderarea altor state este permisa, de regula, numai cu acordul tuturor partilor contractante. Aderarea, ca mijloc de exprimare a consimtamntului de a se lega printr-un tratat are aceeasi valoare juridica ca si ratificarea. Potrivit art. 15 din Conventia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor, aderarea are loc: cnd tratatul prevede expres ca anumite state sau categorii de state pot sa adere la el; cnd un stat Page 60

curs dr international care nu avea dreptul de a deveni parte la tratat, potrivit dispozitiilor sale, este ulterior invitat sa devina parte; cnd toate partile au convenit ulterior ca acest consimtamnt va putea fi exprimat de catre acest stat pe calea aderarii. Statele care participa la negocieri si ncheie tratatul sunt cele care, n mod firesc, au si dreptul de a fixa conditiile n care este posibila aderarea la acest tratat, insernd n acest scop, o clauza speciala, fie n chiar textul tratatului, fie ntr-un instrument separat. Acest drept decurge din principiul potrivit caruia statele, n virtutea suveranitatii lor, sunt libere sa determine statele cu care nteleg sa stabileasca legaturi conventionale. Desi acest principiu nu este la adapost de orice critici, statele mai putin dezvoltate considernd ca nu ar cadea sub incidenta sa tratatele multilaterale generale, practica urmata nu este uniforma, multa vreme ea avnd un caracter discriminatoriu si excluznd unele tari de la participarea la astfel de tratate. D. Schimbul, depunerea sau notificarea instrumentelor de ratificare, aprobare, acceptare sau aderare. Page 61

curs dr international Decizia luata de catre organul de stat competent de a angaja statul respectiv trebuie sa fie adusa la cunostinta celeilalte parti contractante. n lipsa acestei comunicari, decizia respectiva nu produce efecte pe plan international. Continutul acestor instrumente si organele competente sa le semneze sunt stabilite de dreptul intern al fiecarui stat. Dupa ce a avut loc ntocmirea instrumentelor de ratificare (aprobare, acceptare, aderare) acestea se schimba n cazul tratatelor bilaterale, instrumentele de ratificare aprobare, acceptare sau aderare la tratatele internationale multilaterale se depun la depozitar, care poate fi unul sau mai multe state sau o organizatie internationala, desemnat de catre statele negociatoare prin tratat sau pe alta cale. n cazul acordurilor, conventiilor si ntelegerilor ncheiate la nivel guvernamental, aprobarea lor se notifica pe cale diplomatica celeilalte parti sau depozitarului. Efectul juridic al schimbului, depunerii sau notificarii instrumentelor de ratificare, aprobare, acceptare sau aderare consta n stabilirea momentului n Page 62

curs dr international care a fost exprimat consimtamntul statului de a fi legat prin tratat, a momentului n care statul devine parte la respectivul tratat. ncheierea tratatelor n Romnia Potrivit dispozitiilor constitutionale si ale Legii nr.590 din 2003, ncheierea tratatelor internationale n numele Romniei este de competenta Presedintelui statului. Presedintele poate sa mputerniceasca n acest scop pe Primul ministru, pe ministrul afacerilor externe, pe alti membri ai guvernului sau reprezentanti diplomatici ai Romniei. Pe baza acestei mputerniciri guvernul poate sa ia masuri n vederea initierii si negocierii tratatelor internationale n numele statului. La rndul sau, guvernul poate negocia si semna tratatele ncheiate la nivel guvernamental si aproba ncheierea de conventii, acorduri si alte ntelegeri la nivel departamental. Pentru aceste acorduri, mputernicirile se dau de catre guvern, prin ministerul afacerilor externe, care elibereaza n acest scop deplinele puteri. Tratatele semnate n numele Romniei se supun ratificarii prin lege, de catre Page 63

curs dr international Parlament. De asemenea, se supun ratificarii tratatele semnate la nivelul guvernului, care se refera la: colaborarea politica si militara; cele care fac necesara adoptarea unor legi noi sau revizuirea legilor n vigoare; cele care implica un angajament politic sau financiar; cele care se refera la probleme privind regimul politic si teritorial al statului, sau la statutul persoanelor, la drepturile si libertatile cetatenesti; cele referitoare la participarea statului la organizatii internationale ; tratatele care prevad expres necesitatea ratificarii de catre Parlament. Aceeasi procedura se aplica n cazul aderarii, pentru aceleasi cxategorii de tratate. Denuntarea tratatelor respective urmeaza aceeasi procedura. Tratatele care nu au ca obiect domenii dintre cele enumerate mai sus, sunt supuse aprobarii prin hotarre guvernamentala. Guvernul l informeaza pe Presedintele tarii si Parlamentul despre orice acord, conventie sau alte ntelegeri internationale pe care le aproba. Acordurile si ntelegerile cunoscute sub denumirea de acorduri n forma simplificata se ncheie de catre ministrul afacerilor externe, prin Page 64

curs dr international schimburi de note sau scrisori. Ele se pot ncheia si de catre alte ministere sau organe centrale, cu atributii speciale n acest domeniu, n colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe. Acordurile n forma simplificata nu impun prin continutul lor ratificarea de catre Parlament sau aprobarea de catre Guvern. Rezervele la tratate Conform normelor dreptului international, statele-parti la un tratat multilateral pot recurge la mecanismul traditional n dreptul international al tratatelor privind delimitarea apriorica a cmpului obligatiilor internationale asumate, prin intermediul rezervei. Institutia rezervei permite o aderare larga a statelor la un tratat international multilateral. n cadrul unui tratat bilateral, formularea unei rezerve echivaleaza cu o revenire asupra textului tratatului initial si deci cu o intiativa implicita de a relua negocierile. Prin urmare, nu sunt admise rezervele la tratate bilaterale. Rezerva este definita n Conventia privind dreptului tratatelor (1969) ca fiind o declaratie unilaterala al unui stat independent de textul tratatului si avnd un caracter facultativ - emisa cu ocazia Page 65

curs dr international semnarii, ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii la un tratat, prin care statul urmareste sa excluda sau sa modifice efectul juridic al unor dispozitii ale tratatului, n ceea ce priveste aplicarea lor fata de acel stat (art.2, d). Pentru ca o rezerva formulata de un stat sa fie admisibila, aceasta trebuie sa ndeplineasca anumite conditii (art.19 din Conventie): a) rezervele sa fie exprimate n forma scrisa si sa fie notificate celorlalte state parti la tratat, care pot sa formuleze obiectiuni sau sa le accepte n mod expres sau tacit; b) formularea rezervelor sa nu fie n mod expres interzisa prin textul tratatului sau sa nu se refere la anumite articole din tratat fata de care nu e permisa rezerva (de exemplu, Conventia Europeana a Drepturilor Omului exclude posibilitatea formularii de rezerve fata de dispozitiile care prevad drepturi absolute - dreptul la viata, interzicerea sclaviei, interzicerea torturii, legalitatea incriminarii si a pedepsei); c) rezervele sa nu fie incompatibile cu obiectul si scopul tratatului. Mecanismul rezervelor a nregistrat o Page 66

curs dr international evolutie fata de dreptul international clasic n care rezervele nu erau admise daca afectau dispozitiile de fond ale tratatului si, trebuiau, totodata, sa fie acceptate de toate celelalte state-parti. n dreptul international modern conditia unanimitatii pentru acceptarea rezervelor nu mai este ceruta. n practica statelor, formularea unei rezerve este determinata, de regula, de existenta unei legi interne, n vigoare, care nu este conforma cu dispoziitiile tratatului la care statul doreste sa adere. Conventia Europeana a Drepturilor Omului (1950), prevede, de exemplu, ca emiterea unei rezerve la tratat trebuie sa fie nsotita de o scurta expunere a legii neconforme cu dispozitiile conventionale. O alta regula prevazuta de o serie de tratate internationale este ca rezerva sa nu aiba un caracter general, ci sa vizeze o dispozitie precisa a tratatului. Tipuri de rezerve Un stat poate emite urmatoarele tipuri de rezerve: rezerve ratione temporis (prin care delimiteaza aplicarea temporala a tratatului), rezerve ratione loci (privind aplicarea teritoriala a tratatului), rezerve privind dispozitii pe care statul le respinge, le contesta sau le defineste Page 67

curs dr international ntr-o maniera proprie, conform legilor interne. Efectele rezervelor Formularea de rezerve de catre un stat determina raporturi diferentiate ntre statul rezervatar si celelalte state-parti la tratat (art.21 din Conventie). ntre statele care au acceptat rezervele si statul rezervatar tratatul se aplica n forma modificata prin continutul rezervelor. Statele care au formulat obiectiuni la rezerve au doua posibilitati: fie sa accepte ca dispozitiile tratatului care nu sunt afectate de rezerve sa se aplice ntre ele si statul rezervatar; fie sa refuze, prin obiectiunile formulate, aplicarea ntre ele si statul rezervatar a ntregului tratat. n majoritatea cazurilor, rezervele au un caracter tranzitoriu, statele renuntnd la acestea pe masura ce si acordeaza legislatia nationala la normele internationale. Efectele tratatelor Efectele n spatiu n principiu, tratatele se aplica ansamblului teritoriului national al statelor (art.26 din Conventia privind Page 68

curs dr international dreptul tratatelor). n anumite situatii statele pot sa deroge de la aceasta regula, stabilind anumite parti din teritoriul national unde tratatul nu se aplica. De exemplu, un stat federal poate sa excluda, prin clauza federala, teritoriul unor parti componente ale federatiei de la aplicarea unui tratat, daca dispozitiile constitutionale permit aceasta. n mod similar, puterile coloniale, aveau posibilitatea sa recurga la clauza coloniala n care stabileau daca prevederile unor tratate ale metropolei se aplicau sau nu teritoriilor coloniale. Efectele n timp Conventia de la Viena (1969) prevede regula generala a neretroactivitatii tratatelor. (art.28) . Dispozitiile unui tratat obliga un stat-parte doar n ceea ce priveste actele sau faptele petrecute dupa momentul intrarii n vigoare a tratatului. Statele pot sa deroge de la regula neretroactivitatii, cu conditia ca aceasta posibilitate sa fie prevazuta n textul tratatului. Tratatele se aplica din momentul intrarii lor n vigoare, care este stabilit n dispozitiile tratatului. La tratatele Page 69

curs dr international multilaterale, intrarea n vigoare are loc, de obicei, dupa depunerea unui numar de instrumente de ratificare din partea statelor -parti. Durata de aplicare a unui tratat poate fi prevazuta n textul tratatului sau poate sa fie nedeterminata. Aplicarea tratatului poate sa fie suspendata sau poate sa nceteze ca urmare a intervenirii anumitor cauze, analizate la pct.10. Efectele tratatelor asupra partilor Conform principiului fundamental din dreptul international - pacta sunt servanda - un tratat creeaza obligatii juridice numai pentru partile sale, care trebuie sa ndeplineasca cu buna-credinta si ntocmai angajamentele pe care si le-au asumat. Prin urmare, tratatele nu pot avea efecte directe fata de terti, ntruct doar acordul statului, liber exprimat, poate constitui baza legala a unei obligatii sau a unui drept international. Conventia privind dreptul tratatelor (1969) stipuleaza ca un tratat nu creeaza nici drepturi, nici obligatii pentru un stat tert, fara consimtamntul sau. Conform dispozitiilor Conventiei, statele pot dobndi drepturi n baza unor tratate la care nu sunt parti n urmatoarele Page 70

curs dr international conditii (art.36): - daca partile unui tratat nteleg sa confere un drept unui stat tert sau unui grup de state, sau tuturor statelor; - daca statul tert consimte, fie n mod expres, fie tacit. Carta ONU, de exemplu, confera prin prevederile sale anumite drepturi statelor nemembre: dreptul de a sesiza Consiliul de Securitate sau Adunarea Generala n legatura cu un diferend la care sunt parti, cu conditia sa accepte obligatiile de solutionare pasnica a diferendelor, prevazute n Carta; dreptul de a deveni parti la Statutul Curtii Internationale de Justitie. n anumite conditii pot rezulta obligatii, n sarcina statelor, n baza unor tratate la care nu sunt parti. Conventia de la Viena prevede doua asemenea conditii (art.35): - daca partile unui tratat nteleg sa creeze o obligatie n sarcina unui stat tert; - daca statul tert consimte, n mod expres si n scris la aceasta obligatie. Prin ndeplinirea acestor conditii se realizeaza de fapt un acord distinct ntre statele- parti la tratat si statul tert, acordul dintre parti reprezentnd unicul Page 71

curs dr international fundament juridic al fortei obligatorii a unui tratat. n practica internationala exista o categorie de tratate (denumite tratate obiective) care stabilesc regimuri juridice obiective, aplicabile ansamblului comunitatii internationale. Asemenea tratate, ntruct reglementeaza domenii de interes general, pot sa creeze drepturi si obligatii opozabile tuturor statelor (erga omnes), chiar si n lipsa consimtamntului lor. Din aceasta categorie fac parte: - tratatele multilaterale care stabilesc anumite regimuri teritoriale (cele referitoare la statutul de neutralitate al unei tari, la regimul Antarcticii etc); - tratatele care stabilesc anumite regimuri pentru cai de comunicatie internationala (regimul de navigatie pe fluvii sau pe canale internationale ); - tratatele multilaterale prin care se creeaza o organizatie internationala, ca subiect nou de drept international, personalitatea juridica a organizatiei fiind opozabila tuturor statelor comunitatii internationale. Aplicarea tratatelor n ordinea juridica interna a statelor Aplicarea tratatelor n ordinea juridica Page 72

curs dr international interna a unui stat pune problema raportului dintre dreptul international si dreptul intern al statelor. Teoria monista Conform teoriei moniste cu primatul dreptului international asupra dreptului intern - din momentul intrarii n vigoare a tratatului, acesta se va aplica imediat si direct, fara interventia organelor legislative, chiar daca s-ar afla n contradictie cu o lege interna, situatie n care, actul normativ intern ar nceta sa mai produca efecte. Aceasta teorie a fost criticata, ea minimaliznd rolul statului ca subiect de drept international. n cazul teoriei moniste cu primatul dreptului intern asupra dreptului international, tratatul dobndeste forta juridica n masura n care aceasta ar fi prevazuta de legea interna, iar n caz de conflict ntre norma interna si cea internationala, se da prioritate actului normativ intern. Teoria dualista Teoria dualista, care sustine distinctia neta ntre cele doua sisteme de drept intern si international - afirma ca este necesara emiterea unui act normativ prin Page 73

curs dr international care se face transferul tratatului din ordinea internationala n ordinea interna, acesta dobndind caracterul actului n care a fost transpus (lege interna). n prezent tendinta este de a da prioritate normelor internationale fata de normele interne, nsa cele doua teorii subzista. Prin urmare, aplicarea dispozitiilor unui tratat n ordinea interna a statelor-parti nu se realizeaza uniform, fiind determinata de modalitatea de receptare de catre fiecare stat a normelor dreptului international. Teoriile monista si dualista n practica statelor n unele state, cum sunt Regatul Unit al Marii Britanii, Irlanda sau tarile scandinave, pentru ca normele dreptului international sa aiba efect n ordinea juridica interna se procedeaza la transformarea normelor internationale cuprinse n tratate n norme interne, printr-un act normativ intern. Tratatele internationale pot deveni parte a dreptului intern numai dupa ce o lege speciala de aplicare este adoptata de legiuitor (sistem dualist). Majoritatea statelor europene au prevazut n Constitutiile lor, recunoasterea Page 74

curs dr international normelor internationale ca fiind parte a sistemului lor intern. Un asemenea sistem de receptare se regaseste n Austria, n Italia, Franta si Germania. Constitutia Olandei prevede n plus, ca tratatele internationale la care statul este parte prevaleaza asupra legilor interne care contin dispozitii contrare (sistem monist cu primatul dreptului international). Cadrul constitutional romn privind raportul dintre dreptul international si dreptul intern este oferit de articolele 11 si 20. Conform prevederilor art.11, tratatele ratificate de catre Parlamentul Romniei devin parte a dreptului intern.Textul art.11 nu face nici o mentiune n legatura cu prioritatea normelor internationale fata de cele interne, preciznd doar, ca statul romn se obliga sa ndeplineasca ntocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. n Conventia asupra dreptului tratatelor (l969) se stipuleaza faptul ca un stat nu poate invoca prevederile dreptului sau intern pentru a justifica esecul sau n executarea unui tratat, eliminnd astfel posibilitatea ca statele sa se prevaleze de legislatia lor interna pentru a nu respecta obligatiile internationale. Page 75

curs dr international Art.20 din Constitutia Romniei se refera la incidenta tratatelor n domeniul drepturilor omului asupra legislatiei nationale. n articolului mentionat se afirma obligatia autoritatilor competente de a interpreta dispozitiile constitutionale ce reglementeaza drepturile si libertatile cetatenilor n concordanta cu documentele internationale adoptate n acest domeniu: Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactele O.N.U. si celelalte tratate n domeniul drepturilor omului la care Romnia este parte. Singurul domeniu n care se prevede, n mod expres, prioritatea reglementarilor internationale fata de cele interne este cel al drepturilor omului. Art.20 stabileste preeminenta tratatelor referitoare la drepturile omului, la care tara noastra este parte, fata de legile interne care contin dispozitii contrare. n practica Curtii Constitutionale s-a sustinut, n mod repetat, ca respectarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului n Romnia nu este conditionata de revizuirea legislatiei nationale, fiind direct aplicabila, (n.n.self-executing) conf.art.11 din Constitutie, privind receptarea imediata a tratatelor Page 76

curs dr international ratificate, prin care a fost nlaturata solutia necesitatii emiterii unei legi de modificare a legislatiei interne n vederea acordarii acesteia cu obligatiile internationale asumate. Suspendarea si ncetarea tratatelor Conventia privind dreptul tratatelor prevede cazurile si conditiile n care un tratat poate sa fie suspendat sau n care nceteaza aplicarea lui. Suspendarea are caracter temporar si poate sa se refere numai la anumite clauze ale tratatului, n timp ce ncetarea aplicarii unui tratat este definitiva si vizeaza ntregul tratat. Ambele modalitati pot sa implice, fie toate partile la tratat sau numai una (unele) dintre ele. Suspendarea sau ncetarea tratatului poate sa fie consecinta vointei partilor sau poate sa intervina independent de vointa acestora. Suspendarea sau ncetarea aplicarii unui tratat ca urmare a vointei partilor ncetarea unui tratat poate sa intervina ca efect al urmatoarelor cauze: - daca a fost ncheiat pe durata determinata; Page 77

curs dr international - ca urmare a manifestarii unilaterale de vointa a uneia din parti, prin denuntare sau retragere, daca aceste modalitati sunt expres prevazute n textul tratatului sau sunt acceptate de catre toate celelalte state-parti; - n mod tacit, ca urmare a ncheierii ntre acelasi parti a unui nou tratat avnd acelasi obiect si care este incompatibil cu tratatul anterior. ncetarea sau suspendarea tratatului poate sa intervina ca efect al urmatoarelor cauze: - ca urmare a ncalcarii substantiale a tratatului de catre una din parti; - ca urmare a imposibilitatii de a ndeplini obligatiile asumate de catre un stat datorita intervenirii unor conditii exceptionale. ncetarea sau suspendarea tratatelor independent de vointa partilor Intervine n situatii care fac imposibila executarea lor: - ca urmare a disparitiei totale si permanente obiectului sau a partilor tratatului, ca subiecte de drept international ( caducitatea tratatului); - ca efect al schimbarii fundamentale a mprejurarilor, care au determinat Page 78

curs dr international ncheierea tratatului, daca aceasta afecteaza n mod esential baza consimtamntului statului exprimat la data ncheierii tratatului (ncetarea tratatului); - ruperea relatiilor diplomatice si consulare si razboiul (ncetare sau suspendare); - constatarea nulitatii unui tratat (ncetarea tratatelor). Nulitatea tratatelor reprezinta una dintre cauzele de ncetare a efectelor unui tratat. Nulitatea tratatelor intervine: - n cazul n care tratatul contravine unei norme imperative (de jus cogens) aflata n vigoare n momentul ncheierii sale, sau aparuta ulterior; - n cazul n care se constata un viciu de consimtamnt care a afectat acordul de vointa al partilor n momentul ncheierii tratatului. Conventia de la Viena prevede doua tipuri de nulitate aboluta si relativa avnd regimuri juridice distincte. a) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de statul al carui consimtamnt a fost viciat si poate fi acoperita ulterior prin confirmare de catre acelasi stat. (art.45) Se sanctioneza cu nulitate relativa viciile de consimtamnt rezultnd Page 79

curs dr international din: ncalcarea dispozitiilor dreptului intern al statului privind competenta de a ncheia tratate, din eroare, dol, sau coruperea reprezentantului statului. b) Nulitatea absoluta sanctioneaza viciile de consimtamnt rezultnd din constrngerea exercitata asupra statului sau a reprezentantului sau si tratatele contrare unei norme imperative. Nulitatea absoluta poate fi invocata de catre orice stat parte la tratat si chiar din oficiu, de catre o instanta internationala. Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare. Interpretarea tratatelor Prin interpretarea tratatului international se ntelege operatiunea prin care se urmareste stabilirea sensului si a continutului unei reguli de drept dintr-un tratat n cursul aplicarii acestuia. Obiectul interpretarii l reprezinta textul tratatului Scopul interpretarii este clarificarea clauzelor ambigue si determinarea intentiei reale a partilor n vederea unei aplicari corecte a tratatului. Tipuri de interpretare Entitatile competente sa interpreteze un Page 80

curs dr international tratat international sunt : - pe plan international - statele parti la tratat, instantele jurisdictionale sau arbitrare si organizatiile internationale ; - pe plan intern organele executivului, de regula ministerele afacerilor externe. Interpretarea realizata de partile unui tratat are o forta superioara fata de alte interpretari, si poarta numele de interpretare autentica. Partile pot sa includa n textul tratatului clauze interpretative prin care se definesc continutul unor termeni cu scopul de a evita interpretarea si aplicarea diferita a tratatului. Daca n cursul aplicarii tratatului interpretarile devin divergente, partile pot sa ncheie acorduri interpretative separate de textul tratatului, asigurnd uniformitatea aplicarii dispozitiilor acestuia. Organizatiile internationale sunt competente sa interpreteze dispozitiile statutelor lor si ale tratatelor la care sunt parte. Interpretarea jurisdictionala data de arbitrajul international si de Curtea Internationala de Justitie reprezinta o interpretare neautentica si are forta Page 81

curs dr international obligatorie numai pentru partile care au supus un diferend legat de interpretarea unei norme, instantei internationale. Reguli de interpretare Conventia privind dreptul tratatelor a codificat principalele reguli de interpretare a tratatului, stabilind o regula generala de interpretare (art.31), mijloace complementare de interpretare (art.32), precum si regulile aplicabile tratatelor autentificate n mai multe limbi (art.33). Regula generala consta n obligativitatea interpretarii unui tratat cu buna-credinta, potrivit sensului obisnuit ce urmeaza a fi atribuit termenilor tratatului, n contextul lor si n lumina obiectului si a scopului tratatului. a) Regula interpretarii tratatelor cu buna-credinta rezulta din principiul general al aplicarii cu buna-credinta a tratatelor internationale (pacta sunt servanda). b) Interpretarea termenilor tratatului n contextul lor, presupune analiza acestora n contextul ntregului tratat, care cuprinde preambulul, dispozitivul, clauzele finale si anexele, precum si luarea n considerare a oricaror acorduri, Page 82

curs dr international instrumente sau practici n legatura cu tratatul, intervenite ntre parti cu prilejul ncheierii acestuia sau ulterior. c) Termenii tratatului se interpreteaza potrivit sensului lor curent, uzual ; un termen va fi nteles ntr-un sens special numai daca se stabileste ca aceasta a fost intentia partilor. Alaturi de aceste reguli generale, n interpretarea unui tratat se poate recurge - daca este necesar - si la mijloace complementare, ndeosebi la lucrarile pregatitoare si la mprejurarile n care a fost ncheiat tratatul. Daca un tratat a fost autentificat n doua sau mai multe limbi, textul are aceeasi valoare n fiecare dintre aceste limbi, n afara de cazul n care partile au convenit sa acorde prioritate unuia dintre texte, n caz de divergenta. n situatia n care din comparatia textelor autentice rezulta o deosebire de sens al termenilor se va adopta sensul care corespunde n cea mai mare masura obiectului si scopului tratatului. -

Page 83

curs dr international

TEMA III SUBIECTELE DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC 1. Notiune si categorii Subiectele dreptului international public sunt entitati participante la viata internationala, cu drepturi si obligatii directe. Cu alte cuvinte, subiectele dreptului international public reprezinta acele entitati care participa la raporturi juridice, reglementate de normele acestui drept. A fi subiect de drept international nseamna a beneficia de personalitate juridica internationala, ceea ce presupune capacitatea de a fi titular de drepturi si obligatii cu caracter international. Personalitatea juridica internationala se diferentiaza pentru fiecare dintre participantii la raporturile juridice internationale: Page 84

curs dr international - statele , considerate subiecte originare, tipice, primare; - organizatiile internationale guvernamentale, calificate drept subiecte derivate; - natiunile sau popoarele care lupta pentru cucerirea independentei, subiecte cu personalitate juridica limitata si tranzitorie, pna la formarea statului independent; - alte entitati care participa la raporturi juridice internationale, dar a caror personalitate juridica nu este recunoscuta n dreptul international public- persoanele fizice si organizatiile neguvernamentale. 2. Statul ca subiect al dreptului international Suveranitatea statului Indiferent de ntinderea teritoriala, numarul populatiei, forta economica, statele au personalitate juridica internationala, putere de comandament. Statul si nu natiunea (suma nationalilor) beneficiaza de personalitate juridica inmternationala. Statul suveran ocupa o pozitie dominanta ntre subiectele de drept international public si aceasta, pentru ca, mult timp a Page 85

curs dr international reprezentat unicul subiect al acestui drept si este singurul care poseda capacitatea de a-si asuma totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter international. Calitatea de subiect de drept a statului deriva din suveranitatea sa, independent de faptul ca, celelalte state le recunosc sau nu aceasta calitate. Suveranitatea este cea care confera statului personalitate juridica internationala, adica aptitudinea de a actiona n cadrul comunitatii internationale, prin exercitarea drepturilor si asumarea de obligatii. Suveranitatea este un atribut al puterii de stat de a fi dotata cu autonomie totala si competenta nelimitata. n virtutea atributului de suveranitate, statul si exercita autoritatea pe doua planuri: pe plan intern, el are dreptul de a exercita puterea asupra cetatenilor sai, precum si asupra tuturor persoanelor aflate pe teritoriul si sub jurisdictia sa, edictnd legi si aplicnd sanctiuni n cazul nerespectarii lor, iar pe plan extern, are dreptul de a reprezenta natiunea si a o angaja n raporturi cu alte natiuni . Conditiile pe care trebuie sa le Page 86

curs dr international ndeplineasca cumulativ o entitate pentru a putea constitui un stat sunt: - populatie permanenta; -un teritoriu determinat; - un guvern independent si o ordine sociala, politica si juridica. Drepturile si obligatiile statelor Unele dintre drepturile si obligatiile fundamentale ale statelor au fost mentionate n Conventia de la Montevideo (1933), care reprezinta actul constitutiv al Organizatiei Statelor Americane (O.S.A.) si n Carta drepturilor si obligatiilor economice ale statelor (O.N.U., 1974). Dintre drepturile statelor se retin: - dreptul la existenta si suveranitate; - dreptul la pace si securitate; - egalitatea n drepturi; - dreptul de a participa la viata internationala; - dreptul la legitima aparare n cazul comiterii unui act ilicit sau a unui act de agresiune din partea altor state; - dreptul la autodeterminare, implicnd dreptul de a alege si de a organiza n mod liber sistemul politic si de a dispune nestingherit de resursele sale economice si naturale; Page 87

curs dr international - dreptul la dezvoltare si progres. Conform reglementarilor de drept international, statele beneficiaza de imunitate de jurisdictie a lor si a bunurilor lor, n fata organelor judecatoresti ale altor state. Acesta reprezinta un drept la care statul poate sa renunte, n anumite mprejurari. Obligatiile statelor au la baza, n primul rnd, respectarea principiilor fundamentale ale dreptului international public si consta n: - obligatia de a nu recurge la folosirea fortei sau la amenintarea cu forta n relatiile interstatale; - obligatia de a respecta inviolabilitatea frontierelor; - obligatia de a rezolva orice diferend pe cale pasnica ; - obligatia de a ndeplini cu buna-credinta obligatiile internationale rezultnd din tratate; - obligatia de a proteja mediul. Forme de organizare a statelor n societatea internationala exista mai multe tipuri de state: - state unitare, cele care au un sistem unic de organe supreme ale puterii si administratiei de stat si reprezinta Page 88

curs dr international subiecte unice de drept; - uniuni de state, reprezentnd forme de asociere a doua sau mai multe state independente. Cele mai reprezentative uniuni de state sunt confederatiile si federatiile. - statul permanent neutru, care are un statut propriu. Confederatiile sunt acele uniuni de state n cadrul carora statele membre si pastreaza calitatea de subiecte de drept, fiind state independente care si conduc singure relatiile internationale. Statele uniunii instituie organe comune, care centralizeaza si coordoneaza activitatea acestora n anumite domenii. De exemplu, Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.) se apropie de modelul unei confederatii regionale, constituita n baza unui acord - Acordul de la Minsk (1991) - ncheiat ntre statele fostei U.R.S.S. si cuprinde n structura sa mai multe organe: Consiliul Sefilor de State care este organul decizional suprem, Consiliul Sefilor de Guverne, Comitetul de coordonare si consiliere organ permanent executiv, Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe, care coordoneaza politica externa a statelor membre, Consiliul Ministrilor Apararii responsabil de coordonarea Page 89

curs dr international politicii militare a statelor membre, un Stat Major, Consiliul comandantilor trupelor frontaliere, Tribunalul afacerilor economice, Banca interstatala si un Secretariat executiv. Prin tratatele ncheiate la nivel de confederatie, statele membre vizeaza sa creeze o uniune economica n care sa fie asigurata libera circulatie a marfurilor, a capitalului, a serviciilor si a persoanelor din aceasta zona, precum si asigurarea unei zone de liber schimb De cele mai multe ori, confederatia este o forma de tranzitie nspre constituirea unei federatii. Este cazul S.U.A., care, nainte de a deveni un stat federativ a prezentat forma unei confederatii. Federatiile reprezinta uniuni de state care au renuntat la independenta lor, transfernd calitatea de subiect de drept statului federal. Statele membre si pastreaza competenta de a administra strict probleme de interes local, statul federal fiind cel care le conduce relatiile externe. Este cazul Belgiei, a Elvetiei etc. O situatie particulara este cea a statului permanent neutru, care dispune de o capacitate limitata de a-si asuma drepturi si obligatii, determinata de statutul sau Page 90

curs dr international specific. State cu neutralitate permanenta sunt Elvetia si Austria. Neutralitatea unui stat trebuie sa rezulte din acte interne ale acestuia legi si dispozitii constitutionale. Statului neutru i revin obligatii specifice: de a nu participa la aliante militare, politice sau economice care urmaresc pregatirea unui razboi; de a nu permite folosirea teritoriului lor drept teatru al unor operatiuni militare, sau ca loc de depozitare a munitiilor, armamentului si a trupelor militare; de a colabora activ cu celelalte state pentru asigurarea pacii si securitatii internationale. Statul neutru are dreptul la autoaparare individuala si colectiva, precum si de a acorda sprijin statului victima, n cazul unui razboi. Acest din urma drept i este recunoscut statului neutru, care, n societatea contemporana, nu mai este tinut de obligatia de impartialitate. Statul neutru are, de asemenea, dreptul de a fi membru al ONU, considerndu-se ca aceasta nu vine n conflict cu statutul de neutralitate. 3. Organizatiile internationale Organizatiile internationale au o personalitate juridica limitata prin Page 91

curs dr international statutul lor de functionare, fiind ndreptatite sa si asume doar acele drepturi si obligatii care concura la realizarea scopului pentru care au fost nfiintate. Totodata, reprezinta subiecte de drept derivate, ntruct sunt creatia statelor - a subiectelor originare - care le confera calitatea de subiecte de drept, prin statut. Personalitatea juridica internationala a organizatiilor guvernamentale se manifesta pe plan intern si pe plan international si consta n: dreptul de a-si coordona activitatea organelor interne, n dreptul de a ncheia tratate, de a nfiinta misiuni diplomatice permanente si de a accepta functionarea unor asemenea misiuni ale statelor pe lnga ele (drept de legatie activa si pasiva), n dreptul organizatiilor si a functionarilor acestora de a beneficia la imunitati si privilegii diplomatice, n dreptul de a actiona pe plan international mpotriva unui alt subiect de drept si n obligatia de a raspunde n fata unor instante internationale. Personalitatea juridica a organizatiilor este opozabila si fata de statele care nu sunt membre ale organizatiei. 4. Natiunile si popoarele care lupta Page 92

curs dr international pentru eliberare Dupa cel de-al doilea razboi mondial, dreptul international public a consacrat dreptul la autodeterminare a popoarelor aflate sub dominatia coloniala. n acest mod s-a legalizat lupta lor de eliberare nationala n vederea constituirii ca stat independent. Popoarelor care lupta pentru independenta li s-a recunoscut calitatea de subiecte de drept international public, dar cu caracter limitat si tranzitoriu, aceasta calitate existnd pna la constituirea statului independent care va deveni subiect cu personalitate juridica deplina. Personalitatea lor juridica internationala se dobndeste din momentul n care si creeaza organe proprii ce exercita functii de putere publica. Pentru a exista ca subiecte de drept, nu este nevoie de recunoasterea statelor. Poporul care lupta pentru independenta se bucura de dreptul de a ncheia tratate internationale, de a ntretine relatii oficiale internationale, de a primi ajutoare din partea statelor si a organizatiilor internationale, de a participa la crearea dreptului international public. 5. Persoanele fizice Page 93

curs dr international Dreptul international public drept esentialmente interstatal - nu recunoaste persoanei fizice calitatea de subiect de drept n ordinea internationala. Se apreciaza, n literatura de specialitate ca participarea individului la viata internationala este mediatizata de catre stat. Statul, prin semnarea si ratificarea tratatelor internationale constituie n favoarea individului drepturi si obligatii, exprimndu-si n acest mod consimtamntul ca persoana fizica sa actioneze n cadrul relatiilor internationale. Problema recunoasterii calitatii de subiect de drept n favoarea individului se mentine controversata. Rolul individului n dreptul international se discuta n legatura cu domeniul dreptului international penal si al dreptului international al drepturilor omului. a) Astfel, individul poate fi subiect al raspunderii penale n cazul comiterii unor fapte, considerate infractiuni prin conventiile internationale (de exemplu, genocidul), prin care statele se obliga sa incrimineze si sa pedepseasca aceste fapte n legea interna. n baza unor astfel de reglementari persoana fizica se supune de fapt jurisdictiei interne a statului. nsa Page 94

curs dr international pentru comiterea crimelor de razboi sau a crimelor mpotriva pacii si umanitatii, care constituie infractiuni cu caracter international, raspunderea individului se angajeaza pe plan international, n fata instantelor jurisdictionale. b) Doar dreptul international al drepturilor omului recunoaste subiectelor de drept intern persoane fizice, juridice sau grupuri de particulari personalitatea juridica internationala, manifestata prin dreptul acestora de a actiona la nivel international, prin intermediul petitiilor, al comunicarilor sau al recursurilor cu caracter contencios, naintate unor institutii jurisdictionale sau altor organe internationale. n fata Curtii Europene a Drepturilor Omului individul se poate adresa direct cu o plngere mpotriva unui stat, din momentul ratificarii de catre acesta a Conventiei Europene a Drepturilor Omului (1950). n fata acestei institutii jurisdictionale individul este tratat de pe pozitii de egalitate cu statul. 6. Recunoasterea n dreptul international Institutia recunoasterii reprezinta actul prin care un stat se pronunta n sens Page 95

curs dr international afirmativ asupra unor situatii noi ce se produc si au efecte n plan international. Recunoasterea poate viza: recunoasterea pretentiilor teritoriale, schimbari n titlul de suveran, calitatea de beligerant, rasculat, natiune ce lupta pentru independenta. Recunoasterea statelor reprezinta actul unilateral care emana de la un stat, prin care acesta constata aparitia sau existenta altui stat, pe scena vietii internationale. Actul recunoasterii reprezinta un act de suveranitate al statelor, un drept al unui stat si nu o obligatie a acestuia. n literatura de specialitate se discuta valoarea actului de recunoastere internationala a noului stat si efectele sale. Recunoasterea este un act declarativ si nu un act constitutiv de drepturi, statul recunoscut nu dobndeste personalitate juridica din momentul recunoasterii sale, ci din cel al formarii sale ca stat. Prin actul recunoasterii, statul stabileste relatii oficiale (diplomatice si consulare) cu statul care face obiectul recunoasterii. Recunoasterea poate fi expresa, atunci cnd recunoasterea se face printr-un act scris, oficial care este comunicat Page 96

curs dr international statului vizat; poate fi tacita, atunci cnd din comportamentul statului rezulta intentia sa de a recunoaste un alt stat (de exemplu, ncheie un tratat cu acesta). Recunoasterea guvernelor intervine, de obicei, odata cu recunoasterea statelor. Problema se pune si separat atunci cnd noul guvern se formeaza altfel dect pe cale constitutionala (prin revolutie, insurectie, lovitura de stat etc), sau se formeaza doua guverne. Recunoasterea guvernelor reprezinta un act unilateral prin care un stat accepta guvernul altui stat ca organ al puterii publice a acestui stat. Pentru a face obiectul recunoasterii, guvernul trebuie sa beneficieze de suportul majoritatii populatiei statului si sa fie capabil sa se achite de obligatiile internationale ale predecesorilor sai. Actul recunoasterii are ca efecte: obtinerea de catre guvernul recunoscut a dreptului de a stabili relatii diplomatice cu statul care l-a recunoscut si cu alte state; dobndirea dreptului de a nainta actiuni n fata instantelor judecatoresti ale statului care l-a recunoscut; dobndirea dreptului la imunitatea de jurisdictie si de executie. (Imunitatea de Page 97

curs dr international jurisdictie reprezinta un principiu potrivit caruia un stat nu poate fi actionat de catre alt stat mpotriva vointei sale n fata unei instante de judecata.) 7. Succesiunea statelor Problema succesiunii statelor n dreptul international este reglementata de doua conventii Conventia referitoare la succesiunea statelor cu privire la tratate (Viena, 1978) si Conventia referitoare la succesiunea statelor cu privire la bunuri, arhive si datorii (Viena, 1983). Notiunea de succesiune a statelor este definita n dispozitiile conventiilor mentionate ca reprezentnd substituirea unui stat n locul altuia, n ceea ce priveste raspunderea pentru relatiile internationale ale unui teritoriu. n virtutea exercitarii suveranitatii, un stat poate decide n mod liber daca si n ce masura va pastra relatiile juridice stabilite de antecesorul sau. Problema succesiunii se ridica n urmatoarele situatii: - n cazul crearii de noi state pe teritoriile fostelor colonii; - n cazul crearii de state prin fuziune sau dezmembrare; Page 98

curs dr international - n cazul succesiunii la calitatea de membru n organizatiile internationale; - n cazul unei revolutii sociale. Regulile aplicabile n fiecare din aceste situatii: a) Popoarele din teritoriile colonizate, n baza dreptului lor la autodeterminare, se constituie ntr-un stat nou, independent, care reprezinta un nou subiect de drept international. O consecinta fireasca a acestui fapt o constituie ncetarea tratatelor care instituiau protectoratul si tutela, ca fiind incompatibile cu statutul de stat suveran. n ceea ce priveste celelalte tratate de colaborare internationala ale vechiului stat, acestea pot sa fie preluate de catre noul subiect de drept, eventual cu formularea unor rezerve sau declaratii interpretative, fata de clauzele care nu corespund intereselor sale legitime. Preluarea tratatelor se realizeaza prin ncheierea unor acorduri de succesiune, formularea unor declaratii unilaterale prin aderarea la tratate sau prin renegocierea acestora. Astfel de acorduri de succesiune s-au ncheiat, de exemplu, ntre Anglia si fostele sale colonii. b) Prin fuziune se ntelege reunirea mai Page 99

curs dr international multor state ntr-un singur stat, care va deveni noul subiect de drept international. De exemplu, unificarea R.F.G. cu R.D.G. n 1990. Prin dezmembrarea unui stat apar mai multe state independente care vor reprezenta fiecare subiecte independente de drept international. De exemplu, dezmembrarea U.R.S.S n 1991, a Iugoslaviei, urmata de formarea noilor state. n asemenea cazuri, de regula, noului stat continua sa aplice tratatele ncheiate anterior. c) Succesiunea statelor la calitatea de membre n organizatiile internationale se rezolva n functie de procedura de admitere a membrilor prevazuta n actul constitutiv al organizatiei. Aceasta presupune si manifestarea de vointa expresa din partea statului de a deveni membru ntr-o organizatie ca succesor al altui stat. d) Pentru statele create ca urmare a unor revolutii sociale nu se pune problema unei succesiuni propriu-zise, ntruct, teritoriul si populatia ramnnd aceleasi, nu apare un nou subiect de drept international. Dupa o revolutie care schimba regimul unui stat, noile structuri ale puterii emit o declaratie n care-si precizeaza pozitia fata de tratatele si Page 100

curs dr international conventiile ncheiate de fosta putere. De exemplu, Consiliul Frontului Salvarii Nationale, n comunicatul exprimat n decembrie 1989 arata ca, va mentine tratatele si conventiile ncheiate de Romnia, anterior acelei date. - TEMA IV PROBLEME PRIVIND POPULATIA SI TERITORIUL N DREPTUL INTERNATIONAL PUBLIC 1. Populatia n dreptul international Populatia, alaturi de teritoriu si guvern, reprezinta unul dintre elementele constitutive ale statului. Ea cuprinde totalitatea cetatenilor unui stat, precum si celelalte categorii de persoane aflate pe teritoriul si sub jurisdictia sa (straini, apatrizi, refugiati, persoane stramutate). Sunt exclusi de sub jurisdictia statului, personalul diplomatic si consular al statelor straine aflat pe teritoriul statului, precum si functionarii internationali care beneficiaza de imunitati si privilegii diplomatice. Statul, n temeiul suveranitatii sale, stabileste, prin legislatia nationala, statutul juridic al persoanelor care formeaza populatia sa. Demersul legislativ al statului n acest domeniu trebuie sa se bazeze pe principiul Page 101

curs dr international respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. a) Cetatenia Cetatenia reprezinta legatura politica si juridica permanenta dintre o persoana fizica si un anumit stat. Dintre categoriile de persoane care formeaza populatia statului, doar cetatenii acestuia pot sa detina plenitudinea drepturilor si a obligatiilor prevazute n legislatia nationala. Fiecare stat este competent sa stabileasca, prin legea nationala, conditiile de acordare a cetateniei. Efectele cetateniei fata de alte state ale comunitatii internationale pot fi limitate de normele dreptului international. Pentru a fi valabila, acordarea cetateniei trebuie sa se realizeze n anumite conditii: - pentru a fi opozabila unor state terte, cetatenia acordata de un stat trebuie sa fie licita din punct de vedere al dreptului international, adica sa nu fie acordata pe baz unor criterii discriminatorii (rasiale, religioase sau politice); - acordarea cetateniei sa aiba n vedere legatura efectiva a individului cu statul; Page 102

curs dr international - acordarea cetateniei sa aiba la baza principiile si normele dreptului international. Cetatenia acordata cu ignorarea de catre stat a acestor reguli poate sa fie lipsita de recunoasterea statelor comunitatii internationale. Modalitati de dobndire a cetateniei Cetatenia se dobndeste prin nastere sau prin naturalizare. n primul caz se iau n considerare urmatoarele principii: - principiul jus sanguinis ( prin legatura de snge), conform caruia copilul dobndeste cetatenia parintilor indiferent de locul nasterii; - principiul jus soli ( prin locul nasterii), conform caruia copilul dobndeste cetatenia statului pe teritoriul caruia se naste, indiferent de cetatenia parintilor. n cel de-al doilea caz, cetatenia se obtine la cererea persoanei si n baza unui act al autoritatilor statului care o acorda conform legii. Naturalizarea reprezinta, adesea, efectul casatoriei sau al sederii prelungite (al rezidentei) pe teritoriul unui stat. Page 103

curs dr international Conform Legii nr.21/1991, cetatenia romna se dobndeste prin nastere, prin adoptie, prin repatriere sau poate fi acordata la cerere. Solicitantul trebuie sa ndeplineasca anumite conditii pentru ca cererea sa sa fie solutionata favorabil: sa fi locuit o perioada de timp pe teritoriul statului, sa cunoasca limba nationala, sa dispuna de un loc de munca si de mijloace de existenta, sa nu fi suferit condamnari penale, sau sa fi desfasurat vreo activitate mpotriva intereselor statului romn etc. Modalitati de pierdere a cetateniei Pierderea cetateniei se poate realiza prin doua modalitati: prin renuntare si prin retragere. a) Renuntarea la cetatenie este un drept al cetateanului si intervine, de obicei, atunci cnd o persoana se stabileste ntr-o tara care nu acorda dubla cetatenie. Acest act nu are efect asupra cetateniei celorlalti membri ai familiei, acestia avnd dreptul sa o pastreze n continuare. b) Retragerea reprezinta o sanctiune aplicata persoanei care a comis fapte grave mpotriva statului a carui cetatenie o poarta sau care a obtinut cetatenia n Page 104

curs dr international mod fraudulos. Acest mod de pierdere a cetateniei poate sa intervina doar fata de persoanele care au dobndit cetatenia prin naturalizare, nu si prin nastere. b) Conflicte de cetatenie- bipatridia si apatridia n anumite cazuri, pot sa apara conflicte pozitive sau negative de cetatenie: a) Conflictul pozitiv de cetatenie se manifesta atunci cnd o persoana are doua sau mai multe cetatenii (bipatridia sau pluricetatenia). Cel mai frecvent caz este cel al persoanelor cu dubla cetatenie, cauzata de neconcordanta legislatiei statelor. De exemplu, copilul nascut din cetateni ai unui stat care aplica principiul jus sanguinis, pe teritoriul unui stat a carui legislatie prevede principiul jus soli, va purta cetatenia ambelor state. Persoana care obtine o noua cetatenie, la cerere, fara sa renunte la cetatenia sa anterioara, se afla, de asemenea, n situatia de bipatridie. Situatiile de bipatridie sau de pluricetatenie pot sa determine conflicte de interese ntre state, ale caror efecte se repercuteaza asupra persoanei n cauza. n aceste cazuri se ridica problema de a stabili carui stat i revine obligatia de Page 105

curs dr international a acorda protectie diplomatica cetateanului, sau n care dintre state este obligata persoana sa efectueze stagiul militar etc. Conflictele de cetatenie se solutioneaza, de regula, prin stabilirea cetateniei dominante, efective a persoanei, adica prin determinarea statului fata de care acesta este efectiv atasat (din punct de vedere al domiciliului, al locului de munca, al limbii vorbite, sau al legaturilor de familie etc.). b) Conflictul negativ de cetatenie conduce la aparitia situatiilor de apatridie, adica de pierdere a cetateniei. De exemplu, un copil nascut din parinti apatrizi, pe teritoriul unui stat care aplica regula jus sanguinis, nu va avea nici o cetatenie. Efectele apatridiei consta n lipsirea persoanei de protectia diplomatica din partea vreunui stat. De regula, apatrizii sunt asimilati strainilor, att n conventiile internationale, ct si n actele normative interne, fiind obligati sa respecte legislatia statului pe teritoriul caruia locuiesc si sub a carui jurisdictie se afla. Tendinta este de a evita crearea unor situatii de apatridie, pentru ca fiecare persoana sa beneficieze de Page 106

curs dr international protectia unui stat. n acest sens, s-au ncheiat conventii internationale n cadrul organizatiilor universale si regionale (Conventia privind statutul apatrizilor din 1954 si 1961, O.N.U.; Conventia cu privire la cetatenie, 1997, Consiliul Europei). c ) Regimul juridic al strainilor. Extradarea si expulzarea Statutul juridic al strainilor Strainii sunt persoane care se afla pe teritoriul unui stat, dar au cetatenia altui stat. Conform reglementarilor juridice sunt asimilati acestora, apatrizii si refugiatii. Statul are dreptul sa stabileasca prin legislatia interna, conditiile de intrare, de sedere si alte elemente privind statutul strainilor pe teritoriul sau, cu respectarea unui standard minim de drepturi si libertati considerate fundamentale. Se pot retine cteva reguli generale pe care statele le au n vedere pentru determinarea statutului juridic al strainilor: obligatia statului de a admite intrarea unui strain pe teritoriul sau, dar cu posibilitatea de a o supune unor conditii; dreptul statului de a expulza un Page 107

curs dr international strain numai pe o baza legala si pentru motive temeinice. n principiu, strainii beneficiaza de majoritatea drepturilor de care se bucura cetatenii unui stat, cu exceptia drepturilor politice si a dreptului de a ocupa functii publice. Strainii nu sunt tinuti nsa de aceleasi obligatii pe care le au cetatenii statului (de exemplu, de obligatia de a presta serviciul militar). Regimuri aplicabile strainilor: - Regimul national, prin care statul recunoaste strainilor aceleasi drepturi pe care le acorda propriilor cetateni, cu exceptia drepturilor politice si a dreptului de a ocupa functii publice; - Regimul clauzei natiunii celei mai favorizate, care presupune acordarea n favoarea cetatenilor unui stat strain, a regimului cel mai favorabil care a fost acordat resortisantilor unui stat tert; - Asigurarea de catre toate statele comunitatii internationale a unui standard minim de tratament n favoarea strainilor. n situatii determinate, statele pot adopta fata de strainii aflati pe teritoriul lor masura expulzarii sau a extradarii. Page 108

curs dr international Expulzarea Reprezinta un act administrativ individual, cu caracter de sanctiune, motivat prin ratiuni de ocrotire a ordinii publice, a regimului politic, a sistemului economic si a securitatii nationale. Prin conventii internationale, statele au stabilit ca expulzarea se poate dispune ca efect al unei decizii legale, cu asigurarea dreptului la aparare al individului si a dreptului de ataca prin cai legale decizia de expulzare. De asemenea, sunt interzise expulzarile colective de straini. Un stat nu si poate expulza propriii cetateni. (Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Protocoalele aditionale). Extradarea Este un act de asistenta juridica ntre state, care se dispune n cazul comiterii de catre cetatenii altui stat, a unor infractiuni grave, de drept comun sau de drept international (crime mpotriva pacii si umanitatii). Masura extradarii se dispune baza unor conventii internationale, pe baza de reciprocitate, sau n temeiul legii interne. n dreptul international s-a stabilit un numar de reguli aplicabile n domeniul Page 109

curs dr international extradarii: nu se dispune masura extradarii mpotriva cetatenilor unui stat de catre propriul stat; fapta pentru care se solicita extradarea, trebuie sa fie incriminata de legislatia ambelor state; persoana extradata va fi judecata si condamnata doar pentru infractiunea pentru care a fost solicitata masura. d) Refugiatii si persoanele stramutate. Dreptul la azil Notiunea de persoana refugiata Conventia privind statutul refugiatilor, adoptata de O.N.U. n anul 1951, completata de Protocolul aditional din 1967, defineste notiunea de persoana refugiata ca fiind persoana care, n urma unor temeiuri jusitficate de a fi persecutata pe motive de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un grup social sau opinie politica, se gaseste n afara tarii sale de origine si nu poate sau, din cauza acestor temeri, nu doreste sa revina n acea tara (art.1). Statutul de refugiat este, astfel, acordat pe baza individuala, si nu pentru grupuri de persoane. Din textul Conventiei mentionate se deduce ca nu intra n Page 110

curs dr international categoria persoanelor refugiate, refugiatii economici si persoanele care au dobndit statutul de refugiati ca efect al unor conflicte armate internationale sau interne. n aceste cazuri, solutia care s-ar impune ar fi cea a ajutorului umanitar international n tara de origine sau a unor masuri de dezvoltare economica. Notiunea de persoana stramutata Persoanele stramutate sunt acele persoane care au fost deportate pe teritoriul unor state straine (cum a fost cazul persoanelor deportate n cel de-al doilea razboi mondial). Preocuparea statelor fata de aceste persoane s-a materializat n ncheierea de conventii internationale prin care sa se asigure repatrierea lor. Statutul juridic al refugiatilor si al persoanelor stramutate Acesta este similar cu cel al strainilor sau al cetatenilor statelor, potrivit Conventiei din 1951. Chiar daca statelor nu le revine nici o obligatie de admitere pe o baza permanenta a acestor categorii de persoane pe teritoriul lor, returnarea refugiatilor si expulzarea strainilor n state unde risca sa le fie ncalcate drepturile fundamentale ale omului, sunt Page 111

curs dr international interzise. Pentru protejarea intereselor refugiatilor, n cadrul ONU, s-a nfiintat n anul 195, naltul Comisariat pentru Refugiati. n Romnia, statutul refugiatilor este asigurat prin Legea nr. 46/1991 prin care statul romn a aderat la Conventia O.N.U. din 1951, completata de Protocoalele aditionale din 1967, precum si prin Legea nr.15/1996. Pe lnga motivele invocate de Conventia O.N.U. pentru acordarea statutului de refugiat, legea romna adauga considerentele umanitare si cazul unor conflicte armate, n limita posibilitatilor si pe o durata determinata. Procedura de acordare a statutului de refugiat presupune naintarea unei cereri motivate, fie unei misiuni diplomatice sau unui oficiu consular romn din strainatate, fie Directiei generale a politiei sau altor organe locale. Respingerea cererii solicitantului poate interveni pentru unul dintre urmatoarele motive: comiterea unor fapte mpotriva pacii sau umanitatii, ori contrare Cartei ONU, apartenenta la o organizatie sau grupare care reprezinta o amenintare Page 112

curs dr international pentru siguranta nationala sau ordinea publica, comiterea unei infractiuni sanctionata cu nchisoare mai mare de 3 ani sau dobndirea statutului de refugiat n alta tara. Azilul. Tipuri de azil Azilul poate fi teritorial si diplomatic: a) Azilul teritorial se acorda unor persoane, la cerere, n cazuri de persecutii politice exercitate asupra unei persoane n propriul lor stat. Acordarea azilului teritorial reprezinta un drept suveran al statului, nsa, o data ce l-a acordat, statul este tinut sa asigure o protectie activa viznd asimilarea azilantului n societate, precum si o ocrotire din ratiuni umanitare. Dreptul de a solicita azil este considerat un drept fundamental al omului, nscris n Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de O.N.U. n 1948. b) Azilul diplomatic se refera la primirea si protectia acordata n localurile ambasadelor straine, a cetatenilor statului pe lnga care este acreditata misiunea diplomatica, cetateni urmariti de propriile autoritati, ori a caror viata este n pericol din cauza unor evenimente Page 113

curs dr international interne exceptionale. Acordarea azilului diplomatic poate fi considerata un act de ncalcare a suveranitatii statului de resedinta. n general, azilul diplomatic se acorda n baza unor conventii, sau pe baza de reciprocitate. e) Protecta diplomatica Reprezinta protectia pe care un stat o acorda cetatenilor sai aflati n strainatate, n scopul de a proteja interesele acestora n raporturile cu autoritatile locale. Autoritatea statului se exercita asupra propriilor cetateni si n afara teritoriului national, n baza legaturii juridice permanente ce se stabileste ntre stat si resortisantii sai. Statul poate sa le impuna anumite obligatii, decurgnd din legislatia sa nationala, cum ar fi obligarea cetatenilor de a presta serviciul militar si totodata, statul are dreptul sa inculpe si sa condamne o persoana chiar n contumacie (n lipsa), nsa nu poate sa efectueze acte de urmarire penala si arestare pe teritoriul unui alt stat, dect daca ntre state exista un tratat, care sa permita aceasta. Finalitatea protectiei diplomatice consta n supravegherea situatiei cetatenilor unui stat pentru ca Page 114

curs dr international statul strain pe teritoriul caruia se afla, sa le asigure un standard minim de drepturi.

2. Teritoriul de stat si domeniul international public Teritoriul reprezinta spatiul geographic asupra cariua un stat si exercita suveranitatea exclusiva. Teritoriul reprezinta o premisa materiala a existentei statului; el defineste limitele spatiale ale existentei si organizarii statale suverane. Teritoriul de stat cu toate componentele sale se afla sub autoritatea exclusiva a acelui stat. Aceasta autoritate este denumita suveranitate teritoriala, fiind elementul central al suveranitatii de stat. a) Elementele componente ale teritoriului Teritoriul de stat este format din solul, subsolul, apele si coloana da aer situata deasupra acestora. Partea terestra este alcatuita din uscatul aflat sub suveranitatea unui stat, indiferent unde este situata geografic Page 115

curs dr international (parti de teritoriu separate ntre ele, enclave etc.). asupra subsolului, statul are drept de exploatare exclusiva a resurselor acestuia, fara limite de adncime. Partea acvatica cuprinde apele rurilor, lacurilor, canalelor, apele porturilor, radelor, bailor, marea teritoriala. Spatiul aerian este si el un element component al teriroriului supus n totalitate suveranitatii statului. b) Limitele teritoriului de stat (frontierele) Frontierele sunt linii reale sau imaginare, trasate ntre diferite puncte pe suprafata pamntului, care despart teritoriul unui stat de teritoriile altor state, de marea libera, n adncime pna la limita accesibila tehnicii, iar n naltime pna la spatiul cosmic. Frontierele ntre statele vecine se stabilesc de regula prin tratate, n timp ce frontierele maritime se stabilesc prin legislatia interna a statelor riverane. Ele reprezinta, n esenta, limita juridica a spatiului n care un stat si exercita suveranitatea deplina si exclusiva. Clasificarea frontierelor a) Din punct de vedere geografic Page 116

curs dr international frontierele de stat pot fi naturale si geometrice. Cele naturale sunt stabilite n functie de particularitatile geografice - albii si ruri, naltimi de munti, vai, litoralul marii. Cele geometrice sunt linii drepte, care despart unele state. Din considerente practice frontierele se abat adesea de la liniile drepte pentru a nu desparti o localitatea de sursele de apa, pentru a nu scinda o localitate sau o cladire, dar si din cauza unor fenomene naturale, (ridicari sau scufundari de terenuri). Mai rar ntlnim frontiere astronomice pe paralele sau meridiane geografice (o portiune ntre SUA si Canada, frontiera dintre Coreea de Nord si Coreea de Sud, de paralela 38 latitudine nordica si meridianele care despart sectoarele polare arctice). b) Dupa elementele de teritoriu pe care le despart, frontierele pot fi: terestra, fluviala, maritima si aeriana. Frontiera terestra desparte uscatul dintre doua state, putnd fi geometrica sau naturala. Cea fluviala separa teritoriile a doua state, pe un curs de apa si se stabileste n functie de particularitatile apelor de frontiera. n cazul fluviilor nenavigabile, linia frontierei urmeaza Page 117

curs dr international linia mediana a cursului de apa. In cazul fluviilor navigabile, linia de frontiera este linia talvegului (senalului navigabil), sau a adncurilor celor mai mari. Cnd fluviul si schimba talvegul, linia frontierei se fixeaza pe noul talveg. Daca fluviul are mai multe brate, frontiera se fixeaza pe bratul principal. n cazul n care se schimba pozitia albiei, frontiera ramne, n principiu, pe locul albiei vechi, iar fluviul devine apa interioara a statului pe teritoriul caruia si-a mutat albia. Pe podurile care leaga doua state, frontiera se stabileste la mijlocul podului, daca ntre cele doua state nu intervine alta ntelegere; la fel n cazul barajelor pe apele de frontiera. De obicei, frontiera pe ape se stabileste prin acorduri convenite ntre statele riverane. Frontiera maritima este limita exterioara a apelor teritoriale (marii teritoriale), de pna la 12 mile de la liniile de baza stabilite prin legislatia interna, iar pentru statele vecine o linie trasata prin ntelegere, conform unor reguli de delimitare bazate pe echidistanta, echitate, linia generala a tarmului si alte criterii. Page 118

curs dr international Frontierele aeriene sunt liniile perpendiculare care pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice, pna la limita inferioara a spatiului cosmic. Stabilirea frontierei se realizeaza prin tratate, n doua faze: delimitarea, care constituie precizarea directiei generale a frontierei, urmata si de o scurta descriere a traseului, care este fixata si pe harta, anexata la tratat; demarcarea, care consta n fixarea n teren a liniei frontierei potrivit tratatului. Daca delimitarea este o operatiune de negociere, demarcarea se efectueaza de comisii mixte, formate din reprezentantii statelor parti, care fixeaza traseul liniei de frontiera pe baza tratatului si semnele de demarcare stlpi de metal, beton, lemn, copaci, ridicari de pamnt, geamanduri. Comisiile ntocmesc si documente speciale de demarcare procese verbale de descriere a traseului, harti j ale frontierei, procese verbale de descriere a semnelor, fotografii sau scheme ale anumitor portiuni sau semne de frontiera. Page 119

curs dr international Regimul de frontiera s Se stabileste pril legi interne si prin conventii ntre state, si are rolul de a asigura paza frontierelor de stat si prevenirea conflictelor sau incidentelor. Prin lege, se stabilesc, totodata, modul de trecere a frontierei si controlul, folosirea apei, a pamntului, activitatile economice, uneori sederea n localitatile de frontiera, se pot stabili fsii de frontiera, tangente la linia de frontiera, care sunt administrate numai de autoritatile de frontiera. Prin conventii internationale, se reglementeaza problema ntretinerii frontierii, a utilizarii drumurilor de frontiera, a trecerii frontierei, de catre autoritatile graniceresti, vamale, nsotitori de vagoane, locuitorii care poseda loturi de pamnt pe teritoriul celuilalt stat etc. Se stabilesc si punctele de trecere de frontiera terestra. c) Apele interioare Sunt cursurile de apa situate n ntregime pe teritoriul unui stat, cele ce formeaza frontiera dintre doua sau mai multe state (ape contigue) si cele ce traverseaza frontierele mai multor state, cum sunt fluviile internationale. Ultimele doua Page 120

curs dr international categorii sunt numite si ape de frontiera. Apele interioare, care fac parte din teritoriul statului pe care sunt situate, se afla sub suveranitatea teritoriala a acestuia, statul stabilind regimul utilizarii lor. n ceea ce priveste apele care formeaza frontiera ntre state, n lipsa unei conventii ntre statele n cauza, fiecare dintre ele are dreptul sa foloseasca pentru navigatie, fara nici o restrictie, portiunea dintre tarm si frontiera. n practica, se reglementeaza, prin conventii, navigatia pe ruri si lacuri de frontiera, pentru navele statelor vecine. Alte acorduri au creat sisteme mixte de navigatie si de folosire, n scopuri energetice, a rurilor de frontiera. Apele maritime interioare - sunt apele situate ntre tarm si liniile de baza de la care se masoara marea teritoriala, inclusiv golfurile interioare si apele porturilor, n aceasta categorie intra si marile interioare, adica cele mari, cele care sunt nconjurate de teritoriul aceluiasi stat (ex. Marea Arai) sau cele ale caror tarmuri si comunicare cu marea libera sunt pe teritoriul unui singur stat (ex: Marea Alba, Marea de Azov, ambele Page 121

curs dr international situate n teritoriul fostei URSS). Regimul lor este stabilit exclusiv de catre statul respectiv. Constituie ape maritime interioare si golfurile si baile interioare care au deschidere spre mare mai mica de 24 mile marine, dar si golfurile si baile istorice", care desi au o deschidere mai mare (deci ar putea fi considerate mare libera), au fost declarate de catre statele respective ca fiind ape interioare, din considerente de ordin istoric (datorita importantei lor economice sau pentru securitatea statului riveran, fiind folosite pe o perioada ndelungata numai de catre acesta). De exemplu golful Bristol apartine Angliei, golful Hudson apartine Canadei, golful Granville apartine Frantei. Regimul lor juridic este stabilit de statut respectiv. n ceea ce priveste golfurile sau baile la care sunt riverane doua sau mai multe state, delimitarea si folosinta sunt reglementate, de obicei, prin acord. Ele constituie tot ape interioare, singura problema care se pune fiind cea a delimitarii. Apele porturilor, cuprinse ntre tarm si linia care uneste instalatiile permanente ale portului, cele mai avansate spre larg Page 122

curs dr international (parte integranta a sistemului portuar), sunt ape maritime interioare, aflate sub deplina suveranitate a statului nveran. Acesta poate permite sau interzice accesul navelor n anumite porturi, stabilind porturi deschise pentru navele straine. Cele nchise sunt de obicei porturi militare si cele pentru cabotaj ntre porturile aceluiasi stat. Celelalte sunt deschise pentru vasele comerciale straine, n temeiul normelor cutumiare si ale Conventiei multilaterale din 1923 de la Geneva privind regimul international al porturilor maritime. n timpul stationarii n apele porturilor, navele se supun reglementarilor si legilor statului portuar. Navele militare pot intra n port numai pe baza unei autorizatii prealabile al statului portuar, care poate impune restrictii cu privire la numarul navelor si durata stationarii. Astfel de nave pot intra fara autorizare, numai n caz de forta majorul (furtuna, avarie, etc.) sau daca la bordul lor se afla seful statului respectiv sj reprezentantul diplomatic acreditat n tara n care este portul. Navele militare se bucura de imunitate de jurisdictie penala si civila, neputnd fi sechestrate, confiscate sau rechizitionate. De aceea, Page 123

curs dr international infractiunile comise la bord, ntre membrii echipajului, se pedepsesc conform legilor statului navei. Daca infractorul se refugiaza pe tarm, el trebuie sa fie predat capitanului navei. Imunitatea de jurisdictie a navei se extinde si asupra membrilor echipajelor i navelor de stat. n caz de dezertare, membrii echipajelor nu pot fi arestati dej comandantul navei; remiterea dezertorilor nu este obligatorie pentru statui de, resedinta. Navele de stat folosite n scopuri necomerciale, sunt, n general asimilatej navelor de razboi. Navele comerciale sunt supuse ordinii juridice a statului portului; ele trebuie sa respecte legile si sunt supuse jurisdictiei penale si civile a acestuia. Daca, nsa, infractiunile nu afecteaza deloc statul portului si nu depasesc cadrul, navei, de regula, se permite jurisdictia statului navei. d) Marea teritoriala Reprezinta fsia de mare de o anumita latime (pna la 12 mile marine), situata de-a lungul litoralului unui stat, j dincolo de liniile de baza. Liniile de baza se constituie din linia celui mai mare reflux de-a lungul coastei, Page 124

curs dr international iar unde este cazul, liniile care unesc punctele cele mai avansate spre larg | ale insulelor, stncilor, ale altor formatiuni terestre din apropierea tarmului si instalatiile permanente cele mai avansate ale porturilor. Liniile de baza se stabilesc prin legi interne de catre state. Latimea marii teritoriale este, potrivit Conventiei asupra dreptului marii (de la Montego Bay, din 1982) de pna la 12 mile marine. Marea teritoriala cu solul, subsolul si spatiul aerian se afla sub suveranitatea deplina a statului riveran. Folosirea sa este supusa legilor, regulamentelor si jurisdictiei statului riveran. Acesta are dreptul de a lua toate masurile pentru apararea securitatii sale, pentru explorarea si exploatarea bogatiilor naturale, pentru exercitarea controlului vamal, sanitar si al documentelor. Singura deosebire fata de apele maritime interioare o reprezinta dreptul de trecere inofensiva recunoscut navelor comerciale straine. Prin aceasta se ntelege, fie navigarea prin marea teritoriala, fara a intra n porturi sau n apele interioare, fie traversarea marii teritoriale spre porturi sau din porturi spre larg. Page 125

curs dr international Pentru a fi considerata inofensiva, trecerea trebuie sa respecte legile si regulamentele statului riveran privind navigatia, precum si regulile dreptului international si trebuie sa fie continua si rapida. Oprirea sau ancorarea navelor comerciale straine n apele teritoriale este permisa numai n masura n care sunt determinate de nevoile obisnuite ale navigatiei sau sunt impuse de mprejurari fortuite (avarii, furtuni, etc). Daca nu se respecta aceste conditii, statul riveran are dreptul de a obliga nava sa paraseasca apele sale teritoriale iar, la nevoie, sa o supuna la sanctiuni. n schimb, statul riveran este obligat sa nu mpiedice trecerea inofensiva a navelor si sa le aduca la cunostinta, daca este cazul, eventualele pericole care ameninta navigatia n apele sale teritoriale; el nu se amesteca n ordinea interna a navelor straine respective si poate, din motive de securitate, sa nchida anumite zone din marea teritoriala accesului navelor straine, cu conditia sa lase deschise rutele maritime regulate, indispensabile navigatiei. El stabileste regimul cercetarilor hidroenergetice, stiintifice si de alta natura n marea teritoriala, putnd sa le interzica; statul riveran Page 126

curs dr international poate interzice si vnatul, pescuitul sau orice alte activitati economice n anumite date. Statul riveran nu poate sa perceapa impozite sau taxe navelor comerciale aflate n trecere inofensiva, dect n cazul n care navele beneficiaza de servicii prestate, ca pilotajul, sau daca a efectuat lucrari speciale pentru mbunatatirea conditiilor de navigatie (de exemplu construirea unui canal artificial). Statul riveran si exercita jurisdictia penala (arestarea unor persoane, acte de ancheta) pe nave comerciale straine, de la intrarea pna la iesirea din apele teritoriale, de regula numai daca n timpul trecerii s-au comis acte care aduc atingere statului riveran sau tulbura ordinea n marea teritoriala, sau daca s-a cerut statului de catre capitanul navei. Asemenea masuri pot fi luate oricnd este vorba de informatii temeinice privind traficul ilicit de stupefiante. De regula, statul nu opreste navele aflate n trecere inofensiva, pentru asi exercita jurisdictia civila asupra persoanelor aflate pe nave comerciale straine n trecere prin marea sa teritoriala. Statul riveran poate lua, fata de navele Page 127

curs dr international comerciale straine, masuri asiguratorii pentru obligatii asumate n legatura cu trecerea prin mare, ca si masuri de executie si asiguratorii pentru navele care intra n sale interioare sau care stationeaza n marea teritoriala. Pentru a preveni contrabanda si mbarcarea sau debarcarea ilegala de persoane, statul riveran stabileste, n apele sale teritoriale, si un control frontiera, control vamal si sanitar; are dreptul de a opri si vizita navele straine comerciale n trecere, de a verifica documentele lor, ncarcatura, documentele calatorilor. n ceea ce priveste navele de razboi straine, de regula si acestea au drept de trecere inofensiva prin apele teritoriale ale altor state. Cu toate acestea, la Conferinta asupra drepturilor marii din 1982, un numar de state au cerut si obtinut recunoasterea de catre Conferinta a dreptului statului riveran de a lua masuri pentru reglementarea trecerii navelor militare straine. Un mare numar state dispun de asemenea reglementari nationale, prin care supun unei autorizatii prealabile intrarea n apele lor teritoriale a navelor militare straine; aceste nave, daca sunt admise, trebuie sa respecte legile si Page 128

curs dr international reglementarile statului riveran. Altfel, acesta are dreptul sa ordone acestor nave parasirea imediata a apelor sale, putnd utiliza chiar mijloace de constrngere; submarinele trebuie sa navigheze la suprafata, nu se fac manevre militare, iar comunicarea prin radio cu baza interzisa. e) Zone maritime cu regim special (asupra carora statele au drepturi suverane) Reprezinta zone maritime situate dincolo de limita exterioara a marii teritoriale asupra carora statul riveran exercita drepturi suverane, de jurisdictie si control, avnd un regim juridic diferit de cel al largului propriu-zis marii. Aceste zone sunt: - Zona contigua - fsia de mare care se ntinde dincolo de limita exterioara a marii teritoriale, pna la o distanta de 24 mile marine (masurata de i liniile de baza) spre larg. n aceasta zona, statul riveran, are drepturi de jurisdictie si control, din punct de vedere al securitatii sanitare, vamale, fiscale sau de imigratie teritoriul sau, precum si pentru a pedepsi infractiuni comise pe teritoriul sau. Platoul continental - continuarea, sub apele mari, a partii terestre a marii teritoriale pna la o anumita Page 129

curs dr international adncime a marii. Problema platoului se pune n ce priveste explorarea si exploatarea resurselor minerale din subsolul si de pe solul marii, ca si a resurselor vii legate de sol. Potrivit Conventiei asupra dreptului marii de la Montego-Bay din 1982, prin platou continental se ntelege fundul marii si subsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea teritoriala, pe toata ntinderea prelungirii naturale a partii terestre a teritoriului statului, sau pna la 200 mile marine, daca prelungirea naturala a partii terestre se ntinde pe o distanta mai mica. n unele cazuri, distanta respectiva se masoara de la liniile de baza de la care este masurata marea teritoriala. Statul riveran are asupra platoului continental drepturi suverane si exclusive; daca el nu exploreaza si nu exploateaza rezervele platoului sau, nimeni nu poate face acest lucru fara consimtamntul sau expres. Aceasta vizeaza resursele minerale si organismele vii, care pastreaza n mod constant contactul cu fundul marii. Dreptul statului riveran asupra platoului continental nu aduce atingere regimului juridic al apelor de deasupra platoului Page 130

curs dr international sau spatiului aerian; exceptie fac instalatiile de explorare-exploatare, care au dreptul la o zona de securitate de 500 m, cu conditia sa nu fie n locuri care ar stingheri utilizarea normala a cailor maritime indispensabile navigatiei. Cablurile si conductele submarine nu pot fi interzise sau oprite de statul riveran; traseul lor se stabileste nsa mpreuna cu acesta. Zona economica exclusiva - zona situata dincolo de marea teritoriala, pna la o distanta de 200 mile marine de la liniile de baza de la care se masoara marea teritoriala, practic, portiunea de apa de deasupra platoului con-tinental. n acesta zona statele riverane au drepturi suverane si exclusive de explorare, exploatare, gestiune si conservare a resurselor biologice sau nebiologice (ndeosebi pescuit, alge marine). Statele au jurisdictie n ceea ce priveste stabilirea si folosirea de instalatii si lucrari, cercetari maritime, protectia si prezervarea mediului marin. Ele pot permite altor state asemenea activitatii, pe baza de autorizare, deci, le pot Page 131

curs dr international concesiona. De asemenea, ele reglementeaza activitatile de cercetare stiintifica n zone economica exclusiva. f) Zone maritime nesupuse suveranitatii sau drepturilor suverane ale statelor Marea libera Marea libera este zona marina situata n afara suveranitatii nationale, fiind deschisa tuturor natiunilor. Conventia din 1982 de la Montego-Bay a cristalizat conceptia patrimoniului comun al umanitatii asupra acestei zone, n sensul unui regim de exploatare a resurselor, de care sa profite att tarile are efectueaza lucrarile de exploatare, ct si tarile sarace. A fost imaginat sistem de autorizare, de alocare de zone la cerere ca si crearea unei ntreprinderi si a unei autoritati administrative, care sa exploateze o parte din resurse n interesul tarilor n curs de dezvoltare. Marea libera are un regim de deschidere pentru toate statele, n conditii de egalitate, nefiind supusa suveranitatii nici unui stat. Regimul juridic al marii libere este guvernat de principiul libertatii marilor, potrivit caruia aceasta este deschisa tuturor statelor. Page 132

curs dr international Libertatile, care decurg din principiul libertatii marii sunt: a) libertatea de navigatie; b) libertatea de a instala si exploata cabluri, conducte petroliere, submarine; c) libertatea de survol; d) libertatea pescuitului, dincolo de zonele economice exclusive. De aceste libertati beneficiaza si statele fara litoral, care nsa trebuie sa-si asigure accesul la marea libera, prin conventii cu statele de tranzit; exercitarea acestor drepturi nu trebuie sa aduca atingere drepturilor egale ale celorlalte state. Deci, libertatea marii comporta si obligatia de a respecta drepturile egale ale celorlalti. Din libertatea de navigatie si egalitatea suverana a statelor decurge regula fundamentala, conform careia navele aflate n largul marii sunt supuse exclusiv jurisdictiei statului pavilionului. Nici un stat nu are dreptul de a exercita autoritate asupra navelor aflate sub pavilionul altui stat. Pavilionul navei indica nationalitatea ei. Modul n care o nava dobndeste nationalitatea si pavilionul unui stat sunt reglementate de dreptul intern la statelor. Fiecare nava are dreptul unui singur pavilion, la o Page 133

curs dr international singura nationalitate. Din principiul jurisdictiei exclusive a statului pavilionului, rezulta ca n caz de abordaj sau alte incidente de navigatie, competenta este a statului a carui cetatenie o are persoana sau a carui nationalitateare nava n cauza. Navele militare ale unui stat pot lua masuri doar pentru navele comerciale purtnd pavilionul acelui stat. Exceptie, n cazul urmaririi n marea libera pentru faptele comise n marea teritoriala. Pirateria este pedepsita de toate tarile lumii. Navele pirat sunt considerate n afara legii, putnd fi oprite de navele sau aeronavele de razboi si pedepsite de autoritatile oricarui stat. n ceea ce priveste libertatea de a instala si a exploata cabluri si conducte, trebuie subliniat ca acestea sunt si ramn n proprietatea statului care le instaleaza, celelalte state nu trebuie sa mpiedice instalarea lor, nici sa le nlature sau sa le cauzeze daune. Libertatea pescuitului a cunoscut, recent, o serie de limitari, decurgnd din regimul zonelor economice exclusive, precum si pentru protectia unor resurse pe cale de epuizare. Astfel, pentru protectia focilor din nordul Oceanului Pacific, s-au Page 134

curs dr international ncheiat conventii n 1911 si 1957. Prin Conventia de la Washington, din 1946, s-a stabilit un regim al pescuitului balenelor, cuprinznd sezoane, zone permise si numarul maxim de balene care puteau fi pescuite. Pentru diferite zone, s-au ncercat regimuri de reglementare a pescuitului (de exemplu, n Mediterana, n Marea Neagra, n Atlanticul de Nord). g) Fluviile internationale Sunt apele curgatoare care traverseaza teritoriile a doua sau mai multe state si sunt navigabile pna la varsarea lor n mare sau n ocean. Fiecare stat este suveran pe portiunea de apa care curge pe teritoriul sau (pna la frontiera). Regimul lor se deosebeste de cel al altor ape interioare numai prin libertatea de navigatie, recunoscuta potrivit conventiilor internationale. Congresul de la Viena din 1815 a stabilit pentru prima data anumite principii ale regimului de navigatie pe fluviile internationale europene, precum si notiunea de fluviu international. La Conferinta de la Barcelona din 1921, convocata de Liga Natiunilor, a fost elaborata o conventie si un statut privind regimul cailor navigabile de interes Page 135

curs dr international international, care reproducea regulile stabilite anterior. Acestea au fost ratificate de un numar mic de state astfel ca, nu exista, practic, o reglementare generala si uniforma pentru toate fluviile internationale, ci ultimele reglementari fragmentare, avnd n vedere particularitatile diferitelor fluvii si faptul ca reglementarea revine statelor riverane. Din reglementarile adoptate, decurg anumite reguli cu privire la navigatia pe fluvii: ca state suverane asupra portiunilor de frontiera de pe teritoriile lor, statele riverane reglementeaza prin acordul lor navigatia pe fluviul internationale; n timp de pace, navele comerciale ale tuturor tarile se bucura libertatea de navigatie deplina fara discriminare, pe fluviile internationale navele de razboi ale statelor riverane, doar n sectoarele lor, iar n sectoa altora, doar cu permisiunea acestora; - tarile riverane au obligatia de a mentine fluviile n stare de navigatie, dar si dreptul de a percepe, n acest scop, taxele necesare pentru efectuarea lucrarilor de ntretinere si Page 136

curs dr international amenajare; - pentru o serie de fluvii, s-au creat comisii internationale formate din reprezentanti ai tarilor, pentru realizarea colaborarii n vederea asigurari libertatii de navigatie. Regimul navigatiei pe Dunare Dunarea este al doilea fluviu din Europa (dupa Volga, cu o lungime de 2850 km navigabili). Prin unirea cu Rinul, s-a asigurat comunicarea Marii Negre cu Marea Nordului. Este o cale comerciala din ce n ce mai importanta, care leaga statele europene cu alte state ale lumii. Dunarea a avut o mare importanta si din punct de vedere militar de-a lungul secolelor, permitnd controlul a numeroase puncte strategice importante. Actualul regim al navigatiei pe Dunare a fost stabilit la Conferinta de la Belgrad din 18 august 1948, la care au luat parte fosta URSS, Ucraina, Romnia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, SUA, Anglia, Franta si cu vot consultativ, Austria, si care a intrat n vigoare la 11 mai 1949. SUA, Anglia si Franta au refuzat sa o semneze. n Conventie sa-au stabilit urmatoarele Page 137

curs dr international reguli generale: 1) Libertatea de navigatie pentru toti cetatenii, navele comerciale si marfurile tuturor statelor, pe baza de egalitate, n privinta taxelor portuare si de navigatie, precum si a conditiilor generale ale navigatiei comerciale. Aceasta nu se refera si la cabotaj; 2) Regimul stabilit se refera doar la portiunea navigabila a Dunarii (de la Ulm la Marea Neagra), cu iesire la mare pe bratul Sulina; 3) Navigatia navelor militare pentru statele neriverane este interzisa; 4) Vasele militare ale tarilor riverane navigheaza numai pe sectoarele lor; 5) Dreptul de supraveghere vamala, sanitara, fluviala revine fiecarui stat pe teritoriul sau. S-a creat o Comisie a Dunarii formata din reprezentanti ai statelor riverane cu atributii de realizare a colaborarii statelor riverane, mai ales n sensul adoptarii de recomandari privind regulile de navigatie, de supraveghere fluviala, vamala si sanitara, de realizare a colaborarii pentru efectuarea de lucrari si de sprijinire a statelor riverane. Nu Page 138

curs dr international are putere legislativa sau jurisdictionala. Pentru diferende referitoare la aplicarea Conventiei, se prevede recurgerea la o Comisie conciliere. Sediul a fost stabilit la Galati pna n 1957, iar dupa aceea la Budapesta. Utilizarea apelor Dunarii n alte scopuri dect navigatia este reglementata prin acorduri ncheiate ntre statele riverane (cum sunt, spre exemplu, cele doua acorduri ncheiate ntre Romnia si si Iugoslavia privind sistemele hidroenergetice si de navigatie Portile de fier I si II). h) Regimuri teritoriale speciale Sunt stabilite prin tratate sau prin cutuma pentru unele teritorii ale unor state sau pentru zone, care nu apartin nici unui stat. Acestea sunt: Demilitarizarea - regimul juridic potrivit caruia, pe un teritoriu se distrug sau dupa caz nu vor fi construite sau mentinute fortificatii, instalatii, armamente sau forte armate, cu exceptia fortelor de ordine. Poate fi partiala sau totala (dupa zona de teritoriu pe care o acopera), completa sau limitata (dupa tipurile de armament la care se refera). Prin Conventia de la Paris din 1856, Rusia Page 139

curs dr international a fost obligata sa demilitarizeze malurile Marii Negre. Tratatul de la Versailles din 1919 obliga Germania sa demilitarizeze ambele maluri ale Rinului pe o portiune de 50 km latime; Tratatul de pace din 1947 prevedea demilitarizarea frontierelor Italiei cu Franta si Iugoslavia si, partial, ale Siciliei si Sardiniei. Au fost demilitarizate total unele insule: Aaland, printr-un tratat din 1921; Germania n ntregime prin Acordul de la Postdam din 1945. n prezent, este demilitarizata Antarctica. Neutralizarea - regimul juridic referitor la un spatiu geografic pe care statele se obliga n timp de razboi sa nu desfasoare operatii militare, iar n timp de pace sa nu-1 transforme ntr-o baza militara. S-a aplicat din secolul XIX n special unor cai maritime internationale, si anume: canalul Panama, conform tratatului din 1903 dintre SUA si Panama; strmtoarea Magelan, potrivit tratatului din 1881 dintre Argentina si Chile. n general, neutralizarea nsoteste demilitarizarea. n prezent, Antractica este demilitarizata si neutralizata. Antarctica este regiunea polara de Page 140

curs dr international Sud, cu o suprafata de 14 milioane km2, ntre Africa de Sud, America de Sud, Australia si Noua Zeenlanda. n 1959, s-a ncheiat la Washington, Tratatul cu privire la Antarctica, initial ntre 12 state. Au aderat numeroase alte state. n Tratat se prevad: 1) folosirea Antarcticii n scopuri exclusive pasnice ca teritoriu demilitarizat, neutralizat si denuclearizat; 2) libertatea cercetarii stiintifice, pentru guvernele, organizatiile si cetatenii oricarui stat, n conditii de egalitate, n cadrul unei largi colaborari; 3) fiecare stat-parte poate inspecta bazele de cercetare ale celorlalte state; 4) dispozitiile tratatului nu afecteaza pozitia statelor n ce priveste pretentiile lor teritoriale asupra Antarcticii. Tratatul creeaza un statut de inegalitate, ntre tari cu statul consultativ membrii originari si cei ce desfasoara activitati n zona si ceilalti, care nu participa la luarea deciziilor. n cadrul mecanismului Tratatului, s-au ncheiat mai multe acorduri, ntre care recent, un Acord privind protectiamediului, care prevede un moratoriu de 50 de ani pentru exploatarea resurselor Page 141

curs dr international minerale. Denuclearizarea - vizeaza zone ntregi parti din teritoriul unui stat, teritorii ntregi sau continente, n care statele si asuma obligatia de a nu produce si a nu depozita arme nucleare, iar statele din afara acestor zone, de a nu le ataca cu arme nucleare. Este, n esenta, un regim de demilitarizare si neutralizare partiala. America Latina a fost denuclearizata prin Tratatul de la Tlatelolco, din 1963; Tratatul de stat din 1955, prin care era recunoscuta independenta Austriei, prevede interzicerea producerii si depozitarii de arme nucleare n Austria. Prin rezolutie a ONU din 1961, s-a propus ca ntreg teritoriul continentului african sa fie recunoscut ca zona arme nucleare. Au existat propuneri pentru denuclearizarea centrului Europei, a Nordului, a Balcanilor, a Mediteranei, a Oceanului Indian. i) Spatiul aerian Dreptul aerian s-a dezvoltat dupa 1900, cnd a aparut necesitatea reglementarii navigatiei aeriene. n dreptul romn, spatiul aerian era considerat res communis. n feudalism, spatiul aerian era privit ca apartinnd proprietarului Page 142

curs dr international Pamntului. La nceputul secolului XX, s-au confruntat doua teorii: libertatea aerului si suveranitatea asupra spatiului aerian. Dupa primul razboi, a triumfat definitiv principiul suveranitatii statului asupra spatiului aerian, reprezentnd coloana de aer cuprinsa n limitele frontierelor sale (inclusiv marea teritoriala), pna la limita de unde ncepe spatiul cosmic. Principiul a fost consacrat n Conventia de la Paris din 1919 privind spatiul aerian, Conventia de la Havana din 1928 si Conventia de la Chicago din 1944, prin care a fost creata Organizatia Aviatiei Civile Internationale. Statele contractante au admis, n relatiile dintre ele, libertatea de trecere, n timp de pace, pentru aeronavele civile, pe deasupra teritoriului lor. Prin Conventia din 1944, se prevede dreptul de zbor pentru aeronavele civile particulare, ca si de a face escale, fara autorizatie speciala, dar urmnd anumite rute aeriene. Pentru serviciile aeriene comerciale regulate, se prevede drept de survol fara escale si dreptul de escala, n scopuri necomerciale. O alta conventie, denumita a celor 5 libertati", cuprinde, pe lnga drepturile Page 143

curs dr international de survol si escala n scopuri necomerciale, drepturi de escala n scopuri comerciale, cu mbarcare si debarcare din si catre statul navei sau mbarcare si debarcare din si catre orice alta tara. Numeroase conventii bilaterale reglementeaza conditiile de exercitare a acestor libertati. n ceea ce priveste navele militare, se aplica regimul autorizarii prealabile. Statele stabilesc rute si itinerarii de zbor, urmate de cursele regulate, pentru motive de securitate a navigatiei. Pentru zboruri speciale, n afara curselor, se da o autorizatie speciala, de survol. j) Spatiul cosmic Odata cu primele explorari ale spatiului cosmic, primii sateliti si primele rachete si nave cosmice, s-a evidentiat necesitatea elaborarii unor principii si norme juridice, care sa se reglementeze relatiile dintre state n privinta spatiului si activitatilor spatiale. Unii specialisti au sustinut ca ar exista libertate de actiune, iar altii ca ar fi un drept n formare. Majoritatea autorilor de drept international recunosc nsa ca statele nu pot dispune de libertate de actiune absoluta si ca trebuie sa actioneze astfel Page 144

curs dr international nct sa nu lezeze drepturile si interesele altor state. Practic, este n curs de formare un nou capitol al dreptului international. Tendinta este formarea acestui drept pe cale conventionala. Prin rezolutii si declaratii ale ONU, s-au conturat unele reguli ntre care: aplicarea dreptului international si a Cartei Natiunilor Unite si n spatiul cosmic; exploatarea si explorarea libera a spatiului de catre toate statele; interdictia de apropiere nationala a spatiului cosmic si a corpurilor ceresti, aceasta nefiind supuse suveranitatii statelor; statele exercita suveranitate asupra navelor si corpurilor trimise n spatiu, statele trebuie sa se conduca dupa principiul colaborarii si asistentei reciproce, tinnd seama de interesele celorlalte state. Respectarea principiilor dreptului international n spatiu, nseamna interzicerea agresiunii, a folosirii fortei si amenintarii cu forta; se adauga, totodata, raspunderea internationala a statelor pentru prejudicii cauzate de vehicule speciale lansate de ele sau de pe teritoriul lor, indiferent unde s-a produs pagube, ca si obligatia de a da ajutor Page 145

curs dr international astronautilor, n caz de pericol sau aterizare fortata. Ca document mai important, a fost adoptat Tratatul din 1967 asupra principiilor care guverneaza activitatea statelor n elaborarea si utilizarea spatiului extra atmosferic, inclusiv a lunii si celorlalte corpuri ceresti. ntre principiile retinute, n tratat mentionam: - explorarea si utilizarea libera de catre toate statele a spatiului si corpurilor ceresti n conditii de egalitate, fara discriminare; spatiul si corpurile ceresti nu pot face obiect de nsusire nationala, sub nici o forma; activitatile statelor trebuie sa se desfasoare conform dreptului international si Cartei Natiunilor Unite; statele se angajeaza sa nu puna pe orbita corpuri purtatoare de arme nucleare sau alte arme de distrugere n masa; sa nu instaleze pe ele asemenea arme si sa nu le plaseze n spatiu, n nici un alt mod; corpurile ceresti se folosesc numai n scopuri pasnice, fiind interzisa amenajarea pe cele de baza si instalatii militare; Page 146

curs dr international acordarea de asistenta astronautilor, n caz de accident, pericol sau aterizare fortata. Un alt Acord este cel privind salvarea astronautilor, ntoarcerea lor si restituirea obiectelor lansate n spatiu, ncheiat n 1967. Se stabilesc angajamente privind: 1) informarea, n caz de accidente, pericol sau aterizare fortata, a autoritatii lansatoare, ca si informarea Secretarului general ONU care urma sa o difuzeze tuturor statelor, 2) luarea de masuri pentru salvarea si sprijinirea astronautilor; 3) informarea despre obiecte cazute sau parti ale acestora. n sfrsit, Conventia asupra responsabilitatii internationale pentru daunele cauzate pentru obiecte spatiale ncheiate n 1967 (ca si celelalte conventii, adoptata de Adunarea Generala a ONU), prevede obligatia absoluta de reparare a daunelor cauzate de obiecte spatiale cazute. Prin daune se nteleg pierderi de vieti omenesti, leziuni corporale sau alte atingeri aduse sanatatii, pierderi de bunuri ale statelor, ale persoanelor fizice sau morale, bunuri ale organizatiilor fundamentale. Page 147

curs dr international Este o raspundere obiectiva, daca dauna e comisa n aer sau asupra altui obiect spatial si este o raspundere subiectiva daca este imputabila greselii persoa-nelor pentru care acesta raspunde. Unele masuri de dezarmare s-au referit si la spatiu. Ex.: Tratatul de la Moscova din 1963 privind interzicerea experientelor nucleare include si spatiul cosmic n categoria mediilor n care aceste experiente sunt interzise. Spatiul cosmic tinde sa obtina statut demilitarizat si denuclearizat; este corolarul principiului folosirii exclusive a spatiului n cazuri pasnice. Limita ntre spatiul aerian si cel cosmic nu s-a clarificat. Unii autori au propus limita maxima cea mai de jos a orbitei pe care pot evolua corpuri spatiale, sau n care nu se exercita forta gravitationala a pamntului. Alte teorii pleaca de la o solutie bazata pe distinctia ntre activitatile desfasurate dupa natura si scopul lor cele aeriene, cele spatiale.

Page 148

curs dr international

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA I. Tratate si monografii. 1. ANGHEL, Ion M, Subiectele dreptului international, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002. 2. ANGHEL, Ion M. Dreptul tratatelor, vol.I si II, ed. a II- a , Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000. 3. BOLINTINEANU, Alexandru, NASTASE, Page 149

curs dr international Adrian, AURESCU, Bogdan - Drept international contemporan, Ed.All Beck, Bucuresti, 2000. 4. MIGA-BESTELIU, Raluca- Drept international. Introducere n dreptul international public, Ed. All Educational, Bucuresti,1998. 5. PREDA-MATASARU, Aurel, Tratat de drept international public, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2008. 6. REUTER,Paul.- Droit international public, P.U.F., Paris,1993 TEST DE AUTOEVALUARE 1. Preciza?i care sunt caracteristicile si fundamentele dreptului international, ce l deosebeste pe acesta de dreptul intern TEMA DE REFLECTIE Faptul ca individul poate fi subiect al raspunderii penale internationale l poate transforma pe acesta n subiect de drept international? MODELE DE NTREBARI Page 150

curs dr international 1.Care sunt normele imperative ale dreptului international? 2. Ce este zona contigua? 3. Care sunt elementele esentiale ale tratatelor? RASPUNSURI LA NTREBARI 1. Doctrina a identificat trei categorii de norme care compun normele imperative ale dreptului international: - principiile fundamentale ale dreptului international; - norme care vizeaza drepturi ale tuturor statelor n domenii care nu au ca obiect suveranitatea statelor (libertatea marilor, interzicerea pirateriei); - o serie de norme cu caracter umanitar, pe care ansamblul statelor le considera indispensabile pentru a garanta respectarea drepturilor elementare la viata si demnitate umana (interzicerea genocidului, a sclavajului, legile si obiceiurile razboiului). 2. Zona contigua este fsia de mare care se ntinde dincolo de limita exterioara a marii teritoriale, pna la o distanta de 24 mile marine (masurata de i liniile de baza) spre larg. n aceasta zona, statul riveran, are drepturi de jurisdictie si Page 151

curs dr international control, din punct de vedere al securitatii sanitare, vamale, fiscale sau de imigratie teritoriul sau, precum si pentru a pedepsi infractiuni comise pe teritoriul sau. 3. Elementele esentiale ale tratatului sunt: - subiectele sau partile tratatului, care trebuie sa fie subiecte de drept international ; - vointa partilor, trebuie sa fie liber exprimata pentru ca tratatul sa fie valabil, n caz contrar ridicndu-se problema nulitatii sau a anularii tratatului. - obiectul tratatului, care trebuie sa fie posibil si licit.

Page 152

curs dr international CAPITOLUL II MODALITATI DE APLICARE A DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC

1. Cuprins 2. Obiectiv general 3. Obiective operationale 4. Timpul necesar studiului capitolului 5. Dezvoltarea temei 6. Bibliografie selectiva 7. Tema de reflectie 8. Modele de teste 9. Raspunsuri si comentarii la teste Cuprins ? Stabilirea de relatii diplomatice si consulare ? Reglementarea pe cale pasnica a diferendelor si evitarea recursului la forta ? Angajarea raspunderii internationale ? Obiectiv general: Cunoasterea principalelor modalitati de aplicare a dreptului international. Page 153

curs dr international ? Obiective operationale: nsusirea unor elemente de baza privind reprezentarea statelor n relatiile internationale, privind categoriile de mijloace pasnice ce trebuie utilizate de state pentru rezolvarea diferendelor lor, precum si cu privire la conditiile n care se poate angaja raspunderea internationala a statelor si a persoanelor. = 5 ore

- TEMA I STABILIREA DE RELATII DIPLOMATICE SI CONSULARE 1. Diplomatia si dreptul diplomatic

Diplomatia este activitatea desfasurata de organele statului cu atributii n domeniul relatiilor internationale, n primul rnd Page 154

curs dr international a diplomatilor. Ea consta n reprezentarea intereselor statului n strainatate, prin purtarea de negocieri, de discutii, de corespondenta si alte mijloace pasnice. Este principalul mijloc de realizare a politicii externe a statului. Ansamblul normelor ce reglementeaza desfasurarea activitatii diplomatice conduita si statutul organelor diplomatice, formeaza dreptul diplomatic, ramura a dreptului international public. n acest context el are un rol foarte important, fiind instrumentul caruia pot exista si se pot dezvolta relatiile dintre state. Sediul materiei l constituie dispozitiile Conventiei de la Viena din 1961 privind relatiile diplomatice (adoptata sub egida ONU), ale Conventiei de la Viena din 1969 privind misiunile speciale si Conventiei de la Viena din 1975 privind reprezentarea statelor n relatiile lor cu organizatiile internationale cu caracter universal. 2. Relatiile diplomatice Sunt acele raporturi interstatale care constau n conducerea, prin intermediul organelor reprezentative si prin mijloace pasnice, a relatiilor externe cu alt/alte state sau orice subiect de drept international. Existenta lor induce o Page 155

curs dr international stare de normalitate a raporturilor dintre doua state, presupune existenta pacii, a colaborarii ntre acestea. 3. Autoritatile statului cu atributii n domeniul relatiilor externe Institutiile abilitate sa desfasoare activitati de relatii externe au atributii bine definite de legislatia interna si, n primul rnd, de dispozitiile constitutionale care le stabilesc competentele. Legislatia interna stabileste deci, care sunt institutiile si persoanele care au calitatea de a actiona n numele statelor, subiecte ale dreptului international si ct anume pot angaja statul n relatiile cu alte tari. Relatiile externe ale fiecarui stat se desfasoara pe doua paliere, cel intern, de elaborare a obiectivelor si directiilor de desfasurare si aplicare a politicii externe si pe plan international unde accentul este pus pe realizarea practica a politicilor nationale n functie si de politicile altor state. Ca urmare, structurile care se ocupa de relatiile internationale pot si ele fi clasificate n institutii interne si externe ale relatiilor internationale. n majoritatea statelor, competentele n Page 156

curs dr international domeniul relatiilor externe sunt atribuite sefului statului (presedinte, rege, monarh) si Ministerului Afacerilor Externe. Competentele respective sunt delimitate n functie de forma de guvernare existenta n fiecare tara, potrivit legilor interne. Exista si alte organisme sau institutii care pot ndeplini functii n domeniul relatiilor internationale, cum ar fi Primul Ministru sau ministerele, pe domeniul lor de specialitate. Sistemul constitutional din Romnia, confera atributii n domeniul relatiilor internationale Parlamentului, institutiei prezidentiale si guvernului, n cadrul caruia organul de specialitate este Ministerul Afacerilor Externe. Acestea pot fi definite, n sens larg, ca fiind institutiile interne cu atributii n domeniul relatiilor internationale n tara noastra. Reglementarile n vigoare stabilesc cu exactitate modul n care sunt separate competentele ntre aceste structuri. 4. Misiunile diplomatice Sfera relatiilor internationale este una foarte complexa, ce ridica o multitudine de probleme, presupune desfasurarea unor Page 157

curs dr international diverse activitati ce nu pot fi rezolvate n totalitatea lor de autoritatile interne ale statelor cu atributii n domeniul relatiilor externe. de aceea a fost necesara, n contextul dezvoltarii relatiilor dintre state, nfiintarea unor reprezentante aler statelor n strainatate, care sa actioneze n numele lui si sa ajute la rezolvarea numeroaselor si complicatelor probleme cotidiene. Aceste organe se numesc reprezentante sau misiuni diplomatice. Misiunile diplomatice sunt organe ale stratului acreditant n statul acreditar si nu trebuie confundate cu membrii lor, ele preexistnd numirii agentilor diplomatici si continund sa existe si dupa expirarea mandatului unora diontre acestia. Clasificarea misiunilor diplomatice: n functie de durata lor, pot fi permanente sau temporare; n functie de sarcinile misiunii, pot fi cu sarcini generale sau cu sarcini speciale; n functie de subiectii n relatiile diplomatice respective, pot fi bilaterale sau multilaterale. Majoritatea misiunilor diplomatice sunt misiuni diplomatice bilaterale cu caracter Page 158

curs dr international permanent purtnd numele de ambasada, condusa, de regula, de un ambasador. Dreptul popoarelor de a trimite si primi misiuni diplomatice poarta numele de drept de legatie, care poate fi activ (de a trimite) si pasiv (de a primi misiuni). Functiile misiunilor diplomatice Potrivit art. 3 din Conventia privind relatiile diplomatice, principalele functii ale acestora sunt dezvoltarea relatiilor prietenesti ntre statul trimitator si statul de resedinta si a raporturilor de referinta, culturale si stiintifice ntre ele, reprezentarea statului sau pe lnga statul de resedinta, protectia intereselor statului sau si ale cetatenilor acestuia, ducerea de tratative cu statul de resedinta, informarea prin mijloace legale despre situatia si evenimentele din statul de resedinta si informarea guvernului sau. Ele pot ndeplini si functii consulare n anumite conditii. Personalul misiunilor diplomatice n afara sefului misiunii (care este agentul diplomatic nsarcinat cu conducerea misiunii, superior din punct de vedere ierarhic celorlalti membrii), Page 159

curs dr international personalul misiunii cuprinde: personalul diplomatic (care poate cuprinde: ministru plenipotentiar, ministru consilier, consilier , secretar I, secretar II, secretar III, atasat diplomatic); personalul tehnico-administrativ (translatori, secretari, dactilografi, cifratori); personalul de serviciu (soferi, portari, bucatari, gradinari etc.). Personalul misiunii este numit de statul acreditant, care fixeaza si numarul de persoane, statul acreditar putnd nsa cere ca numarul acestuia sa se mentina n limitele a ceea ce el considera rational si normal, tinnd cont de nevoile misiunii si de conditiile acelei tari. Imunitatile si privilegiile diplomatice Misiunea diplomatica si membrii sai se bucura n statul de resedinta de un statut special, derogatoriu de la statutul celorlalte categorii de persoane, care-i scoate de sub autoritatea si competenta judiciara a statului acreditar si le ofera conditiile necesare pentru functionarea lor. Acest statut special consta n Page 160

curs dr international acordarea de imunitati, privilegii si facilitati diplomatice, ce constituie garantia activitatii diplomatice nsesi si premisa necesara pentru a-si putea ndeplini functiile diplomatice. Acordarea acestor imunitati, privilegii si facilitati se face pe baza de reciprocitate, aceasta functionnd nsa numai n subsidiar, cu caracter complementar, statele trebuind sa acorde agentului diplomatic cel putin tratamentul prevazut n Conventia de la Viena, acesta neputnd fi limitat prin aplicarea regulei reciprocitatii. Principalele imunitati si privilegii diplomatice, acceptate de catre toate statele, reflecta necesitatea de a se asigura prin acestea independenta totala a diplomatilor fata de autoritatea statului acreditar: -imunitatea de jurisdictie -penala, civila, administrativa-imunitatea de executare a misiunii dipomatice si a agentului diplomatic; -inviolabilitatea localurilor misiunii diplomatice, a bunurilor acesteia si a arhivelor; -inviolabilitatea personala a agentului diplomatic, a resedintei si a bunurilor sale; Page 161

curs dr international -libertatea de comunicare; -libertatea de miscare; -scutirea de obligatia de a face depozitie sau de a ndeplini rolul de expert; -scutirea de la obligatiile din domeniul asigurarilor sociale; - folosirea drapelului si a emblemei nationale; - procurarea de localuri pentru misiune si locuinte pentru membrii acesteia. 5. Oficiile consulare Dreptul consular - este acea parte a dreptului international public care reprezinta totalitatea normelor si regulilor care reglementeaza relatiile consulare dintre state, organizarea si functionarea oficiilor consulare, precum si cele care se refera la statutul juridic al oficiilor consulare si a personalului acestora Deosebirea fundamentala care exista ntre activitatea oficiilor diplomatice si a celor consulare este aceea ca, n timp ce oficiile diplomatice au ca misiune principala, promovarea intereselor statului acreditant si a institutiilor sale n tarile n care sunt acreditate, oficiile consulare reprezinta acea parte a serviciului exterior al unei tari care se Page 162

curs dr international ocupa, pe lnga aceste aspecte, si de protejarea si reprezentarea intereselor cetatenilor din tara respectiva n strainatate. A doua deosebire importanta ntre dreptul consular si cel diplomatic este aceea ca, n materie de drept diplomatic, regulile fundamentale care reglementeaza activitatea oficiilor diplomatice sunt reguli de drept international , n timp ce n cazul dreptului consular, o parte importanta a normelor aplicabile sunt reglementari de natura interna ale statelor care sunt implicate n deschiderea oficiilor consulare, att statul trimitator ct si statul primitor. Sediul materiei l constituie Conventia de la Viena din 1963 privind relatiile consulare. Relatiile consulare - reprezinta un raport ntre state, dar un raport care se stabileste n interesul cetatenilor acestor state si a dezvoltarii relatiilor economice dintre ele, un raport care are caracter conventional, este bazat pe acordul statelor (al statului trimitator si al statului primitor) si sunt caracterizate de principiile reciprocitatii, caracterului direct si al celui bilateral Page 163

curs dr international Stabilirea relatiilor consulare Potrivit articolului 2 al Conventiei de la Viena, stabilirea relatiilor consulare ntre state se face pe baza consimtamntului mutual al acestora. Acordul se realizeaza pe baza notificarii de catre un stat a interesului sau de a deschide un oficiu consular n cealalta tara, notificare acceptata de celalalt stat, constituind astfel mpreuna, acordul pentru stabilirea de relatii consulare ntre cele doua tari. Ca regula generala, se considera ca n cazul n care doua tari au decis sa stabileasca relatii diplomatice ntre ele, n afara de situatia n care n ntelegerea respectiva se specifica altfel, acordul lor reciproc pentru stabilirea de relatii diplomatice implica si consimtamntul acestora pentru relatiile consulare si nu este necesara ncheierea unui acord special pentru stabilirea de relatii consulare. ntreruperea sau ncetarea relatiilor diplomatice ntre doua state nu atrage dupa sine n mod obligatoriu si ruperea relatiilor consulare. n numeroase cazuri, chiar daca statele au decis sa rupa relatiile lor diplomatice, relatiile consulare au continuat, pentru ca ele sunt Page 164

curs dr international relatii ntre doua state concepute sa serveasca interesele cetatenilor acestor tari. Relatiile consulare pot ajunge sa nceteze n momentul n care dispare unul dintre state sau n cazul n care, pe baza aceluiasi acord, statele hotarasc sa nu mai ntretina asemenea relatii. Oficiul consular (consulatul) Oficiul consular este un organ autonom, care se creeaza pentru a permite exercitarea functiilor consulare prevazute n Conventia de la Viena si n acordurile bilaterale ncheiate de statele respective. Fiecare oficiu consular are un sediu, o circumscriptie si de asemenea, un anumit rang, de precadere o clasa, care sunt fixate de catre statul trimitator si supuse aprobarii statului de resedinta. Deschiderea unui oficiu consular nseamna n primul rnd, prezentarea unei cereri n care se specifica orasul n care se doreste nfiintarea lui, n al doilea rnd, exista obligatia de a propune o anumita zona (circumscriptie) din teritoriul tarii care va fi arondata la postul consular respectiv si clasa consulatului, iar toate acestea mpreuna, trebuie sa obtina aprobarea statului de resedinta. Orice modificare ulterioara n Page 165

curs dr international legatura cu clasa oficiului consular, cu locul sau de resedinta si cu circumscriptia n care si desfasoara activitatea nu se poate face dect cu consimtamntul statului de resedinta, care este necesar si n cazul n care un consulat vrea sa deschida un viceconsulat sau o agentie consulara, ntr-o alta localitate dect cea n care si-a stabilit sediul. Misiunile diplomatice pot si ele exercita functii consulare, din acest punct de vedere existnd doua mari categorii de oficii consulare, cele care functioneaza n cadrul misiunilor diplomatice din capitalele tarilor si n cadrul carora este desemnat un diplomat si se creeaza o structura care se ocupa de relatii consulare si a doua categorie, consulatele speciale, care se nfiinteaza n alte orase dect capitala, cu circumscriptii foarte bine stabilite si ncadrate cu personal corespunzator. Personalul oficiului consular este compus din seful consulatului, din functionari consulari si angajati, mpreuna cu personalul de serviciu. Acest personal al oficiului consular este numit de catre statul trimitator care notifica statului de resedinta numele si prenumele, Page 166

curs dr international categoria si clasa functionarilor consulari si circumscriptia n care urmeaza sa functioneze. Potrivit articolului 9 din Conventia de la Viena, sefii posturilor consulare sunt repartizati pe patru clase care cuprind: consuli generali, consuli, viceconsuli si agenti consulari. Seful unui post consular ocupa o pozitie deosebita n cadrul oficiului consular, indiferent de modul n care este el definit, de clasa pe care o are si este numit de catre statul trimitator, dar, pentru a putea sa-si desfasoare activitatea, are nevoie de acordul statului primitor, pe teritoriul caruia urmeaza sa functioneze. Modalitatile prin care sunt numiti sefii oficiilor consulare, sunt fixate prin legi si regulamente care tin att de statul trimitator, ct si de cele ale statului primitor. Seful unui oficiu consular, n momentul n care este numit, primeste un document din partea celui care l-a numit sub forma unei scrisori sau a unui act similar care atesta calitatea n care a fost trimis. Acest document este trimis pe cale diplomatica sau pe orice alta cale corespunzatoare, guvernului din statul pe teritoriul caruia seful postului consular urmeaza sa-si exercite functiunile si daca Page 167

curs dr international statul de resedinta l accepta, el poate sa-si ia n primire postul respectiv. Exequaturul este o autorizatie speciala pe care statul de resedinta o acorda sefului oficiului consular si prin care certifica dreptul acestuia de a-si exercita functiile sale. Statul de resedinta care refuza sa elibereze un exequator nu este obligat sa comunice statului trimitator care sunt motivele refuzului sau. Se considera ca exequatorul este un act discretionar pe care orice stat de resedinta are dreptul sa-l adopte sau nu, si care nu trebuie motivat n nici un fel de catre functionarii sai. Din momentul n care seful unui post consular este acceptat, statul pe teritoriul caruia si desfasoara el activitatea are obligatia sa informeze imediat autoritatile competente din circumscriptia sa consulara si, de asemenea, potrivit prevederilor articolului 14 din Conventia de la Viena, are obligatia sa adopte toate masurile necesare pentru a-i permite sa-si realizeze sarcinile si obligatiile care i revin n aceasta calitate. Exista si posibilitatea exercitarii temporare a functiei de sef de post consular, n conditiile n care seful numit este mpiedicat sa-si ndeplineasa functiunile Page 168

curs dr international sale, sau, n cazul n care postul sau este vacant, se poate numi un gerant interimar care actioneaza cu titlul provizoriu de sef al postului consular respectiv. ncetarea activitatii unui sef de oficiu consular sau a oricarui diplomat care functioneaza n cadrul lui, se poate face prin retragere de catre statul care l-a trimis, statul respectiv avnd posibilitatea sa-l nlocuiasca si sa-i ncheie astfel misiunea. n foarte multe servicii diplomatice exista perioade fixe de timp n care un diplomat lucreaza n serviciul diplomatic exterior sau n cadrul unui oficiu consular, de 4-5 ani. O alta posibilitate de ncetare a activitatii este aceea de a fi declarat persona non grata si toate celelalte situatii prin care activitatea poate nceta (cazuri de mbolnaviri, decese, etc.). Functiile oficiilor consulare Functiile consulare reprezinta totalitatea activitatilor oficiilor consulare si ale personalului acestora. Din punct de vedere al continutului acestor functii, ele pot fi mpartite n doua categorii: a) functii care sunt conferite de catre statul trimitator oficiului consular Page 169

curs dr international respectiv; b) functii care sunt recunoscute de catre statul primitor, cel pe teritoriul caruia si desfasoara activitatea. Ca regula generala, continutul acestor functii consulare este negociat si inclus n conventiile bilaterale pe probleme consulare pe care statul le ncheie, o parte importanta a acestor conventii consulare se concentreaza tocmai pe functiile asupra carora cele doua state si dau acordul sa fie ndeplinite de catre oficiile consulare. Clasificarea functiilor consulare Dupa obiectul lor sau dupa domeniul pe care l abordeaza, functiile consulare pot fi: 1) functii cu caracter politic, altele dect functiile diplomatice;2) functii economice importante: promovarea schimburilor economice dintre statul trimitator si statul primitor pe teritoriul caruia si desfasoara consulatul activitatea; 3) functii culturale; foarte multe consulate romnesti nglobeaza minicentre culturale, avnd o activitate culturala intensa (Consulatele de la Venetia, Canal Grande, etc.) si unde functia consulara de promovare a culturii este de fapt una Page 170

curs dr international dintre cele mai importante; 4) functii care se refera la protectia cetatenilor; spre deosebire de ambasade, care se concentreaza n principal pe promovarea intereselor statelor, a autoritatilor de stat, consulatele se preocupa de problemele cetatenilor. Ele includ de asemenea, functii administrative, functii de stare civila, notariale, jurisdictionale si functii care se refera la marina comerciala, nave si aeronave si la obligatii militare. Functiile consulare sunt prevazute n Conventia de la Viena, de asemenea, conventiile bilaterale ncheiate de state au capitole importante care se refera la functiuni si totodata, exista o practica internationala a statelor care stabileste functiile unui oficiu consular. Articolul 5 din Conventia de la Viena, care prezinta functiile consulare, ncepe cu cea mai importanta functie n viziunea consulatului, aceea de a proteja n statul de resedinta, interesele statului trimitator si a cetatenilor sai, persoane fizice si juridice, n limitele admise de dreptul international. La paragraful 2, acest articol prezinta cea de-a doua functie consulara, favorizarea dezvoltarii relatiilor comerciale, economice, Page 171

curs dr international culturale si stiintifice, n general, promovarea de relatii prietenesti ntre statul trimitator si statul primitor. A treia functie consulara prevazuta n Conventia de la Viena la articolul 5, paragraful c, similara cu functiile pe care le au si ambasadele, se refera la informarea prin mijloace licite asupra situatiei din circumscriptia consulara respectiva. Sunt prevazute n continuare la acest articol si alte functii care se refera la practica generala care exista n materie.

Imunitati si privilegii consulare Conventia de la Viena din 1963 retine reglementari care tind sa confere consulatelor si consulilor imunitati apropiate de cele ale ambasadelor. Imunitatile si privilegiile consulatelor sunt: imunitatea localurilor, arhivelor si documentelor, a corespondentei si a valizei consulare; libertatea de comunicare; scutirea fiscala a localului; arborarea drapelului si a stemei nationale pe cladirile consulatului si pe Page 172

curs dr international masinile oficiale. Pentru membrii oficiilor consulare: inviolabilitate personala, imunitate de jurisdictie penala (cu exceptia unor infractiuni grave); imunitate de jurisdictie civila pentru actele efectuate n exercitarea functiilor consulare; scutirea de obligatiile de nregistrare a strainilor si permis de sedere; scutiri fiscale si vamale. Ei au nsa obligatia de a respecta legile si reglementarile statului de resedinta, de a nu se amesteca n treburile interne ale acestuia si de a depune ca martor n problemele care nu au legatura cu activitatea lor oficiala. - TEMA II REGLEMENTAREA PE CALE PASNICA A DIFERENDELOR SI EVITAREA RECURSULUI LA FORTA 1. Principiul solutionarii pe cale pasnica a diferendelor internationale Principiul solutionarii pasnice a diferendelor internationale si procedurile de drept international pentru realizarea Page 173

curs dr international lui au cunoscut o lunga evolutie istorica. n continutul acestui principiu se reunesc aspecte juridice (de drept international), de morala si de politica internationala. Primele ncercari de reglementare a solutionarii prin mijloace pasnice a diferendelor internationale au avut loc n cadrul Conventiilor de la Haga, din 1899 si 1907. Statutul Societatii Natiunilor (1919), stabilea pentru statele membre obligatia de a ncerca sa solutioneze prin mijloace pasnice diferendele dintre ele, fara a exclude nsa posibilitatea recurgerii la razboi. Solutionarea diferendelor internationale pe cale pasnica constituie un principiu al dreptului international public din anul 1928, cnd a fost semnat Pactul Briand-Kellogg. Pe lnga condamnarea razboiului si renuntarea la folosirea razboiului ca instrument al politicii nationale, Pactul consemneaza si angajamentul statelor de a solutiona conflictele internationale numai prin mijloace pasnice. n dispozitiile Pactului nu este specificata nici o procedura de constrngere colectiva aplicabila n cazul ncalcarii sale. Carta O.N.U ( 1945 ) consacra principiul Page 174

curs dr international solutionarii diferendelor internationale prin mijloace pasnice, ca o obligatie internationala a statelor si un principiu fundamental al dreptului international public. La nivel regional, principiul a fost consacrat n Conventia europeana pentru solutionarea pasnica a diferendelor (1957) adoptata n cadrul Consiliului Europei. 2. Notiunea de diferend n sens larg, notiunea de diferend cuprinde contestatiile, litigiile, divergentele sau conflictele dintre doua subiecte de drept international. Diferendele internationale pot sa aiba o natura juridica sau politica. a) Diferendele juridice sunt cele n care se opun pretentii de drept ntre state si care au ca obiect interpretarea unui tratat, o problema de drept international, existenta unui fapt care, daca ar fi stabilit, ar constitui ncalcarea unei obligatii internationale precum si stabilirea naturii sau ntinderii reparatiei datorata pentru ncalcarea unei obligatii internationale. b) Diferendele politice sunt diferendele n care pretentiile contradictorii ale Page 175

curs dr international partilor nu pot fi formulate juridic. 3. Categorii de mijloace pasnice de solutionare a diferendelor O regula importanta a dreptului international contemporan este regula caracterului facultativ al mijloacelor pasnice, conform careia, statele si aleg n mod liber si pe baza acordului dintre ele, mijlocul pasnic la care sa recurga pentru solutionarea unui diferend aparut ntre ele. Mijloacele pasnice de drept international pot fi clasificate n doua categorii: - mijloace cu caracter politico-diplomatic (nejurisdictionale) - mijloace jurisdictionale. - procedurile din cadrul organismelor si organizatiilor internationale Mijloacele fara caracter jurisdictional (politico-diplomatice) Mijloacele pasnice de drept international politico-diplomatice sunt reglementate prin conventii internationale universale sau regionale. n general, solutiile adoptate ca urmare a folosirii acestor mijloace pasnice au un caracter de recomandare fata de partile diferendului, cu exceptia hotarrilor adoptate de Page 176

curs dr international Consiliul de Securitate al O.N.U. Din aceasta categorie fac parte: - negocierile directe ntre statele aflate n diferend; - bunele oficii; - medierea; - ancheta internationala; - concilierea internationala. a) Negocierile directe sunt mijlocul diplomatic cel mai important de solutionare a diferendelor internationale. Negocierile diplomatice directe ntre statele aflate ntr-un diferend sunt purtate de catre ministerele afacerilor externe ale statelor, de catre sefii guvernelor sau, n unele cazuri, chiar de catre sefii statelor. n cazul organizatiilor internationale, negocierile se poarta de catre cei mai nalti functionari ai acestora (secretari generali, directori sau presedinti). b) Bunele oficii reprezinta demersul ntreprins pe lnga statele-parti la un litigiu, de catre un tert stat sau organizatie internationala din proprie initiativa sau la cererea partilor, cu scopul de a convinge statele litigante sa l rezolve pe calea negocierilor diplomatice. Obiectul bunelor oficii l constituie prevenirea aparitiei unui Page 177

curs dr international diferend dintre state sau solutionarea unui diferend produs deja. n cazul bunelor oficii, rolul tertului nceteaza n momentul nceperii negocierilor directe ntre partile aflate n diferend. Tertul nu participa la negocieri si nici nu face propuneri referitoare la modul de solutionare a diferendului, ci doar faciliteaza nceperea tratativelor. c) Medierea presupune, de asemenea, interventia unui tert, care poate fi un stat, o organizatie internationala sau o persoana fizica. Tertul, de aceasta data, participa la negocieri si face propuneri referitoare la felul n care se poate solutiona conflictul. Propunerile tertului nu sunt nsa obligatorii pentru partile aflate n diferend. d) Ancheta internationala (Comisia internationala de ancheta) se poate utiliza n cazul diferendelor internationale generate de aprecieri diferite asupra unor situatii de fapt. Partile aflate n diferend pot sa constituie o comisie internationala de ancheta, pe baza acordului dintre ele, n care se precizeaza faptele pe care Comisia trebuie sa le elucideze, modul de alcatuire al acesteia si ntinderea mputernicirilor membrilor sai. Comisia nu Page 178

curs dr international se pronunta asupra raspunderii partilor n diferend. Deliberarile Comisiei internationale de ancheta au loc cu usile nchise si ramn confidentiale. Comisia si ncheie lucrarile printr-un raport, care se limiteaza doar la stabilirea faptelor si nu are caracterul obligatoriu al unei sentinte judecatoresti. e) Concilierea internationala (Comisia internationala de conciliere) consta din examinarea unui diferend de catre un organ prestabilit (permanent) sau instituit ad-hoc dupa aparitia diferendului, cu scopul solutionarii aspectelor litigioase dintre partile n diferend care sa conduca la mpacarea lor. Comisia internationala de conciliere cerceteaza nu numai faptele care au generat diferendul respectiv, dar face si recomandari asupra modului de solutionare a lui. Recomandarile sau avizele Comisiei de conciliere nu sunt obligatorii pentru partile aflate n diferend. Mijloacele jurisdictionale de solutionare a diferendelor 1. Arbitrajul international Arbitrajul international este judecata pe plan international a unui diferend de Page 179

curs dr international catre o instanta ad-hoc, constituita de partile n diferend. Arbitrajul a fost reglementat pentru prima oara n Conventia de la Haga din 1907, privind aplanarea conflictelor internationale, care prevede obligatia partilor de a se supune cu buna-credinta hotarrii arbitrale. Sentintele arbitrale au efect obligatoriu doar pentru partile diferendului si sunt limitate la cauza n care au fost pronuntate. Recurgerea la arbitraj este facultativa, fiind conditionata de acordul partilor ntr-un diferend. Acordul partilor poate sa mbrace urmatoarele forme: a) Compromisul, care reprezinta un tratat international prin care partile consimt sa supuna diferendul dintre ele unei instante arbitrale, constituita fie dintr-un arbitru unic, fie dintr-un organ colegial ad-hoc, fie dintr-un tribunal prestabilit. b) Clauza compromisorie, care este o clauza (generala sau speciala) inclusa intr-un tratat ncheiat de parti prin care acestea nteleg sa supuna eventualele diferende dintre ele unei instante arbitrale. n competenta a unei instante arbitrale intra solutionarea diferendelor de ordin Page 180

curs dr international juridic si politic dintre state sau alte subiecte ale dreptului international public. Tribunalul arbitral decide asupra competentei sale, pe baza compromisului arbitral si a altor tratate n legatura cu cauza, precum si prin aplicarea principiilor de drept. n solutionarea cauzei, tribunalul aplica regulile determinate prin compromisul partilor ( dreptul international sau echitatea). Sentinta pronuntata este motivata, are caracter obligatoriu si definitiv. Se admit, n mod exceptional, anumite cai de recurs: - recursul n interpretare, daca ntre partile diferendului a aparut un dezacord asupra sensului hotarrii; - recursul n corectare, daca tribunalul a savrsit o eroare de drept sau de fapt sau a manifestat exces de putere; - recursul n revizuire, daca se descopera un fapt nou, cu caracter esential care nu a fost cunoscut la data pronuntarii sentintei. 2. Curtea Internationala de Justitie Jurisdictia Curtii (C.I.J.) C.I.J. a fost instituita prin Carta O.N.U. si reprezinta nu numai organul judiciar al Page 181

curs dr international organizatiei, ci si al ntregii comunitati internationale. Jurisdictia sa a nlocuit pe cea a Curtii Internationale Permanente de Justitie, dizolvata o data cu Societatea Natiunilor. Membrii O.N.U. sunt, din oficiu, parti la Statutul C.I.J. Statele nemembre O.N.U. pot deveni parti la Statutul Curtii n conditii determinate de Adunarea Generala a O.N.U., la recomandarea Consiliului de Securitate. Statutul prevede posibilitatea sesizarii Curtii de catre orice stat al comunitatii internationale, chiar daca nu este membru O.N.U sau parte la Statut, n conditiile stabilite de Consiliul de Securitate. Sediul C.I.J. este la Haga. Jurisdictia C.I.J. are caracter permanent si este facultativa, fiind determinata de consimtamntul statelor parti la litigiul cu care a fost sesizata. Structura Curtii Curtea este compusa din judecatori permanenti, judecatori ad-hoc si camere. Curtea are ca membrii permanenti 15 judecatori, care functioneaza cu titlu individual, fiind alesi de catre Consiliul de Securitate si Adunarea Generala O.N.U., pe o perioada de 9 ani, cu posibilitatea rennoirii mandatului. Compunerea corpului Page 182

curs dr international de magistrati permanenti reflecta structura Consiliului de Securitate al O.N.U., sub aspectul statelor care sunt reprezentate la nivelul Curtii. Calitatea de judecator al Curtii este incompatibila cu exercitarea altor functii judiciare ntr-o cauza anterioara. (reprezentant, consilier, avocat). Magistratii Curtii beneficiaza de privilegiile si imunitatile necesare desfasurarii activitatii lor. Judecatorii ad-hoc sunt special numiti de catre un stat pentru solutionarea unui anumit diferend, n cazul n care nici unul dintre cei 15 judecatori ai Curtii nu are calitatea de cetatean al sau. Mandatul lor este limitat la cauza pentru care au fost desemnati. Camerele Curtii sunt constituite din 3 sau mai multi judecatori, numiti n vederea examinarii unor cauze determinate sau care se pot solutiona n cadrul unei proceduri sumare, n litigii de mai mica importanta. Competenta Curtii Competenta Curtii poate fi analizata sub doua aspecte : - al subiectelor de drept international care apar n fata sa competenta personala - al litigiilor care i se supun Page 183

curs dr international competenta materiala. a) Conform Statutului, numai statele pot sa fie parti n cauzele supuse Curtii. Interesele persoanelor fizice si juridice sunt reprezentate de state prin intermediul protectiei diplomatice. Organizatiile internationale nu pot sa apara ca parti ntr-un litigiu, dar pot sa fie autorizate de Adunarea Generala a O.N.U .sa solicite Curtii avize consultative sau sa ofere informatii n legatura cu problemele puse n discutie. b) n Statutul Curtii se prevad doua categorii de cauze care intra n sfera competentei sale materiale: cauzele pe care i le supun partile, precum si toate chestiunile reglementate n mod special n Carta O.N.U. sau n tratatele si conventiile n vigoare. Curtea poate sa examineze doar diferende de ordin juridic dintre state, care au ca obiect: interpretarea unui tratat; orice problema de drept international; existenta unui fapt care, daca ar fi stabilit, ar constitui o ncalcare a unei obligatii internationale; natura si ntinderea reparatiei datorate pentru ncalcarea unei obligatii internationale. Consimtamntul statelor Page 184

curs dr international Exercitarea jurisdictiei Curtii este conditionata de acceptarea ei de catre statele parti. Statele pot sa-si exprime consimtamntul fie anterior unui diferend, fie ulterior producerii lui. a) Acceptarea anterioara a jurisdictiei Curtii se poate face printr-o declaratie unilaterala (clauza facultativa) care se depune Secretarului General al O.N.U. si cuprinde obligatia asumata de stat de a accepta jurisdictia Curtii pentru orice diferend care s-ar produce n cadrul raporturilor cu alt stat. De asemenea, acceptarea anticipata a jurisdictiei Curtii poate sa rezulte din tratatele dintre state, care reglementeaza solutionarea pasnica a diferendelor, sau poate sa fie prevazuta ntr-o clauza compromisorie, inclusa n cuprinsul unui tratat ncheiat ntre state. b) Acceptarea jurisdictiei Curtii ulterior producerii unui diferend se realizeaza printr-un acord special ntre state, denumit compromis, n care partile stabilesc obiectul diferendului supus Curtii. Dreptul aplicabil C.I.J. aplica n solutionarea litigiilor Page 185

curs dr international dreptul international n vigoare (tratatele, cutuma, principiile generale de drept, precedentul judiciar, doctrina) sau principiile echitatii, daca exista acordul partilor. Procedura Statutul Curtii prevede procedura de solutionare a litigiilor, respectnd principiul contradictorialitatii si al publicitatii dezbaterilor. Procedura cuprinde o faza scrisa (depunerea de memorii) si o faza orala (audierea partilor, dezbateri). n prima etapa a procedurii partile pot sa ridice exceptia de necompetenta a Curtii n solutionarea cauzei, obiectiune la care Curtea trebuie sa raspunda naintea judecatii pe fond. Curtea poate sa dispuna - pe cale de ordonanta - masuri conservatorii cu titlu provizoriu, la cererea partilor sau din oficiu, daca exista pericolul producerii unui prejudiciu iremediabil n cauza. Neprezentarea uneia dintre parti la procedura n fata Curtii nu mpiedica continuarea examinarii cauzei. Hotarrile Curtii Curtea adopta hotarrile cu votul Page 186

curs dr international majoritatii judecatorilor prezenti. n caz de paritate, votul Presedintelui Curtii prevaleaza. Hotarrea Curtii se motiveaza, iar daca exista opinii separate (cele care difera de hotarrea Curtii) sau individuale ( cele care coincid cu hotarrea Curtii dar se bazeaza pe argumente proprii) ale unor judecatori, acestea se anexeaza hotarrii. Hotarrile sunt definitive si obligatorii pentru partile din litigiu, dar numai pentru cauza pe care o solutioneaza. Hotarrile Curtii beneficiaza de autoritatea lucrului judecat. Carta O.N.U. posibilitatea sesizarii Consiliului de Securitate al O.N.U. de catre un stat, daca cealalta parte a litigiului nu executa obligatiile ce-i revin n temeiul unei hotarri a Curtii. Statutul Curtii prevede, de asemenea, dreptul unei parti de a solicita interpretarea hotarrii pronuntate, n cazul n care se contesta ntelesul sau ntinderea dispozitiilor hotarrii. Se admite si posibilitatea revizuirii unei hotarri, daca ulterior pronuntarii s-a descoperit un fapt nou, de natura a influenta n mod decisiv procesul decizional si care nu a fost cunoscut de catre Curte sau de parte la acea data. Page 187

curs dr international Termenul n care poate fi solicitata revizuirea este de 6 luni de la data descoperirii faptului necunoscut si nu mai trziu de 10 ani de la pronuntarea hotarrii. Competenta consultativa a C.I.J Curtea este competenta sa emita avize consultative la solicitarea Adunarii Generale si a Consiliului de Securitate al O.N.U, n legatura cu orice problema juridica. Cu autorizarea Adunarii Generale mai pot solicita avize si alte organe ale ONU, precum si institutiile specializate. Ramne la latitudinea Curtii sa accepte sau nu emiterea unui aviz consultativ. Statele nu pot solicita avize consultative, dar pot sa prezinte expuneri proprii, dupa ce le-a fost notificata de catre grefierul Curtii existenta unei cereri de aviz. Procedura este mai simpla dect cea contencioasa, dar este n mare masura asimilata acesteia. Avizele consultative nu au caracter obligatoriu, dect daca organismul care le-a solicitat a acceptat n prealabil aceasta. Procedurile de solutionare a diferendelor din cadrul organismelor si Page 188

curs dr international organizatiilor internationale Organizatiile internationale, n special cele aparute dupa cel de-al doilea razboi mondial, au un rol important n actiunea de solutionare pasnica a diferendelor ivite ntre statele membre. Organizatiile internationale, n special O.N.U, sunt competente sa actioneze n mod direct pentru solutionarea diferendelor internationale, fie la cererea partilor diferendului, fie din propria lor initiativa. Rolul O.N.U n solutionarea diferendelor internationale Carta O.N.U instituie un sistem de rezolvare pasnica a diferendelor internationale care prezinta o anumita gravitate si a caror prelungire n timp pune n pericol pacea si securitatea internationala. Dintre organele principale ale O.N.U sunt competente sa actioneze pentru solutionarea pasnica a diferendelor internationale: Consiliul de Securitate, Adunarea Generala si, n anumite conditii, Secretariatul General al organizatiei. a) Consiliul de Securitate al O.N.U poate actiona pentru solutonarea unui diferend inernational care amaninta pacea si securitatea internationala, din proprie Page 189

curs dr international initiativa sau la cererea oricarui stat membru al organizatiei. Consiliul de Securitate este principalul organ al O.N.U. raspunzator pentru mentinerea pacii si securitatii internationale. Carta O.N.U. prevede obligatia partilor ntr-un diferend ca, n situatia n care nu reusesc sa l solutioneze, sa l supuna Consiliului de Securitate, care, fie le recomanda sa recurga la un anumit mijloc pasnic de solutionare, fie propune o solutie de fond n vederea solutionarii diferendului. Consiliul de Securitate are dreptul, potrivit Cartei O.N.U., sa adopte decizii (rezolutii) privind masurile aplicabile statului vinovat. Aceste masuri pot sa nu implice folosirea fortei (ntreruperea totala sau partiala a relatiilor economice ale statelor membre cu statul vinovat, ruperea relatiilor diplomatice cu statul vinovat etc) sau, n cazurile exceptionale, pot fi aplicate masuri de constrngere, bazate pe forta. b) Adunarea Generala a O.N.U. este competenta doar sa puna n discutie si sa faca recomandari cu privire la solutionarea unui diferend international si numai cu privire la procedurile de aplanare pasnica a diferendului. c) Secretariatul General al O.N.U. este Page 190

curs dr international competent sa atraga atentia Consiliului de Securitate asupra oricarei probleme legata de aparitia unui diferend. De asemenea, el poate ndeplini misiuni de bune oficii sau de mediere. Rolul organizatiilor internationale regionale Organizatiile internationale regionale sunt ncurajate prin Carta O.N.U. sa contribuie la solutionarea pasnica a conflictelor locale, cu obligatia de a informa Consiliul de Securitate asupra actiunilor ntreprinse n acest sens. n general, organizatiile regionale cu competenta generala exercita functii n domeniul apararii pacii si securitatii internationale si a solutionarii pasnice a diferendelor locale. Astfel de functii intra n competenta urmatoarelor organizatii internationale regionale: Organizatia Statelor Americane (O.S.A.), Organizatia Unitatii Africane (O.U.A) si Conferinta pentru Securitate si Cooperare n Europa (n prezent,O.S.C.E). Mai recent, activitatea Consiliului Europei a fost orientata n sensul asigurarii pacii si securitatii pe continentul european, prin mijloace politice proprii ale organizatiei, viznd asigurarea protectiei Page 191

curs dr international drepturilor omului. Masuri de constrngere n cazul n care un stat comite actiuni inamicale fata de un alt stat sau ncalca normele dreptului international, leznd n acest mod drepturile sau interesele altui stat, statul lezat, daca nu reuseste sa rezolve diferendul prin mijloace diplomatice, poate sa recurga la folosirea unor mijloacele pasnice bazate pe constrngere. Aceste mijloace nu trebuie sa implice folosirea fortei sau amenintarea cu forta, pentru a nu ncalca principiul fundamental al dreptului international principiul neagresiunii. Dreptul international admite recurgerea la retorsiune, represalii sau ruperea relatiilor diplomatice, ca mijloace pasnice bazate pe constrngere. Retorsiunea Consta n masurile de raspuns ale unui stat fata de actele inamicale, contrare curtoaziei internationale ale altui stat ndreptate mpotriva lui. Actul de retrorsiune, ca si actele la care se raspunde, nu sunt acte ilegale. Actele inamicale, care determina retorsiunea, pot fi acte legislative, administrative sau Page 192

curs dr international judecatoresti. Represaliile Consta ntr-un act sau mai multe acte ale unui stat, contrare dreptului international, prin care acesta raspunde la actele ilegale ale altui stat ndreptate mpotriva lui. Prin aplicarea represaliilor se urmareste determinarea statului vinovat sa nceteze actele ilegale si sa repare daunele provocate de ele. Represaliile pot fi aplicate numai ca raspuns la actiuni ilegale ale unui stat fata de alt stat si doar daca, nainte de a recurge la ele statul lezat a cerut statului vinovat sa repare daunele provocate prin actiunile ilegale si nu o obtinut vreun rezultat, si doar cu respectarea principiului proportionalitatii ntre actele ilicite si daunele provocate prin acestea si represaliile care se aplica. Exemple de represalii sunt: sechestrarea bunurilor apartinnd cetatenilor statului vinovat, ntreruperea relatiilor postale, a comunicatiilor cu statul vinovat etc. Formele speciale ale represaliilor sunt embargoul si boicotul. a) Embargoul reprezinta actiunea unui stat de a interzice importurile, exporturile Page 193

curs dr international sau iesirea navelor comerciale ale altui stat din porturile sale sau din marea sa teritoriala, pna cnd statul vinovat nu nceteaza actiunile sale ilegale si nu l despagubeste pentu daunele provocate. Tot o masura de embargo o reprezinta si retinerea bunurilor, de orice fel, apartinnd statului vinovat. b) Boicotul consta n masurile de constrngere executate de un stat sau de o organizatie internationala mpotriva altui stat, care s-a facut vinovat de ncalcarea dreptului international (ntreruperea relatiilor economice, stiintifice, culturale si de alta natura). Ruperea relatiilor diplomatice Este actul unilateral al unui stat, prin care acesta si recheama misiunea diplomatica dintr-un stat si cere statului respectiv sa si recheme misiunea diplomatica de pe teritoriul sau. Prin acest act, statul pune capat relatiilor oficiale cu statul vizat prin actiunea sa. - TEMA III ANGAJAREA RASPUNDERII INTERNATIONALE A. Raspunderea statului n dreptul Page 194

curs dr international international 1. Notiunea si fundamentul raspunderii internationale Notiune Raspunderea internationala s-a consacrat ca un adevarat principiu al dreptului international public, conform caruia orice ncalcare a unei obligatii internationale antreneaza raspunderea autorului ncalcarii si obligatia acestuia de a repara eventualul prejudiciu produs. ncalcarea unei norme internationale de catre un stat are drept consecinta stabilirea unui raport juridic ntre statul lezat si statul vinovat. Raspunderea internationala reprezinta o manifestare a personalitatii juridice a statelor, a suveranitatii sale. Institutia raspunderii contribuie la garantarea legalitatii ordinii internationale. La nivel international poate fi angajata si raspunderea persoanelor fizice n cazul comiterii de catre acestea a unor infractiuni internationale. n acest caz, persoana fizica raspunde n fata organelor jurisdictionale internationale, fiind vorba de o raspundere penala individuala. Fundamentul raspunderii internationale Page 195

curs dr international a statului Conform teoriilor conturate n dreptul international, raspunderea internationala a unui stat sau a altui subiect de drept international poate sa aiba la baza comiterea unui act ilicit international, actiune sau inactiune, de o anumita gravitate, ce ncalca principiile si normele de drept international, sau a unei infractiuni internationale, fapta de o gravitate deosebita ce lezeaza nu numai interesele unui stat, ci si ale comunitatii internationale n ansamblul sau. Nu este nevoie de a demonstra existenta unei culpe a autorului faptei ilicite (dect n mod exceptional, n cazul anumitor tratate) pentru a se angaja raspunderea internationala a acestuia. Raspunderea internationala a statului se poate fundamenta si pe risc, n dreptul international fiind reglementata, prin tratate, raspunderea obiectiva a statelor pentru activitati considerate legale (licite) din punct de vedere al dreptului international, dar care au produs consecinte prejudiciabile altui stat sau subiect de drept international. 2. Evolutia istorica a institutiei si Page 196

curs dr international tipuri de raspunderi internationale ale statului Institutia raspunderii s-a dezvoltat o data cu progresul dreptului international, ca drept al pacii si cooperarii. n dreptul international traditional, raspunderea statului era considerata o raspundere de drept civil. Daca prin actele organelor statului se producea un prejudiciu altui stat, statul vinovat avea obligatia de a-l repara, prin plata unor despagubiri n favoarea statului lezat. Statul nu raspundea pentru declansarea unui razboi. n dreptul international modern, raspunderea internationala a unui stat intervenea n cazul n care, prin ncalcarea de catre organele sale a unei obligatii internationale erau afectate drepturile unui cetatean al altui stat, rezultnd un prejudiciu. n perioada postbelica, n cadrul activitatii de codificare, Comisia de Drept international a O.N.U. a largit domeniul raspunderii internationale a statelor care urmeaza sa raspunda pentru orice acte de ncalcare a unei obligatii internationale. Din lucrarile de codificare ale Comisiei rezulta ca raspunderea subiectelor de drept international se poate angaja n Page 197

curs dr international doua directii: - pentru acte sau fapte ilicite din punct de vedere al dreptului international; - pentru consecinte pagubitoare rezultate din activitati licite conform dreptului international. 3. Elementele raspunderii internationale ale statului pentru fapte ilicite Acestea sunt: - conduita ilicita; - imputabilitatea conduitei ilicite unui subiect al dreptului international public; - producerea unui prejudiciu. Aceste elemente trebuie sa fie ntrunite cumulativ pentru a se putea angaja raspunderea internationala a subiectului de drept international. a. Conduita ilicita ncalcarea unei obligatii internationale, aflata n vigoare, indiferent care este sursa acestei obligatii tratat, cutuma sau alt izvor de drept international constituie un fapt international ilicit. Faptul international ilicit poate sa conste ntr-o actiune sau omisiune a Page 198

curs dr international subiectului de drept prin care se ncalca o obligatie internationala. Faptele ilicite pot fi clasificate, n functie de nivelul lor de gravitate apreciat fata de importanta normei internationale care se ncalca - n crime si delicte internationale. a) Crima internationala este definita n dreptul international ca un fapt international ilicit care rezulta dintr-o ncalcare de catre un stat a unei obligatii internationale opozabila tuturor, care se refera la o valoare esentiala pentru ocrotirea intereselor comunitatii internationale, cum ar fi: - mentinerea pacii si a securitatii internationale si interzicerea agresiunii; - salvgardarea dreptului popoarelor la autodeterminare; - interzicerea sclaviei si a genocidului; - protejarea mediului nconjurator; - normele dreptului umanitar (n care sunt definite crimele de razboi, crimele mpotriva pacii si umanitatii). b) Delictul international este definit prin metoda excluderii si consta n orice fapt ilicit care nu constituie o crima internationala, avnd o mai mica Page 199

curs dr international gravitate. n cazul comiterii unei crime internationale oricare dintre subiectele dreptului international este ndreptatit sa actioneze, n sensul tragerii la raspundere a statului care a ncalcat norma internationala imperativa, spre deosebire de delicte, care confera doar statului victima un asemenea drept de actiune. Exista mprejurari care exclud caracterul ilicit al unui fapt international: a) Consimtamntul statului, daca este exprimat n mod expres si anterior comiterii faptei si numai daca nu a fost ncalcata o norma imperativa de drept international. b) Masurile - chiar ilicite - luate de un stat ca raspuns la fapta ilicita a altui stat. Se are n vedere aplicarea de represalii sau alte contramasuri de constrngere care nu se bazeaza pe forta sau pe amenintarea cu forta. c) Forta majora - cu conditia sa fie irezistibila sau imprevizibila (n afara controlului statului) si statul sa nu fi contribuit la producerea evenimentului. d) Starea de primejdie, constnd n situatia n care, datorita unor fenomene naturale, anumite persoane sau bunuri se Page 200

curs dr international afla n primejdie deosebita, iar pentru salvarea lor este necesara savrsirea unor fapte internationale ilicite (patrunderea si stationarea unor nave militare n marea teritoriala sau n porturile unui stat strain, fara autorizatia acestuia). Pentru invocarea starii de primejdie ca temei al exonerarii de raspundere internationala a unui stat se cer ndeplinite urmatoarele conditii: autorul faptei sa nu fi avut alta alternativa, iar aceasta sa fie preferabila n raport cu pericolul extrem care se urmareste a fi nlaturat; autorul faptei sa nu fi contribuit prin acte proprii la producerea starii de primejdie. e) Starea de necesitate, constnd n situatia deosebita n care se afla un stat, n ceea ce priveste salvarea intereselor sale fundamentale (existenta sau functionarea statului, apararea mediului nconjurator), amenintate de un pericol grav si iminent. Conditiile n care poate sa fie invocata: norma ncalcata sa nu aiba caracter imperativ, sa nu fie puse n pericol interesele esentiale ale altui stat, invocarea starii de necesitate sa nu fi fost exclusa n mod expres printr-un tratat ncheiat ntre statele implicate. f) Legitima aparare, presupunnd dreptul Page 201

curs dr international unui stat, mpotriva caruia a avut loc un atac efectiv din partea altui stat, de a raspunde agresiunii cu fortele sale armate. b. Imputabilitatea conduitei ilicite unui subiect al dreptului international public S-a considerat ca actele autoritatilor publice reprezinta actele statului. Actele autoritatilor sunt comise de fapt de catre persoanele fizice care actioneaza n calitatea lor oficiala, acestea angajnd raspunderea statului chiar daca si-au depasit competentele conferite de functia pe care o exercita. Statele raspund pentru actele organelor lor legislative, ale administratiei centrale sau locale si ale organelor judecatoresti, daca prin acestea se ncalca o obligatie internationala a sa, si chiar pentru acte ale particularilor, n anumite conditii. a) Organul legislativ poate sa antreneze raspunderea statutului, fie prin actiune, atunci cnd se adopta legi care contravin obligatiilor internationale ale statului, fie prin omisiune, atunci cnd nu adopta acte normative impuse de o norma de drept international, nu modifica sau nu abroga o Page 202

curs dr international norma interna contrara unor angajamente internationale asumate de stat. b) Organele executivului pot sa angajeze raspunderea statului prin omisiuni sau acte de aplicare a dreptului de natura sa ncalce obligatii internationale ale statului (de exemplu: arestari sau expulzari abuzive ale strainilor). c) Organele judecatoresti pot, la rndul lor, sa implice raspunderea statului pe plan international n cazul n care hotarrile pronuntate de o instanta de judecata contravin unei norme de drept international, sau procedurile de judecata, avnd ca parte un cetatean strain au o durata excesiva etc. d) Statul raspunde si pentru acte ale persoanelor particulare, daca a omis sa ia masurile necesare pentru tragerea la raspundere si pedepsirea celor vinovati de comiterea unor fapte de natura sa afecteze valori protejate prin conventii internationale sau drepturile unor cetateni straini. c. Prejudiciul Producerea unui prejudiciu este un alt element al raspunderii internationale a unui stat. Pentru a fi luat n considerare, trebuie sa fie ndeplinite Page 203

curs dr international anumite conditii: - sa existe un raport de cauzalitate ntre conduita ilicita si prejudiciul rezultat; statul lezat este tinut sa o dovedeasca; - prejudiciul trebuie sa fie individualizat, adica sa afecteze un subiect al dreptului international; n cazul comiterii unei crime internationale se considera ca sunt lezate interesele tuturor statelor comunitatii internationale. Tipuri de prejudicii: a) Prejudiciul material si prejudiciul moral ; primul se produce daca este afectat patrimoniul statului victima sau al cetatenilor sai iar cel de-al doilea daca sunt afectate valori nepatrimoniale ale statului, cum ar fi suveranitatea sau onoarea statului. b) Prejudiciul direct si prejudiciul mediat. Atunci cnd prin ncalcarea unei norme internationale se produce un prejudiciu care afecteaza statul ca subiect de drept sau organele sale, prejudiciul este direct. Daca sunt afectate drepturile cetatenilor unui stat ca persoane particulare, sau ale unor Page 204

curs dr international persoane juridice avnd nationalitatea statului respectiv, prejudiciul este mediat, ntruct aceste persoane neavnd calitatea de subiecte de drept international nu pot actiona n plan international dect prin intermediul statului si daca acesta le acorda protectie diplomatica. Statul protector, prin asumarea unei plngeri individuale a unui cetatean al sau, valorifica pe plan international un drept propriu, n raport direct cu statul pus n cauza. Statul poate interveni n interesul unor subiecte de drept intern, acordnd protectia diplomatica doar n anumite conditii, care trebuie ntrunite cumulativ: a) statul trebuie sa dovedeasca faptul ca actiunile sau omisiunile celuilalt stat, care au prejudiciat interesele cetatenilor sai, reprezinta o ncalcare a unei norme de drept international; b) persoanele particulare trebuie sa faca dovada ca au epuizat caile de recurs interne disponibile, mpotriva statului caruia i se pretinde repararea prejudiciului; c) statul protector trebuie sa verifice daca prejudiciul pretins de persoanele particulare nu s-a produs ca urmare a Page 205

curs dr international propriei sale conduite ilicite, prin raport cu dreptul intern al statului a carui raspundere se invoca. Chiar daca toate aceste conditii ar fi ndeplinite acordarea protectiei diplomatice ramne un drept discretionar al statului, neavnd caracterul de obligatie interna sau internationala. Forme de reparare a prejudiciului: a) Repararea n natura a prejudiciului (restitutio in integrum) vizeaza restabilirea - daca este posibil - a situatiei anterioare producerii prejudicului. Se poate realiza daca e vorba de prejudicii materiale care nu au avut un efect ireversibil. b) Repararea prin echivalent (despagubirile) este forma cea mai des utilizata de reparare a prejudiciilor att materiale ct si morale. O conditie pentru a putea opera este individualizarea si evaluarea prealabila a prejudiciului, precum si dovedirea cuantumului pretins. De regula, despagubirile trebuie sa acopere att pierederea efectiv suferita (damnum emergens) ct si cstigul nerealizat (lucrum cessans). c) Satisfactia este forma specifica de reparare a prejudiciilor morale si consta Page 206

curs dr international n prezentarea de regrete si scuze oficiale, sau n simpla constatare, n cuprinsul unei hotarri a unei instante internationale, arbitrale sau judecatoresti, a unei ncalcari a normei internationale. 4. Raspunderea statului pentru consecinte pagubitoare rezultate din activitati care nu sunt interzise n dreptul international (licite) Din anul 1978, Comisia de Drept International a O.N.U. manifesta o preocupare constanta pentru stabilirea regimului juridic al raspunderii internationale a statelor, ntemeiata pe risc. Aceasta forma de raspundere are un caracter obiectiv, fiind suficienta constatarea producerii unui prejudiciu, chiar n absenta ncalcarii unei norme de drept international. Dreptul international actual reglementeaza pe cale conventionala raspunderea internationala bazata pe risc, n principal n trei domenii: a) n domeniul nuclear, conventiile internationale prevad existenta unei raspunderi obiective pentru exploatarea instalatiilor nucleare (Conventia de la Page 207

curs dr international Paris din 1960, Conventia de la Viena din 1963 etc); b) n domeniul maritim, n special n cazul poluarii marilor cu hidrocarburi; conventiile internationale prevad o raspundere obiectiva a proprietarilor de nave care transporta hidrocarburi sau a celor care exploateaza instalatii de foraj marin. (Conventia asupra dreptului marii din 1982 etc); c) n cazul activitatii spatiale a statelor sau organizatiilor internationale (Tratatul privind spatiul cosmic din 1967, Conventia asupra raspunderii internationale pentru pentru daune provocate de obiecte spatiale din 1972). Conform regulilor conturate n dreptul international, sarcina reparararii daunelor (daca au o valoare substantiala) n aceste cazuri nu revine integral statului care le-a produs, ci aceasta se va stabili pe baza negocierilor purtate cu statul victima. Totodata, se impune cooperarea statelor n sensul reducerii riscurilor producerii unor accidente din activitati de acest gen. B. Angajarea raspunderii persoanei fizice n dreptul international- Curtea Page 208

curs dr international Penala Internationala Jurisdictia Curtii C.P.I. a fost creata ca institutie jurisdictionala permanenta, cu competenta obligatorie pentru statele-parti la Statutul acesteia. Jurisdictia acesteia este complementara jurisdictiilor penale nationale. Statutul Curtii a fost adoptat printr-o conventie ntre state si a fost deschis semnarii la 17 iulie 1998, la sediul ONU, urmand sa intre n vigoare dupa depunerea a 60 de instrumente de ratificare. Sediul Curtii este la Haga. Prin Statutul sau, Curtea dispune de personalitate juridica internationala, fiind competenta sa-si exercite functiile pe teritoriul oricarui stat-parte la Statut. Competenta materiala a Curtii Curtea este competenta sa judece si sa pedepseasca persoanele fizice vinovate de comiterea unor infractiuni deosebit de grave - definite prin exemplificare n Statutul C.I.P. - care aduc atingere intereselor ansamblului comunitatii internationale: - crime de genocid; - crime mpotriva umanitatii; Page 209

curs dr international - crimele de razboi; - crimele de agresiune. a) Crima de genocid este definita drept orice acte comise cu intentia de a distruge, n tot sau n parte, un grup national, etnic, rasial sau religios prin: - uciderea membrilor grupului; - atingerea grava a integritatii fizice si psihice a membrilor grupului; - supunerea intentionata a grupului la conditii de existenta care sa conduca la distrugerea sa fizica totala sau partiala; - masuri vizand mpiedicarea nasterilor n cadrul grupului; - transferul fortat de copii de la un grup la altul. b) Prin crime contra umanitatii se ntelege oricare dintre actele mentionate n continuare, atunci cand sunt comise n cadrul unui atac generalizat sau lansat sistematic asupra populatiei civile: ucidere, exterminare, sclavaj, deportare sau transfer fortat de populatie, condamnarea la nchisoare sau alte forme de privare grava de libertate, tortura, viol, sclavie sexuala, prostitutie Page 210

curs dr international fortata, sarcina sau sterilizare fortata sau orice alta forma de violenta sexuala de gravitate comparabila, persecutarea unui grup pentru motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios sau bazat pe sex, sau n functie de alte criterii universal recunoscute ca inadmisibile n dreptul international, crima de apartheid si alte acte inumane cu un caracter similar, cauzatoare de suferinte puternice si care aduc atingere grava integritatii fizice sau mentale. c) Curtea este competenta sa judece crimele de razboi, n special acele crime care se nscriu n cadrul unui plan sau al unei politici elaborate. Prin crime de razboi se ntelege, n virtutea Conventiilor de la Geneva din 1949 privind dreptul umanitar si a altor conventii si cutume internationale: - omuciderea intentionata; - tortura sau tratamentele inumane, inclusiv experientele biologice; - provocarea cu intentie a unor suferinte puternice sau a unor atingeri grave a integritatii fizice; - distrugerea si nsusirea de bunuri, nejustificata de necesitati militare si executata pe o scara larga, n mod ilicit; Page 211

curs dr international - constrangerea unui prizonier de razboi sa serveasca interesele unei armate straine; - privarea intentionata a unui prizonier de razboi de dreptul la un proces echitabil; - deportarea sau arestarea ilegala; - luarea de ostateci; - lansarea de atacuri deliberate mpotriva populatiei civile si a bunurilor acesteia; - lansarea de atacuri deliberate mpotriva misiunilor umanitare si de mentinere a pacii; - lansarea unui atac deliberat atunci cand este evident ca acesta va produce pierderi de vieti si pagube materiale n randul populatiei civile; - uciderea sau ranirea combatantilor inamici dupa ce acestia s-au predat; - portul unor nsemne militare sau a uniformei inamice, atunci cand are drept urmare pierderea de vieti sau ranirea grava a adversarului; - stabilirea de catre puterea ocupanta a unei parti din populatia sa n teritoriul ocupat, precum si transferul n interiorul acestui teritoriu sau n afara lui a unei parti sau a totalitatii populatiei Page 212

curs dr international bastinase; - lansarea de atacuri deliberate mpotriva constructiilor destinate uzului religios, educativ, artistic, stiintific sau caritabil, precum si mpotriva monumentelor istorice si a spitalelor, atunci cand acestea nu sunt obiective militare; - supunerea prizonierilor la experiente medicale si stiintifice; - distrugerea sau confiscarea bunurilor inamice, atunci cand nu sunt impuse de necesitati militare; - obligarea nationalilor partii adverse la participarea la operatiuni de razboi ndreptate mpotriva propriei tari; - jefuirea localitatilor ocupate; - utilizarea otravurilor, a gazelor asfixiante, precum si a armelor de natura sa provoace inamicului suferinte inutile; - atingerea demnitatii persoanei, prin tratamente umilitoare si degradante; - violul, sclavia sexuala, prostitutia fortata, sterilizarea fortata; - utilizarea ostaticilor civili pentru a proteja zone sau forte militare; - atacurile deliberate mpotriva cladirilor, materialelor, unitatilor si mijloacelor de transport sanitare care utilizeaza semnele distinctive prevazute Page 213

curs dr international prin Conventiile de la Geneva; - nfometarea deliberata a civililor; - nrolarea tinerilor sub 15 ani. Actele enumerate n cadrul acestor definitii nu sunt limitative. Competenta personala Curtea este competenta sa judece si sa pedepseasca persoanele fizice vinovate de comiterea infractiunilor precizate mai sus, daca au mplinit varsta de 18 ani. Calitatea oficiala de sef de stat sau de guvern, de presedinte de parlament, de demnitar sau functionar public nu exonereaza pe autorul faptei de raspundere penala n fata Curtii si nici nu constituie un motiv de reducere a pedepsei. Imunitatile sau regulile de procedura speciale care nsotesc calitatea oficiala a unei persoane nu mpiedica Curtea sa si exercite competenta fata de persoana n cauza. Raspunderea penala a persoanelor fizice, este o raspundere individuala. Nu se admite raspunderea colectiva a acestora. Comandantii militari, pe langa responsabilitatea pentru propriile crime, raspund penal n fata Curtii si pentru crimele comise de catre fortele plasate sub comanda si controlul lor efectiv. Page 214

curs dr international Sesizarea Curtii Curtea devine competenta sa judece persoanele fizice care au comis crime mpotriva unui stat- parte la Statut n urmatoarele situatii: prin sesizarea Procurorului de catre un stat-parte; prin sesizarea Procurorului de catre Consiliul de Securitate al ONU; prin deschiderea, din oficiu, de catre Procuror, a unei anchete n legatura cu comiterea unei infractiuni. Conditii de admisibilitate a unei cauze O cauza nu este considerata admisibila de catre Curte, atunci cand: a) Crima a facut obiectul unei anchete din partea unui stat competent n cauza, mai putin atunci cand acest stat nu a dorit sau a fost incapabil sa efectueze ancheta. b) Persoana vizata a fost deja judecata pentru faptele care fac obiectul plangerii; conform principiului non bis in idem nimeni nu poate fi judecat de catre Curte sau de catre alta instanta pentru crime pentru care a fost deja condamnat sau achitat deja de catre Curte. c) Cauza nu prezinta suficienta gravitate Page 215

curs dr international pentru a fi judecata de catre Curte. Dreptul aplicabil Curtea, n judecarea cauzelor, aplica prevederile Statutului, Conventiile de la Geneva privind dreptul umanitar, alte conventii si cutume internationale. De asemenea, sunt aplicabile cauzelor, principiile generale ale dreptului penal: legalitatea incriminarii si a pedepsei (nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege), neretroactivitatea legii penale, responsabilitatea penala individuala. Cauze care nlatura responsabilitatea penala Acestea sunt: - bolile psihice care impiedica constientizarea caracterului infractional al faptei; - starea de intoxicatie provocata involuntar, care impiedica constientizarea caracterului infractional al faptei; - legitima aparare; - constrangerea prin amenintarea cu moartea sau atingerea grava a integritatii fizice; - comiterea crimei de catre alte persoane; - alte cauze a caror constatare ramane Page 216

curs dr international la latitudinea Curtii. Nimeni nu poate fi raspunzator si nu poate fi pedepsit pentru o crima de competenta Curtii decat atunci cand elementul material al crimei a fost savarsit cu intentie si n cunostinta de cauza. Eroarea de fapt si eroarea de drept nu nlatura raspunderea penala. De asemenea, nu l exonereaza de raspundere pe autorul faptei ordinul unui superior, militar sau civil. Singura exceptie o constituie cazul n care persoana n cauza nu a realizat ca ordinul e ilegal. Potrivit Statutului Curtii, ordinul de a comite un genocid sau o crima mpotriva umanitatii este evident ilegal. Crimele care sunt de competenta Curtii sunt imprescriptibile. Structura Curtii Curtea se compune din: o camera preliminara, o camera de prima instanta si o camera de apel, un oficiu al Procuraturii si Grefa. Curtea are n componenta 18 judecatori, alesi dintre cei mai reputati specialisti n domeniu, avand cetatenia statelor- parti la Statut, dar nu mai mult de un reprezentant al unui stat. Judecatorii au un mandat de 9 ani si nu pot fi realesi. Curtea este condusa de Page 217

curs dr international Presedinte. Curtea beneficiaza pe teritoriul statelor-parti la Statut de privilegiile si imunitatile necesare ndeplinirii misiunii sale. Judecatorii, Procurorul, procurorii adjuncti si Grefierul beneficiaza, n exercitarea atributiilor lor, de privilegiile si imunitatile acordate sefilor misiunilor diplomatice. Dupa expirarea mandatului, ei continua sa beneficieze de imunitate mpotriva oricarei proceduri legale n legatura cu declaratiile date sau actele realizate n exercitarea functiilor lor oficiale. Limbile oficiale ale Curtii sunt engleza, araba, chineza, spaniola, franceza si rusa. Procedura n fata Curtii Procedura comporta mai multe etape: - sesizarea procurorului; - procedura n fata Camerei preliminare; - procedura n fata autoritatilor statului national; - procedura n fata Camerei de prima instanta; - pronuntarea sentintei; - procedura n fata Camerei de apel. Procurorul, poate sa solicite arestarea Page 218

curs dr international persoanei, masura pe care o dispune Camera preliminara pe baza convingerii ca sunt motive rezonabile de a crede ca pesoana n cauza a comis crima si ca arestarea este necesara pentru a garanta prezenta acesteia n fata instantei, mpiedicarea obstructionarii anchetei, precum si a comiterii unei alte crime. Statul parte care primeste cererea de arestare trebuie sa ia imediat masuri pentru punerea n executare a cererii, conform propriei legislatii si Statutului Curtii. Persoana arestata este imediat deferita autoritatii judiciare competente a statului de detentie, care verifica daca mandatul de arestare a vizat ntr-adevar acea persoana, daca procedura de arestare a fost respectata si daca au fost respectate drepturile persoanei n cauza. Persoana arestata are dreptul de a cere punerea n libertate provizorie, cererea fiind examinata de autoritatea competenta a statului de detentie, decizia finala apartinand nsa Camerei preliminare. Persoanele supuse anchetei au urmatoarele drepturi: - nu pot fi obligate sa depuna marturie mpotriva lor nsesi sau sa se declare vinovate; nu pot fi supuse nici unei forme de Page 219

curs dr international constrangere sau amenintare si nici torturii sau vreunui tratament crud, inuman sau dregradant; - beneficiaza gratuit de interpret, atunci cand este necesar; nu pot fi arestate sau retinute n mod arbitrar. Atunci cand este suspectata de comiterea unei crime, persoana care urmeaza sa fie interogata are urmatoarele drepturi: - de a fi informata naintea interogatoriului ca exista motive pentru a o suspecta de comiterea crimei; - de a pastra tacerea, fara ca acest fapt sa fie luat n considerare pentru a determina culpa sau nevinovatia persoanei anchetate; - de a fi asistata de un aparator ales sau, n cazul n care nu are un astfel de aparator, de un aparator din oficiu, n mod gratuit; - de a fi interogata n prezenta aparatorului sau. Procesul are loc la sediul Curtii, n prezenta acuzatului. Procesul se defasoara potrivit principiului publicitatii si al contradictorialitatii dezbaterilor. Singura exceptie de la principiul publicitatii o constituie cazul n care Camerele Curtii, pentru a proteja Page 220

curs dr international victimele, martorii sau un acuzat, dispune ca o anumita parte a procedurii sa se desfasoare cu usile nchise. Curtea poate indica, atunci cand este cazul, reparatiile pe care cel condamnat este obligat sa le acorde victimelor sau urmasilor acestora. Curtea poate pronunta mpotriva unei persoane declarata vinovata o sentinta de condamnare de pana la 30 de ani de nchisoare, iar pentru crime de extrema gravitate, detentie pe viata. Pedeapsa nchisorii poate sa se cumuleze cu obligarea la plata unei amenzi, precum si cu confiscarea profiturilor si bunurilor castigate direct sau indirect prin crima, fara a prejudicia nsa drepturile tertilor de buna- credinta. Prin decizia Adunarii Statelor-parti, a fost creat, un fond pentru ajutorarea victimelor, n care se varsa si amenzile dispuse de Curte. Sentinta de condamnare pronuntata de prima instanta poate sa faca obiectul apelului. Atat condamnatul cat si Procurorul, pot face apel mpotriva sentintei primei instante. Hotararea Camerei de apel se da cu votul majoritatii judecatorilor, n sedinta publica si este motivata. Executarea sentintelor de condamnare la Page 221

curs dr international pedeapsa cu nchisoare se realizeaza pe teritoriul statului desemnat de Curte, dintre cele care s-au declarat dispuse sa primeasca condamnati. Sentinta de condamnare este executorie pentru statele-parti, care nu o pot modifica. Adunarea statelor- parti Statele-parti la Statutul Curtii constituie Adunarea statelor, n care fiecare stat-parte dispune de un reprezentant. Printre atributiile Adunarii se numara stabilirea bugetului Curtii, emiterea de recomandari catre Comisia preparatoare, modificarea numarului de judecatori ai Curtii, verificarea rapoartelor de activitate ale Biroului Adunarii si examinarea situatiilor n care un stat-parte nu coopereaza cu Curtea. Adunarea dispune de un Birou, compus dintr-un presedinte si din 18 membri, alesi pentru 3 ani, avand posibilitatea crearii altor organe subsidiare considerate necesare. Presedintele Curtii, Procurorul si Grefierul participa la reuniunile Adunarii si ale Biroului. Nu sunt admise rezerve la Statutul Curtii.

Page 222

curs dr international

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA I. Tratate si monografii. 1. ANGHEL, Ion M, ANGHEL, Viorel, Raspunderea internationala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998. 2. ANGHEL, Ion M. Drept diplomatic si consular, vol.I si II, ed. a II- a , Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003. 3. BOLINTINEANU, Alexandru, NASTASE, Adrian, AURESCU, Bogdan - Drept international contemporan, Ed.All Beck, Bucuresti, 2000. Page 223

curs dr international 4. MIGA-BESTELIU, Raluca- Drept international. Introducere n dreptul international public, Ed. All Educational, Bucuresti,1998. 5. PREDA-MATASARU, Aurel, Tratat de drept international public, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2006. 6. REUTER,Paul.- Droit international public, P.U.F., Paris,1993. TEST DE AUTOEVALUARE 1. Preciza?i care sunt principalele forme de aplicare a dreptului international

TEMA DE REFLECTIE Reflecta?i asupra ideii de risc pe care se ntemeiaza raspunderea internationala a statelor pentru prejudicii rezultnd din activitati care nu sunt interzise n dreptul international. MODELE DE NTREBARI 1.Care sunt principalele functii ale misiunilor diplomatice? 2. Ce sunt bunele oficii? 3. Care sunt principalele forme de Page 224

curs dr international reparare a prejudiciului n cadrul raspunderii internationale a statelor? RASPUNSURI LA NTREBARI 1. Potrivit art. 3 din Conventia privind relatiile diplomatice, principalele functii ale acestora sunt dezvoltarea relatiilor prietenesti ntre statul trimitator si statul de resedinta si a raporturilor de referinta, culturale si stiintifice ntre ele, reprezentarea statului sau pe lnga statul de resedinta, protectia intereselor statului sau si ale cetatenilor acestuia, ducerea de tratative cu statul de resedinta, informarea prin mijloace legale despre situatia si evenimentele din statul de resedinta si informarea guvernului sau. Ele pot ndeplini si functii consulare n anumite conditii. 2. Bunele oficii reprezinta demersul ntreprins pe lnga statele-parti la un litigiu, de catre un tert stat sau organizatie internationala din proprie initiativa sau la cererea partilor, cu scopul de a convinge statele litigante sa l rezolve pe calea negocierilor diplomatice. Obiectul bunelor oficii l Page 225

curs dr international constituie prevenirea aparitiei unui diferend dintre state sau solutionarea unui diferend produs deja. n cazul bunelor oficii, rolul tertului nceteaza n momentul nceperii negocierilor directe ntre partile aflate n diferend. Tertul nu participa la negocieri si nici nu face propuneri referitoare la modul de solutionare a diferendului, ci doar faciliteaza nceperea tratativelor. 3. Principalele forme de reparare a prejudiciului sunt: a) Repararea n natura a prejudiciului (restitutio in integrum) vizeaza restabilirea - daca este posibil - a situatiei anterioare producerii prejudicului. Se poate realiza daca e vorba de prejudicii materiale care nu au avut un efect ireversibil. b) Repararea prin echivalent (despagubirile) este forma cea mai des utilizata de reparare a prejudiciilor att materiale ct si morale. O conditie pentru a putea opera este individualizarea si evaluarea prealabila a prejudiciului, precum si dovedirea cuantumului pretins. De regula, despagubirile trebuie sa acopere att pierederea efectiv suferita (damnum emergens) ct si cstigul nerealizat (lucrum cessans). Page 226

curs dr international c) Satisfactia este forma specifica de reparare a prejudiciilor morale si consta n prezentarea de regrete si scuze oficiale, sau n simpla constatare, n cuprinsul unei hotarri a unei instante internationale, arbitrale sau judecatoresti, a unei ncalcari a normei internationale.

CAPITOLUL III ELEMENTE DE DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

1. Cuprins 2. Obiectiv general 3. Obiective operationale 4. Timpul necesar studiului capitolului 5. Dezvoltarea temei 6. Bibliografie selectiva 7. Tema de reflectie Page 227

8. 9.

curs dr international Modele de teste Raspunsuri si comentarii la teste

Cuprins ? Consideratii generale privind caracteristicile si domeniul dreptului international privat ? Regulile care guverneaza solutionarea conflictelor de legi ? Norma conflictuala n diverse materii ? Obiectiv general: Cunoasterea regulilor care guverneaza raporturile de drept privat n care intervine un element de extraneitate. ? Obiective operationale: nsusirea unor elemente de baza privind specificul dreptului international privat si regulile care guverneaza aplicarea legii straine n anumite situatii statutul persoanei fizice, actul juridic n general si contractul n special. = 5 ore

Page 228

curs dr international - TEMA I CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CARACTERISTICILE SI DOMENIUL DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT 1. Raportul juridic cu element de extraneitate In afara de raporturile juridice analizate in anii anteriori de facultate si carora le sunt aplicabile normele de drept intern, exista si raporturi juridice care apar in urma relatiilor internationale de ordin juridic, tehnic, cultural, stiintific, unde. Sunt acele raporturi care pot aparea fie intre state (tratate, acorduri), fie intre persoane fizice si\sau juridice din state diferite, si n care nu mai apare ca suficienta legea interna aplicabila respectivului raport juridic, aparnd un element de extraneitate, fapt care genereaza probleme care nu exista in cazul raporturilor simple de drept intern, supuse unei singure legi. In Romnia a fost adoptata si se afla in vigoare Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept international privat Page 229

curs dr international ; recent a fost adoptata si Legea nr.187/2003 privind competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea in Romnaia a hotararilor in materie civila si comerciala pronuntate in statele membre ale Uniunii Europene care reglementeaza o forma particulara a raportului de drept international privat Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.105/1992 raporturile de drept international privat sunt raporturi civile, comerciale, de munca, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate Rezulta ca raporturile de drept international privat prezinta trasaturi specifice care le individualizeaza : -contin un element de extraneitate prin intermediul caruia are tangenta cu mai multe sisteme de drept ; -subiectele raprtului juridic de drept international privat sun persoanele fizice si persoanele juridice Definitie: elementul de extraneitate este o imprejurare de fapt, aflata in legatura cu elementele de structura ale unui raport juridic si care face ca acel raport sa aiba legatura cu legi apartinnd unor tari diferite. De precizat ca elementul de extraneitate Page 230

curs dr international nu reprezinta un element de structura al raportului juridic (subiect, obiect, continut). Determinarea elementului de extraneitate si efectele acestuia se stabilesc de legea interna a fiecarui stat ori prin tratate internationale intre state. Sunt considerate elemente de extraneitate: privitor la subiectul raportului juridic, elementul de extraneitate consta n : -in cazul persoanelor fizice: cetatenia, domiciliul sau resedinta, credinta religioasa, daca aceasta are eficienta juridica; -in cazul persoanelor juridice: sediul, nationalitatea, fondul de comert, locul afacerii principale s.a privitor la obiectul raportului juridic, elementul de extraneitate priveste locul situarii bunurilor in strainatate; privitor la continutul raportului juridic, elementul de extraneitate se refera la locul nasterii raportului juridic sau locul unde urmeaza sa produca efecte, respectiv: locul incheierii actului juridic, locul producerii faptului cauzator de prejudicii, locul unde s-a produs prejudiciul, locul decesului este Page 231

curs dr international in strainatate. locul solutionarii litigiului Atunci cand un element al raportului juridic sau un fapt de care se leaga nasterea, modificarea, stingerea unui rpaort juridic se afla in strainatate, acest element este de extraneitate, iar raportul juridic este de drept international privat. DIP se distinge de dreptul international public prin aceea ca se stabiliste intre persoane fizice sau juridice, inclusiv statul putand intra in raporturi de DIP, dar numai in calitate de subiect de drept civil. Raportul juridic este un raport civil lato sensu, respectiv: comercial, de drept civil, de dreptul muncii, de procedura civila, etc. Daca raportul juridic contine un element de extraneitate datorita caruia are legatura cu un sistem de drept, se aplica norma juridica mentionata in legea interna de drept international privat, care poate fi legea interna sau legea straina. O asemenea operatiune poate interveni oricand in timpul nasterii, existentiei sau stingerii raportului juridic. La momentul nasterii raportului, partile trebuie sa ia in seama si legile tarilor Page 232

curs dr international lor, ct si legile personale (legea tarii ai carei cetateni sunt sau legea tarii in care isi au domiciliul). Daca o parte are capacitate potrivit legii sale personale, va fi considerata capabila in orice alta tara. In momentul relalizarii efectelor raportului juridic, daca partile nu isi executa obligatiile in mod voluntar si este sesizata instanta, litigiul trebuie solutionat, instanta aplicand legea statului caruia ii apartine. Daca foloseste dreptul altui stat, hotararea este nelegala. In momentul executarii in strainatate a hotararii judecatoriesti pronuntate de aceasta instanta, daca ea nu a aplicat legea potriivt normelor sale de DIP, hotatarea nu ca fi recunoscuta. In caz de executare silita, hotararea trebuie investitita cu forta executorie, pe care nu i-o poate acorda decat statul pe teritoriul caruia se face executarea. Exista raporturi juridice care nu pot considerate a apartine DIP, cum ar fi cele de drept administrativ international, drept financiar international sau drept penal international care desi implica un element de extraneitate, totusi aceste raporturi juridice fac parte din sfera dreptului public si sunt supuse Page 233

curs dr international intotdeauna dreptului intern, deci nu exista posibilitatea generarii unui conflict de legi. Numai ca exceptie, se poate lua in considerare legea straina pentru chestiuni incidente sau prealabile, dar fara a se genera un conflict de legi, ci ca o conditie pentru a se aplica legea proprie. Pentru solutionarea unui raport juridic cu element de extraneitate apar urmatoarele probleme ; -determinarea legii materiale aplicabile raportului juridic respectiv, avnd in vedere ca elementul de extraneitate face sa fie aplicabile legile a doua sau mai multor tari, ceea ce face sa existe un conflict de legi solutionat de normele DIP al forului ; -determinarea instantei competente sa solutioneze litigiul ivit ; -determinarea legii procedurale aplicabile pentru solutionarea litigiului ; -determinarea efectelor hotararilor judecatoresti straine ; -determinarea efectelor unui drept dobndit in strainatate prin aplicarea unei legi straine. Page 234

curs dr international 2. Domeniul DIP DIP cuprinde in sfera sa normele care privesc conflictele de legi, conflictele de jurisdictii, precum si normele privind conditia juridica a strainului si cetatenia. Conflictul de legi Prin conflict de legi se intelege situatia in care raportului juridic cu element de extraneitate ii sunt susceptibile a i se aplica doua sau mai multe legi apartinand unor sisteme de drept diferite, avand legaturi cu elementul de extraneitate. Conflictul apare de regula intre legea instantei investite cu solutionarea litigiului si legea straina. Oricare dintre aceste legi este susceptibila sa guverneze raportul juridic respectiv, astfel ca ele se afla in conflict, iar instanta sesizata trebuie sa aleaga legea pe care urmeaza a o aplica. Exista situatii in care diferite aspecte ale unui raport juridic sunt supuse incidentei mai multor legi. Conflictul de legi este o notiune specifica DIP deoarece apare numai in raporturile cu elmenent de extraneitate ce Page 235

curs dr international formeaza obiectul DIP si numai cu privire la acel raport se admite in anumite conditii aplicarea legii straine. Comparativ, raportului juridic apartinand altor ramuri de drept (penal, administrativ, etc.), nu i se aplica legea straina o infractiune savarsita in romnia se judeca potrivit legii romne, indiferent daca faptuitorul este cetatean romn sau strain. Exista legi penale care sanctioneaza fapte referitoare la institutii ale dreptului civil ex., abandonul de familie, bigamia, adulterul, situatie in care urmeaza a se aplica legea straina, dar numai pt solutionarea problemelor de drept civil ridicate in fata instantei penale si care conditioneaza existenta infractiunii. A stabili natura unei institutii are o importanta deosebita la solutionarea conflictului de legi. In doctrina au fost constatate mai multe tipuri de conflicte de legi : a) in functie de aplicarea legilor in spatiu si timp : -conflictul de legi in spatiu, intre doua legi diferite apatinand unor sisteme diferite si care reglementeaza diferit raportul juridic cu element de Page 236

curs dr international extraneitate; -conflictul de legi in timp intre doua legi succesive apatinand aceluiasi sistem de drept, din care una in vigoare si alta abrogata, caz in care intereseaza pentru DIP evolutia normelor conflictuale ale forului, conflictul in timp a normelor materiale straine si conflictul in timp al conventiilor internationale; b)in functie de sistemul de drept competent a reglementa raportul juridic cu element de extraneitate : -conflictul pozitiv de legi, respectiv situatia cand legile in conflict apartinand la doua sisteme de drept, se considera competente a fi aplicabile ; -conflictul negativ de legi, respectiv situatia cand nici una din legiel in conflict nu se considera competente a reglementa raportul juridic cu element de extraneitate. c)in functie de nivelul unde apare conflictul de legi : -conflicte propriu-zise de legi ( de DIP), respectiv cele ivite intre legile a doua sisteme de drept diferite ; -conflicte aparente de legi ( de drept intern), respectiv intre legile apartinand aceluiasi sistem de drept : cazul legilor interprovinciale sau federale. Page 237

curs dr international d)in functie de unele situatii speciale ce declanseaza conflictul de legi : -conflictul de legi in cazul statului nerecunoscut Privitor la conflictul de legi in cazul statului nerecunoscut- in doctrina si jurisprudenta s-a pus intrebarea daca legea unui stat nerecunoscut poate fi luata in considerare si daca poate da nastere la conflicte de legi. Raspunsul este pozitiv, in sensul aplicarii legii statului nerecunoscut pentru urmatoarele considerente: nerecunoasterea unui stat de catre altul nu inseamna inexistenta acestuia si a ordinii de drept care eixsta independent de orice atitudine din afara. Potrivit normelor DIP- recunoasterea unui stat are efect declarativ iar nu consittutiv. Statul respectiv exista independent de recunoasterea lui de catre alt stat, de unde rezulta ca legile sale se aplica efectiv si trebuie luate in considerare deoarece acestea pot da nestere conflictelor de legi. A nu se aplica legea unui stat strain pe considerentul ca nu a fost recunoscut de legea forului echivaleaza cu neaplicarea legilor acestuia pe considerentul ca nu contravin statului. O imixtiune in treburile interne ale altui stat este Page 238

curs dr international inadmisibila potrivit normelor interne. Nici un stat nu-si poate permite sa sa aprecieze legitimitatea unui alt stat, cu atat mai mult nu poate permite acest lucru un judecator intern al unui stat ori a nu aplica legile unui alt stat pentru ca nu este recunoscut de tara forului. Acest lucru ar insemna ca un judecator isi permite sa aprecieze legitimitatea unui stat straina, ceea ce este inadmisibil. -conflictul interpersonal, respectiv legea se aplica dupa confesiune. Conflictul de jurisdictii Raportul juridic cu element de extraneitate genereaza probleme legate de cadrul procesual se creeaza un conflict de jurisdictii. Normele care solutioneaza conflictul de jurisdictii sunt norme de drept material substantial, aplicabile direct, nemijlocit, raportului juridic, spre deosebire de normele conflictuale, care indica numai dreptul aplicabil. Aceste norme materiale aplicabile sunt cele ale instantei sesizate, care isi determina competenta de a solutiona respectivul litigiu de DIP dupa propriile norme juridice, procedura fiind supusa forului. Efectele hotararii judecatoresti se Page 239

curs dr international determina, de asemenea, dupa legea proprie. Intre conflictul de legi si conflictul de jurisdictii exista o interdependenta intrucat conflictul de jurisdictii influenteaza conflictul de legi, fiind solutionat inaintea acestuia. Conditia juridica a strainului Este institutia juridica formata din totalitatea normelor juridice stabilind drepturile si obligatiile pe care le pot avea strainii persoane fizice sau juridice- pe teritoriul statului in care se afla. Conditia juridica a strainului este determinata de legea statului in care se gaseste sau cu jurisdictia caruia are legaturi. Trebuie precizat ca exista o cerinta pealabila pt existenta conditiei juridice a strainului, deoarece nu pot exista conflicte de legi decat in masura in care i se recunaoste strainului folosirea unor dreptri a caror exercitare poate provoca un conflict de legi. In Romnia, conditia juridica a strainilor este reglemetata prin OUG nr. 194/27.12.2002, deci de legea forului si nu trebuie confundata cu cu conflictele de legi in materia starii si capacitatii Page 240

curs dr international persoanelor. Aceasta problema tine si de domeniul altor ramuri de drept. Cetatenia Este institutia juridica ce cuprinde ansamblul normelor juridice privitoare la legaturile politice si juridice intre o persoana fizica si un stat, in urma careia persoana fizica, in calitate de cetatean, este titulara unor drepturi si obligatii care constituie statutul ori conditia sa, fiind punct de legatura intre anumite norme conflictuale cum ar fi cele referitoare la starea si capacitatea persoanei. Este si o instituitie de drept public. - TEMA II REGULILE CARE GUVERNEAZA SOLUTIONAREA CONFLICTELOR DE LEGI 1. Conflictul de legi n timp si spatiu Notiune Conflictul de legi in timp si spatiu apare in situatia in care un raport juridic cu element strain ia nastere intr-o tara, conform legilor acelei tari si urmeaza sa produca efecte n alta tara. Page 241

curs dr international Conflictul de legi n timp si spatiu mbraca doua forme: a. simpla, in situatia n care dreptul care se naste/modifica/stinge sub legea unui anumit stat, este apoi invocat ntr-o alta tara (rezulta ca nu exista conflict de legi dect n cazul n care raportul juridic respectiv este invocat ntr-o alta tara); ex: o casatorie ncheiata ntr-o tara, crend dreptul la ntretinere ntre soti, invocat n alta tara, unde instanta trebuie sa aprecieze daca aceasta casatorie este valabil ncheiata; b. complexa, in situatia n care dreptul care se naste, modifica sau stinge n cadrul DIP este invocat ntr-o alta tara conflictul apare n ambele faze; ex: doi straini se casatoresc n Romnia, aparnd astfel un conflict de legi n momentul nasterii dreptului, iar ulterior se stabilesc ntr-o alta tara, aparnd un al doilea conflict de legi legat de recunoasterea casatoriei. Cu privire la cele doua forme ale conflictului de legi n timp si spatiu s-a pus problema situatiei dreptului dobndit. Solutia consacrata de art. 109 din Legea Page 242

curs dr international 105/1992 (LDIP) prevede ca drepturile cstigate n tara straina sunt recunoscute n Romnia, afara de cazul n care ncalca ordinea publica imperativa din Romnia. Exista mai multe teorii cu privire la soutionarea conflictului de legi n timp si spatiu. 1. Teoria extrateritorialitatii drepturilor dobndite - considera ca judecatorul nu poate sanctiona legea straina, care are forta obligatorie putere numai n tara sa, ci sanctioneaza numai drepturile dobndite n temeiul legii straine sau a hotarrilor judecatoresti straine. Extrateritorialitatea drepturilor dobndite este explicata si n baza principiului neretroactivitatii legii din dreptul intern ori prin necesitatea aplicarii legii sub imperiul careia s-au nascut drepturile, indiferent de plasarea n spatiu a partilor. Aceasta teorie a fost criticata n doctrina, aratndu-se ca se aplica n caz de legi consecutive, n timp ce n realitate conflictul apare ntre legi concomitente cu domenii de aplicare diferite n tari diferite. 2. Teoria potrivit careia la baza solutionarii conflcitului de legi n timp si spatiu se afla normele DIP- conform Page 243

curs dr international careia extrateritorialitatea drepturilor dobndite presupune aplicarea legii straine competente unui raport juridic, iar solutia conflictului dintre legea sub care s-a nascut si legea tarii unde se invoca raportul juridic nu se bazeaza pe drepturile dobndite, ci pe normele conflictuale ale tarii unde raportul este invocat. Aceasta teorie este adoptata de majoritatea doctrinei. Distinctia dintre conflictul de legi n spatiu si conflictul de legi n timp si spatiu impune solutiile n cele doua situatii diferite: daca se poate dobndi un drept n Romnia; daca dreptul normal nascut va putea fi invocat ntr-o tara care nu l reglementeaza. Conditiile eficacitatii internationale a unui drept 1. dreptul sa fie nascut potrivit legii competente, altfel nu exista si nu se poate pune problema eficacitatii internationale; legea competenta poate fi legea statului unde dreptul a fost creat (pentru drepturile dobndite n cadrul intern) ori legea indicata de normele DIP ale tarii n care dreptul este inovocat Page 244

curs dr international (pentru drepturile dobndite n cadrul international) 2. dreptul sa fi ndeplinit cerintele prevazute de legea straina competenta Ex: daca ntr-o tara transmiterea proprietatii imobiliare se face prin remitere, iar operatiunea remiterii nu a avut loc, nseamna ca dreptul de proprietate nu este dobndit potrivit legii locului, desi, fata de legea nationala, dreptul este nascut prin simplul acord de vointa al partilor; n consecinta, acest drept nu are eficienta internationala. 3. dreptul care se pretinde sa fie cel dobndit, iar nu un alt drept substituit acestuia, ntruct ar fi vorba despre un drept nou, fara legatura cu cel vechi. Efectele produse de un drept conferit de o lege straina Se au n vedere urmatoarele reguli: 1. dreptul produce toate efectele pe care legea respectiva le reglementeaza; spre exemplu, capacitata deplina de exercitiu dobndita potrivit legii personale este recunoscuta ntr-o alta tara, n care se cere o vrsta mai mare pentru dobndirea acesteia; Page 245

curs dr international 2. dreptul nu poate produce n alta tara mai multe efecte dect cele produse n conformitate cu legea potrivit careia a fost creat; exemplu: reprezentanta unei firme straine nu poate face alte operatiuni dect cele la care este ndreptatita firma n tara sa. 3. dreptul nu poate produce n alta tara efectele care contravin ordinii publice a acestui stat (fie nu produce nici un efect, fie si produce efectele numai n parte). Potrivit art. 168, 174 LDIP, o hotarre judecatoreasca nu poate fi recunoscuta ori executata n tara noastra daca ncalca ordinea publica de DIP. 2. Aplicarea legii straine Notiunea de lege straina si domeniul sau de aplicare Prin legea straina se ntelege, in sens larg, dreptul strain, indiferent de izvoarele sale: norme juridice, cutume, practica judiciara, iar in sens restrans se refera la legea propriu-zisa; in DIP se are in vedere sensul larg. Corecta aplicare a dreptului strain constituie pentru statul forului o obligatie juridica pe care el nsusi si-a Page 246

curs dr international asumat-o n cadrul unor concepte ale dreptului si n virtutea unei curtoazii internationale. Aceasta vizeaza temeiurile juridice, legea straina producnd efecte n calitatea sa de sistem de drept si nu ca o conditie aplicata legii forului. Titulul cu care se aplica legea straina Normele conflictuale ale unui sistem de drept, indiferent de motivul care justifica existenta lor, lasa n sfera dreptului forului dreptul strain, pentru ca instantele locale sunt supuse legii statului carora la apartin, iar daca aplica legea straina, o fac n temeiul propriei legi nationale, a normelor conflictuale ale forului, in conditiile si limtele impuse de aceasta. Autoritatea legii straine nu are un caracter originar, ci unul derivat, de mprumut. Aplicarea legii straine prezinta dificultati privind titulul cu care judecatorul face acest lucru, fiind formulate mai multe teorii: 1. o prima teorie porneste de la ideea ca legea straina este un element de drept, instanta trebuind sa determine continutul legii straine. S-a observat nsa ca legea straina nu nseamna o Page 247

curs dr international componenta a lex fori. Legea si doctrina noastra accepta aceasta teorie; 2. o alta teorie se ntemeiaza pe considerarea legii straine ca element de fapt, pentru stabilirea continutului sau aplicndu-se regulile de proba pentru faptele juridice; astfel, partile fac dovada continutului sau, iar judecatorul nu se poate ntemeia pe cunostintele sale despre legea straina; 3. teoria drepturilor cstigate considera ca aplicarea legii straine se bazeaza pe respectul drepturilor dobndite n strainatate, sub imperiul legii competente acolo, nelundu-se n considerare deci legea straina, ci drepturile concrete dobndite n strainatate; 4. teoria receptiei dreptului strain, ce considera ca legea straina se ncorporeaza legii forului si se aplica cu titul de drept propriu. Aplicarea legii straine si luarea n considerare a legii straine Prin aplicarea legii straine se intelege ca un raport juridic cu element de extraneitate care naste, modifica sau stinge drepturi si obligatii este supus, guvernat legii straine a carei competenta Page 248

curs dr international este data de normele conflictuale ale forului. Legea straina se aplica diferit de la un sistem de drept la altul, in functie de determinarile din normele conflictuale ale tarii forului, dupa ce a fost calificata ca lex causae asupra raportului de drept international privat. Luarea in considerare a legii straine nu inseamna ca efectele juridice privind cauza analizata se stabilesc conform dispozitiilor acestei legi, ci ca se tine seama doar de legea straina fie pentru aplicarea propriei legi, fie pentru a defini un raport juridic. De exemplu, in DIP romn, legea straina este luata in considerare pentru aplicarea legii proprii in cazul chestiunilor incidente, a invocarii drepturilor dobandite in strainatate sau privind incuviintarea exequatur-lui (art.167 si 173 din lege). Proba legii straine n dreptul intern, se porneste de la prezumtia ca toti sunt obligati sa cunoasca legea, normele juridice neconstituind obiect de proba, deoarece judecatorul se presupune ca le cunoaste. Fac obiectul probei numai faptele Page 249

curs dr international generatoare de drepturi si obligatii. n cazul legii straine nsa, ea trebuie cunoascuta pentru a fi aplicata, existnd urmatoarele solutii n acest sens: 1. partile au obligatia de a stabili continutul legii straine n fata jurisdictiei forului, legea straina constituind un element de fapt; este conceptia dreptului anglo-saxon, unde instanta analizeaza problema prezentata si aplica legea straina astfel cum a fost dovedita de parti, exsitnd posibilitatea de deformare a legii; 2. instanta aplica legea straina daca o cunoaste, iar daca nu o cunoaste, poate cere partilor, sub sanctiunea respingerii pretentiilor, sa faca dovada continutului acesteia (sistemul german); 3. instanta stabileste continutul legii straine ca si pentru legea proprie (dreptul italian). In dreptul romnesc, legea straina este element de drept, iar instanta trebuie sa ia masuri din oficiu pentru determinarea continutului acesteia. Art. 7 alin. 1 LDIP dispune ca stabilirea continutului legii straine se face de catre instanta de judecata, prin atestari obtinute de la organele care au edictat legea, prin avizul unui expert sau un alt Page 250

curs dr international mod adecvat. Instanta poate cere concursul partilor pentru determinarea legii straine. Sprijinul autoritatilor n stabilirea continutului legii straine se concretizeaza n adresele emise de instanta catre Ministerul de Justitie si Ministerul de Externe, pentru a primi informatii necesare despre legea straina. Conform Legii nr.189/2003 privind asistenta juridica internationala in materie civila si comerciala, se reglementeaza o procedura de obtinere a informatiilor asupra deptului strain, sens in care instanta poate cere sprijinul autoritatilor, respectiv Ministerului Justitiei care transmite ori primest de la ministerele de justitie din alte tari informatii privind dreptul intern in materie civila si coemrciala, precum si in domeniul procedurii civile si coemrciale si al organizarii judiciare, pentru cazuri judiciare determinate. Potrivit art. 28, cererea de informatii asupra dreptului strain emana numai de la o autoritate judiciara si cuprinde: denumirea autoritatii judiciare, natura si stadiul procesului, preum si problemele cu privire la care se cer informatii din dreptul unui alt stat, facandu-se o scurta expunere a contextului in care acestea Page 251

curs dr international sunt necesare. La cere se vor putea anexa si unelke documente de natura a clarifica intelesul cererii.. Daca cererea este formulata de parti, atuci va fi insotita de o incheiere de admitere a autoritatii judiciare competente. Cererea si documetele sunt traduse de instanta sau parti, dupa caz. Potrivit art. 29, atunci cand primeste din strainatate o cerere de informatii asupra dreptului romn, Ministerul Justitiei formuleaza raspunsul sau o trimite unui alt organ competent sa ofere raspunsurile adecvate, raspunsul urmnd a fi insotit de extrase din textele de lege sau lucrari de doctrina. Ministerul Justitiei poate sa refuze a da curs cererii de informatii asupra dreptului romn daca apreciaza ca interesele statului romn sunt afectate de litigiu sau ca raspunsul ar fi de natura a aduce atingere suveranitatii ori securitatii sale. n cazul n care nu se poate stabili continutul legii straine, n practica exista mai multe solutii: respingerea actiunii (SUA); aplicarea unei alte legi straine considerata asemanatoare; aplicarea unui drept cu care raportul juridic prezinta legaturi subsidiare; aplicarea principiilor fundamentale comune Page 252

curs dr international tuturor tarilor. n sistemul nostru de drept, daca nu este posibil, se aplica dreptul forului, considerat a avea o vocatie subsidiara si prezumndu-se ca exista acordul partilor, pentru ca acestea au dedus litigiul n fata instantei. Potrivit art. 7 alin. final al LDIP, n cazul imposibilitatii de a stabili continutul legii straine se aplica legea romna; pentru situatia aplicarii legii nationale a partii care este apatrid, continutul legii straine aplicabile se face tinnd seama ca legea nationala este legea cetateniei, iar daca nu are o cetatenie se aplica legea domiciliului sau, n lipsa, a resedintei. n ceea ce priveste problema daca legea straina se aplica din oficiu sau la cererea partii, s-au emis doua posibile solutii: 1. instanta nu poate aplica din oficiu legea straina, ci numai daca este invocata de parti (dreptul englez); 2. instanta este obligata sa aplice legea straina, independent de vointa partilor. Aceasta este solutia n dreptul romnesc, unde se aplica legea straina, afara de cazul n care este vorba de Page 253

curs dr international drepturi de care partile pot dispune. Interpretarea legii straine Interpretarea legii straine se face n functie de titlul cu care este recunoscuta legea straina, respectiv ca element de fapt ori de drept. Daca este considerata un element de fapt, gresita interpretare nu da dreptul la recurs, instanta nefiind obligata sa cunaosca legea straina. Daca este considerata element de drept, interpretarea trebuie sa fie conforma cu interpretarea din statul care a emis-o, fiind admisibil un recurs ntemeiat pe interpretarea gresita a legii straine. Neaplicarea legii straine competente echivaleaza cu neaplicarea normei conflictuale a forului, motiv de recurs potrivit C.prc.civ.(aplicarea gresita a legii). Solutia interpretarii legii straine depinde de urmatorii factori: -de titlul cu care se cere a se aplica legea straina: daca se aplica ca element de fapt, trebuie stabilite faptele care intra in competenta materiala a instantei, iar daca se aplica ca element de drept, intrepretarea legii straine se va face duparegulile dreptului propriu (cand se incorporeaza in sistemul de drept Page 254

curs dr international al forului) sau ale dreptului strain (cand legea straina pastreaza caracterul de drept strain); -de modul de organizare a instantelor judecatoresti, precum si de reglementarea accesului la exercitarea cailor de atac n tara forului. Daca legea straina este considerata element de fapt, iar calea de atac se exercita numai pentru motive de drept, gresita interpretare a legii straine nu permite exercitarea caii de atac; -de particularitatile reglementarilor juridice ale forulu.i In Romnia interpretarea se face ca n statul ce a emis legea straina. Privitor la sanctionarea interpretarii gresite a legii straine, exista 2 teorii: -in unele sisteme de drept, se considera ca interpretarea gresita a legii strain nu trebuie sa determine admiterea recursului la instanta superioara (Franta, Germania, Elvetia, Anglia) -in alte sisteme de drept, se admite recursul la instanta superioara (Italia, Belgia, Romnia) La noi, potrivit art. 304 pct. 9 C.p.civ. se poate face recurs cand Page 255

curs dr international hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu ncalcarea sau aplicarea gresita a legii, iar art. 329 privind recursul in interesul legii, procurorul general din oficiu sau la cererea Ministerului Justitiei, are dreptul, pentru a asigura interpretarea sau aplicarea unitara a legii pe teritoriul tarii, sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti. Controlul aplicarii legii straine Existenta unui sistem de garantii si control privind aplicarea legii straine prevazut in sistemul de organizare al instantelor judecatoresti ale forului da eficienta aplicarii legii straine, altfel ramanad doar o chestiune pur teoretica. In dreptul nostru neaplicarea legii straine constituie motiv de recurs. Dupa desemnarea de catre norma conflictuala a forului a legii straine, aplicarea acesteia este obligatorie, nefiind lasata la aprecierea judecatorului. Page 256

curs dr international - TEMA III NORMA CONFLICTUALA N DIVERSE MATERII 1. Norme conflictuale privind starea si capacitatea persoanelor fizice Notiunea de statut personal din DIP nu are acelasi continut cu notiunea de statut personal din dreptul intern. n dreptul intern, prin statut personal se intelege starea civila si capacitatea persoanelor, n timp ce n DIP notiunea cunoaste: o extindere, n sensul ca include starea civila, numele, domiciliul, capacitatea juridica si relatiile de familie, reunindu-se statutul individual si cel familial al persoanei fizice, dar si o limitare, n sensul ca aspectele legate de regimul matrimonial, incapacitatile speciale, libertatile sunt supuse altei legi decat celei care guverneaza statutul personal. Prin statut personal n DIP se inteleg starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice. Conform art.11 LDIP, statutul personal este supus legii nationale a persoanei fizice, afara de cazul n care prin Page 257

curs dr international dispozitii speciale se prevede altfel. Legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana fizica n cauza, cetatenia fiind determinata potrivit legii statului a carui cetatenie se invoca. Legea nationala a cetateanului romn care potrivit legii straine este considerat a avea o alta cetatenie este legea romna. Legea nationala a strainului care are mai multe cetatenii este legea statului unde isi are domiciliul sau, n lipsa, resedinta. Legea nationala a apatridului este legea domiciliului sau, n lipsa, a resedintei. n cazul schimbarii criteriului dupa care se determina legea nationala, apare un conflict mobil de legi, solutionat de art. 15 LDIP n sensul ca apartenenta unei persoane la o noua lege nationala nu aduce atingere majoratului dobandit potrivit legii care ii era anterior aplicabila. Conform art. 36 rap. la art. 20 din lege, legea nationala a sotilor sau legea domiciliului continua sa reglementeze ocrotirea parinteasca a copilului din casatorie n cazul n care unul dintre ei isi schimba cetatenia sau domiciliul. Statutul personal al refugiatului este reglementat de legea tarii n care isi are domiciliul/resedinta. Page 258

curs dr international Starea civila Starea civila reprezinta un ansamblu de elemente care rezulta din actele si faptele de stare civila si prin care persoana fizica se individualizeaza n familie si societate. Faptele juridice care determina starea civila sunt nasterea si moartea, din care rezulta inceputul si sfarsitul calitatii de subiect de drept. Actele de stare civila sunt casatoria, recunoasterea filiatiei, adoptia. Actele si faptele de stare civila se nregistreaza in registre speciale, pe baza acestora emitndu-se certificate constatatoare. Proba starii civile se face de regula cu certificatele de stare civila, dar, n situatii exceptionale, starea civila poate fi dovedita prin orice mijloc de proba admis de lege Inregistrarea actelor si faptelor de stare civila nu este reglementata de legea nationala, ci, dupa caz: de legea locului incheierii actului juridic locus regit actum; de legea autoritatii care efectueaza inregistrarea conform regulii auctor regit actum. n cazul actelor sau faptelor de stare Page 259

curs dr international civila cu element de extraneitate, n doctrina au fost evidentiate 3 situatii: 1. nregistrarea actelor si faptelor de stare civila n tara noastra privind strainii si apatrizii: se aplica aceleasi reglementari ca si pentru romni, respectiv Legea nr.119/1996 privind actele de stare civila. Se nregistreaza actele si faptele respective la reprezentantele consulare sau diplomatice alre statului respectiv. 2. Romnii aflati n strainatate: actele si faptele de stare civila se nregistreaza de reprezentantele diplomatice ori consulare romne, iar daca acestea nu exista, la serviciul local de stare civila, cu obligatia retransmiterii n 6 luni de la revenirea n tara. Conform art. 161 LDIP, dovada starii civile si puterea probanta a actelor de stare civila sunt reglementate de legea locului unde s-au ntocmit nscrisurile invocate. Art. 162 arata ca actele oficiale ntocmite sau legalizate de o autoritate straina pot fi folosite n fata instantelor romne numai daca sunt supralegalizate pe cale administrativ-ierarhica de misiunile diplomatice sau consulare ale Romniei n scopul garantarii autenticitatii acestora. 3. Pentru mprejurari deosebite, Page 260

curs dr international nregistrarea actelor sau faptelor de stare civila se face de comandantul navei sau aeronavei, cu obligatia ca la revenirea n tara sa le prezinte autoritatilor competente din primul pot sau aeroport, iar n Bucuresti, la Primaria Sector 1. Capacitatea persoanei fizice Statutul personal al persoanei fizice starea civila, capacitatea si relatiile de familie este guvernat de legea personala a acesteia (lex personalis). Legea personala este conceputa n mod diferit de la un sistem de drept la altul: unele sisteme accepta ca lege personala legea tarii a carei cetatenie o are persoana fizica, deci legea nationala (lex patriae); altele adopta ca lege personala legea tarii n care persoana fizica si-a stabilit domicliul (lex domicilii); altele practica un sistem mixt, n sensul ca pentru straini capacitatea se deterina dupa legea statului unde se gasesc n calitate de straini, iar pentru proprii cetateni aflati n strainatate, dupa legea nationala a persoanei fizice. Argumentele aduse n favoarea sistemelor principale lex patriae si lex domicilii: Page 261

curs dr international a. Lex patriae: cetatenia reprezinta legatura politico-juridica dintre individ si stat, fiind n masura sa reglementeze conditia juridica a persoanei fizice; legea nationala ofera posibilitatea ocrotirii propriilor cetateni n afara teritoriului national; cetatenia are un caracter mai accentuat de stabilitate n raport de domiciliu, schimabrea cetateniei nedepinzand numai de vointa persoanei, ca n cazul domiciliului; legea nationala tine cont de specificul natiunii respective, de obiceiurile si traditiile nationale; dobandirea unei noi cetatenii presupune de regula acceptarea unui nou regim al statutului personal; notiunea de cetatenie are acelasi continut n toate sistemele de drept fiind mai usor de probat; Dezavantajele sistemului lex patriae: cetatneia nu reprezinta un criteriu adecvat de determinare a legii personale n cazul apatrizilor sau pentru cetatenii apartinand unor state compuse federatii, confederatii sau state cu reglementari regionale diferite, deoarece reglementarea statutului personal difera Page 262

curs dr international de la o regiune la alta; sistemul lex patriae prezinta dezavantaje n cazul n care membrii unei familii au cetatenii diferite, statutul personal al acestora urmand a fi carmuit de legi diferite, n timp ce domiciliul este comun; se constata dificultati n determinarea legii nationale n cazul n care persoana are dubla cetatenie. b. Lex domicilii domiciliul reprezinta centrul vietii juridice a persoanei fizice, reprezentnd locuinta principala si statornica a persoanei; domiciliul stabilit intr-o tara exprima vointa persoanei fizice de a se supune legii acelei tari; domiciliul inlatura dezavantajul dublei cetatenii, fiind unic si determinand aplicarea unei singure legi; domiciliul reprezinta criteriul unic de determinare a legii personale n cazul statelor federatii sau a statelor cu reglementari regionale diferite; domiciliul exclude sub asepctul legii aplicabile, diferenta dintre cetateni si straini, asigurand aplicarea unitara a regimului acordat persoanei fizice tuturor indivizilor. Page 263

curs dr international Dezavantajele sistemului lex domicilii: nu are intotdeauna caracter de realitate, n unele situatii este greu de stabilit diferenta fata de resedinta; poate fi diferit pentru membrii familiei, care au aceeasi cetatenie; faciliteaza fraudarea legii, deoarece depinde de vointa persoanei. Adoptarea unuia dintre sisteme depinde de interesele statelor si contextul social-politic. n general, tarile de imigrare adopta sistemul legii domiciliului, iar tarile de emigrare, sisemul legii nationale. n Romnia, a fost adoptat sistemul lex patrie, aplicandu-se n subsidiar lex domicilii pentru situatii special prevazute de lege. Norme conflictuale in domeniul raporturilor de familie Sediul materiei: art. 11-39 din LDIP; art. 4 si 42 din Legea nr.119/1996. Raporturile de familie rezulta din casatorie, din rudenia fireasca si din adoptie. a. Casatoria Pentru incheierea casatoriei sunt necesare urmatoarele conditii legale: de fond; de Page 264

curs dr international forma; lipsa impedimentelor la casatorie (conditii de fond negative). Distinctia dintre conditiile de forma si cele de fond se face n principiu dupa legea forului (art. 3 LDIP). Conditiile de fond ale ncheierii casatoriei Potrivit art. 18 alin1 din LDIP, n ceea ce priveste conditiile de fond pentru incheierea casatoriei, se aplica legea nationala a fiecarui viitor sot. Pentru casatoria contractata de un cetatean romn n strainatate, se aplica legea romna, iar pentru un cetatean strain aflat n Romnia legea sa nationala. Potrivit art. 33 din LDIP, o castorie intre cetateni straini poate fi incheiata numai daca, pe langa celelalte conditii prevazute de lege, viitorii soti fac dovada indeplinirii conditiilor de fond cerute de legea lor nationala pentru incheierea casatoriei. n ceea ce priveste impedimentele, art. 18 alin. 2 contine o prevedere de ocrotire a ordinii publice de DIP romn: daca una dintre legile straine determinata potrivit alin.1 prevede un impediment la casatorie care, potrivit dreptului romn, este incompatibil cu libertatea de a incheia o Page 265

curs dr international casatorie, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil n cazul n care unul dintre viitorii soti este cetatean romn si casatoria se incheie pe teritoriul Romniei. Cetateanul strain care se casatoreste n Romnia va putea sa probeze indeplinirea conditiilor de fond prevazute de legea sa nationala cu un act eliberat de autoritatile competente ale statului respectiv. Cetateanul romn care se castoreste n strainatate poate sa probeze indeplinirea conditiilor de fond prevazute de legea romna cu un act eliberat de autoritatile romne. Conditiile de forma ale incheierii casatoriei Art. 19 alin.1 dispune ca forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza (locus regit actum). Conform art. 19 alin.2, casatoria unui cetatean romn aflat n strainatate poate fi incheiata n fata autoirtatii locale de stat competente ori n fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al Romniei (caz n care este supusa conditiilor de forma prev. de legea romna), fie al statului celuilalt viitor Page 266

curs dr international sot (art. 19 alin.3). aceste prevederi reprezinta aplicatii ale regulii auctor regit actum. Legea competenta sa guverneze forma incheierii casatoriei reglementeaza urmataotele aspecte: organul competent pentru incheierea casatoriei; formalitatile prealabile; opozitia la casatorie; procedura incheierii casatoriei. Efectele casatoriei Relatiile personale si patrimoniale dintre soti sunt, potrivit art. 20, supuse legii nationale comune, iar n cazul n care au cetatenii diferite, legii domiciliului comun. n lipsa de cetatenie comuna sau domiciliu comun, relatiile patrimoniale si personale dintre soti sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia sotii au ori au avut resedinta comuna, sau cu care intretin n comun legaturile cele mai stranse. Legea determinata potrivit art. 20 reglementeaza urmatoarele aspecte ale relatiilor dintre soti: a. nepatrimoniale: modificarea numelui sotilor la incheierea casatoriei; capacitatea de exercitiu a femeii care se casatoreste inainte de 18 ani; Page 267

curs dr international b. patrimoniale: regimul si efectele convietuirii matrimoniale; obligatia de intretinere intre soti; determinarea bunurilor comune si proprii; regimul datoriilor comune ale sotilor.

Conflictul mobil de legi privind efectele casatoriei Conform art. 20 alin.2, legea nationala comuna sau legea domiciliului comun continua sa reglementeze efectele casatoriei n cazul n care unul dintre soti si schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul. Rezulta ca n cazul n care apare un conflict mobil de legi, generat de schimbarea cetateniei sau domiciliului unuia dintre soti, se da prioritate la aplicare legii vechi. Daca amandoi sotii si schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul, se va aplica legea noua, ca lege a cetateniei sau domiciliului comun. Noua lege comuna se aplica numai pentru viitor, n sensul ca reglementeaza efectele casatoriei produse dupa schimbarea cetateniei/domiciliului comun. Art. 21 alin.3 reglementeaza un alt Page 268

curs dr international conflict mobil de legi, privind conventia matrimoniala. Textul dispune ca modificarea sau noua conventie produce efecte pentru viitor nu retroactiv, iar n privinta tertilor se va aplica legea anterioara. Conventia matrimoniala Reprezinta acordul sau ntelegerea dintre soti, facuta la inceputul casatoriei, prin care acestia stabilesc regimul juridic aplicabil bunurilor lor. a. conditiile de fond cerute pentru incheierea conventiei matrimoniale sunt cele prevazute de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti. Legea nu ofera o solutie pentru cazurile n care unul dintre viitorii soti este apatrid sau cand amandoi sunt apatrizi, n acest caz, aplciandu-se legea care guverneaza efectele casatoriei. b. Conditiile de forma ale conventiei matrimoniale se determina potrivit art. 71 alin.1 si art. 86 din lege, putand fi guvernate de una dintre urmatoarele legi: legea care reglementeaza fondul conventiei matrimoniale; legea locului incheierii conventiei; legea nationala sau legea domiciliului perosanei care a consimtit conventia; legea aplicabila potrivit Page 269

curs dr international dreptului privat al autoritatii care examineaza validitatea actului; legea statului unde se gasesc partile la data incheierii conventiei, cand se afla n state diferite si au indeplinit conditiile de forma prevazute de legea respectiva (oricare dintre cele doua legi); legea statului unde reprezentatul partii s-a aflat n momentul incheierii conventiei matrimoniale si daca a indeplinit conditiile de fond prevazuta de lege. c. Regimul si efectele conventiei matrimoniale sunt reglementate de legea aleasa prin acord de viitorii soti, iar n lipsa, de legea prev. la art. 20. Rezulta ca pentru reglementarea regimului si efectelor conventiei matrimoniale se aplica n principal principiul lex voluntatis. n subsidiar, daca partile nu au ales legea aplicabila, se aplica legea care guverneaza efectele casatoriei. Conform art. 21 alin.3, legea care guverneaza regimul si efectele conventiei matrimoniale stabileste daca este posibila modificarea sau inlocuirea ocnventiei matrimoniale n timpul casatoriei. Modificarea sau noua conventie matrimoniala nu poate aduce prejudicii tertilor. Page 270

curs dr international Nulitatea casatoriei Conform art. 24 alin.1, legea care reglementeaza incheierea casatoriei se aplica nulitatii casatoriei si efectelor acestei nulitati, precum si felurile nulitatii. 1. Nulitatea casatoriei pentru incalcarea conditiilor de fond ale incheierii ei se pronunta n conformitate cu legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti; 2. Nulitatea casatoriei pentru neindeplinirea conditiilor de forma se pronunta n conformitate cu una dintre urmatoarele legi: legea statului pe teritoriul caruia s-a celebrat casatoria; legea agentului diplomatic sau consular care a instrumentat-o. Conform art. 24 alin.2, nulitatea unei casatorii incheate n strainatate cu incalcarea conditiilor de forma poate fi admisa numai daca sanctiunea nulitatii este prevazuta de legea romna. Casatoria putativa Legea aplicabial nulitatii casatoriei reglementeaza si conditiile si efectele casatoriei putative. Priveste relatiile dintre soti, relatiile dintre parinti si Page 271

curs dr international copii si buna-credinta a sotului fata de care casatoria produce efecte. Relatiile dintre parinti si copii sunt reglementate de legea aplicabila filiatiei din casatorie, adica de legea care carmuieste efectele casatoriei. Divortul Divortul este supus dreptului aplicabil efectelor casatoriei (art. 22), respectiv: n principal, de legea nationala comuna, n subsidiar, de legea domiciliului comun sau legea statului pe teritoriul caruia sotii au sau au avut resedinta comuna sau cu care intretin n comun legaturiel cele mai stranse. O hotarare de divort pronuntata n strainatate privind un cetatean romn nu va putea fi recunoscuta n Romnia, conform art. 168 alin.2, n cazul n care nu au fost respectate normele DIP cu privire la reglementarea divortului. Domeniul legii divortului: dreptul de a introduce actiunea; motivele de divort; efectele divortului cu privire la relatiile dintre soti: personale, patrimoniale, suportarea datoriilor comune, obligatia de intretinere; capacitatea de exercitiu; efectele cu privire la relatiile dintre parinti si Page 272

curs dr international copii: incredintarea minorului, exercitarea drepturilor parintesti, obligatia de intretinere. Determinarea competentei jurisdictionale n materia divortului si procedura de judecata sunt supuse legii forului. De asemenea, masurile provizorii, masurile urgente luate de instanta de judecata sunt supuse legii forului. Invocarea ordinii publice de DIP romn n mateia divortului poate viza legea divortului sau unele dintre prevederile ei. n cazul inlaturarii legii straine, se aplica legea romna. Conform art. 22 alin.2, daca legea straina nu permite divortul sau il permite n conditii deosebit de restrictive, se aplica legea romna, n cazul n care unul din soti este la data cererii de divort cetatean romn. Rezulta ca sunt competente instantele romne, care au posibilitatea sa inlature de la aplicare legea straina si sa aplice legea romna, iar conflictul mobil de legi se solutioneaza n favoarea legii romne, n considerarea cetateniei romne a unuia dintre soti. b. Legea aplicabila filiatiei Page 273

curs dr international Stabilirea filiatiei pentru copilul din casatorie, se face conform legii care la data la care s-a nascut copilul se aplica efectelor casatoriei parintilor (art.25 alin.1). Daca inainte de nasterea copilului casatoria a incetat sau a fost desfacuta, se aplica legea care la data incetarii sau desfacerii ii carmuia efectele , conform art. 25 alin.2 Domeniul de aplicare a legii filiatiei: stabilirea filiatiei fata de mama si tata si efectele filiatiei. Conform art. 26, aceeasi lege se aplica pentru tagada paternitatii, dobndirea numelui de catre copil, raporturile dintre parinti si copii, inclusiv obligatia de intretinere, educatie si adminsitrare a bunurilor copilului. Conform art. 27, n cazul n care parintii sunt n drept sa procedeze la legitimarea prin casatorie subsecventa a copilului nascut anterior, conditiile cerute n acest scop sunt cele prev. de legea care potrivit art. 20 se aplica efectelor casatoriei. Aspectele de procedura sunt reglementate de legea forului. Pentru copilul din afara casatoriei, se aplica legea nationala a copilului de la Page 274

curs dr international data nasterii (art. 28 alin.1 teza I). n cazul n care copilul, cetatean strain, are si o alta cetatenie straina, i se aplica legea mai favorabila (teza a II-a). caracterul de lege mai favorabila copilului se califica de catre instanta forului. Domeniul de aplicare a legii: recunaosterea filiatiei si efectele ei; contestarea recunaosterii filiatiei; raporturile dintre pariniti si copil, inclusiv obligatia de intretinere. Dreptul mamei de a cere tataului din afara casatoriei sa raspunda pentru cheltuielile din timpul sarcinii si pentru cele prilejuite de nasterea copilului este supus legii nationale a mamei. Ocrotirea parinteasca pentru copilul din casatorie s iadoptie este supus legii ce guverneaza efectele casatoriei parintilor, iar masurile ce de iau de parinti sau terti cu privire la bunurile minorului sunt supuse legii statului ale carui autoritati ndruma si supravegheaza ocrotirea (art. 28). c. Obligatia de ntretinere Page 275

curs dr international Obligatia de ntretinere n raporturile dintre copii si parintii este guvernata de legea efectelor casatoriei (art. 34). n raporturile dintre soti, se aplica aceeasi lege. n raporturile dintre fostii soti, se aplica legea care a guvernat divortul si n raporturile cu alte persoane, legea nationala a creditorului. Legea aplicabila obligatiei de ntretinere Conform art. 34 LDIP: a. n raporturile dintre parinti si copii se apllica legea care carmuieste efectele fialitiei, repsectiv legea care guverneaza efectele casatoriei incazul copilului din casatorie; legea nationala a copilului sau legea mai favorabila acestuia n cazul copiului din afara casatoriei; legea nationala a adoptatorului sau legea efectelor casatoriei n cazul sotilor care adopta impreuna, pentru copilul adoptat; b. n raporturile dintre soti: legea care carmuieste efectele casatoriei c. n raporturile dintre fostii soti: legea care carmuieste divortul; d. n raporturile dintre alte persoane: legea nationala a creditorului. Inc az de schimbare a cetateniei, noua lege se aplica numai prestatiilor Page 276

curs dr international viitoare. Domeniul legii aplciabile obligatiei de intretinere: persoana creditorului si a debitorului, precum si ordinea de propritate intre mai multi debitori; intinderea obligatiei de intretinere; modul de executare a obligatiei si termenele pentru staisfacerea acesteia. Conform art. 35 alin.2, norma de ordine publica n DIP romn, la determinarea intinderii oblgiatiei de intretinere trebuie sa se tina seama de posibilitatile materiale ale debitorului si de nevoile efective ale creditorului. d. Adoptia n ceea ce priveste conditiile de fond, se aplica legea nationala a adoptatorului si a celui care urmeaza sa fie adoptat (art. 30). Acestia trebuie sa indeplineasca si conditiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi nationale prev. de art. 30. Rezulta ca adoptatorul si cel care urmeaza sa fie adoptat trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de legea lui nationala si cumultaiv conditiile obligatorii pentru ambii, prevazute n ambele legi. Conditiile de fond cerute sotilor care adopta impreuna sunt cele Page 277

curs dr international stabilite de legea care carmuieste efectele casatoriei; aceeasi lege se aplica si daca unul dintre soti adopta copilul celuilalt (art. 30 alin.2). Conditiile de forma sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia se incheie adoptia; de asemenea, proba adoptiei este supusa legii locului incheierii ei. Efectele adoptiei sunt reglementate de art. 31 din lege, conform caruia efectele adoptiei, precum si relatiile dintre cel adoptat si adoptator sunt carmuite de legea nationala a adoptatorului, iar n cazul adoptiei consimtite de soti, este aplicabila legea care carmuieste efectele casatoriei. Legea 21/1991 privind cetatenia romna face precizari cu privire la ipoteza dobandirii si pierderii calitatii de cetatean romn prin adoptie: a. minorul strain sau apatrid adoptat de un cetatean romn sau de doi soti dintre care cel putin unul este romn dobandeste cetateania romna, n anumite conditii; b. minorul cetatean romn, adoptat de un cetatean strain, pierde cetatenia romna daca adoptatorul solicita n mod expres acest lucru si daca adoptatul este considerat conform legii straine, ca a Page 278

curs dr international dobandit cetatenia straina; c. dobandirea sau pierderea cetateniei romne de catre adoptator produce efecte asupra cetateniei adoptatului n acelelasi conditii ca si n cazul parintilor firesti. Nulitatea adoptiei este, conform art.33, supusa unor legi diferite: a. pentru nerespectarea conditiilor de fond legii care reglementeaza conditiile de fond; b. pentru nerespectarea conditiilor de forma legii care guverneaza conditiile de forma. Efectele nulitatii asupra cetateniei: a. minorul care nu a implinit 18 ani si care prin adoptie dobandeste cetatenia romna n cazul nulitatii adoptiei este considerat ca nu afost niciodata cetatean romn daca domiciliaza n strainatate sau daca paraseste tara pentru a domicilia n strainatate (art. 7 din Legea 21/1991). b. Minorul cetatean romn adoptat de un strain, daca intervine nulitatea adoptiei si nu a implinit 18 ani, este considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romna (art. 29 alin.2 l21/1991). Desfacerea adoptiei este reglementata de Page 279

curs dr international art. 31 din Legea 105/1992, potrivit caruia este supusa legii care reglementeaza efectele adoptiei, respectiv legea nationala a adoptatorului sau legii efectelor casatoriei sotilor, n cazul adoptiei consimtite de soti. Efectele desfacerii adoptiei asupra cetateniei: a. minorul strain sub 18 aniu adoptat de un cetatean romn pierde cetatenia romna la data desfacerii adoptiei daca domiciliaza n strainiatate sau paraseste tara pentru a domicilia n strainatate; b. Minorul romn sub 18 ani adoptat de un cetatean strain, n cazul desfacerii adoptiei redobandeste cetatenia romna la data desfacerii adoptiei, daca domiciliaza n tara sau se reintoarce sa domicilieze n tara. 2. Normele conflictuale privind conditiile de fond ale actului juridic n general si ale contractului n special Aplicarea legii alese de autorul actului juridic Conditiile de fond ale actului juridc cuprind ansamblul aspectelor de fond privind ncheierea actului, efectele, executarea, transmiterea si stingerea obligatiilor rezultate din actul juridic Page 280

curs dr international respectiv. Conditiile de fond ale actului juridic sunt supuse legii actului (lex actus). Conform art. 69 alin.1 LDIP, conditiile de fond ale actului juridic unilateral sunt stabilite de legea aleasa de autorul sau. Legea libertatii de vointa se aplica, n principiu, conditiilor de fond ale tuturor actelor juridice, unilaterale si bilaterale. Lex voluntatis reprezinta transpunerea n planul DIP a principiului autonomiei de vointa a partilor, care crmuieste n general materia conditiilor de fond ale actului juridic, nsa nu trebuie inteles ca prin autonomia lor, partile pot crea efecte peste lege, legea forului indicand limitele libertatii de vointa a partilor. n Romnia, art. 73 LDIP dispune ca alegerea legii aplicabile contractului trebuie sa fie expresa si sa rezulte nendoielnic din cuprinsul actului sau din circumstantele ncheierii acestuia. Partile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai unei parti a contractului; ntelegerea lor poate fi modificata tot prin acord de vointa. Posibilitatea de a alege legea aplicabila decurge din dreptul intern (art. 969 C.civ.), dar si dreptul international, Page 281

curs dr international respectiv Conventia Europeana n materie de Arbitraj de la Geneva din 1974. Lex voluntatis permite sa fie adaptat contractul la conditiile juridice variabile ale pietei straine si totodata contribuie la unificarea dreptului n materie. Alegerea legii aplicabile se face printr-o clauza contractuala ori prin act separat. Determinarea legii aplicabile actului juridic dupa criterii obiective Criteriile de localizare obiectiva a actului juridic sunt acele elemente stabilite de lege, conform carora actul juridic este supus unei anumite legi, n lipsa unei legi alese de autorul sau. Localizarea obiectiva prezinta un caracter subsidiar fata de lex voluntatis, acesta fiind consacrat de practica instantelor si n special, de practica arbitrala n materia comertului international. Potrivit art.69 alin.2 LDIP, n lipsa legii alese de autorul sau, se aplica legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai stranse, iar daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea locului unde actul unilateral este intocmit. Rezulta ca Page 282

curs dr international legea stabileste un criteriul principal de localizare a actului juridic (existenta legaturilor celor mai stranse) si un criteriul subsidiar (locul incheierii actului). Aplicarea celor doua legi prev. de art. 69 nu este alternativa, ci subsecventa, legea locului intocmirii actului aplicandu-se numai n subsidiar, numai daca nu poate fi identificata legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai stranse. Legea aplicabila actelor juridice accesorii Conform art. 70 LDIP, actul juridic accesoriu este carmuit de legea care se aplica fondului actului juridic principal, n lipsa unei manifestari diferite de vointa a autorului sau. Rezulta ca n principal actul juridic accesoriu este supus legii alese de autorul sau, iar n subsidiar, legii care guverneaza fondul actului juridic principal. LEGEA APLICABILA CONTRACTULUI Notiuni generale privind legea contractului (lex contractus) Page 283

curs dr international n DIP se face distinctie intre conditiile de forma si de fond ale contractului, fiecare dintre aceste aspecte fiind supuse unor legi diferite. Legea care reglementeaza conditiile de fond si efectele contractului poarta denumirea de lex contractus. Conditiile de forma sunt reglementate de norma conflictuala locus regit actum. Lex contractus se poate prezenta sub 2 forme: lex voluntatis, adica legea aleasa de parti n temeiul autonomiei lor de vointa sau legea determinata prin localizare obiectiva a contractului, pe baza normelor juridice ale forului, n lipsa lui lex voluntatis. Aplicarea legii alese de parti (lex voluntatis) contractului Potrivit LDIP, lex voluntatis se aplica atat actelor juridice unilaterale, cat si bilaterale. Aplicarea principiului autonomiei de vointa se justifica, deoarece: partile sunt n masura sa indice legea statului cu care raportul juridic prezinta cele mai stranse legaturi; dreptul strain poate fi administrat mai usor n cazul n care dreptul intern al unor state nu este Page 284

curs dr international adaptat corespunzator relatiilor internationale; acest principiu asigura securitatea dreptului, n sensul ca se aplica o lege cunoscuta de parti, careia i se supun prin vointa lor; acest principiu asigura o unitate de reglementare pentru partile care incheie n mod curent raporturi juridice cu element de extraneitate, care vor fi supuse toate aceleeasi legi; prezinta avnatajul adaptarii contractului la conditiile juridice variate ale diferitelor sisteme de drept. Lex voluntatis este confirmata si de conventii internationale, precum Conventia europena de arbitraj comercial international de la Geneva din 1961, care prevede la art. VII, Legea aplicabila, ca partile sunt libere sa determine legea pe care arbitrii trebuie sa o aplcie fondului litigiului, n lipsa de alegere arbitrii aplicand legea desemnata de norma conflictuala pe care o vor considera potrivita n speta. Conform art. 73 LDIP, contractul este supus legii alese prin consens de catre parti. Temeiul aplicarii lex voluntatis pentru stabilirea conditiilor de fond ale Page 285

curs dr international contractului il constituie dispozitiile legii forului, respectiv L 105/1992. Normele conflcituale cu caracter general sunt art. 69 pentru actul juridic unilateral si art. 73 pentru contracte. Legea forului indica si limitele exercitarii vointei partilor n vederea determinarii ca valabila a unei legi ce urmeaza sa carmuiasca conditiile de fond ale contractului. Obiectul vointei partilor il reprezinta determinarea legii apliabile actului juridic. n cazul n care legea forului indica si criterii obiective n vederea localizarii contractului, acestea nu pot fi avute n vedere de organul jurisdictional decat n lipsa lui lex voluntatis, determinarea lex contractus pe criterii obiective avand caracter subsidiar fata de determinarea pe baza principiului autonomiei de vointa. Aspecte privind exprimarea vointei partilor Modalitatile de exprimare a vointei partilor Conform art. 74 LDIP, alegerea legii aplicabile contractului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din cuprinsul acestuia sau din alte Page 286

curs dr international circumstante. Alegerea expresa presupune fie desemnarea legii printr-o clauza contractuala, fie prin incheierea unui contract separat intre parti, avand ca obiect determinarea acestei legi. Conform art. 81 alin. 1 din lege, existenta si validitatea de fond a consimtamntului partilor referitor la legea aplicabila contractului sunt reglementate de chiar legea aleasa. Art. 81 alin. 2 prevede o exceptie de la acesata regula, n sensul ca daca legea mantionata declara nevalabila alegerea astfel convenita, contractul este carmuit de legea localizata dupa criterii obiective. Alegerea tacita presupune ca desemnarea legii rezulta neindoielnic din cuprinsul contractului sau din alte circumstante. Poate rezulta din analiza unor criterii subiective, care tin de atitudinea partilor sau obiective, ce tin de natura contractului, ce urmeaza a fi deduse de instanta, in functie de imprejurarile concrete ale cauzei. Intinderea vointei partilor este reglementata de art. 75, conform caruia partile pot alege legea palicabila totalitatii sau numai unei parti a contractului, rezultand posibilitatea ca Page 287

curs dr international partile sa supuna conditiile de fond ale contractului unor legi din sisteme diferite. Aceasta solutie trebuie pe cat posibil evitata, pentru ca duce la ruperea unitatii juridice a contractului, cu posibile consecinte grave pentru parti. Modificarea alegerii legii contractului se poate face, potrivit art. 76 alin.1, prin acordul partilor. Potrivit art. 76 alin.2., modificarea acordului asupra legii aplicabile convenita ulterior datei incheierii contractului are efect retroactiv, fara sa poata totusi infirma validitatea formei acestuia sau aduce atingere drepturilor dobandite intre timp de terti. Limitele libertatii de vointa privind alegerea legii aplicabile contractului nu sunt consacrate expres de art. 73, n doctrina fiind exprimate opinii contradictorii cu privire la limitarea libertatii de alegere de catre parti a legii aplicabile: 1. s-a considerat ca libertatea partilor este limitata la legile cu care contractul prezinta legatura (M. Jakota); 2. s-a considerat ca nu este necesara constatarea unei legaturi substantiale intre o lege si contractul incheiat, deoarece, prin determinarea legii Page 288

curs dr international competente, pe langa factorii obiectivi care primeaza, factorii subiectivi pot avea un rol hotarator (O. Capatna); 3. se considera ca libertatea partilor nu este nelimitata, limitele vointei lor fiind atat generale, lex voluntatis fiind inlaturata n cazurile n care orice lege desemnata de o norma conflictuala ar putea fi inlaturata prin incalcarea ordinii publice si fraudarea legii, cat si speciale, cand sistemul de drept ales de parti este inadecvat contractului, deoarece nu contine reglementari corespunzatoare nici la nivelul analogiei legii, nici al analogiei dreptului. Legea care stabileste limitele si conditiile n care partile pot alege legea aplicabila este legea forului. Invocarea ordinii publice de DIP n cazul normei lex voluntatis, legea straina aleasa de parti nu poate fi inlaturata prin invocarea ordinii publice de DIP daca prezinta deosebiri importante fata de legea forului, aplicandu-se chiar daca n dreptul romn exista reglementari cu caracter prohibitiv sau imperativ. Totusi, partile nu pot alege ca aplicabila conditiilor de fond ale contractului o Page 289

curs dr international lege straina care contravine unor dispozitii imperative ale legii forului, ce potr fi sanctionate pe calea exceptiei de ordine publica n DIP. Lex voluntatis exclude retrimiterea Conform art. 85 LDIP, legea straina aplicabila contractului cuprinde dispozitiile sale de drept material, afara de normele ei conflictuale. Rezulta ca n cazul n care contractul este localizat n sfera de aplicare a unui sistem de drept strain, se vor aplica normele materiale din respectivul sistem de drept, cu excluderea normelor conflictuale care ar crea posibilitatea retrimiterii. Art. 85 se refera numai la legea straina. Daca lex contractus ca lex causae este legea romna, atunci trimiterea este inteleasa ca fiind facuta la ntregul sistem romn de drept, inclusiv la normele conflictuale.

Page 290

curs dr international

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA Page 291

curs dr international I. Tratate si monografii. 1. Savelly Zilberstein, Procesul civil international. Normele de procedura din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001. 2. Ion P. FILIPESCU, Andrei I. FILIPESCU, Tratat de drept international privat, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2005. 3. Dragos-Alexandru SITARU, Drept international privat, Tratat, Ed. Lumina Lex, 2001. 4. Augustin Fuerea, Drept international privat, editia a II-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2005. 5. Titus PRESCURE, Codrut Nicolae SAVU, Drept international privat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2005. 6. Ovidiu UNGUREANU, Calina JUGASTRU, Manual de drept international privat, Ed. Rosetti, 2002. 7. Ioan MACOVEI, Drept international privat, Ed. Ars Longa, Iasi, 2001. 8. Carmen-Tamara UNGUREANU, Drept international privat. Protectia consumatorilor si raspunderea pentru produse defectuoase, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999. Page 292

curs dr international 9. Yvon LOUSSOUARN, Pierre BOUREL, Droit international priv, 5e d. Dalloz, Paris, 1996. TEST DE AUTOEVALUARE 1. n ce consta norma conflictuala n materie de stare civila ? TEMA DE REFLECTIE Prin ce se deosebeste prezenta statului n raporturile de drept international privat n comparatie cu prezenta acestuia n raporturile de drept international public? MODELE DE NTREBARI 1.Ce este elementul de extraneitate? 2. Care sunt conditiile eficacitatii internationale a unui drept? 3. Conditiile de fond pentru ncheierea casatoriei potrivit legii romne privind raporturile de drept international privat. RASPUNSURI LA NTREBARI 1. Elementul de extraneitate este o imprejurare de fapt, aflata in legatura cu Page 293

curs dr international elementele de structura ale unui raport juridic si care face ca acel raport sa aiba legatura cu legi apartinnd unor tari diferite. 2. Aceste conditii sunt: - dreptul sa fie nascut potrivit legii competente, altfel nu exista si nu se poate pune problema eficacitatii internationale; legea competenta poate fi legea statului unde dreptul a fost creat (pentru drepturile dobndite n cadrul intern) ori legea indicata de normele DIP ale tarii n care dreptul este inovocat (pentru drepturile dobndite n cadrul international) - dreptul sa fi ndeplinit cerintele prevazute de legea straina competenta - dreptul care se pretinde sa fie cel dobndit, iar nu un alt drept substituit acestuia, ntruct ar fi vorba despre un drept nou, fara legatura cu cel vechi. 3. Potrivit art. 18 alin 1 din Legea 105/1992, n ceea ce priveste conditiile de fond pentru incheierea casatoriei, se aplica legea nationala a fiecarui viitor sot. Pentru casatoria contractata de un cetatean romn n strainatate, se aplica legea romna, iar pentru un cetatean strain aflat n Romnia legea sa nationala. Page 294

curs dr international Potrivit art. 33 din Lege, o casatorie ntre cetateni straini poate fi incheiata numai daca, pe langa celelalte conditii prevazute de lege, viitorii soti fac dovada indeplinirii conditiilor de fond cerute de legea lor nationala pentru ncheierea casatoriei. n ceea ce priveste impedimentele, art. 18 alin. 2 contine o prevedere de ocrotire a ordinii publice de DIP romn: daca una dintre legile straine determinata potrivit alin.1 prevede un impediment la casatorie care, potrivit dreptului romn, este incompatibil cu libertatea de a ncheia o casatorie, acel impediment va fi nlaturat ca inaplicabil n cazul n care unul dintre viitorii soti este cetatean romn si casatoria se ncheie pe teritoriul Romniei. Cetateanul strain care se casatoreste n Romnia va putea sa probeze ndeplinirea conditiilor de fond prevazute de legea sa nationala cu un act eliberat de autoritatile competente ale statului respectiv. Cetateanul romn care se casatoreste n strainatate poate sa probeze ndeplinirea conditiilor de fond prevazute de legea romna cu un act eliberat de autoritatile romne. Page 295