Mediul intreprinderii 1.

Conceptul si componentele mediului intreprinderii Ca agent economic, intreprinderea (firma) isi orienteaza si desfasoara activitatea sub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant. Notiunea de mediu ambiant este foarte complexa, incluzand un ansamblu de factori eterogeni - de natura economica, sociala, politica, stiintificotehnica, juridica, geografica, demografica, factori naturali etc. - ce actioneaza pe plan national si international asupra intreprinderii, influentand puternic relatiile cu piata si deciziile acesteia In conceptie macroeconomica intreprinderea este parte integranta a mediului ambiant, o componenta economica a acestuia . In conditiile actuale mediul organizatiilor de orice natura se caracterizeaza printr-un dinamism accentuat, printr-o crestere spectaculoasa a frecventei schimbarilor. Intre functiunile intreprinderii si factorii interni si externi exista o stransa legatura (fig.2.3) Analiza diferitelor circumstante existente si a efectelor acestora asupra economiei si gestiunii intreprinderii pune in evidenta trei tipuri de mediu: ? mediu stabil - unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si usor previzibile; ? mediu schimbator - unde schimbarile sunt frecvente, de o amploare variata si in general previzibile; ? mediu turbulent - unde schimbarile sunt foarte frecvente, de amploare variata, cu incidente profunde asupra activitatii intreprinderii si greu de anticipat.

O analiza a componentelor mediului ambiant necesita incadrarea acestora in micromediul si macromediul intreprinderii (fig.2.4).

A. MICROMEDIUL intreprinderii cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intra in relatii directe, pe termen scurt. Dintre acestea fac parte:

a) Furnizorii de marfuri. Acestia sunt reprezentati de diversi agenti economici care, in baza relatiilor de vanzare-cumparare, asigura intreprinderii resursele necesare de materii prime, materiale, echipamente, masini etc. In contactarea acestor agenti de mediu, intreprinderea trebuie sa dispuna de informatii referitoare la dimensiunea si calitatea ofertei, preturile practicate, politicile comerciale utilizate, cunoasterea unor aspecte referitoare la climatul intern al intreprinderii furnizoare (stabilitate economica, disciplina tehnologica etc.), alte informatii referitoare la factorii perturbatori ai unei aprovizionari corespunzatoare. b) Prestatorii de servicii. Acestia sunt reprezentati de firme sau persoane particulare care ofera o gama larga de servicii utile realizarii obiectului de activitate al intreprinderii, cum sunt firme de comert, de transport, agentiile de publicitate etc. Din aceasta grupa fac parte si prestatorii de servicii bancare, intalniti pe piata financiara. c) Furnizorii fortei de munca. Acestia cuprind unitatile de invatamant, Oficiile de forta de munca, persoanele ce cauta sa ocupe un loc de munca s.a. Capacitatea de a atrage, motiva si retine resursele umane necesare producerii de bunuri competitive este o variabila importanta pentru orice firma. d) Clientii. In aceasta categorie intra consumatorii, utilizatorii industriali, intreprinderile comerciale, agentiile guvernamentale s.a., care alcatuiesc cercul firmelor, institutiilor si al persoanelor individuale, carora le sunt oferite pentru consum bunurile produse de intreprindere. e) Concurentii. Aceasta componenta a unei economii de piata concurentiala poate fi reprezentata de firme sau persoane particulare care isi disputa aceleasi categorii de clienti, iar in situatii frecvente aceiasi furnizori sau prestatori de servicii. f) Organismele publice. Aceasta componenta este reprezentata de asociatiile profesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de informare in masa, organizatiile consumatorilor etc. In aceasta componenta se integreaza si organele de stat (financiare, vamale, de justitie etc.) fata de care intreprinderea are obligatii legale. B. MACROMEDIUL (MEGAMEDIUL) cuprinde ansamblul factorilor de ordin general, cu actiune indirecta si pe termen lung asupra activitatii intreprinderii. In general, printre componentele macromediului intreprinderii se numara: a) Mediul demografic care se poate defini prin indicatori specifici, ca: numarul populatiei, structura pe varste si sex, dimensiunea medie a unei familii, repartizarea teritoriala si pe medii (urban/rural) etc. Analiza unor astfel de indicatori permite o evaluare corecta a dimensiunilor cererii potentiale a pietei intreprinderii.

b) Mediul economic care este format din ansamblul elementelor care compun spatiul economic in care actioneaza intreprinderea, cum sunt: structura pe ramuri a economiei, nivelul de dezvoltare pe ansamblu si pe fiecare ramura economica, gradul de ocupare a fortei de munca, situatia financiar-valutara etc. c) Mediul tehnologic care implica intreprinderea atat ca beneficiar, cat si ca furnizor, in principal prin intermediul pietei si se concretizeaza prin intermediul unor elemente specifice, cum sunt: inventiile si inovatiile, marimea si orientarea fondurilor destinate cercetarii-dezvoltarii, asimilarea de produse noi si modernizarea produselor traditionale, reglementari vizand eliminarea sau restrangerea efectelor poluante ale unor tehnologii etc. d) Mediul cultural care este format din elemente referitoare la sistemul de valori, obiceiuri, traditii, norme de convietuire etc. Ele pot influenta, in anumite imprejurari, decisiv asupra comportamentului consumatorilor, a segmentarii pietelor, a comunicarii intreprinderii cu piata. e) Mediul politic este specific fiecarei tari. Acesta influenteaza activitatea intreprinderii prin componente, ca: structura societatii, fortele politice si raporturile dintre ele, gradul de implicare a statul ui in economie, gradul de stabilitate a climatului politic intern, zonal, international etc. Mediul politic poate deveni un factor stimulativ sau restrictiv, dupa caz ,al unor activitati de piata. f) Mediul juridic este constituit din ansamblul reglementarilor prin care este vizata, direct sau indirect, activitatea intreprinderii. g) Mediul natural (relief, clima etc.) influenteaza, intr-o masura diferita,1 proiectarea, organizarea si conducerea activitatilor economice. h) Mediul international poate avea o influenta semnificativa asupra capacitatii firmelor de a conduce business-ul in afara granitelor tarii-mama. De exemplu, fluctuatiile dolarului comparativ cu alte monede straine poate influenta capacitatea unei firme de a concura pe pietele internationale. Mediul extern poate determina o multitudine de efecte asupra intreprinderii, cum sunt: adoptarea de structuri organizatorice suple, adecvate frecventei si complexitatii schimbarilor; multiplicarea "punctelor de contact" intre intreprindere si mediul exterior, pentru sesizarea operativa si corecta a schimbarilor; diferentierea modului de definire a atributiilor in cadrul activitatilor, in functie de gradul de afectare a acestora de schimbarile mediului;

sporirea importantei activitatilor de prognoza (de anticipare ) a schimbarilor.

Conjunctura economica interna si externa in care actioneaza intreprinderile este supusa unui proces intens de schimbare. Conjunctura economica defineste starea curenta si concreta a fenomenelor, proceselor si evenimentelor specifice unei ramuri, unei economii nationale, economiei mondiale, in ansamblu. Influentele complexe ale conjuncturii economice pot fi apreciate si urmarite prin intermediul unor indicatori, ca: volumul, structura si dinamica cererii, resurselor, populatia activa si nivelul somajului, exportul, rata dobanzii, rata inflatiei, balanta de plati, balanta comerciala s.a. 2. Relatiile complexe intreprindere-piata Principala componenta a mediului in care o firma apare atat in calitate de producator (ofertant), cat si de consumator (cumparator) este piata. Piata mijloceste legaturile multiple ale intreprinderii cu mediul sau (fig.2.5). In relatia complexa intreprinderemediu in general, respectiv intreprindere- piata in particular, trebuie avute in vedere o serie de aspecte si masuri, cum ar fi: a) Studiul pietei constituie premisa, punctul de plecare in activitatea intreprinderii. Mecanismul pietei reprezinta pentru intreprinderea moderna terenul de confruntare a situatiei prezente cu cea de perspectiva, sursa de idei pentru produsele noi sau pentru modernizarea celor existente, mediul de testare a unor produse noi, a formelor si a metodelor noi de distributie si promovare a produselor. Informatiile referitoare la piata, la consumatorii actuali si potentiali, la structura si caracteristicile canalelor de distributie, la intreprinderile concurente (gama produselor ofertate, segmentele de consumatori etc.), la categoriile de preturi practicate etc., sunt absolut necesare pentru fundamentarea deciziilor privind activitatea de aprovizionare - productie desfacere. b) In fluxul aprovizionare - productie - desfacere, primul stadium (aprovizionarea) si ultimul (desfacerea) reflecta legatura intreprinderii cu piata.

c) Succesiunea logica in fundamentarea activitatii intreprinderii trebuie sa fie: desfacere-aprovizionare - productie - desfacere. Initial, trebuie sa fie identificate cererile nesatisfacute ale pietei (produse, servicii etc., cu cererea certa si desfacerea asigurata). Se va fundamenta, deci, initial planul de desfacere, apoi planul de aprovizionare si programele corespunzatoare de productie, care vor asigura realizarea programelor de desfacere. In general, pentru a fi eficienta, cercetarea de piata trebuie sa raspunda la intrebari, cum sunt: ? Ce piete ofera cele mai bune perspective pentru produsul respectiv ? ? Ce modificari trebuie aduse produsului pentru a se vinde mai bine ? ? Ce pret trebuie fixat pentru produsul respectiv ? ? Ce venituri se obtin prin exportul produsului ? etc. d) Orientarea activitatii intreprinderii catre obiectivele prioritare, cum sunt: satisfacerea in conditii superioare a nevoilor consumatorilor, prin produsele create si oferite, cresterea eficientei economice, pe baza sporirii vanzarilor totale si a profitului realizat pe fiecare produs. Aceste obiective definesc scopul si insasi ratiunea existentei intreprinderii, iar realizarea lor este in functie de sporirea supletei, adaptabilitatii si flexibilitatii firmelor in raport cu mediul lor ambi ant. In acest context se impune promovarea unui management anticipativ, prevederea si cunoasterea permanenta a modificarilor in perspectiva ale pietei, identificarea strategiilor optime de actiune. O firma bine condusa trebuie sa fie puternic polarizata catre obiective care sa contribuie la marireasolvabilitatii, a cifrei de afaceri, a profitului, la mentinerea si cucerirea de noi piete. In conditiile actuale, sub raportul obiectivelor, intreprinderea nu se poate reduce la un organism simplu, avand ca unic obiectiv maximizarea profitului. Ea este un organism complex care se confrunta cu o multitudine de obiective contradictorii ce tin de tactica si strategia dezvoltarii si de satisfacerea intereselor proprietarilor si ale managerilor, interese care pot fi uneori divergente. Firmele au astfel componente diferite si in functie de numarul lor, depinde puterea lor economica de a influenta piata.

Analiza concurentei si a factorilor de monopol nu poate gravita doar in jurul problemei pretului. Profitul nu poate fi considerat ca fiind singura motivatie in functionarea mecanismului economiei de piata, oricat ar fi el de important. Concurenta consta dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifesta in cadrul relatiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele cat mai numeroase. Pentru definirea acestor forme trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:
-

interesele si aspiratiile clientelei, tinand seama de faptul ca aceasta este eterogena. Clientela, formata din consumatori productivi si neproductivi, cu niveluri diferite de disponibilitati financiare, creeaza segmente de piata diferentiate. libertatea de a actiona, interesele si aspiratiile producatorilor, in calitate de ofertanti. Firmele actioneaza nu dupa principiul primului impuls, ci pe baza unor scenarii strategice. Ele cauta sa indeplineasca interesele curente de asigurare a veniturilor cu cele viitoare de dezvoltare si consolidare a pozitiei lor pe piata, recurgand pentru aceasta la un set diversificat de cai si metode. existenta in mediul economic a unor reglementari juridice, a unor reguli cutumiare si a unei stari psihosociale care impun sau favorizeaza anumite actiuni sau comportamente din partea agentilor economici .

In economia de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva, face parte din "regulile de joc" ale pietei. Activitatea de piata a intreprinderii este marcata de prezenta intreprinderilor concurente, care isi disputa oportunitatile oferite de aceleasi piete. In dubla lor ipostaza de cumparatori si va nzatori, intreprinderile isi plaseaza competitia dintre ele in doua planuri: pe de o parte, isi disputa furnizorii, prestatorii de servicii, disponibilitatile de forta de munca etc., iar pe de alta parte isi disputa clientii, urmarindu-se obtinerea celor mai avantajoase conditii in asigurarea resurselor si in plasarea produselor proprii pe piata. Competitivitatea unei firme este determinata, in principal, de trei marimi caracteristice. Ansamblul raporturilor de interactiune in care intra agentii economici in lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare si a pietei de desfacereformeaza sistemul relatiilor de concurenta. Gradul de intensificare a concurentei este impus de raportul cerere - oferta, de masura echilibrarii acestuia, pe de o parte, si de raportul de forte in care se plaseaza pe piata agentii economici, pe de alta parte. In general ,

mijloacele si instrumentele utilizate in relatiile de concurenta se pot delimita in jurul celor patru piloni ai politicii de marketing, respectiv: produsul; pretul; promovarea; distributia. Concurenta cea mai evidenta este directa si se manifesta intre intreprinderile care apar pe piata cu bunuri identice sau cu mici diferentieri, destinate satisfacerii acelorasi game de nevoi. In acest caz, diferentierea dintre concurenti se realizeaza prin imaginea de marca, prin concurenta intre marci. Se poate manifesta si o concurenta indirecta, cand intreprinderile se adreseaza acelorasi nevoi sau unor nevoi diferite, prin oferta unei game variate de bunuri. Forta competitiei si implicatiile ei asupra rezultatelor activi tatii intreprinderii depind de marimea si pozitia economica a celor care se confrunta. Statul trebuie sa se implice in asigurarea unui cadru si climat concurential normal, ceea ce presupune:
-

autonomia intreprinderii; libertatea de infiintare a oricarui tip de intreprindere; promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere a intereselor fiecarei firme; reglementari economico-financiare egale pentru toti agenti economici, indiferent de forma de proprietate , marime etc.; formarea libera a preturilor; stabilirea prin reglementari bugetare a obligatiilor fata de stat; masuri pentru favorizarea participarii intreprinderii pe piata externa; reglementari clare pentru sanctionarea, prin instanta judecatoreasca, a firmelor nerentabile etc.

Pentru Romania, pe langa accelerarea privatizarii, o importanta hotaratoare in formarea economiei de piata functionale care sa faca fata presiunilor concurentiale o are implicarea statului in crearea sistemului institutional si elaborarea legislatieicomplete privind piata si dezvoltarea intreprinderilor private.