Biserica s-a strduit s foloseasc fora i solidaritatea nobililor, mblnzind obiceiurile lor brutale i oferindu-le exemplul cavalerului cretin

- un ideal moral de otean al lui Hristos. Din secolul al XII-lea, n rndul cavalerilor erau admii numai fii de nobili. Dup ce-i fcea ucenicia la curtea unui senior, tnrul nobil primea armele de cavaler. O rud sau seniorul su i ncingea sabia i i lega pintenii, apoi i ddea o palm dup ceaf i-i spunea: Fii viteaz!, ca s-i aduc aminte ntreaga via de codul moral cavaleresc: obligaia de a fi viteaz i loial, de a respecta n lupta cu adversarul legile onoarei (a nu ataca un adversar nenarmat), de a-i ine cuvntul i de a nu mini niciodat.[9] Ceremonia aceasta, laic la nceput, a devenit, cu timpul, un ritual religios. Biserica a intervenit mai nti binecuvntnd steagul i armele viitorului cavaler, apoi consfinind nsui actul nvestituirii. n cele din urm, ntreaga ceremonie a nvestirii se petrecea n faa altarului. nainte de a fi narmat, cavalerul era supus unor practici de purificare: post, veghe, spovedanie i mprtanie. Apoi, preotul vinecuvnta armele i spunea: Binecuvnteaz, Doamne, armele robului tu ca s devin aprtor al bisericilor, vduvelor, orfanilor i tuturor slujitorilor si contra urgieipgnilor. Onoarea era suprema valoare pentru un cavaler. Rzboiul nu era numai o meserie, era o pasiune care nu avea s dispar dect o dat cu scderea superioritii militare, politice i economice a nobilimii feudale.