Sunteți pe pagina 1din 56

Fractura dimensiunii numenale

De Titus Filipas Cnd August Wilhelm Schlegel isi punea intrebari despre sensul termenului "dramatic", propunea si raspunsul : "o miscare vie a gandurilor", implicand "viata si actiune". In "commedia dellarte", actiunea la climax era prezenta intr-o succesiune de "slapstick episodes", adica "episoade misto". Ultimul cuvant, aglutinat din expresia "mit Stock", vine din germana, unde era folosit pentru descrierea bastonadelor teatrale. " Misto "-ul este actiunea hilara asociata bastonului de lemn al lui Arlecchino. Batul arlechinadelor, folosit numai pentru a zadari, a enerva, a provoca risul printr-o improvizatie fizica, semnifica lipsa categorica a dimensiunii numenale in dialogul din "commedia dellarte". Dar in dialogurile dramaturgiei romanesti celei mari, care atinge "universalitatea" ? Constatam, la Ion Luca Caragiale, ca tot ce scrie are un sens. Care-i aproape intotdeauna, unul neasteptat. In " D-ale carnavalului ", chiar numele personajului (Mita) Baston e o trimitere directa si expresa la amintitul obiect de recuzita din "commedia dellarte". Este marturisirea cheii unui intreg program de creatie la Caragiale : Renuntarea la dimensiunea numenala, chiar si acolo unde, intamplator, ea fusese initial prezenta. Succesul real si autentic al dramaturgiei lui Ion Luca Caragiale, atunci cand ea este tradusa in alte limbi, se limiteaza de fapt la o singura piesa : "O scrisoare pierduta". Ce anume se ascunde aici, asigurandu-i pasaportul la " universalitate " si la intelegere pretutindeni ? Dar ce anume gaseste intelegere pretutindeni, in "

lumea civilizata " ? Ceva propriu spiritului uman numai in conditii de " civilitate " : Discursivitatea, atat de comuna si atat de de rara in acelasi timp. In secolul XIX, discursivitatea, oricat ar fi de ciudat, nu este asociata numelor " populare " din literatura romana, -Eminescu, Caragiale, Creanga-, ci unor scriitori aproape ezoterici, precum Ioan Eliade (Ion Heliade) Radulescu si Bogdan Petriceicu Hasdeu. Constatam, intr- "O scrisoare pierduta", ca Ion Luca Caragiale paraziteaza " textele lor, retezand din ele dimensiunea numenala, tocmai pentru a putea fi incorporate, digerate, in tipul de dramaturgie pe care il construia. S-a spus adesea cu privire la scriitura lui I.L. Caragiale ca tinteste spre o vigilenta identificare a cancerului fraudei in pantecele limbajului unor personaje reale din societatea romaneasca, urmata de extirparea tumorii. Dar uneori el procedeaza cu totul invers. In 1872, se stingea din viata Ioan Eliade Radulescu. In numele presei romnesti, cuvntul funebru la mormntul lui Eliade fu rostit de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Cititi cu atentie introducerea, observati patetismul extrem si cautat din acest exercitiu retoric cu iz de anafora : "Domnilor !,...nu,... fratilor ! Daca n viata de toate zilele, cnd ne domnim mereu, si domnindu-ne mereu ne certam fara mila unii cu altii, daca nu n viata de toate zilele, cel putin aici, in fata mormintelor, suntem frati, numai frati, si ca frati am venit a plnge pe tarna unui parinte". Marii scriitorii nu sunt cei care deconstruiesc, ci aceia cu destula putere sa ridice edificiul judecatii logice asupra unor fraze, propozitii, uneori chiar asupra unui singur cuvant -, ntelept mprumutate pentru a fi inserate ntr-un text propriu. Este aproape un loc comun acuzatia ca Hasdeu practica exagerarea retorica.

Procedeele retorice ale lui B.P. Hasdeu au fost copiate de I.L. Caragiale n forjarea discursului lui Catavencu : "Domnilor !... Onorabili concetateni ! Fratilor !... (Plansul il ineaca). Iertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa de tare...". Primul care a constatat, cu durere, prezenta mprumutului si intensitatea deriziunii trebuie ca a fost nsusi Bogdan Petriceicu Hasdeu. Motiv pentru care l-a "taiat" n 1891 pe I.L. Caragiale de la premiul Academiei Romne, premiul Heliade-Radulescu. Dar Ion Luca Caragiale imprumuta discursivitate, pentru a o deforma apoi, si din scrierile lui lui Ioan Eliade Radulescu. Sa citez doar o fraza din " Echilibrul intre antiteze " : "Unde nu e progres, nu e nici conservatie, si viceversa". Ce construieste, si deconstruieste in acelasi timp, I.L. Caragiale, plecand de la fraza lui Eliade ? Pasajul din scrisoarea baiatului lui Trahanache, din care acesta din urma citeaza cu admiratie : "... vezi, tinar tinar, dar copt, serios baiat ! Zice :Tatito, unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are !...". In acest caz este posibil insa ca influenta sa fi fost numai indirecta, iar I.L. Caragiale sa fi folosit schema unui discurs electoral provincial, copiat si deformat de mai multe ori. Oricum, un fapt este incontestabil : dramaturgul Ion Luca Caragiale castiga dreptul la universalitate operei sale, parazitand ciornele rupte ale discursului romanesc, central sau provincial. Plecand de la observatiile fine asupra spatiului discursivitatii romanesti,-ceea ce ne arata cel putin ca acest spatiu va fi existat la un moment dat !-, dupa mai bine de o jumatate de veac, Eugen Ionescu va fi tentat sa supraliciteze folosirea tehnicii aglutinarii de fragmente rupte fara noima din discursuri ce si-au pierdut complet orice posibilitate de identificare, ca in "Englezeste fara

profesor". In fond, dramaturgia lui Eugen Ionescu se bucura de un succes imens in primul rand pentru ca exploreaza acel teritoriu al absurdului ce se alege atunci cand se culege din discursivitate numai zgomotul ei alb. Titus Filipas

Cor Ardens, Cor Serpentis " Fantezia asaza lumea viitoare fie pe culmi, fie in adancuri, fie in metempsihoza fata de noi. Visam la calatorii prin univers Nu este oare universul in noi ? " Novalis, " Blthenstaub ", (" Polen ", in talmacirea Vioricai Niscov). I. In " Essai sur lorigine des connoissances humaines ", Condillac, autorul cartilor pentru educatia micilor printi, fie principele de Parma, fie precocii prunci romani Eliade Radulescu si Petrache Poenaru, explica imaginatia in cuvintele : " elle a lieu quand une perception, par la seule force de la liaison que l' attention a mise entr' elle et un objet, se retrace a la vue de cet objet. " Uneori se afiseaza un dispret superior fata de institutia mentala a imaginatiei in general si fata de imaginatia din sci-fi in special. Dar in secolul XVIII, un metafizician german folosea ideea imaginatiei productive la rezolvarea problemei combinatorice din alchimia spirituala pentru intrarile in spatiul dialogic intern venind din cele doua surse ale cunoasterii, sa le zicem precum titlul unui roman de Jane Austen : " Sense and sensibility ". Propria identitate a omului, masura in care este el chiar uman si

nu doar antropic adaptat societal, produsul tehnologiilor de construire a Self-ului, depinde de activitatea sintetica a mintii descrisa de Immanuel Kant drept premisa ca lumea sa devina inteligibila. Activitatea sintetica implica lucrul imaginatiei pentru constructia omului spiritual : " Man is all Imagination ", scria si William Blake. Atat imaginatia cat si aperceptia lucreaza in sinteza mentala, dar exista un defazaj temporal intre imaginatie si aperceptie. Martin Heidegger sustinea ca imaginatia precede intotdeauna aperceptia, esentiala in constructia Eului. Intr-un timp al individualismului, imaginatia anticipativa devine un echipaj de cai focosi inhamati la carul de lupta ce-l transporta pe Ramses cel Mare spre victoria de la Kadesh ori Eul fiecaruia spre viitor. Imaginatia e scutul cizelat cu desene maiastre al lui Ahile, parte din echipamentul obligatoriu al fiecarui cititor de sci-fi atunci cand inconjoara zidul Troiei. Cum e structurat interior un cititor de sci-fi, sau, inca mai interesant, un autor de sci-fi ? Intr-un text de pe Internet prezentat, fie din naivitate, fie din impertinenta, drept adevar peremptoriu ni se spune : " Respectatul cercetator Ivan Efremov a confirmat : " Am putea, fara dicultate, sa invatam 40 de limbi straine, sa memorizam o multime de enciclopedii de la A la Z, si sa asimilam complet informatiile incluse in zeci si zeci de cursuri universitare. ", (" Respected researcher Ivan Yefremov has confirmed, "we could, without difficulty, learn 40 languages, memorize a set of encyclopedias from A to Z and complete the required courses of dozens of colleges. "). Cine a fost acel Ivan Efremov, citat ca o autoritate suprema in privinta performantelor individuale ale invatarii enciclopedice, si considerat in Rusia : " Ultimul enciclopedist al secolului XX " ? In cartea " Reversul medaliei ", paleobiologul american Everett C. Olson, cu un Ph. D

acordat de Universitatea din Chicago unde a lucrat pana in 1969, cand se muta la UCLA Universitatea din California cu sediul in Los Angeles-, expunea o serie de reflectii personale asupra rolului jucat in stiinta de arta si serendipitate, iar in final insera fragmente din corespondenta purtata cu Ivan Efremov. Intr-o recenzie a cartii prezentata de revista The Quarterly Review of Biology, septembrie 1991, Michael Novacek le comenta in termenii : " La fel ca si continutul dialogului epistolar intre Turgheniev si Flaubert, ele dezvaluie fermentul intelectual al legaturii ce se poate crea uneori intre doi oameni extraordinari ! " Era inevitabil ca Olson, reputat specialist american in reptilele din Permian, biogeografie si " tafonomie ", sa-l intalneasca, in articole stiintifice, jurnale stiintifice, carti si scrisori, pe cel mai mare specialist rus in reptilele din Permian si inventatorul disciplinei paleontologice a tafonomiei, disciplina formarii fosilelor-pietre, pe cercetatorul si autorul rus de science-fiction Ivan Efremov. Desi nu s-au intalnit niciodata direct, convergenta unei experiente comune, viata unui paleontolog in teren, ii apropia pe Olson si Efremov. In secolul XVIII, Voltaire explora si exploata formele raportului stiintific si ale jurnalului de calatorie, insa numai printr-o navigatie discursiva (vezi celebra expresie depreciativa : " quelques arpents de neige "), caci drumul obositor prin zapada il lasa in grija lui Maupertuis. In frigul de la cercul polar, acesta se va imbolnavi grav, dar va fi ingrijit si salvat de o tanara lapona, pe care Maupertuis o va duce cu el in sud, unde el va fi consumat de tuberculoza contractata. Ion Barbu, care cunostea bine opera matematica si biografia lui Maupertuis, va dedica perechii o balada : " Riga Crypto si lapona Enigel ", desi malitiosul Voltaire ridea de povestea cu " Madame Maupertuis ". Dupa doua veacuri, Ivan Efremov va explora

solitar teritoriul de confluenta a celor doua tipuri de gestica exploratorie, in desertul de zapada ori de nisip si in pagina scrisa, caci el era intr-adevar un " om de stiinta " dublat de un " om de litere ". Colectarea oaselor de dinosauri in Gobi, initiata in anii 1920 de Walter Granger si Roy Andrews, fusese reluata intre 1946-1949 de savantii Academiei de Stiinte a Rusiei, in trei expeditii conduse de Ivan Efremov si Anatol Rozhdestvensky. Jurnalul personal tinut de Ivan Efremov in acele expeditii, ale caror camioane au parcurs 25 000 de kilometri intr-un tinut de piatra si nisip, a fost transformat de el intr-o carte, unde anumite capitole au pandant in cartea lui Olson. Aspectele subliniate de Everett C. Olson in " The Other Side of the Medal " reusesc poate sa defineasca personalitatea de paleontolog a lui Ivan Efremov in ce are ea esential. Insa pentru multi, si ma numar printre ei, intrebarea : " Cine a fost in realitate Ivan Efremov ? " ramane mai actuala ca niciodata. Pe web, siturile ce fac referire la Ivan Efremov (sau, cu alta transliterare a cirilicelor, Yefremov), s-au multiplicat aproape exponential intre 2000 si 2003. Divergenta biografilor ii atribuie doua locuri de nastere distincte : fie langa " Satul Cezarilor Rusiei ", Tsarskoe Selo, fie intr-un loc imperial cucerit in secolul XVIII de Rusia expansiva si ancorat in civilizatia mediteraneana : peninsula Crimeea. Pe unele situri se afirma ca s-a nascut in anul 1907, pe altele anul real al nasterii se spune ca ar fi fost 1908. Ani cand Belle Epoque, cu destinul deja anuntat de spirala aeroplanului in vrie, incepea sa fie strangulata de constrictiile de sarpe ale Spiralei folosite de Lenin ca alibi : " Cunoasterea umana nu este o linie dreapta, ci o curba fara sfarsit ce aproximeaza Spirala " pentru " metoda politica " sau Politeia, dupa cum observa si Ilya Ehrenburg : " Discursurile lui politice erau ca o Spirala ". Vine primul razboi mondial, felul in care a

inceput si s-a desfasurat introduce nenumarate enigme, dar noi vom adopta intotdeauna postulatul " politiceste corect " dupa care nu exista pe pamantul asta vreun soi de dovezi in sprijinul " teoriei conspiratiei " : totul e numai " arrabalesca ", la fel cum in pacea din Zurich, Vladimir Ulianov si Tristan Tzara inventau dadaism-leninismul. Ce-i " arrabalesca " ? Cuvantul si talcul leam aflat intr-o noapte de serendipitate, urmarind din Craiova un interviu cu Fernando Arrabal pe un canal TV spaniol. La finalul discutiei cu ilustrul scriitor, omul de televiziune pe care intamplator il chema Drago si care demonstrase tuturor ca stia ce vin prefera Fernando, il invita sa improvizeze rapid " una arrabalesca ". Dupa doua cupe deja sorbite lent in fata telespectatorilor, cu paharul mangaiat, Arrabal a raspuns fara sa clipeasca : " Yo soy un Drago-addict. " Arrabalesca veritabila este poate si o moderna confirmare a preceptului antic : " In vino veritas ". Dupa primul razboi mondial, revolutionarul Zamyatin, al carui roman despre Orasul-Stat dezumanizat, fara Agora, cu ziduri inaltate nu pentru a crea un spatiu de pace favorabila gandului, ci pentru a exclude Lumea Naturala, l-a influentat pe George Orwell in crearea distopiei " 1984 ", observa ca " intreaga viata a fost smulsa din ancora realitatii. " De la Smolnyi, revolutia bolsevica incepea sa aplice marxism-leninismul si Rusia e curand potopita de razboiul civil. Copilaria lui Ivan Efremov, in Crimeea, este curmata brusc atunci cand isi pierde familia, ori legaturile de familie : mama sa, o femeie extrem de frumoasa, este pur si simplu rapita de un comandant al Armatei Rosii ca " logodnica de razboi ", iar Ivan este adoptat de un alt regiment al Armatei Rosii. Ce s-a intamplat mai departe ? Efremov povesteste : " M-am alaturat unei companii mecanizate a Armatei a 6-a, si am petrecut cea mai mare parte a razboiului civil pe

tarmurile Marii Negre si ale Marii Azov, pana cand am suferit un soc major produs de explozia unui proiectil tras de pe o nava de razboi britanica. Pentru o vreme mi-am pierdut capacitatea de a vorbi. In convalescenta, m-am intors la cititul cartilor. Dupa terminarea razboiului civil, am plecat la Sankt Petersburg. " Acolo era si casa tatalui sau. Ce inseamna acest oras pentru Rusia si pentru rusii bine educati ? Cand alegea titlul " Arhipelagul Gulag ", joc al conotatiilor cuvantului rusesc " ostrov ", Alexandru Soljenitzyn sublinia ca in Uniunea Sovietica teroarea statala absoluta se manifesta printr-o modulatie a intensitatii avand caracter insular. Invers, acolo in Rusia, insasi modulatia civilizatiei poseda caracter insular ! Rusia ce urmeaza lui Petru cel Mare e comparabila felului cum era structurata lumea civilizatiei grecesti pana la Alexandru cel Mare. In antichitatea elina, civilizatia " de varf " era prezenta numai in cateva orase, polis-uri, insule aflate intr-o mare de barbarie. In acelasi fel trebuie sa vedem si Rusia ultimelor trei secole : cateva orase de civilizatie, iar in unele orase poate cateva cartiere, dar ele contau enorm, si marcau diferenta infinita fata de " varvarstvo ", ori fata de " mojicie ", daca doriti un termen echivalent pentru barbaria ruseasca. Pe aceasta tema, Anatol Rybakov a scris o carte celebra unde punea in contrast copiii cuminti, vreau sa spun uluitor de inteligenti ! din cartierul moscovit Arbat cu dictatorul Stalin. Insula de civilizatie suprema pe intinderea oceanului rusesc, supranumita " Atena Nordului ", " Palmira Nordului ", " Venetia Nordului ", este Sankt Petersburgul, numit de bolsevici Petrograd si Leningrad, orasul ce a suferit un asediu indelungat si cumplit in cel de al doilea razboi mondial, cand populatia murea literalmente de foame, in vreme ce nomenclatura comunista facea orgii. Sankt Petersburgul s-a nascut la 1703, din gandul capricios al unui om

genial al Rusiei : Piotr Velikii Petru cel Mare. Sankt Petersburgul a fost la inceput decor, numai fatadele de scandura ale cladirilor, inspirandu-l mai tarziu pe Potemkin sa traseze pentru ochii Caterinei a II-a drumul falsei prosperitati rusesti pe istmul baltico-pontic. Constructia orasului imperial in mlastinile profunde aflate la varsarea fluviului Neva in Marea Baltica avea sa-i tina ocupati pe mujici tot veacul al XVIII-lea, obligandu-i sa aduca trunchiuri de brad, pietre si oua proaspete necesare pentru a face liantul, cimentul, dupa o metoda datand de pe vremea romanilor, pentru cladirile orasului menite sa inlocuiasca butaforia. Astfel ca la 1803, Sankt Petersburgul era incontestabil orasul cel mai modern de pe fata Europei, cu bulevarde ale caror dimensiuni pareau deja pregatite sa accepte o circulatie auto cu intensitatea celei din mileniul al treilea ! La inceputul anilor 1920, locuiau in Sankt Petersburgul devenit Petrograd, simultan dar fara sa se cunoasca vreodata personal, trei mari autori de utopii si distopii : Eugen Zamyatin, profesor de inginerie navala si proiectant de spargatoare de gheata, care in 1921 scrie in limba rusa celebra distopie " My ", " Noi ", ea va circula o vreme in Rusia la fel ca in Evul Mediu, in copii manuscrise, va fi tradusa in limba engleza si publicata in Anglia in 1924, publicata pentru prima oara in limba rusa la New York in 1952, si in final in ruseste si in Rusia la 1988 ; Ayn Rand (1905 1982), ce va parasi Uniunea Sovietica in 1926 si va emigra in America, unde va scrie noveleta " Anthem ", privind tilcul Eului cand in limbaj va fi interzis pronumele personal la persoana intaia singular ; si Ivan Efremov (1907-1972), autorul romantic al utopiei " Nebuloasa din Andromeda ". Mediul citadin rusesc suprem, experimentat intr-un timp extrem de dur, i-a influentat pe Zamyatin, Rand si Efremov. Se poate avansa ca o certitudine ca

Rand si Efremov au citit cartile lui H.G. Wells editate de Zamyatin, poate si eseurile lui Zamyatin, dar este improbabil ca Zamyatin, Rand si Efremov sa fi facut cunostinta vreodata ; totusi tema ar merita sa fie exploatata intr-o pseudo-arrabelesca unde cei trei se intalnesc, intamplator, sa zicem pe Nevskii Prospect... Experienta cu masinile castigata de copilul Vania Efremov la unitatea mecanizata din Ucraina l-a ajutat sa-si gaseasca un loc de munca pe un camion in Sankt Petersburg, ca ajutor de sofer pentru ca nu avea inca varsta la care putea obtine permisul de conducere auto ! Ca sa se poate inscrie la cursurile fara frecventa oferite de scoala de navigatie din citadela baltica, Ivan Efremov se declara cu un an mai mare decat era in realitate. Munca de navigator presupunea invatarea configuratiilor constelatiilor ceresti. Cantitatea uriasa de informatie astronomica prezenta in paginile romanului " Nebuloasa din Andromeda " ne arata ca Ivan Evremov luase invatatura la " fara frecventa ", sau " I.D.D. ", in serios. Si nu doar atat. In autobiografie, Ivan Evremov marturiseste : " In 1922 am citit in revista Natura un articol scris de eminentul paleontolog, academicianul P. P. Sushkin, unde acesta descria animalele vechi din Permian, ale caror resturi fosilizate le dezgropase pe marginea raului Dvina de Nord. I-am scris academicianului si mi-a raspuns. M-a invitat la o lunga discutie profesionala, mi-a dat carti de citit, si m-a angajat sa lucrez, fara diplome de savant, la muzeul sau de geologie din Sankt Petersburg ! Insa gustul meu pentru aventura traita pe viu era mai puternic. La terminarea scolii de navigatori, cu diploma castigata, m-am angajat ca marinar mai intai pe nave din porturile Extremului Orient, apoi pe Marea Caspica. ". Chiar si cinematografia de la Hollywood, apoi, prin efect mimetic, cinematografia sovietica, gasesc un subiect deosebit de incitant in

viata de marinar. Camasa aceea de bumbac subtire, fara guler, complet alba in marina americana, in dungi orizontale in marina ruseasca, devine un simbol pentru viata aventuroasa a barbatului tanar. Economia americana de piata va prelua imediat ideea exploatarii comerciale a acestui articol de imbracaminte marinareasca, transformandu-l in faimosul " T-shirt ", dar cred ca si varianta ruseasca s-ar fi bucurat de succes comercial. In primul voiaj pe mare, Efremov s-a imbarcat pe o nava-scoala ruseasca din Pacific, un velier cu motor, un iaht. Reflexele calatoriei vor aparea in randuri asternute peste decenii, in romanul " Coroana Neagra " : " Tablourile cu cadranele tahometrelor, ale manometrelor de ulei si ale indicatoarelor de temperatura erau luminate cu becuri mate, a caror lumina galbuie dadea o nota de intimitate, contrastand puternic cu vuietul turbat al vantului ce razbatea prin ventilatoare si cu bubuitul inspaimantator al valurilor, dincolo de bordurile subtiri ale iahtului. " Traducerea a fost facuta de I. Peltz si M. Roth. Sa observ ca profesorul meu de limba rusa din liceu, un om de o cultura extraordinara, cu o diploma in filosofie, ar fi tradus " cadranele indicatoarelor de temperatura " prin " dialele termometrelor " ; insa nu ar fi fost publicat, intrucat era un cetatean roman de categoria doua, fara drepturi in aceasta tara, navea nici macar dreptul sa predea filosofia ! Influentat de Sushkin, Ivan Efremov se va inscrie la facultatea de geologie miniera din Leningrad. Intr-un fel, prin alegerea geologiei miniere, Efremov mergea pe urmele lui Novalis, care in toamna lui 1797 se hotara sa studieze geologia, mineralogia, precum si alte discipline ori arte ingineresti, la Freiberger Bergakademie, Academia de Mine din Freiberg. Numele real al saxonului (sasului, pe romaneste) Novalis este Friedrich von

Hardenberg. Pseudonimul Novalis vine de la vechiul nume al familiei, " defrisori ai padurii ". In limba romana veche, " Novacii " insemnau acelasi lucru. Localitatea Novaci, situata pe linia altitudinala si latitudinala a Campulungului Muscel, este marturia ca acolo s-a format o locatie pentru aratura noua, de catre defrisorii padurii, insa cu un plug masiv, un plug nou, imbogatit cu trei piese noi, barsa, cormana si fierul mic, aproape complet diferit de micul aratrum roman, chemat popular " plugusorul ". Numele Campulung este revelator si relevant : Ogorul plugusorului era un patrat ; ogorul plugului cu fier mare, fier mic, barsa si cormana este un " camp lung ". " Studiam iarna si vara navigam ", se va confesa Ivan Efremov in autobiografia de scriitor destinata publicului. In Prologul din " Frontiera Ecumeniei ", Sankt-Petersburgul il intampina pe tanarul marinar care se intorcea la studii : " Vantul racoros de toamna ridica valuri mici pe Neva. Sageata de pe frontispiciul fortaretei Petropavlovsk parea, in stralucirea zilei insorite, o raza de aur avantata spre bolta cerului albastru. Jos, Podul Palatelor isi inconvoia lin spinarea lata si puternica. La treptele lustruite ale cheiului bateau, in leganare ritmica, unde sclipitoare. " (traducere de A. Ivanovschi si C. Mihalescu, 1955, Editura Tineretului). In vara lui 1925, cand naviga pe Caspica, Efremov primeste o telegrama intr-un port : Academicianul Sushkin il invita sa accepte un post de asistent tehnic in laboratorul unui institut de cercetari al Academiei de stiinte. Efremov accepta oferta. Postul insemna sa lucreze iarna in laborator, iar vara sa calatoreasca pe intinsul Uniunii, cautand minerale cerute de industria sovietica si fosile de animale demult disparute, interesand comunitatea stiintifica. La varsta de nouasprezece ani, Ivan Efremov publica primul articol de specialitate intr-o revista editata de Academia de

stiinte a Uniunii Sovietice. Animalele disparute, descoperite si descrise de Dr. Ivan Efremov, alcatuiesc o lista impresionanta : Benthosaurus sushkini, Platyops watsoni, Mesenosaurus romeri, Myctosuchidae (family), Nycteroleter ineptus, Nyctiphruretes acudens, Nyctiphruretinae (sub-family), Titanophoneus (genus), Titanophoneus potens, Venjukovia invisa, Lystrosaurus klimovi, Tungussogyrinus bergi, Nycteroleter bashryricus, Phthinosaurus borissiaki, Rhipaeosaurus tricuspidens, Thoosuchus acutirostris, Volgosuchuus cornutus, Venjukoviidae, Anthodon chlynoviensis, Lanthanosuchidae (family), Lanthanosuchus watsoni, Radiodromus klimovi, Gnorhimosuchus satpaevi, Admetophoneus kargalensis, Brithopodae (family), Brithopus bashkyricus, Brithopus ponderus, Deuterosaurus gigas, Parabradisaurus udmurticus, Phreatosaurus bazhovi, Phreatosaurus menneri, Phreatosuchidae (family), Phreatosaurus (genus), Phreatosuchus qualeni, Phthinosuchidae (family), Phthinosuchus discors, Phthinosaurus (genus), Ennatosaurus tecton. Denumirile unora dintre ele sugereaza si aria geografica larga acoperita de calatoriile stiintifice ale lui Efremov. Va incepe sa scrie beletristica in anii celui de al doilea razboi mondial, cand purul joc al intamplarii il opreste sa mearga pe front, ori poate faptul ca nu avea un statut de scriitor profesionist ! sa ne amintim ca Stalin ii obligase pe toti scriitorii din Moscova sa mearga in prima linie. II. Tulburati, ne amintim uneori ca Ahile a murit pe campul de lupta. Pentru cel care ajunge la credinta citind stirea cea buna in textele lui Novalis, moartea este invinsa, trairea vietii la toata intensitatea este dreptul si principiul suprem, acesta-i mesajul romantic. Forta distinctiva a romantismului se afla nu doar in plasarea Eului, ci a

intregii civilizatii intr-un continuum fara discontinuitati temporale. Din acest motiv poate ne atrage atat de mult si " Luceafarul " lui Mihai Eminescu ; remarca depreciativa : " un romantic intarziat " tradeaza limitarile intelegerii romantismului. Literatura stiintifico-fantastica scrisa de Ivan Efremov are aceeasi fluiditate temporala. Insasi tema " Luceafarului ", despre care noi credem ca-i pur eminesciana si romaneasca, poate fi decelata in " Frontiera Ecumeniei " : " Se spunea in popor ca oamenii cu asemenea ochi se trag din iubirile pamantesti ale lui Hiperion, Fiul Cerului ". Tema Renasterii saitice, imprumutata din romantismul german, este prezenta in " Frontiera Ecumeniei ", frontiera lumii cunoscute, roman cu actiunea in secolul VII inainte de Christos, cat si in societatea viitorologica a Marelui Cerc galactic de civilizatii descris in " Nebuloasa din Andromeda ". Actiunea din " Frontiera Ecumeniei ", (Cartea s-a tradus prin " La hotarul Oicumenei ", ultimul cuvant, in grafia " oikoumene ", Britannica definindu-l drept " universal Christian society ", dar in 1955 cine avea acces la enciclopedie ?), oscileaza intre contemporaneitate si secolul VII inainte de Christos. Veac care-i cunoscut pe plan cultural drept " Primul Secol al Renasterii Saitice ", un timp cand in Egipt se-ntalneau civilizatia Greciei antice si civilizatia Africii negre, a " nubienilor ". Dar in limba romana, stirea despre Renasterea saitica apare extrem de unilateral prezentata, in viata Sfantului Ieremia, cel care-ncepea sa prooroceasca pe vremea regelui iudeu Iosie, despre care aflam din " Cronicile " Vechiului Testament cum a pierit : " S-a sculat Faraon Nehao, mp_ratul Egiptului, asupra mp_ratului Asiriei de la rul Eufratului. Iar de vreme ce calea lui era pe lng_ hotarele iudeilor, Iosie, mp_ratul Iudeei, adunndu-_i

o_tile sale, a ie_it mpotriva lui Nehao, mp_ratul Egiptului. ns_ Nehao a trimis la dnsul solii s_i, zicnd : "Ce-mi este mie _i _ie mp_rate al Iudeei ? Nu m_ duc s_ m_ ost__esc mpotriva ta, ci mpotriva altuia, asupra c_ruia mi-a poruncit Dumnezeu s_ merg cu srguin__; iar tu nceteaz_ de a face mpiedicare poruncii lui Dumnezeu, Cel ce este cu mine, ca s_ nu te ucid_ _i pe tine". Dar Iosie, neascultnd pe Nehao, a t_b_rt asupra lui _i, f_cnd r_zboi n cmpul Maghedonului, care este n partea lui Manase, Iosie a fost r_nit de s_get_torii lui Nehao. Fiind dus n Ierusalim a murit, _i l-au ngropat n mormntul p_rin_ilor s_i _i a plns dup_ Iosie tot Ierusalimul cu tnguire mare, pentru c_ era mp_rat foarte bun _i cinstitor de Dumnezeu. Deci, Nehao, mp_ratul Egiptului, biruind puterea lui Iosie mp_ratul Iudeii, s-a dus asupra asirienilor. Iar n Ierusalim poporul a adus la mp_r__ie pe Ioahaz, fiul cel mai mic al lui Iosie. _i a mp_r__it el numai trei luni, ct a z_bovit Nehao Egipteanul la r_zboi contra asirienilor. Deoarece, ntorcndu-se Nehao cu biruin__, a luat n st_pnirea sa cetatea Ierusalimului _i tot p_mntul iudeilor _i al lui Israel ; _i a ndep_rtat de la mp_r__ia Iudeei pe Ioahaz, pe care l alesese poporul. Iar n locul lui a pus mp_rat pe fratele cel mai mare al lui Ioahaz, cu numele Eliachim, schimbndu-i numele n Ioachim. Pentru c_ era obiceiul mp_ra_ilor biruitori, de a schimba numele mp_ratului celui biruit _i supus. _i a pus Nehao dajdie asupra p_mntului iudeu _i al lui Israel, o sut_ talan_i de argint _i o sut_ talan_i de aur ; iar pe Ioahaz cel dep_rtat de la mp_r__ie, l-a ferecat n obezi _i l-a dus n Egipt, unde a _i murit. _i astfel, semin_ia lui Avraam, poporul cel liber _i mp_r__ia cea vestit_ a Iudeei, a nceput a robi altui mp_rat _i a se mpu_ina de mn_ tir_neasc_, pentru p_catele cu care a mniat _i a am_rt pe Dumnezeu Cel preanalt

_i nu s-a poc_it prin cuvintele cele prooroce_ti. " Unul dintre anticii exploratori ai cartografiei noetice cu schita lumii moderne, Nehao, Necao sau Necos, al doilea faraon apartinand dinastiei XXVI, din Sais, cel care, la fel ca poetul roman al " Florii albastre ", cauta " rauri in soare/... campiile Asire/si intunecata mare ", a fost proiectantul canalului Suez si comanditarul celei dintai calatorii in jurul Africii. Renasterea din Sais, oras aflat in " delta biblicelor sinte ", la care visa " Eliad ", este perceputa din textele vechilor evrei autentici doar ca vremea ieremiadelor, a tanguirilor si avertismentelor Proorocului impotriva culturii meditaraneene influentate de gandirea elina. Lamentarile lui Ieremia sterg orice suris de pe fata lumii si impiedica orice sansa a renasterii culturale adevarate. In Romania, primul om ce a-nteles acest lucru a fost tatal lui Mircea Eliade, capitanul Gheorghe Ieremia. Reactia lui a fost sa preschimbe numele familiei in Eliade, dupa Ioan Eliade Radulescu, autorul singurei gramatici filosofice in Limba Romana, o " gramatica generala " in spiritul Ideologiei lui Destutt de Tracy, imbratisata de toata " partida nationala ", Ideologie incurajata si de liberalul general Kisseleff, protectorul rus de atunci, ce a-ngaduit propasirea proiectului cultural romanesc, renasterea noastra din veacul XIX. Pentru binele gandului, trebuie sa revenim la inceputurile noastre. Chiar daca faptul acesta-i considerat o maladie, ale carei semne s-a fortat a le diagnostica " marele" si nemuritorul curent gherist din cultura de limba romana. Gherismul a fost si ramane tendentios atat prin programul declarat cat si prin continut. Ma opresc asupra lui nu pentru ca ar fi palatabil pentru mine, ci doar pentru ca este speculat cu intensitate si folosit ca unica sursa credibila de catre internationalismul volapk- esperantist ce face tabula rasa dintr-

un intreg acquis al civilizatiei europene, retinand despre Epoca Luminilor doar faptul, condamnabil daca este real, -dar nu este-, ca a produs antisemitismul. Epoca Luminilor aducea in Franta cunoasterea larga a lui Shakespeare, a " Negutatorului din Venetia ", si a " contractului non-social ". Prin care Shylock impunea obligatii exorbitante pentru partea cealalta, a caror executare trebuia sa o indeplineasca statul. In fictiva republica venetiana construita de imaginatia lui Shakespeare, Portia bloca mecanismul executarii " invoielii " sau contractului fata de Shylock. Dar intr-un stat unde nu exista posibilitatea unui rol pentru Portia, cum ar putea fi oprit Shylock ? Jean Jacques Rousseau va reflecta la subiect, si va raspunde filosofic compunand " Le contrat social ". Bineinteles, in fata oricarei generatii de spectatori ramane alegerea emotionala partizana intre Shylock si Portia. Doamna Alexandra Laignel-Lavastine considera probabil ca bietul Shylock a fost nedreptatit de Portia. Dar nu aceasta este problema. Atunci cand, la sfarsitul secolului XIX, taranul roman era obligat sa se integreze in economia de piata de noii administratori veniti din Galitia si inpamanteniti dupa " razboiul de independenta ", care a fost o negare a istoriei Romaniei ! taranul roman a fost pus in fata unui " contract " numit " invoiala ", de catre un Shylock inpamantenit ce se chema " arendasul roman ". In lucrarea ideologica " Neo-iobagia ", Constantin Dobrogeanu-Gherea incerca sa-i determine pe naivi a crede ca taranul roman nu era prins in sistemul unei economii de piata, exonerandu-l astfel de orice vina pe Shylock. Dar la 1907, statul roman a fost obligat sa asigure respectarea invoielii, a " contractului Shylock ", tragand cu gloante de plumb in bastinasi. Intrucat la anul 1907 s-a produs o ruptura majora intre " justitie " si " utilitate ", intr-o Romanie care era, prin monarhia sa

constitutionala, o democratie, nu vom putea trai convinsi ca Romania este in prezent o democratie, atata vreme cat este blocata in mod sistematic o discutie despre acea ruptura, care nu-i reflectata in Muzeul Taranului Roman (sic !). Cei care spera ca trauma lui 1907 se va sterge vreodata din memoria intelectualului roman cu stramosi printre bastinasi, iar intelectualii legionari au fost in mod specific unii dintre acestia, se inseala. Alexandra Laignel-Lavastine se inspira unilateral si plenar din curentul gherist si neo-gherist atunci cand " analizeaza", desigur, un eufemism, in cartea " Cioran, Eliade, Ionesco : loubli du fascisme", ceea ce dinsa crede a fi realitatea romaneasca legionara. Alexandra Laignel-Lavastine are in fond despre romani, aceia care stiu din amintirile de familie ca erau romani si inainte de 1800, o atitudine la fel de dispretuitoare ca si a sionistilor fata de arabii din Palestina. Este dreptul ei, desi desconsiderarea culturii romanesti de catre Alexandra LaignelLavastine nu-i altceva decat o forma complexa de rasism. Diavolul se ascunde in detalii, poate ca in acest sens sintem noi romanii diabolici. Un detaliu, pe care intelectualii curentului neogherist il uita, s-ar referi la necesitatea explicitarii si explicarii, in textul cartii doamnei Alexandra Laignel-Lavastine, unui cuvant nume propriu intrebuintat in chiar titlul cartii : Eliade. Nu, doamna Alexandra Laignel-Lavastine prefera sa-si mentina cititorii intr-o ignorantza totala asupra semnificatiei romanesti a acestui cuvant, daca nu cumva ignorantza apartine autoarei. Ceea ce eu nu cred. Este vorba pur si simplu despre faptul ca scriitoarea, despre care banuiesc ca-i mereu in cautarea obiectivitatii, - " obiectivitate" si " politiceste corect" sunt totusi principii ce se exclud reciproc-, s-a lasat pana la urma furata de latura tendentioasa a curentului gherist. Lucrarea " Cioran,

Eliade, Ionesco : loubli du fascisme" nu poate sa fie citata credibil decat ca un exemplu de ieremiada moderna indreptata impotriva unei renasteri culturale. Nici Ivan Efremov nu credea in ieremiade, ci doar in Renastere si Ecumenie. Din timpul Renasterii saitice, intra in paginile romanului " Frontiera Ecumeniei " un beril cu incrustatii, extras din Africa de Sud, gasit intr-un gorgan scitic de pe istmul balticopontic, si-nfatisat lumii moderne intr-un celebru muzeu din Sankt Petersburg : " Din cea de a treia vitrina straluci deodata inaintea ochilor fetei o gema, atat de viu si de minunat colorata in verdealbastrui, incat facea impresia ca-si iradiaza propria lumina. Fata isi duse insotitorul intr-acolo. Pe un plan inclinat acoperit de catifea argintie se odihnea o piatra neteda, cu marginile rotunjite, deosebit de curata si de transparenta. Culoarea ei sclipitoare, verde-albastruie, era neinchipuit de vie, luminoasa si profunda, iar in stralucirile ei avea nuantele calde ale vinului limpede intr-o carafa de cristal. Pe luciul neted, bine slefuit, se vedeau figuri de oameni, gravate in claritatea detaliilor de mana unui mare artist. Culoarea, sclipirea si transparenta luminoasa a pietrei erau izbitoare in mijlocul austeritatii posomorate a salii si sub reflexul spalacit al cerului de toamna. " Era insasi imaginea Renasterii saitice transportata la Sankt Petersburg, intr-un magnific palat de pe cheiul Nevei. " Berilul e un mineral foarte dur, le explica profesorul. Ca sa tai in el imagini atat de fine, trebuie sa ai un diamant iar maestrii elini nu aveau diamante. " Nu era unica enigma din roman. Fratii Strugatski au incercat sa o dezlege, cred ca au rezolvat-o, si apoi au folosit-o in Golconda uranica din " Tara norilor purpurii ". Unul dintre oamenii cu figura gravata pe gema de beril verde-albastruie era un negru, pe care Efremov il " reinvie " in " Frontiera Ecumeniei " sub chipul personajului

Chidogo, daruit cu talentul de a sculpta, le fel ca si grecul Pandion, de asemenea infatisat pe piatra tare. Si-n " Nebuloasa din Andromeda ", un personaj principal este negrul cu vaste cunostinte astronomice " antice ", adica din secolul XX, si cu profunde simtaminte romantice, Mwen Mass. Intrucat aceste prezente africane pareau foarte singularizate, aflandu-se printre tipuri de " caucazieni " majoritari, m-am gandit ca inspiratia lui Efremov pentru crearea personajelor africane vine de la acel fondator Annibal din istoria literaturii ruse, sclavul negru adus la Sankt Petersburg si innobilat de Petru cel Mare. Se spune ca " nubianul " ar fi fost strabunicul marelui poet romantic rus Aleksandr Pushkin ; de la aceeasi ascendenta neagra se reclama si poeta simbolista rusa Lidiia Zinovieva-Annibal. Nu stiu in cate carti rusesti se afla informatii despre renasterea saitica, dar gasesc ca este uluitoare aceasta intelligentsia rusa ! In copilaria dintr-o Romanie ocupata de trupe sovietice, citeam carti scrise in URSS. Actiunea uneia dintre ele se plasa in Kaliningradul ocupat, fostul Konigsberg din Prusia Orientala. Atunci am aflat prima oara despre chihlimbarul de la Marea Baltica ; despre Kant si prezenta lui in vechea viata citadina, pe care ocupantii vroiau sa o reaminteasca in permanenta ! De altminteri, tot atunci, Octavian Goga era studiat la Chisinau, dar interzis in Bucuresti ! In alta carte, zugravind calatoria initiatica a unor copii sovietici prin vasta " padure ruseasca ", era pus un accent deosebit pe o heraldica particulara : doua sageti incrucisate pe un scut. Repetarea insistenta a simbolului era un indiciu despre importanta lui, desi, din evidente motive de cenzura, autorul nu-i explicita semnificatia. Era insemnul zeitei din Sais, despre care Herodot ne invata ca a fost imprumutata de greci, sub numele Atena. Zeita elina a intelepciunii este poate amintirea cea mai vie

care ne-a ramas din Renasterea saitica. III. Despre sci-fi-ul ca parte a romantismului, Ivan Efremov scria : " O abundenta de putere fizica si spirituala genereaza in sufletul fiecarei fiinte umane o sete de noutate si evolutie. Un asemenea om va deveni intr-adevar stapanul propriului viitor : El va descoperi marile mistere ale timpului si spatiului. " Nu-i tema romantica imprumutata de un autor din spatiul discursului rusesc de la scriitorii germani ? Stim ca-n interpretarea romantica germana, influentata de filosofia lui Immanuel Kant, " descoperirea marilor mistere ale spatiului si timpului " se referea la intelegerea fiintei. " Oamenii nascuti sa faptuiasca, sa actioneze, nu purced niciodata prea de timpuriu la a cerceta si insufleti ei insisi totul ", afirma Novalis in romanul " Heinrich von Ofterdingen ". Cand se redefineste pragmatic discursul ca " Rezultat ", actul gandirii devine gestica a cautarii experimentale, si constiinta-i fundamental perceputa ca actiune. Daca Eul nu-i " substanta interna particulara ", ci mod de miscare, atunci " modul de miscare " stiintifico-fantastic al lui Ivan Efremov se inscrie in romantismul total, literatura lui Efremov fiind construita in acord cu principiile " Idealismului magic ". Chiar si "Tumannost' Andromedy", " Nebuloasa din Andromeda ", nu-i in fond decat alta interpretare a " Imnelor noptii ". In romanul " Nebuloasa din Andromeda ", precum in celebrul angajament al presedintelui J.-F. Kennedy : " to put a man on the Moon " se-ntalneste nucleul cuvantului in favoarea Noii Frontiere Spatiale a Umanitatii, sau a Frontierei expansive a Ecumeniei, folosind formularea ortodoxa introdusa de Ivan Efremov in S.F.

ul rusesc. Ideea Marelui Cerc, de care se ride ideologic atat de mult acum, fiind numita " SETI-communism ", vine din traditia spirituala numita Hermes Trismegistos si ea este legata de postularea existentei unei " coerente cosmice. " Comunicarea armonioasa intre civilizatiile astrale multiple, faimoasa problema CETI-SETI (Cautarea ExtraTerestrilor Inteligenti-Search for ExtraTerrestrial Intelligences), era poate prefigurata de " futurologia " lui Novalis cand scria : " harmonische Zusammenhang ist nicht, aber er soll seyn ". Sa observam ca inca nu fusese postulat " principiul antropic ", ce arunca serioase indoieli asupra posibilitatii existentei altor civilizatii in spatiul extraterestru, intrucat universul cosmic e atat de mare nu pentru a-ngadui fiintarea lor, ci pentru a proteja fiinta noatra. In " Nebuloasa din Andromeda ", impresiile de navigator pe o nava marina ii vor servi lui Efremov pentru a infatisa cabina de comanda a navei angajate intr-un voiaj astral : " La lumina opalescenta rasfranta de plafon, cadranele aparatelor parea o galerie de portrete : cele rotunde aveau un aer malitios, cele ovale, culcate pe lat, zambeau parca, sfidatoare si satisfacute de ele insele ; cele patrate incremenisera in siguranta lor obtuza. Luminitele viorii, albastre, portocalii si verzi care licareau in interior accentuau aceasta impresie. " (Traducere de Tatiana Berindei si Adrian Rogoz). Textul exceptional al " Nebuloasei din Andromeda ", pe care-l furnizeaza Adrian Rogoz in Limba Romana, nu-i propriu-zis o talmacire. De altfel Adrian Rogoz imi marturisea ca nici macar nu stia ruseste ! S-a marginit a interpreta in limba romana o traducere bruta din limba rusa ce i-a fost furnizata de un translator platit. O interpretare in care a utilizat canoanele Limbii Romane invatate de la Ion Barbu. Acel text din care iradiaza o

lumina produsa de o savanta alegere a locului cuvintelor, alegeri ce induc impresia unei continue polarizari si depolarizari care genereaza fenomene optice intr-un dielectric translucid traversat de electroni relativisti, apartine Limbii Romane. Dificultatea identificarii surselor unor idei si revelarii influentelor este o chestiune comun intalnita in studiile asupra autorilor romantici, si poate fi extinsa la autorii de science-fiction. La fel ca in " Iliada " si " Odiseea ", si in paginile utopiei semnate de Ivan Efremov pot fi identificate mai peste tot " izvoarele " primordiale, mitologia greceasca, impreuna cu astronomia antica, preluata si transmisa pana la noi prin marea cultura mutazilita. Denumirile arabe ale " locatiilor " ceresti abunda in carte. Lumile " Nebuloasei din Andromeda " sunt legate intre ele prin fagasul unui Eridan artificial, fluviul ceresc cu debit controlat sezonier, intr-un calendar al comunicarii, prin acumulari de energie in fiecare civilizatie siderala. Unde se desfasoara Experimentul proiectat de fizicianul Renn Bose (numele real al unui mare fizician din Bangladesh ; Stanislav Lem va prelua tehnica onomastica a lui Efremov, botezand Kelvin unul din caracterele prezente in romanul " Solaris " ; la Hollywood, rolul lui Kelvin va fi interpretat de George Clooney) spre dominarea spatiului si timpului ? In Tibetul pamantean, unde multi scriitori au plasat Shangri-la, mitic taram al " tineretii fara batrinete ", acolo timpul nu brazdeaza fiintarea biologica. Cum se desfasoara experimentul ? Ne amintim un pasaj din " Heinrich von Ofterdingen " al lui Novalis : " Susurand, Eridanul se revarsa din tavan ", plafonul incaperii unde se afla cercetatorul Mwen Mass se deschide pentru fluidul realitatii altei lumi stelare. Si suflarea lui Poe este perceptibila in " Nebuloasa din Andromeda ". Comunicarea conducea, in textul lui Efremov, pana la o exoplaneta foarte

indepartata si incantator de telurica, sau de marina ? iar cercetatorul prins intr-un " all the night-tide " energetic si informational descopera un " Regat de la marginea marii ". Influenta versurilor lui Edgar Allan Poe, cel mai cunoscut dintre discipolii americani ai lui Novalis, asupra textului " Nebuloasei din Andromeda " mi se pare acolo evidenta : " It was many and many a year ago, In a kingdom by the sea, That a maiden there lived whom you may know By the name of Annabel Lee ; And this maiden she lived with no other thought Than to love and be loved by me. ............................................................................. For the moon never beams without bringing me dreams Of the beautiful Annabel Lee ; And the stars never rise but I feel the bright eyes Of the beautiful Annabel Lee ". Exista multe traduceri diferite, multe din ele aproape la fel de frumoase, ale poeziei lui Poe in limba rusa. In unele variante, grupul cuvintelelor englezesti "kingdom by the sea" s-a tradus, intr-adevar, prin " corolevstve za okeanom ", ori chiar, supralicitand putin stihul, " primorscom tihom corolevstve ", " linistitul regat de pe litoral ". Insa exista si o versiune, ce cred ca l-a influentat pe Efremov, unde sintagma s-a transformat intr-o expresie care pe romaneste inseamna ad litteram : " la capatul lumii ". Nu era acela un mesaj venind chiar de la capatul lumii ? " Pierzandu-si cunostinta, africanul simti cum o putere totodata irezistibila si dulce il insfaca, il inconvoaie, il invarteste ca rotorul unei turbine cu turatie mare si, in sfarsit, il turteste de ceva tare. " Ideea va fi preluata si prelucrata de fratii Strugatski, dand patentul

invizibilei " masini de tocat carne ". Stelarul " Regat de la marginea marii " si cartea lui Efremov sunt locuite de femei frumoase. La ilustrarea foiletoanelor " Nebuloasei din Andromeda " in limba romana, se pare ca Adrian Rogoz n-a intalnit nici un fel de limitari printre excelentii graficieni de la Casa Scanteii. Ilustratorii sovietici ai volumului " Nebuloasa din Andromeda " intalneau si ei ocazia depasirii canoanelor artei grafice a realismului socialist. Atunci s-a petrecut un episod amuzant, pe care il povesteste Ivan Efremov : " Cand a trebuit sa ilustrez acest capitol din "Tumannost' Andromedy", am constatat ca artistii grafici pur si simplu nu mai stiau sa picteze femei frumoase ! Am inceput atunci sa alcatuiesc un album cu taieturi din reviste infatisand fotografii ale unor femei care erau literalmente foarte frumoase ! " Excerptul este din interviul acordat pe 24 noiembrie 1970, inainte de aparitia romanului " Thais din Atena ". Ma mai intreb cum ar fi aratat filmul lui Oliver Stone despre " Alexander the Great ", daca marele cineast de la Hollywood s-ar fi inspirat pentru script din romanul " Thais din Atena ", unde-i sugerat alt chip al comandantului antic, iar comportamentul lui Alexandru cel Mare e ghidat de alte motivatii. Insa aici am pasi pe taramul psihologiei, ce se afla dincolo de mitologia filmului. IV. " Cineva poate fi un matematician de maxima importanta, fara a fi capabil sa calculeze. Dupa cum e perfect posibil ca o persoana sa arate mari performante la calcul, fara sa posede cea mai mica idee despre matematici ", zicea Novalis, iar aforismul lui Georg Cantor : " Esenta matematicii se afla in libertatea ei " il completeaza. Novalis, care se percepea in primul rand ca om de stiinta, purcedea la o reinterpretare romantica a conceptelor

atunci cand introducea operatia mentala de "Potensierung ". O asemenea potentare reciproca a conceptelor e prezenta si in sugestia lui Efremov despre " Calculul cohlear " ca ansatz folosit sa masoare parcursul pe " spirala cunoasterii " intr-o " matematica a evolutiei ". Fara a fi un matematician, in " Nebuloasa din Andromeda " Efremov propunea acest nou capitol de matematica aplicata la evolutia informatiei. Bineinteles, la ora actuala, matematica si informatica sunt intim conectate, insa conexiunea de acum nu creeaza matematica informatiei cu semnificatie, ci matematica informatiei ce masoara " gradul de ignoranta ". In timpurile foarte apropiate de noi si cu o matematica mult mai eficienta decat " calculul " nou pentru care depunea marturie Ivan Antipovici Efremov, Ren Thom a subliniat esecul stiintelor pozitive de a intelege evolutia, inclusiv evolutia informatiei cu semnificatie. " Calculul cohlear " al lui Ivan Efremov e poate un concept anticipativ privind controlul obiectiv al spatiului informational, supus numai unui control sintactic pana acum, nu si unui control semantic real, care sa nu fie altceva decat o forma deghizata de cenzura. Cuvantul " cohlear " aminteste spirala. S-ar putea crede ca este " spirala lui Lenin ", unde fiecare bucla ori " cerc " al spiralei corespundea, in " dialectica marxista ", nu-i asa ? unui " sistem filosofic ". Privind spectacolul oferit de retorica ideologica a secolului al XIX-lea, cu jocul vanitatii si vacuitatii doctrinelor, Nietzsche exclama : " Dumnezeu a murit " !, negand astfel ca vreun sistem filosofic ar putea construi si constitui o reprezentare pentru Absolut. Romanticii grupului de la Jena stiau si ei ca reprezentarea completa a Realitatii printr-un " sistem filosofic " e imposibila, intre Nietzsche si ei distanta nu-i atat de vasta pe cat se postuleaza. In secolul XVIII, " Les Philosophes " ofereau alternativa cea mai eficienta la " Systme ", anume "

lEncyclopdie ", cuprinzand si articole esentiale despre o stiinta pozitiva dezvoltata in fond din teologia negativa. Insa romantismul deschidea o cale pozitiva spre " Eul absolut ". Acel " Eu " statuat ca neconditionat. Repet truismul ca fiinta umana individuala, ancorata in finalitatea propriei perspective, nu-i in stare sa acceseze reflexiv " Punctul de vedere al Divinitatii ". Prin reflectie pura n-ajungem la cunoasterea " primordialului fundament " ; reflectia, fiind numai o reflectie, este incapabila sa isi desluseasca propria baza. Din aceasta cauza, stiinta moderna nu poate afirma nimic despre Absolut ori despre Dumnezeu. Noutatea romantismului in istoria culturii este aceea ca el releva importanta " simtamintului " care precede reflectia. Astfel, pe calea reflectiei asupra ceea ce ne este dat in " simtaminte ", omul poate reconstrui logic necesitatea fundatiilor absolute. In simtamantul romantic se produce o miscare de la neconditionat la conditionat si astfel ar fi revelata Fiinta Absoluta. Sugestia cohleara a lui Efremov este un imprumut din " ideologia " lui Zamyatin. Spirala lui Zamyatin n- are nimic in comun cu spirala lui Lenin. De fapt Zamyatin l-a satirizat pe Lenin in fabule anti-bolshevice publicate pe parcursul anului 1918 in ziarul socialist-revolutionarilor rusi. Stiutul duh razbunator al lui Lenin nu s-a manifestat si impotriva lui Zamyatin, pentru ca acesta urma sa-i faciliteze intalnirea cu scriitorul englez Herbert.G. Wells la Moscova. Evguenii Zamyatin, ortodox prin educatia din familie, reia tema bizantina a paralelei sau oglinzii intre imparatia cereasca si aceea pamanteasca. In fond, o tema perena a intelegerii absolutului, a surselor si legitimarii absolute a puterii, precum si a cunoasterii totale a lumii in care traim. " Literatura adevarata nu-i creata de functionari eficienti si demni de increderea statului, ci de nebuni melancolici, de visatori, de

sihastri, eretici, rebeli, chiar si de sceptici ", scria Zamyatin. Britanicul H.G. Wells era un asemenea sceptic : el n-ar fi reusit sa creada intr-un Dumnezeu infinit. Dogmatica " Dumnezeului finit " al lui Herbert.G. Wells il stimuleaza pe rusul Evguenii Zamyatin sa reflecteze asupra unei probleme cu solutie imposibila. Nu aceea privind circumscrierea " absolutului cunoasterii ". Ci la trasarea unui itinerar, a unei " traiectorii " pentru parcurgerea absolutului puterii : " Cercul arid, trasat cu compasul, al socialismului, limitat de pamant, si hiperbola religiei, extinzandu-se la infinit cele doua figuri sunt atat de diferite, atat de incompatibile. Dar H.G. Wells a reusit sa invinga cercul, sa il deformeze intr-o hiperbola, cu o parte sprijinindu-se pe pamant, mai exact pe stiinta si pozitivism, in timp ce partea cealalta se pierde in cer. " Ivan Efremov foloseste imaginea ca " procedeu didactic " in scoala din Irlanda utopiei terestre zugravite in " Nebuloasa din Andromeda ". De ce alegerea Irlandei pentru locatia scolii " paideice " intr-acea utopie ruseasca din 1957 ? Aluzia la calugarii irlandezi ce mai pastrau stiinta in Evul Mediu european, la Alcuin si la " Renasterea carolingiana " mi se pare aici evidenta. Ideea lui Zamyatin, o idee ruseasca si revolutionara, despre functia augmentativa a hiperbolei, traiectorie care permite invingerea marginirii si ingaduie extensia nelimitata, va fi intrebuintata si de Alexei Tolstoi in romanul " Hiperboloidul inginerului Garin ". Raza de lumina concentrata ce irumpe din " hiperboloid " ca o " raza a mortii ", nu-i atat prefigurarea principiului laserului, cat specularea efectelor rezultand din incalcarea principiului Lagrange- Helmholtz pentru fasciculele de lumina. In " Corabiile astrale ", Ivan Efremov sugera ca acea " raza a mortii " a fost scaparata de " altii ", extrateretri ajunsi, mai curand intamplator decat premeditat, pe Pamant. Tema aceasta va

fi apoi magnific explorata artistic de fratii Strugatski si de cineastul Andrei Tarkovski ; iar daca James Cameron a cheltuit la Hollywood cateva zeci de milioane de dolari, intr-adevar de dragul " artei pentru arta ", intr-un remake dupa " Solaris ", ma intreb cum ar arata un remake dupa " Calauza " ! Fara a dezvolta un " sistem ", cel mult continutul unui articol de enciclopedie, Eugen Zamyatin compara spirala ce trebuie parcursa pentru sesizarea mesajului artei cu spirala scarii de inaltare in turnul Babel. O imagine biblica, este adevarat, dar cu un corespondent real in scara externa a zigguratului pe care magul caldeean urca spre acea stare de maretie oferita omului, oricat de simplu, de contemplarea astrelor, contemplare pe care Spinoza, filosoful sarac, slefuitorul de lentile pentru lunete, o punea mai presus de orice alt sentiment. Plina de speranta pentru noi, aceasta convergenta a simtamintului intre " noul evreu " Spinoza, in realitate urmas de berber convertit, si magul caldeean ! Vechiul mag, pe langa simtamintul inaltator al observatiei astronomice, sa vezi fazele planetei Venus cu ochiul liber !, era preocupat si de ghicirea astrologica a destinului regelui, al dinastiei, al puterii lumesti, in fond a destinului civilizatiei pe Pamant. Pentru noi, romani crestini, ce traim sub semnul spiritual al " Luceafarului ", magii sunt importanti in sensul logicii, si al revelarii complete a surselor credintei noastre religioase. Sa ne referim, intr-o primordialitate dictata de cronologie si nu de ponderea importantei, la o " logica a Luceafarului ". Stim ca o propozitie-i tautologica atunci cand termenii ei se repeta : A = A ; goala de orice import cognitiv, "triviala", ni se spune, in sensul pur logic al cuvantului. Doar o singura propozitie face exceptie de la aceasta regula : "Luceafarul este Luceafarul". E prezenta aici o legatura cu vechea

terminologie astronomica romaneasca, unde "Luceafarul" este "planeta Venus" ori "Steaua Ciobanului". In cantul colindelor sau cu amintirea lor traim adevarat oricare zi din calendar. Si noi stim : "Ciobanii" sunt "Magii de la rasarit", ori "Caldeenii", care vin mereu spre noi din " Orientul metafizic " al lui Novalis. Neamul magilor antici exista si acum, in Irakul actual. Stramosii lor sunt cei care au demonstrat prima oara in istoria umanitatii ca Luceafarul de Seara e totuna cu Luceafarul de Dimineata. Poporul "cititorilor in stele", a caror esentiala miscare ce favoriza gandirea inalta era ascensiunea pe spirala zigguratului, devenea in chiar prima zi a erei noastre, prin emisari trimisi sa vada miracolul din iesle, cel dintai neam crestinat pe acest Pamant, cel mai vechi popor al Crestinatatii. Acea tema biblica de esenta, amintirea " celor mai vechi timpuri ale omenirii ", ne conduce, imediat dupa " gradina pierduta, Edenul ", in Ur si Caldeea. " Iudeo-crestinismul ", prin exclusivismul snob ce-l instaureaza in " civilizatie ", ii uita. Absenta unor parti ale intregului in modelul cultural dominator impiedica inchegarea unitatii in lumea de azi. Spirala lui Zamyatin este si o razvratire impotriva ideologiei iudeo-crestine inventate dupa 1800, " cea mai periculoasa dintre himere ", ideologie suta la suta eficienta prin care poate fi conturnat inconsistentul aforism enuntat de presedintele nordamerican Abraham Lincoln : " Nu poti pacali o multime de oameni indefinit de mult timp ". Ideologia iudeo-crestina ne demonstreaza ca se poate. Iar in Romania, dupa 1989, am putut vedea camuflajul si adaptabilitatea predatorului perfect in saltul elastic de felina cu noua vieti din nisa ideologiei comuniste in nisa ideologiei iudeo-crestine. Traim insa intr-un timp postmodernist, cand ideologiile-deseu trebuiesc aruncate la gunoi.

V. Din Brown Alumni Magazine ONLINE, numarul din July/August 2002, articolul Iuliei Chernova : " How science fiction helped topple the Soviet regime " ne informeaza ca Alexander Levitsky este un profesor la Brown University ce poate invoca in biografia lui, si orice om de buna credinta va ramane uluit, un capitol de istorie personala in inimitabilul stil Rambo. Douazeci dintre rudele sale au fost ucise de Stalin. Deci o familie persecutata de regimul sovietic. Totusi, Alexander Levitsky este un rus care si-a petrect copilaria in Cehoslovacia. Deci o familie favorizata de regimul sovietic. Este minunata viata cand traiesti cu sentimentul certitudinii ca " acolo, sus ", " Cineva " te-a ales sa te protejeze si sa te iubeasca ! Desi viata la Praga era mai buna decat la Moscova, in 1964, la implinirea varstei de saptesprezece ani, Alexander Levitsky hotaraste sa plece in Occidentul fabulos, deschis tuturor posibilitatilor. Traverseaza ilegal frontierele lagarului socialist, pana ajunge in Italia. Peste patru luni va debarca in Statele Unite ale Americii ; va urmari prelegeri si seminarii la University of Minnesota, unde castiga diplome ce ii dovedesc specializarile in patru discipline academice. In cursul de literatura rusa al lui Alexander Levitsky de la Brown University se combina, mai mult ori mai putin armonios, povestile populare rusesti, literatura simbolista rusa si " naucinofantastika ", adica S.F. ul rusesc. Insa despre " Nebuloasa din Andromeda ", Alexander Levitsky exprima o judecata extrem de severa : " A bad book ", " O carte rea ". De ce asprele vorbe ? In vreme ce Isaac Asimov era obligat sa ascunda simpatiile marxiste in ungherele cele mai ascunse ale seriei " Foundation ", scriitorii sovietici erau obligati sa promoveze ideile socialiste in opera lor. Asa ca, pentru a trece de cenzura regimului, Ivan Efremov ar fi

inserat in textul cartii o propozitie propagandistica despre persistenta comunismului o mie de ani in viitor (de altminteri Will Durant, in " Story of Civilization ", descoperea milenii de comunism si in trecut !). Totusi, randurile acelea, pentru care Alexander Levitsky il judeca pe Ivan Efremov dupa atatea decenii, se pare ca nu au fost suficiente. Traducatorul si redactorul primei editii in limba romana a " Nebuloasei din Andromeda ", Adrian Rogoz, care substituind vinului rosu cafeaua neagra devenea un interlocutor la fel de fascinant ca Fernando Arrabal, imi povestea ca primise o scrisoare personala de la Ivan Efremov, unde autorul rus regreta scrierea romanului. Bineinteles, Efremov stia ca scrisoarea va fi citita si de altii inainte de a-i parveni destinatarului roman. Din aceasta cauza, Efremov isi alcatuise epistola astfel incat rezumatul sa sune precum faimosul paragraf de pocainta din " Anthem " : " Este un pacat sa scrii asa. Este un pacat sa gandesti cuvinte pe care altii nu le-au gandit si sa le pui pe hartie. " Dupa aparitia cartii, presiunile politice asupra lui au fost extraordinare. Insusi primul cosmonaut, Gagarin, nume de print insa doar un mujic fiziceste plasat pe orbita, s-a raliat comandamentelor partinice de discreditare a lui Ivan Efremov. Ulterior, imi amintesc, in revista romaneasca " Stiinta si Tehnica " a fost publicata traducerea autocriticii lui Ivan Efremov, caci Adrian Rogoz a refuzat sa publice randurile acelea de auto-blamare in paginile " Colectiei de povestiri stiintifico-fantastice ", ce a ramas pana la capat invitatia la realizarea unui proiect anticipativ, " fictionist ", in limba romana. Marturisesc ca am aflat prima oara despre " clopotul lui Gauss " citind o povestire din colectia lui Rogoz. Realizez totusi ca Adrian Rogoz nu a intentionat vreodata sa faca din CPSF un alfabetar stiintific, un fel de proiect enciclopedist romantic

precum " Das Allgemeine Brouillon ", masivul corp de excerpte si comentarii alcatuit de Novalis. Desi erau tiparite pe aceeasi hartie proasta de ziar ca Scanteia, in lipsa unui corpus discursiv romanesc in anii aceia, n-am fost poate singurul dintre romani ce ar fi dorit sa consulte CPSF ca pe un Alfabetar stiintific pe teme precum : matematicile, teoria informatiei, epistemologia, chimia, fizica, mineralogia, medicina, psihologia, sociologia, filosofia morala, istoria, politica, poetica, muzica, estetica, chiar heraldica si sistemele monetare ! Certamente Adrian Rogoz n-ar fi acceptat sa transforme CPSF in alfabetarul stiintific dorit de mine. Din cate am inteles de la Adran Rogoz, consultantul stiintific in crearea versiunii romanesti a " Nebuloasei din Andromeda " ar fi fost fizicianul Ion Manzatu, candidat prezidential la alegerile romanesti din 1992. Cat de bune consilii a dat ? Iata o mostra. In roman scrie : " Erg Noor explica pe scurt principiul saltului distructiv ce ameninta materia cand viteza ei de deplasare se apropie de aceea a luminii. " Erg Noor, personaj botezat prin alierea unui cuvant grecesc evocand exergia cu unul arab evocand lumina, era capitanul astronavei Tantra ; numele dat de Efremov capitanului calauzitor si salvator ar putea insemna " lumina dinamica ". Nota de la subsolul paginii, semnata n.r., anonima nota a redactiei, dar banuiesc ca acolo se ascundea Ion Manzatu, " lamureste " : " E vorba de saltul de la materia sub forma de masa inerta, adica cu masa de repaus deosebita de zero, la forma de energie a carei masa de repaus e zero. " " Somnul ratiunii naste monstri ". In epoca moderna, numele monstrului este " Doctor Strangelove ", fiul spiritual direct al lui Albert Einstein. Experimentele sale nucleare au distrus planeta Zirda. Imaginea unei planete cu viata omorata pe care o construieste Efremov pare imprumutata din versul lui Vergilius :

" Lethaeo perfusa papavera somno ", " Mac stropit cu somn letaic " : " O pala de lumina vie matura tenebrele, si Tantra iesi pe partea luminata a planetei. Dar sub ea se asternea si acum un val negru, catifelat. Fotografiile marite aratara un covor des de flori ce semanau cu macii negri de pe Pamant. Campurile de maci negri se intindeau pe distante de mii de kilometri, inlocuind orice alta vegetatie... " Doar pe Pamant, faptele doctorului Strangelove sunt glorificate. Sa prezinti in Smithsonian Museum drept o " victorie a democratiei " avionul Enola Gay care a lansat bomba atomica nu peste Sodoma ori Gomora, ci peste orasul crestin Hiroshima, nu-i doar sfidare la adresa bunului simt, ci chiar la adresa vietii pe Pamant ! Ivan Efremov da in romanul " Nebuloasa din Andromeda " o multime de amanunte care permit identificarea astrului " rosu ca sangele " orbitat de planeta Zirda cu " Steaua lui Barnard " : " A 37-a expeditie astrala avea drept tinta sa ajunga in sistemul planetar al unei stele din constelatia Ophiucus. " Descoperita in anul 1916 de astronomul american autodidact Edward E. Barnard, aceasta-i o mica stea de culoare rosie, catalogata si ca " Munich 15 040 " sau " LFT 1 385 ", avand miscarea cea mai rapida pe fundalul de scena cereasca oferit de " astrele fixe ". Steaua lui Barnard se misca repede in coordonata unghiulara : un grad parcurs pe bolta cereasca, spre nord, la fiecare 350 de ani. Daca acum se afla, precum " Zirda ", planeta fictiva a lui Efremov, la sase ani-lumina de Pamant, peste 8 000 de ani ea va ajunge la mai putin de 4 ani-lumina de Pamant, deci o miscare in coordonata radiala. Adevarata comportare de astronava ce avanseaza cu viteza de un sfert de an-lumina pe mileniu ! Deja in 1934, Jack Williamson, nascut in 1908, demiurgul infricosatorilor " medusani " din opera spatiala " The Legion of Space ", o numea " steaua galopanta ". Este foarte

plauzibil ca rusul Efremov sa fi preluat ideea unei planete locuite in jurul stelei lui Barnard de la Jack Williamson, autor american ce inregistreaza o lista de carti scrise in noua decenii. Exista acum mijloace tehnice de a verifica existenta vreunei planete reale acolo ? Cu mai bine de un deceniu, astronomul Peter van de Kamp anuntase descoperirea unei planete o data si jumatate cat Jupiter, orbitand astrul central la o distanta quadrupla celei a Pamantului fata de Soare. Totusi observatiile foarte insistente efectuate cu telescopul spatial Hubble n-au revelat corpuri planetare langa marunta stea din Ophiucus, o " pitica rosie " cu temperatura de 3 200 K, luminozitatea numai 0,04 procente din luminozitatea Soarelui, cantarind 16 procente din masa Soarelui, masurand un diametru egal cu o sesime din diametrul solar, si descoperita in primul razboi mondial de E.E. Barnard. VI. Scriitorii rusi de science-fiction, daca ar fi sa-l credem, si de ce nu ? pe Ilya Varshaski, au fost favorizati de un privilegiu al destinului : In viata lor a intrat, la fel ca norocul ultim si nesperat, o femeie tinara, frumoasa, inteligenta, capabila sa-i vada asa cum erau ei in realitate, ca pe niste oameni depasind conditia mediocritatii, evident niste " ratati " in acord cu toate regulile societale curente ale " succesului in viata ", dar niste ratati care trebuiesc judecati dupa alte standarde. Poate pentru a proteja femeia iubita, Efremov incearca sa se " reabiliteze ", intr-un fel, dupa " Nebuloasa din Andromeda ", in ochii partidului si ai observatorilor vigilenti ai KGB-ului, scriind in 1958, deci imediat dupa " Nebuloasa din Andromeda ", o replica la povestirea sci-fi din 1945 a lui Murray Leinster : " First Contact ". Unde Leinster descria intalnirea intre doua nave spatiale : una pamanteana, cu echipaj uman, cealalta nu doar extra-terestra, ci si cu un echipaj

complet " alien ", in care masinariile sunt comandate de fiintele apartinand altei lumi, fiinte categoric inteligente, in sensul ca pot rezolva cu succes o multime de probleme dificile, dar care-s inzestrate cu alta categorie de " Euri ". Raspunsul lui Ivan Efremov se afla in nuvela " Cor Serpentis ". In perioada de dupa publicarea nuvelei, s-au petrecut cateva evenimente tragice, desfasurate cu obturarea dubioasa a liniaritatii evidente si inexorabile a tragediei. Un eveniment tragic in istoria SUA a fost uciderea presedintelui JFK, ce pacatuise capital atunci cand platise echipei germane de la Peenemnde pretul unui " round -trip ticket to the Moon " pentru voiajul primului american pe Luna ! Dupa cum, in istoria efortului sovietic de cucerire a spatiului, tragedie a fost omorarea proiectantului-sef, " glavnyi konstruktor " Koroliov, ce nume regal ! de un " complot al halatelor albe ". Fara uciderea lui Koroliov, primul om pe Luna ar fi fost rus. Ivan Efremov, care il cunostea pe Koroliov, afirma in " Cor Serpentis " ca numai un regim societal tinand de SETIcomunism ar putea crea noosfera expansiva. Geniul elibereaza, iar orice scriere a lui Efremov ne demonstreaza aceasta. Cor Serpentis era si inca este o stea portocalie de magnitudinea stelara a treia, careia astronomii arabi, mostenitorii unei traditii mesopotamieme, ii spuneau " Poarta Pamantului ". In prima carte a poemului sau despre muncile pamantului, " Georgicele ", Vergilius numeste steaua " Lucidus Anguis " : " Praeterea tam sunt Arcturi sidera nobis/205 Haedorumque dies servandi et lucidus Anguis,/quam quibus in patriam ventosa per aequora vectis/pontus et ostriferi fauces temptantur Abydi. " Traducerea lui George Cosbuc a " Georgicelor " produce in limba romana varianta samanatorista : " De-altfel patat de folos ni-e si noua cunoaste pe unde-i/Tapul si mandrul Arctur si lucedul

Sarpe cat este/Celor ce-acasa sentorc pe-o mare cu vifor sincearca/Pontul sin stramtul Abyd vultorile-i pline de stridii. " Alta varianta de pe la aceeasi vreme apartine lui M. Strajanu. A fost publicata de editura Socec la 1904 : " Nu perdeti iar din vedere stelele cerului, Ursa/si Capriorii si Scorpionul lucios, ca saceia/cari rentorcandu-sen patria lor peste mari viforoase/trec peste Pont si stramtoarea vestita de stridii, Abydos. " Constatam ca domnul M. Strajanu, ca urmare a dispretului pentru cunostintele astronomice elementare indus in cultura romana de I.L. Caragiale, prin celebra ridiculizare a profesorului de astronomie, (Sextil Puscariu ne da mai multe detalii, aratand reactia profesorului foarte real, folosit ca model pentru Rostogan si surprins de aciditatea dialogului pe care o introducea fara vreo justificare Caragiale), a preferat sa fie " Caragiale-corect " mai curand decat " astronomic-corect ", si confunda Arcturus cu Arctos (Ursa), fara sa mai vorbim despre faptul ca Scorpionul nar putea nicicum sa fie " Lucidus Anguis ". Cartea de 224 de pagini cu " Bucolicele si Georgicele " traduse de Strajanu, pe care am gasit-o la " Aman ", bogata biblioteca publica a Olteniei, (Intrun timp cand I.L. Caragiale i-a facut pe cititorii lui sa rida copios de " pedagogul de scoala noua ", adica dascalul de astronomie, Victor Anestin, stiu sigur ! indraznea sa comande din Craiova, pe lei romanesti de aur, ultimele carti de astronomie si astrofizica ! Din pacate, acele carti n-au fost donate bibliotecii Aman, dupa moartea lui Victor Anestin, deci s-au pierdut), avea paginile de la 129 la 168 netaiate. Totusi, foile urmatoare, cu note explicative la " Georgice " alcatuite tot de Strajanu, erau taiate si pareau citite de mai multe ori. Cu cat folos ? Explicatiile lui Strajanu la versul " bis quae solem, bis frigora sensit " (in fapt Strajanu scrie : " bisquae solem, bisquae frigora sensit ") de pe linia 48 a primei

carti, desi sunt discutabile, se incadreaza totusi in subiectul cuprinzator al romantismului pentru ca ofera o lumina asupra semnificatiei numelui Novalis : " De patru ori, in loc de trei, se arau ogoarele tari, lasate pe cate un an in paragina, (novalia) : o data in septemvrie, indata dupa recolta ; a doua oara in aprilie viitor, a treia in iunie, a patra in septemvrie la semanat... Cele mai tari se arau si de cinci ori. ", adauga Strajanu, fara sa vada ca aratura din aprilie pe ogorul cu orz sau grau ar compromite radical orice sansa de a mai recolta orzul sau graul. In realitate acel " bis " vergilian se refera la caracterul araturii in agricultura mediteraneana antica, conditionata de verile aride si de plugul fara barsa si cormana. Asa ca aratura mediteraneana antica pe ogoare neirigate sau " tari ", cum le spune Strajanu, era foarte superficiala si trebuia facuta cu " bis ", sau dupa cum se pastreaza memoria araturii romane in " Plugusorul " romanesc : " In crucis si in curmezis ". Inca mai neingrijita este traducerea " comunista " a lui Vergilius, confectionata " dupa ureche " de culturnicul Lascar Sebastian si tiparita in anul 1964 de Editura Tineretului in colectia " Cele mai frumoase poezii ", cu titlul " Bucolice/Georgice ". Dupa ce ne vorbeste despre exploatarea sclavilor si rascoala lui Spartacus in prefata " Despre Virgiliu ", si pune in seama lui Vergilius versul inadvertent dar entuziast : " Fierul tare al cormanei brazdele sa le rastoarne ", desi cormana se va inventa abia in secolul VII dupa Christos ! Lascar Sebastian se opreste la linia 203, in vreme ce pasajul care ne interesa pe noi incepe cu linia 204. O traducere noua, reprezentand cu acuratete conditia limbii romane agreate la editura " Ideea Europeana " din Iasi in anul 1997, ne este oferita de domnul Nicolae Ionel : " Pe langa acestea, pe-atat ale-Arcturului astre sunt noua/Si ale Iezilor zile-a veghea, lucitorul Balaur,/Cat si acelor spre tara pe-ntinsuri

impinsi, vantuite,/Pontul si ostrifera stramtoare incearca-n Abydos. " Sa comentam ca Arcturus nu este o constelatie cu noua astre, ci un astru dintr-o constelatie, dar probabil ca si domnul Nicolae Ionel a simtit nevoia sa se supuna " principiului I. L. Caragiale " in tratarea informatiei astronomice introduse in cuvantul romanesc ; totusi, numai de dragul lui I.L. Caragiale sa traduci latinescul " nobis " prin cifra " 9 " mi se pare o exagerare nepermisa ! Iata si alternativa de exceptie a lui Teodor Naum, care se inscrie si ea, alaturi de traducerea lui Cosbuc, pe orbita rationalitatii, adica-i parte a discursului romanesc real : " Steaua Arcturului, zilele Iezilor, luciul Balaur/Fie de-asemeni luate in seama de noi si de-aceia/Care, spre tara-ndemnand, dusi de mari maturate de vanturi,/Pontu-l infrunta si strimtul Abidos cu stridii in palcuri. " Incontestabil influentat de George Cosbuc si Teodor Naum, adica foarte poetic si in acelasi timp foarte rational, e cantul vergilian pe romaneste oferit de G.I. Tohaneanu, prin editura Amarcord din Timisoara, in 1997 : " Apoi, mai trebuie sa tinem seama/De-Arctur si de-ale Iezilor soroace,/ De lucedul Balaur, tot atata/Cat de seama tin si cei de peste mare/Pe valuri furtunatice se-ndreapta/Spre tara, infruntand si Helespontul,/Singustul Abidos, bogat in stridii. " Domnul G.I. Tohaneanu depaseste complexul " Caragiale- corect " si prezinta cititorilor lamuriri ale semnificatiilor astronomice : " Iezii sunt doua stele din partea stanga a constelatiei Bouarului. Rasar la sfarsitul lunii aprilie si vestesc o perioada ploioasa. ", precum si " Balaurul sau Hidra este constelatia ce apare dupa seceris, anuntand furtunile de vara. " Este un efort demn de toata lauda. Nu as mai avea decat doua comentarii : Lumea mediteraneana nu-i caracterizata prin regimul pluvial al " furtunilor de vara ", ori regimul climatic al " ploilor de vara " ; apoi, legaturile dintre infatisarile astronomice si

procesele climatice, datand de pe vremea lui Vergilius, nu mai sunt valabile pentru epoca prezenta, din cauza fenomenului precesiei echinoctiilor. Ce inseamna, la modul numeric, precesia echinoctiilor ? Daca pe vremea lui Vergilius erau douasprezece constelatii in Zodiac, acum a aparut si cea de a treisprezecea : Ophiucus. Am vazut, in cel putin doua traduceri, " Lucidus Anguis " sau " luciul Balaur ", pentru ca mi se pare cea mai fericita formula gasita de Teodor Naum, este asociat cu drumul spre casa. La romantici, gandirea era intr-o continua cautare a " casei " si a identitatii pierdute. Daca Efremov avea in vedere semnificatia cea mai veche a stelei " Lucidus Anguis ", atunci nuvela " Cor Serpentis " inseamna si ea necontenita cautare romantica a " casei ", tot cum romanul " Nebuloasa din Andromeda " incepea cu aventura fizica si astrofizica a re-descoperirii Pamantului, a drumului spre " casa ", de astronautii epuizati dar norocosi imbarcati pe " Tantra ". In " Cor Serpentis ", Ivan Efremov isi mai pacaleste si altfel zbirii inculti, recrutati dintre mojicii adusi la putere de comunism. Sa observam ca titlul nuvelei lui Ivan Efremov, " Cor Serpentis ", putea sa se confunde intr-o serie de titluri poetice latinesti scrise de rusi ! alaturi de, indraznim sa zicem, "Me eum esse", "Tertia Vigilia", "Urbi et Orbi", ale simbolistului Valerii Briusov, ori " Cor Ardens ", numele volumului unui mare scriitor religios, filosof si poet din miscarea simbolista rusa : Viaceslav Ivanovici Ivanov. " Cor " si " Ardens " sunt cuvinte extrase dintr-o fraza scrisa in " Vulgata ", Biblia dupa care s-au crestinat si proto-romanii : " Nonne Cor nostrum Ardens erat in nobis. " Nascut la Moscova, cu studii in Germania, locuind din 1905 la Sankt Petersburg impreuna cu Lidia Zinovieva-Annibal in casa numita " Turnul ", devenita pentru

mediul simbolist petersburghez centrul cultural al orasului, Viaceslav Ivanov (1866-1949) a decedat in exil la Roma. Gandirea lui religioasa si poetica se afla sub influenta coplesitoare a lui Novalis. Prima editie a lui " Cor Ardens ", anul 1911, avea coperta desenata de Konstantin Somov, macheta se pastreaza cu sfintenie la Galeriile Tretiakov. " Cor Ardens " este si o trimitere la Novalis, despre care americanul Ralph Waldo Emerson scria : " the ardent and sainted Novalis ". " Sfantul Novalis " fiind descrierea facuta de versatilul Ludwig Tieck carel asemana cu Sfantul Ioan Evanghelistul, cel din gravurile lui Albrecht Drer. Un text semnat de Novalis, supranumit " Poetul florii albastre ", trimite la aceasta asociere : " Ai vazut minunea lumii. Atarna de tine sa devii cea mai fericita fiinta de pe lume, iar pe deasupra om vestit. Asculta cu luare aminte ceea ce iti spun : Daca in ziua de Sfantul Ioan, catre seara, ai sa vii din nou incoace, si ai sa te rogi din inima Domnului sa-ti lamureasca acest vis, atunci iti va fi harazita cea mai inalta soarta pamanteasca ; numai sa iei aminte la o floare albastra pe care ai s-o gasesti aici sus, sa o rupi si sa te lasi apoi cu umilinta in seama proniei ceresti. " (In talmacirea Vioricai Niscov). Acum imi raspund mie insumi la o nedumerire mai veche. In romanul " Jane Eyre ", prin alegerea prenumelui St. John pentru tanarul si visatorul reverend Rivers, Charlotte Bronte se referea indirect la acea portretizare a lui Novalis facuta de Ludwig Tieck. Formulele " Cor Ardens " si " Cor Serpentis " seamana atat de mult, incat poti sa juri ca apartin aceluiasi protocol lingvistic experimental. Catre alt protocol lingvistic ne trimite titlul volumului inaugural de poezie lirica al lui Viaceslav Ivanov : " Kormchiye zvezdy ", " Stele calauzitoare ", din 1903. Conotatia drumului sideral duce la alegerea titlului pentru celebra povestire

din anul 1944 a lui Efremov, " Zvezdyie korabli "- " Corabii astrale ". A carei citire, cu intelegerea protocolului asociat, a produs o impresie atat de puternica asupra unui titan al literaturii ruse, celalalt mare Tolstoi, Alexei N., incat a solicitat ceremonios o intalnire cu noul autor un om al pietrei si al cristalului, aparut pe scena S.F. de limba rusa, remarcand stilul rece si elegant al scriiturii sale : " iziashnyi, holodnyi stil ". Era si un tribut indirect platit de ultimul Tolstoi simbolistului Viaceslav Ivanov. VII. In " Heinrich von Ofterdingen ", Novalis foloseste aluziv astrul septentrional din Bootes ca nume de botez pentru o persoana : " Frumoasa fiica a lui Arctur ". Citind in tihna " Heinrich von Ofterdingen ", gasesti ca-i basmul filosofic cel mai frumos care a fost compus vreodata, si totodata legatura hipertextuala cea mai puternica intre " romanticii de la Jena si " romanticii de la Heidelberg ". Paragrafe scurte din " Heinrich von Ofterdingen " l-au influentat fara dubiu si pe J.R.R. Tolkien, ajutandu-l sa alcatuiasca lungi capitole din " Stapanul inelelor ". Ce ar insemna chiar un film intreg cu efecte speciale avand scenariul inspirat din basmul baronului von Hardenberg ? Sa citez numai o scena : " Deodata regele striga plin de bucurie : - Totul va fi bine, Fier ! Arunca-ti spada ta in lume, pentru ca ei sa afle unde se odihneste Pacea. Eroul isi smulse spada de la sold, ii indrepta varful spre cer, apoi o azvarli prin fereastra deschisa peste oras si peste marea de gheata. Spada strabatu precum o cometa vazduhul, paru apoi ca

se sfarama cu clinchet clar de braul muntilor, caci se prabusi intro ploaie de scantei sunatoare. " In Paralipomena la " Heinrich von Ofterdingen ", apare-nsemnat cuvantul izolat, pe o singura linie : " Cruciade. " Dar cate se pot spune despre cruciade si spade ! In jurul lor s-au putut naste, din fapte eroice ori din istorii inventate, cele mai neobisnuite legende. In " Talismanul ", scriitorul scotian Walter Scott descria, in Tara Sfanta din timpul Cruciadelor, un magnific turnir al Onoarei si Armelor Albe. Acolo se revela Occidentalilor neincrezatori ("Can thy weapon, my brother, sever that cushion ?" Saladin said to King Richard. "No, surely," replied the King, "no sword on earth, were it the Excalibur of King Arthur, can cut that which poses no steady resistance to the blow.") una dintre calitatile renumitelor sabii forjate la Damasc. Se crede in general ca epoca fierului aducea un imediat si sesizabil progres al lamelor taietoare fata de epoca bronzului. Dar nu este asa. Secera de bronz era superioara celei din fier. La Kadesh, trupele lui Ramses cel Mare erau inarmate cu taisuri din " bronz negru " ce aveau duritatea cutitelor de strung facute din wolfram. In Epoca fierului, mereu s-a pus problema realizarii unui otel cu duritatea bronzului negru. Insa niciodata nu s-a obtinut acelasi tip de otel. Si din cauza aceasta denumirile lor aveau tot dreptul sa fie diferite : " ukku " in sanscrita, caci se pare ca prima oara acest otel superior a fost inventat in India, " wootz ", cum au preluat englezii termenul, " bulat " in Asia Centrala, preluat de rusi ca atare. Cred ca termenul romanesc cel mai inteligibil este " otelul rece ". Sintagma evoca intotdeauna armele albe. Dincolo de intrecerea din romanul lui Walter Scott, aratand enorma diferenta intre armele din vestul Europei si cele ale Orientului Mijlociu, alte-nsusiri ale lor ne mai sunt cunoscute : Taisurile din otel de Damasc puteau sa zgarie

sticla, impactul lor rapid era capabil chiar sa taie cuie din fier fara sa toceasca lama, iar sabiile lungi, nu pumnalele ! erau curbate elastic aproape cat dublul unui unghi din varful triunghiului echilateral. Operatia forjarii si laminarii multiple desena o ghirlanda de trandafiri pe taisul armelor din otel de Damasc. Dupa trei secole, cand nimeni in lume nu mai stia secretul fabricarii acelui " otel cu trandafiri ", la 1837, intr-o Rusie ce asimilase aproape complet valorile intelectuale iluministe, insa nu si pe cele economice, cu atat mai putin Libertatea pentru toti ! Anosov reinventeaza otelul rece, zis " bulat " pe ruseste, deformarea cuvantului persan ce inseamna otel. Si astfel se forjeaza atunci, la Zlatoust, oras fondat pe frontiera geografica intre Europa si Asia, in acelasi secol cand s-a cladit si Sankt Petersburgul, o nepretuita panoplie de arme albe faimoase. Samintim ca la 1837, si poate inca o suta de ani dupa aceea pentru partea chemata Sibir, Rusia era o tara de vanatori. Intr-o familie de vanatori, cutitul din otel " bulat " era considerat un tezaur care se mostenea din tata in fiu, daca nu chiar de la strabunic la stranepot. Iosif Vissarionovich Djugashvili, ce provenea dintr-o familie de gruzini prin definitie si vinatori, un " muntean carnasier ", cum ii descria preferintele gastronomice Milovan Gilas, avea un asemenea respect pentru otelul rece, incat isi va alege numele de lupta revolutionar plecand de la radacina ruseasca a cuvantului " otel " : " Stali ". In " Stiletul " lui Rybakov, perceput de cenzura sovietica in primul moment ca un adevarat imn de slava inaltat, indirect, lui Stalin, " Stiletul " cu actiunea in cartierul moscovit Arbat, carte ce prefigura romanul anti-stalinist " Copiii din Arbat ", o poveste simpla si in acelasi timp complicata despre " otelul rece " al unui pumnal marinaresc din Rusia de dinainte de revolutie, se insinua totusi, antipartinic,

ideea ca revolutia rusa si bolshevica din 1917, printre alte " merite " in fata istoriei rusesti il detinea si pe acela de a fi pierdut secretul lui Anosov, fabricarea otelului " bulat " ! Ceea ce sporea infinit valoarea " stiletului " marinaresc, indirect Rybakov sugereaza lucrul acesta. Cum se pierduse iarasi secretul ? Prin uciderea mesterilor metalurgi si armurieri rusi care cunosteau taina otelului imitand taria fierului damaschin. Relatia acelor mesteri faurari ai armelor albe din otel rece cu aristocratia si tarul era bine cunoscuta. De aceea credinta lor fata de valorile vechi ale Marii Rusii trebuia exemplar pedepsita de Trotski si Lenin. Si au fost osanditi la pieire. Ramasesera, bineinteles, textele si retetele de fabricatie a otelului " bulat " atribuite lui P.P. Anosov. Dar se pare ca acesta strecurase intentionat inexactitati esentiale pentru a pastra secretul. Stiut numai de Maestrii adevarati ce puteau sa se inalte chiar si dintre simplii Mujici. Dar pe care nu-l puteau invata mojicii impertinenti si pagani ce au crezut mereu ca Rossiia, Rodina si Zemlia sunt totuna. Si care isi bateau joc in Bolishaia Sovietskaia Entsiklopediia, Marea Enciclopedie Sovietica, de miturile, legendele, chiar superstitiile ce au insotit mereu luciul otelului rece. In Basarabia, vanduta de Fanarul venal Gosudarului, lama otelului rece era pretuita la fel ca oriunde pe curprinsul imparatiei rusesti. Tatal meu, nascut in satul Frasin din judetul Soroca, imi povestea ca a vazut " la lucru " un asemenea otel rece, cand era copil. La virsta de cinci ani, reumatismul articular il imobilizase la pat in conditia de olog. Mama lui, pe jumatate romanca dar care vorbea in familie numai romaneste si spunea peretilor " muri ", credea in toate superstitiile fierului. Si a chemat un vraci vestit care facea " fapte ", nu vraji, cum il descria ea, folosind o sabie de otel bulat, daca nu cumva era chiar otel veritabil de Damasc. Imi amintesc ca bunica mea intrebuinta

expresia " a face comert " in sensul de " a comunica ", la fel ca si Condillac : " Puisque les hommes ne peuvent se faire des signes, quautant quils vivent ensemble, cest une consquence que le fonds de leurs ides, quand leur esprit commence a se former, est uniquement dans leur commerce rciproque ". Complicata circulatie a informatiei iluministe, pe unda purtatoare de idei mari a Limbii Ruse, pana in Romania Mare ! Vraciul chemat a sosit intr-o dupa amiaza. Purtand sabia din otel rece si un animal salbatic viu (pentru a-i proteja specia, pastrez tacere asupra numelui, spun doar ca Mihai Eminescu il amintea intr-o poezie). In esenta ei, " fapta " a fost implinita intr-un rapid ritual : Ca samuraiul manuind un Nipponto, Vraciul a taiat animalul dintr-o singura lovitura cu lama otelului rece, intr-o sectiune aproape instantanee prin axa longitudinala ; cu fiecare jumatate inca vie, in momentele urmatoare a infasurat genunchii copilului anchilozat. A doua zi, acesta alerga. Vindecarea sa venise din " implementarea " unei superstitii despre otelul rece. Se zice ca o sabie din otel rece este compusa din toate elementele pe care primele doctrine filosofice le asezau la temelia lumii : pamant, foc, vant, apa si vid. " Vidul " ar fi reprezentat prin om, insa oricare cautator al " otelului rece ", sa-i amintim pe Verhoeven, Pendray, Roselli, este animat de o trufie cel mai bine exprimata de fraza metalurgului rus Sergey Lounyov in pagina sa personala din 1998 : " Truda noastra nu-i corvoada, nici hobby, ci opera karmica ". A fost Ivan Efremov stapanit de aceeasi trufie a " operei karmice " ? Sergey Lounyov, mandru ca apartinea, prin strabunic, studentul lui Mendeleev, si prin bunica, Olga Nikolaievna Lukashevich, specialista in metalurgia nichelului, unei traditii rusesti de savanti creatori de scoala la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, marturisea ca fusese

creat spiritual de bunica lui, Olga, legata printr-o lunga prietenie cu Ivan Efremov. Din " Nebuloasa din Andromeda " il mai vedem pe Efremov interesat de tehnologia zirconiului, care acopera calupurile de uraniu imbogatit dar si nava cosmica Tantra a " celei de a 37-a expeditii siderale ". Interesul pentru metalurgie in literatura romana este unit cu interesul pentru alchimie si este exprimat cel mai bine la Vasile Lovinescu, unul dintre marii nostri intelectuali legionari. Alchimia si metalurgia erau teme prezente si la primii romantici. De la Novalis, Charlotte Bronte imprumuta sugestia metalurgica pe care o insereaza in fraza tinarului idealist St. John Rivers catre Jane Eyre, atunci cand compara firile diferite si totusi asemanatoare ale celor doi cu doua aliaje metalice : " for in your nature is an alloy as detrimental to repose as that in mine, though of a different kind." VIII. Un metal enigmatic este amintit de Ivan Efremov in romanul " Coroana neagra ". A doua parte a romanului incepe astfel : " Ianuarie. Un frig neobisnuit de aspru staruia deasupra orasului Napoli. Golful azuriu, rotunjit ca o secera, se intunecase, nori subtiri acoperisera cerul ca un giulgiu alburiu si trist. Orasul amortise, invaluit in fumul albastru al caminelor si sobelor. " Este o cheie suficienta pentru dezlegarea enigmei. Din golful Neapole, drumul pe mare duce scurt la Capri, unde-i palatul imparatului roman Tiberius. In anul 30 dupa Christos, (la a Carui nastere, se povesteste in legendele crestinilor despre Golconda pe care le stia si Efremov, ar fi fost descoperit " Muntele de lumina ", adamantul Koh-i-Noor), Tiberius primea in dar o coroana facuta dintr-un misterios metal usor si alb. Era aluminiu ! Insa aluminiul va putea fi prelucrat, prin electroliza, abia in secolul XIX, si urmatorul

imparat din istorie care s-a bucurat de posesia podoabelor din aluminiu a fost Napoleon al III-lea. Evident, dupa inventarea dinamului, deci a electricitatii ieftine, valoarea aluminiului a scazut brusc, si el a devenit un metal popular pentru obiectele de menaj. " Coroana neagra " este o trimitere la vremea cand propovaduia Domnul Iisus ? " Coroana neagra " este numele sub care a fost talmacit pe romaneste "Lezvie britvy", ad litteram " Briciuri taioase ". " Lezvie britvy " a fost tradus in engleza sub titlul " Razors edge ". Expresia conduce direct la formula " Occams razor ". La principiul reducerii numarului de cauze in explicatii. Briciul logic al calugarului franciscan Occam supranumit Doctor Invincibilis, caci de neinvins in disputele filosofice, un " dascal scolastic " ce a murit la Mnchen in timpul Marii Ciume, sfasia fantasmele " realismului " medieval si deschidea calea pentru scepticismul stiintei moderne, motiv pentru care isi merita intr-adevar supranumele de Venerabilis Inceptor. William Okham, un calugar englez, marca inceputul gandirii practice. Pentru ca vremea de pana la el fusese dominata spiritual de teologia lui Toma din Aquino (1225-1274). Ea presupunea incorporarea " universaliilor " in lume, pentru ca lumea sa existe. Acesta este " realismul " medieval. Cuvantul instrumental si conventional simplu, fara " realitatea " ce i-o impunea Toma din Aquino, se chema " nominalie ". Sa nu ne inselam : Spunem " medieval ", dar acest principiu, (in definitiv ca orice principiu), este in functiune si acum. Am intrebat un fizician roman, la sfarsitul unei conferinte despre particule si energii inalte, care considera el ca-i forma corecta romaneasca a pluralului pentru " quark " : quarci sau quarkuri ? Mi s-a replicat ca n-are nici un sens sa punem astfel de intrebari, caci realitatea " quark "-ului nu-i prezenta in limba romana, ci numai in limba

engleza ! In aceasta supralicitare, chiar peste puterea unei UrSprache ! a puterilor limbii engleze, cuvantul " quark " devenea " universalie " ; implicit, " quark "-ul ar exista in universul fizic numai pentru ca a fost introdus in lume prin aparatul limbii engleze. Marturisesc ca asemenea explicatie poate provoca o maxima " confuzie labirintica " ! In stiinta moderna, " briciul lui Occam " se aplica sub forma " reducerii confuziei labirintice ", sau, in engleza, " the principle of least amazement ". Principiul " reducerii confuziei labirintice " a jucat un rol in initierea studiilor din stiintele naturii si fizica. Cand nominalistul William Occam afirma ca daca o piatra cade, caderea ei se face fara interventia lui Dumnezeu, el facilita " opera karmica " a unor Galileo Galilei si Isaac Newton. Recomandarea de reducere a numarului cauzelor si de cautare a principiilor comune a fost exprimata de Occam in limba latina. Se citeaza pana la cinci variante cunoscute, din care amintim doar : " Entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem " (" Entitatile abstracte nu trebuie sa fie multiplicate peste necesar ") si " Pluralitas non est ponenda sine necessitate ", insemnand cam acelasi lucru. Formularea " Pluralitas non est ponenda " este considerata uneori si opinie negativa despre " pluralitatea lumilor cosmice ", iar lui William Occam i-e dedicat un articol in " Enciclopedia de astrobiologie, astronomie si zboruri cosmice " (" The Encyclopedia of Astrobiology, Astronomy, and Spaceflight "). Leibnitz exprima succint continutul comun al celor cinci formulari occamiene prin expresia Principiul parcimoniei. Inca mai sugestiv se va exprima Condillac. Pe marginea paginii 214 dintr-un exemplar de autor al deja amintitului " Essai sur lOrigine des Connaissances Humaines ", cu idei fundamentale despre constituirea limbajului din care se va inspira apoi copios Noam Chomsky, Etienne

Bonnot de Condillac adauga cu creionul : " Rasoir des Nominaux ". Logicianul englez W. M. Thorburn care face in 1918 aceasta revelatie intr-un articol din revista " Mind ", (27, pp. 345-353), " The Myth of Occams razor ", comenteaza peste masura de gratios : " A flash of gallic wit ", " O fulgerare a spiritului galic ", pentru care este si acum sever admonestat de autori din lumea anglo-saxona ! Patentul sintagmei definitive : " Occams razor ", " le rasoir dOccam ", " briciul lui Occam ", apartine logicianului englez William Hamilton. La Ivan Efremov, " Lezvie britvy " figureaza si " linia subtire care separa doua contrarii in unitatea lor dialectica ", asa cum explica la un moment dat eroul principal din roman. Iar in gandul unui personaj " naiv " vine imediat interpretarea " dizidenta " : " Aha ! adevarul este o linie fina, un brici ascutit care separa doua minciuni mari. " Iata ce declara Ivan Efremov in 1971 despre cartea lui : " Am scris "Lezvie britvy" la mijlocul anului 1959 ; abia peste cinci ani si jumatate romanul meu va fi tiparit in volum. Criticii au considerat imediat lucrarea drept insuccesul meu creativ major. Insa imi place textul asta mai mult decat tot ce- am scris pana acum. Dupa primele doua editii, cartea devenise o raritate. Pe piata neagra era si este pretuita la fel cat Biblia ! De ce ? Vorbeam acolo despre lucruri care pe vremea lui Stalin insemnau, foarte simplu : Zece ani in Siberia. Curand a aparut si legenda ca Ivan Efremov ar fi pseudonimul unui sacru yoghin, ce a petrecut multi ani in Tibet si India, si care ar fi descifrat taina existentei omului pe Paman ! " Totodata " Lezvie britvy " reprezinta si un mijloc pentru a masura, la fel cum sunt cutitele unei balante analitice : " Toata viata noastra este echilibrul pe muchia unui cutit de balanta ", ("

Vsyu zhizn' my kak by balansiruem na lezvii britvy "). In cea de a treia interpretare, " Lezvie britvy " este legata de dificultatea chestiunii pur etice privind " alegerea " valorilor, cu inerentele-i temeri si riscuri. Aici " Lezvie britvy " e metafora pentru mersul pe " muchie de cutit ". Chiar si drumul spre societatea comunista, este vorba despre " comunismul cu fata umana " in varianta palatabila, schitata de Efremov in capitole de utopie, inseamna pana la urma mersul pe muchie de cutit. De fapt, dupa publicarea " Nebuloasei din Andromeda ", Ivan Efremov traia cu sentimentul ca omenirea se-ndreapta mai curand spre un fel de Ev Mediu. Cata dreptate avea ? Constatam ca lumea prezentului, condusa dupa principiul " Politiceste corect ", este si ea construita prin relatii de vasalitate, este o lume feudala. Intradevar, in fiecare discurs dominator, si vedem acum prezenta unui discurs unic, dominator si dominant, se ascunde relatia de putere : cine controleaza pe cine, care-i detinatorul real al puterii in lume, iar succesul unui lobby este demonstratia ostensiva si ostentativa a grupului care detine puterea. Intrucat " Politiceste corect " este determinat de un grup, " principiul " este de facto parte a unui discurs dominator in care este prezenta o relatie de putere, noul postulat public actioneaza ca o constrangere deformatoare pentru ceea ce Jean Jacques Rousseau numea " la volont gnrale ", baza unei democratii reale. In fine, Ivan Efremov mai compara actiunea " briciului ascutit ", ce elimina fantasmele, cu prezenta unui " Eu " sanatos. In " Coroana neagra ", prin accentuarea intensa a psihologiei, Efremov se opune de facto si in cea mai eficienta maniera posibila, ideologiei comuniste alienante. Dar Efremov se va opune, cu egala vigoare si vehementa adaugata, ideologiilor alienante " capitaliste " prin motivatia anti-freudiana deschis

marturisita in " Ora taurului ", cartea lui Ivan Efremov considerata cea mai pernicioasa de KGB. Pentru ca Ivan Efremov declara intr-un interviu din 1969 : " Majoritatea scriitorilor occidentali de science fiction pleaca de la un model al omului asa cum a fost construit de Freud. Doctrina lui psihanalitica devine platforma ideologica de pe care se face lansarea lor in beletristica, si astfel literatura lor devine propaganda victoriei instinctelor bestiale asupra ceea ce defineste inca socialmente individul inteligent. " " Comunismul " omului de stiinta rus Ivan Efremov nu era altfel decat " comunismul " pedagogului si psihologului francez Henri Wallon, legat printr-o linie de continuitate in cultura franceza de intemeietorul de scoala pedagogica " senzualista ", Etienne Bonnot de Condillac. Ivan Efremov observa : " Din pacate, nu avem in limba rusa lucrari de psihologie bine focalizate, care sa considere critic opera lui Sigmund Freud. Aici este prezenta o deficienta imensa in psihologia (ruseasca, n.n.) ". Evident, ideologia sovietica se temea si ea de psihologie, inlocuind intuitia omului cu salivatia cainelui lui Pavlov. Cat drept si cata competenta practica avea paleontologul Ivan Efremov sa vorbeasca asa ? Despre barbatii care lucreaza in cercetarea stiintifica medicala si femeile pe care le iubesc acestia, a scris extraordinar de bine americanul Sinclair Lewis in romanul " Martin Arrowsmith ". Pe aceeasi tema, in mod specific vorbind despre cercetatorii Akademiei Nauk, in romanul " Coroana neagra " Ivan Efremov observa cu " spirit de finete ", revelandu-ne prezenta un " simt psihologic " ascutit la acest autor rus de sci-fi : " Barbatii se prefac doar ca le place vinul sec, muzica lui Hindemith si fetele filiforme. In realitate ei adora vinul dulce, femeile cu forme ronde si muzica lui Ceaikovski. " Asocierea intre Hindemith si Ceaikovski nu-i

intamplatoare, de fapt nimic nu-i aleatoriu ori fara vreun tilc ascuns in scriitura lui Efremov. Putem sa facem acum o caracterizare in acest inventar, chiar daca el cuprinde doar doua nume, adica sa incercam sa gasim " numitorul lor comun ", in afara, desigur, de faptul ca amandoi erau muzicieni, ori ca amandoi sunt europeni. " Numitorul comun " il constituie povestirile romanticului german E.T.A. Hoffmann. " Spargatorul de nuci ", baletul lui Piotr Ilici Ceaikovski, se inspira dintr-o povestire semnata in 1816 de E.T.A. Hoffmann : " Spargatorul de nuci si regele soarece ". Iar opera lui Paul Hindemith din 1926, " Cardillac ", se inspira din povestirea lui Hoffmann : " Das Frulein von Scuderi ". Folosind acelasi " factor de caracterizare ", sa largim acum inventarul. Povestirile lui E.T.A. Hoffmann nau influentat doar creatia muzicienilor, ci si lucrarile stiintifice ale psihologilor Carl Jung ori Sigmund Freud. Astfel Carl Jung, care a citit " Elixirele diavolului " in 1909, a gasit ca descrierile romanticului Hoffmann sunt " palpabil de reale " ; paragrafele hoffmanniene au constituit granule de cristalizare pentru celebrele " arhetipuri " jungiene. Inca mai devreme, Sigmund Freud marturisea si el intr-o scrisoare din 1885 catre Martha Bernays : " Am citit si recitit cu atentie cateva pagini scrise de nebunul de E.T.A. Hoffmann, text fantastic si irational, dar cu idei sclipitoare ". Psihanaliza creata de Sigmund Freud, parte componenta quintesentiala a ideologiilor capitaliste ale democratiilor occidentale, nu este o psihologie reala, ci doar un surogat de psihologie. In sens Ideologic originar, al lui Destutt de Tracy, psihologia trebuie sa preceada etica. Ideologiile alienante, fie comuniste, fie capitaliste, pun eticul, deci o chestiune de alegere a valorilor in discursul dominator, inaintea psihologiei. " The Left

and Right agree on at least one thing, and that is that evolutionary psychology is Evil ", observa pe buna dreptate Judith Rich Harris in cartea ei, " The Nurture Assumption ". De altminteri si impasul, constatat la ora actuala cu toata evidenta, in dezvoltarea inteligentei artificiale se datoreaza ideologiilor alienante care pun eticul si politicul inaintea psihologiei. Un exemplu de regula de comportament impusa de ideologiile alienante, fie ca se afirma de Dreapta, fie de Stanga, este principiul " Corectitudinii ". Acest principiu cere ca abordarea Psihologiei sa fie permisa numai dupa adoptarea unui cod de etica normativa. Insa normele sunt impuse de acela sau aceia care detin puterea prin discursul dominant ; si in orice discurs este prezenta partea chemata " relatiile de putere in lumea reala ", putere care-i transparenta intr-o dictatura, dar ascunsa in faldurile de brocard tesut in fir de aur ale confuziei interesate, intr-o democratie. In " Enciclopedia propagandei " (" Propaganda and Mass Persuasion : A Historical Encyclopaedia 1500 to the Present ", autori : Nicholas Cull, David Culbert, si David Welch), se spune in mod expres : " Americanul mediu (adica individul unei medii realizate cu mijloacele statisticii, n.n.) continua sa isi afle confortul sufletesc in iluzia ca propaganda este ceva asociat Germaniei naziste ori regimurilor comuniste, facand cea mai interesata distinctie intre propaganda si publicitate. " In discursul dominant in S.U.A., propaganda este definita ca un mod de a insela masele, in vreme ce publicitatea e definita, blajin, " mod de informare si persuasiune aplicat prin mass-media ". Dar, se mai afirma in aceasi Enciclopedie, Statele Unite ale Americii sunt " cel mai mare diseminator de propaganda si persuasiune din istorie " (" the largest disseminator of propaganda and persuasion in history "), de asemenea ca " Statele Unite nu ar fi ajuns sa fiinteze fara propaganda, nici societatea americana nu ar mai

putea exista fara propaganda asa cum este ea in mod current constituita ". Si autorii avertizeaza : " Pericolul incepe atunci cand incepi sa crezi propria ta propaganda ". Profesorii universitari Nicholas Cull, David Culbert si David Welch conchid : " Sa vorbim despre amnezie colectiva pentru a caracteriza aceasta curioasa stare a lucrurilor ar insemna poate prea mult, dar se pare totusi ca ea joaca un anumit rol in faptul de a putea sa traiesti intr-o societate care este cel mai mare consumator de propaganda din lume, si in acelasi timp se convinge pe ea insasi ca in cadrul ei nu exista propaganda. " Titus Filipas