Comunismul Ce este comunismul si marxismul?

Termenul de comunism provine de la latinescul communis, commune care inseamna al mai multora, in devalmasie, obstesc, de rand, prietenos, bun etc.In forma de substantiv, termenul latin era communio, onis care inseamna a pune in legatura, asemanare devalmasie sau communitas,tatis care inseamna instinct social, comunitate legatura. La randul sau termenul latinesc se origineaza greaca veche, unde Koinonia inseamna asociere,tovarasie, comuniune,[ din care avem si romanescul cununie].Koinonia umana desemneaza in greaca societatea umana.In greaca de mai tarziu koinonia desemneaza spiritul de generozitate in opozitie cu spiritul de acaparare egoist pleonexia. In greaca de azi are trei sensuri mari: Koinonia de afaceri, tovarasia de afaceri; koinonia casatoriei, cununia, koinonia sfanta, cu D-zeu.Conform Bibliei, Noului Testament Koinonia este legatura care-i leaga pe crestini unii de altii, de Cristos si de D-zeu. Termenul grecesc isi dezvaluie intelesurile prin raportare la verbul koinoinen care arata impartirea in mod egal, participarea egala intr-o afacere, impartasirea unei opinii cu cinevasi la substantivul koinoinos care inseamna coproprietar, asociat si aceasta nuanta s-a pastrat in limba contemporana Desi in lumea postcomunista se patreaza si se folosesc multe din nuantele originare ale termenului, fie in formule care evoca direct comunismul sau comuniunea, fie intraduceri moderne, care doar prin analiza isi arata descendenta, termenul comunism starneste azi, mai de graba, ura si groaza decit interesul. Si totusi el reuseste si o aspiratie umana permanenta: COMUNITATEA FERICITA, care nu are cum sa ingrozeasca! Dar cu o realitate tragica: experienta sovietica, care nu are cum sa nu doara si sa nu inspaiminte, mai ales, in varianta sa stalinista. Incercand sa depadsim, conotatiile sentimentale, pasionale pentru o intelegere rationala constatam ca termenul de comunism, prin ascendenta sa desemneaza: 1. comunitate umana insasi si participarea egala la aceasta comunitate; 2. legatura oamenilor in aceasta comunitate, fraternitatea, tovarasia oamenilor, intemeiata pe impartasirea din aceiasi"natura umana"; Prin experienta crestina si istorica, termenul primeste alte semnificatii majore: 1.Comuniunea crestina; 2.un set de intelegeri istorice de tip social politic in care comunismul se refera la: a) un sistem de societate in care proprietatea este detinuta de catre comunitate si in care toti cetatenii se bucura in comun de avere, mai mult sau mai putin in conformitate cu nevoile lor. In acest sens au exista de-a lungul istoriei mai multe asemenea comunitati infiintate pe baze religioase, sub inspiratia unei interpretari literare a Sfintei Scripturi. b)Comunismul politic al lui Karl Marx si Firedrich Engels, expus in Manifestul Partidului Comunist[1848], obiectiv politic al luptei proletarilor si tendinta inevitabila, legica de evolutie a istoriei; c) ultimul stadiu al dezvoltarii socialismului, in care va exista o astfel de abundenta de bunuri incat se va face o repartitie conform nevoilor fiecaruia;[In acest sens desi tarile din Est, se considerau si erau

considerate comuniste, nici una nu a pretins ca edifica o societate de tip comunist.] d) doctrina politica partidelor Bolsevic si a satelitilor acestuia in lumea de dupa 1917, indiferent daca le au ajuns sau nu partide de guvernamant; e) toate partidele sovietice care s-au autoproclamat comuniste; Deci termenul inseamna: 1. utopia comunitati fericite, 2. tragedia realitatii staliniste (si nu numai), a realitatii implinita, dar si o realitate poststalinista 3. amenintarea cu gulaguri pentru lumea libera Termenul este direct asociat cu cel de marxism si aceasta nu cu totala indreptatire.[ Comunismul premerge marxismul atit ca aspiratie si teorie despre comunitatea fericita prin egalitate, cit si ca infaptuire. Am spune chiar ca marxismul este legat de socialism, iar comunismul groazei este de factura Lenin, Stalin, Mau-tze Dung. Ca, idei comuniste se gasesc in toata istoria inainte de Marx nu trebuie demonstrat.Sa ne gindim numai la comunitatile religioase cu milenarismul lor, sau la socialismele utopice. Este mai putin cunoscuta o infaptuire de acest tip. Primul stat socialist din lume spunea propaganda comunista a fost Rusia 1918 (U.R.S.S. s-a constituit in 1922 ). Primul stat socialist din lume a fost PARAGUAY (1609-1768) El isi datoreaza existenta iezuitilor, Indienilor Guaranis, si Regelui Spaniei, care a dat dreptul, calugarilor sa organizeze tara si a interzis acolo interventiile armate ale coloniilor. La apogeu ajunsera sa traiasca dupa modul socialist aprox. 300 000 de oameni impartiti in reductii de cite 4 pina la 8000 de oameni. Ei traiau dupa principiile egalitare si comunitare ale crestinismului primitiv. Exista proprietatea comuna asupra pamintului, animalelor, uneltelor ... Munca era comuna si obligatorie. Repartitia se desfasura dupa munca si nevoile fiecaruia. Nu existau bani. Serviciile sociale constau in asistenta batrinilor si bolnavilor, in educarea copiilor. Totul era reglementat si uniformizat. Un clopot de biserica rinduia totul. Batea si la miezul noptii pentru a indemna sotii sa isi faca datoria. Comunitatea se autoguverna sub autoritatea morala a iezuitilor. Nu aveau nici armata, nici politie. Se traia infinit mai bine decit in coloniile din jur. In statul Paraguay se emigra. Aceasta pare sa fi fost cauza care i-a facut pe sclavagisti sa-l distruga - expulzindu-i pe iezuiti in 1768 -.[ dupa Maurice Duverger "Europa de la Atlantic la Gurile Dunarii" 1990 p. 44-47. Pe alta parte marxismul nu se suprapune cu Comunismul asa cum a fost practicat in Est.] Nu cunoastem sa se fi elaborat un concept de comunism care sa acopere aceasta intinsa si, nu de putine ori,contradictorie utilizare. Astfel ca referirea la comunism ramane mai departe mai mult un teren al infruntarii pasiunilor, decat un domeniu al analizei in temeiul ratiunilor. Nucleul conceptual al comunismului politic este intemeiat in marxism.Marxismul a desemnat teoria lui Karl Marx (1818-1883) pentru a putea fi deosebit de social democratie. "Nasul" a fost Karl Kautsky -social

democratul german, care prin ziarul sau "Die Neue Zeit" a impus aceasta delimitare. Engels a consacrat numele de marxism. Esenta marxismului este expusa in lucrarile: Marx si Engels - Ideologia Germana 1845. Marx si Engels - Manifestul Partidului Comunist (1848) Marx - 18 Brumar a lui Ludovic Bonaparte ( 1852) Marx - Bazele criticii Economiei politice ( 1857-1858) Marx - CAPITALUL vol.I 1867, vol. II 1885 si vol.III 1894. Engels - Situatia clasei muncitoare din Anglia (1844) Engels - Originea Familiei, a Proprietatii Private si a Statului (1884).Cele mai importante sunt:Manifestul Partidului Comunist [1848], tradusa in numeroase limbi si constiuind un fel de biblie politica a comunismului [in romaneste, exista mai multe taduceri din Manifest, prima datand din 1892] si Capitalul o carte de peste 2000 de pagini, lucrata cu exasperanta meticulozitate in stil nemtesc, adica citind tot ce s-a scris pe temele tratate regandind si sistematizand totu.O carte scrisa in 18 ani si care daca n-ar fi fost Engels, nu este sigur ca ar fi fost vreodata terminata data fiind scrupulozitatea lui Marx.O carte impartita in patru volume, din care doar primul a fost publicat in timpul vietii lui Marx, in 1867.In 1885, Engels, scoate al doilea volum, iar in 1894 pe al treilea. Al patrulea, Teorii asupra plusvalorii, apare abia in 1910.Este o carte despre care s-a spus ca zguduit lumea. Cartea a fost tradusa si in romaneste integral[?], in cinci editii. Cea mai cunoscuta editie este cea aparuta in volumele 22-26 din Operele lui Marx si Engels 1966,1967,1969,1980,1983,1984. Conceptul de Marxism se refera la ideile cuprinse in aceste lucrari si la epigonismul de acelasi sens. Aceste idei ar fi: a) critica idealismului filosofic; b) critica socialismului utopic; c) critica Economiei politice clasice engleze ; d) critica sistemului capitalist exploatator si alienator pentru fiinta umana; e) "prometeismul colectiv " al clasei muncitoare, groparul Capitalismului, infaptuitoare a Revolutiei Proletare; f) imaginarea unei lumi a egalitatii, dreptatii, libertatii si bunastarii care va insemna dez-alienarea tuturor oamenilor. Dupa caracterizarea lui Bertrand Russell din Storia delle idee del secolo XIX, Verona 1968 doctrina politica a marxismuluiconsta in raspunsul la o problema majora cu aspecte teoretice si practice; teoretic problema consta in prevederea consecintelor inevitabile ale dezvoltarii dialectice a industrialismului; practic problema era sa se asigure cucerirea puterii politice de catre proletariat, al carui interes de clasa era trecerea de la capitalismu la socialism. Dupa Marx, dezvoltarea dialectica a industrialismului duce la concentrarea capitalului, adica la stapanirea a tot mai multa bogatie de catre tot mai putini capitalisti.Din punct de vedere economic, aceasta superconcentraree a mijloacelor de productie im mana atot ma putini oameni este in totala discordanta cu suprasocializarea muncii, celalat element al procesului de productie, care cuprinde din ce in ce mai multi oameni. Aceasta contradictie se transforma, dupa Marx in contradictia care nu numai ca franeaza dezvoltarea productiei insasi, dar va determina insasi prabusirea sistemului . Din punct de vedere social,

aceasta polarizare a societatii forteaza si ea prabusirea capitalismului. Cei care vor fi eliminati de concurenta din lupta pentru concentrarea capitalului vor decadea in starea de proletari.In faza finala a dezvoltarii capitalismului vor fi foarte putini capitalisti si foarte multi proletari. Dupa Marx, tot restul populatiei va fi proletarizata. Cat priveste proletaritul el este o masa de oameni care nu are alta sursa de existenta decat propria sa forta de munca pe care o vinde la piata ca marfa. Pe masura, dezvoltarii istorice, aceasta masa de oameni se structureaza. Trece de la situatia de "clasa in sine" in aceea de "clasa pentru sine", adica de la o clasa care are aceleasi interese [preluarea mijloacelor de productie si a puterii politice de la capitalisti], dar nu este constienta, nici de unitatea intereselor sale si nici de forta politica pe care o reprezinta, la situatia de clasa deplin constienta de propriile interese si foarte bine organizata, pe baza unui program politic intemeiat pe stiinta economica riguraoasa si pe analiza materialist dialectica a istoriei.Toata istoria crede Marx, nu este altceva decat, istoria luptei de clasa. Din punct de vedere moral lupta de clasa este perfect justificata, in conceptia lui Marx. Propriettatea, asa cum aratasera deja economistii englezi nu este altceva decat un furt, o expropriere. Noua revolutie n-ar face dat sa-i exproprieze pe expropriatori. Burghezia i-a invins pe nobili in marile revolutii burgheze , iar proletariatul ii va invinge pe burghezi. Dar , in masura in care, punctul de vedere moral este o simpla clamare a dreptatii el nu are importanta politica. Importanta politic este dialectica istoriei, evolutia progresul social si lupta de clasa care are obiective conforme cu directia evolutiei istorice. Cu privire la societatea pe care urmeaza s-o construiasca proletariatul dupa ce va fi cucerit puterea politica Marx nu spune prea multe. Va fi o societate care se va construi treptat, incepand printr-o dictatura a proletariatului. La inceput, se va instaura ca principiu al repartitiei sociale principiul: "De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa munca!". Acesta pentru prima faza a oranduirii proletare, pentru faza socialista. In faza urmatoare, in comunismul deplin, principiul repartitiei sociale, va fi ;"De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa necesitati!"' Problemele noastre astazi, la depasirea comunismului de regim politic ca regim politic si ca ideologie politica,sunt: Decurge totalitarismul direct din marxism, sau este doar o excrescenta canceroasa pe organismul marxismului? Si de aici, nu exista alta alternativa la capitalism decat totalitarismul? Nu avem alta cale decat capitalismul? Si atunci egalitatea, fraternitatea si libertatea proclamate de revolutia franceza nu pot atinge niciodata lumea averilor? Egalitatea este imposibila politic, economic, social si posibila doar in fata in legii in masura in care nu atinge privilegiile economice, politice, sociale ale celor "mai egali"? Solidaritatea este posibila doar ca o comnstrangere a intereselor de supravietuire si niciodata ca o certitudine a spatiului in care suntem, indiferent ce-am pati, " acasa", intre "ai nostri"? Libertatea poate exista, doar pe masura, nevoilor sistemului? Adica putem avea atata libertate cata convine sistemului sa avem si in directiile in care-i convine? Mari analisti ai lui Marx in lumea contemporana, K. Popper, B. Russell, Heilbroner constata ca Marx a fost un mare profet. Cea mai importanta dintre profetiile lui Marx a fost prabusirea inevitabila a capitalismului prin propria sa evolutie si inexorabila infaptuire a comunismului, cu desfiintarea proprietatii private, a inegalitatii sociale, a

saraciei si, implicit cu doborarea violenta a claselor dominante de pana atunci.Groparul capitalismului era descoperit in clasa proletara care, in doborarea vechii stari de lucruri nu avea de pierdut decat lanturile. Termenii in care Marx facea aceste profetii erau de-a dreptul apocaliptici: "O stafie umbla prin Europa-stafia comunismului." Asa incepe Manifestul Partidului Comunist, si tonurile nu se schimba pe parcurs. Printr-o ciudata premonitie noua fericire generala este trambitata in sunete demonice. Dar profetiile lui Marx s-au adeverit doar partial. Si aceasta pentru ca, insasi premisa lui Marx era gresita. Karl Popper demonstreaza ca profetia este incompatibila cu spiritul stintific, ca este altceva decat prognoza si ca nu exista nici un temei rational sa consideram societatea un sistem inchis, predeterminat in care sa nu mai fie loc pentru inginerie sociala, pentru creatie si noutate. Dar, partial unele din profetiile lui Marx s- au confirmat istoric. Heilbroner, care nici el nu poate fi banuit de marxism nici cum, scrie: "Tocmai aceasta lipsa de flexibilitate sociala, aceasta aservire fata de interesul imediat a subrezit capitalismul european-cel putin pana la al doilea razboi mondial. Pentru cine a citit lucrarile lui Marx este infricosator cand, privind in urmaa, observa cu cata sumbra tenacitsate si constanta au mers atatea natiuni exact pe fagasul despre care el spunea ca o sale duca la pierzanie.lucrurile s-au petrecut asa ca si cum guvernantii lor ar fi sustinut in mod inconstient profetia luimarx, facand cu obstinatie tocmai ceea ce el spusese ca vor face." [pag.179]. Problema importanta este insa prevestirea despre prabusirea inevitabila a capitalismului. Ce se poate spune azi in aceasta privinta? Azi cand,capitalismul a produs cea mai decenta societate cunoscuta in istorie, o societate spre care emigra infruntand pericole de moarte, mare parte din oamenii dezalienati ai lumii care se construise in bazele temeiului marxist! Azi cand aceasta lume dezalienata a marxismului s-a prabusit, in cea mai mare parte! In 1953, Heilbroner putea crede in temeinicia dezvaluirilor marxiste privind evolutia inevitabila spre prabusire a capitalismului:"Sa spunem din capul locului ca nici aceasta predictie [este vorba de prabusirea capitalismului- n.m. P.L.] nu poate fi cu usurinta data la o parte...Capitalismul europeana esuat nu atat din motive economice, cat din motive sociale-iar Marx a prevazut si asta!" [p.178] Dar azi? Cu simpatii declarate, cel putin prin anii 1920, fata de marxism, Russsell analizeaza unde a gresit Marx. Si el crede ca a gresit in supraaprecierea luptei de clasa in dinamica istorica, in detrimentul rivalitatilore dintre natiuni, atat de important in politica moderna. Apoi a gresit in estimarea dimensiunii insasi a conflictului de clasa, in supradimensionarea lui. Clasel nu sunt numai in opozitie de interese unele cu altele ci si-n unitate de interese, in legatura una cu alta. Russell ia exemplul politistului care , ca slujbas isi vinde forta de munca este proletar deci are interese opuse fata de patronat, ca aparator al ordinii publice care vrea sa promoveze are interesul sa multumeasca autoritatile. Marx analizeaza sitemcrede in sistemul marxist cu O analiza sociologiga de referinta a termenului comunism , realizeaza Dimitrie Gusti in anul 1920, in articolul Comunism, socialism,, anarhism si bolsevism-Clasificarea sistemelor privitoare la societatea viitoare, un studiu scurt dar deosebit de important. Constient de importanta precizarii continutului acestor termeni de directia politica propusa de fiecare dintre ei,

Gusti a promis (in 1934 si 1946 ) ca va reveni, dar n-a mai facut-o niciodata.Studiul a fost publicat initial in revista "Arhiva pentru Stiinta si Reforma Sociala", nr. 1-3/1920 si apoi republicat de mai multe ori, uneori fara analiza bolsevismului.Gusti considera ca aceste sisteme sunt sisteme de proiectare a societatii viitoare. Ca sisteme de proiectare ele cuprind; 1. o teorie sociolgica si juridico-politica; 2. o critica economica; 3. un plan de organizare; 4. mijloace de realizare a cestui plan; 5. o actiune politica; 6. un ideal etic. Fiecare dintre aceste elemente devine criteriu de clasificare, [mai putin elementul: actiune politica]. Primul criteriu delimteaza: Sisteme anarhiste non anarhiste Criteriul economic delimiteaza: Sisteme comuniste social-colectiviste Criteriul planului organizator delimiteaza: Sisteme centraliste, federative si corporative si sisteme rationaliste si realiste Criteriul etic unifica toate aceste sisteme intre ele [ in afara de cl care este pentru dictatura proletariatului], fac din ele unul singur. In finalul studiului sau Gusti ofera oschita de clasificare a acestor sisteme. Intr-o redcatare mai simpla, aceasta schita arata astfel; 1. RATIONALISTE 1.1.CU CONSTRANGERE JURIDICO POLITICA 1.1.1.COMUNISM 1.1.1.1 CENTRALIST 1.1.1.2 FEDERATIV 1.1.2.SOCIALISM 1.1.2.1.ECONOMIC 1.1.2.1.1.CENTRALIZAT 1.1.2.1.2.FEDERATIV 1.1.2.1.3.CORPORATIV 1.1.2.2.METAFIZIC 1.1.2.3.RELIGIOS 1.1.2.4.ETIC 1.1.2.5.ESTETIC 1.1.2.6.JURIDIC 1.2.FARA CONSTRANGERE JURIDICA-POLITICA [ANARHISMUL] 1.2.1.INDIVIDUAL 1.2.2.SOCIAL 1.2.2.1.COMUNIST 1.2.2.2.SOCIALIST 2. VOLUNTARISTE [SINDICALISMUL] 3. REALISTE [SOCIALISM] 3.1.CONSERVATOR 3.1.1. AGRAR 3.1.2. DE STAT

3.1.3. MUNICIPAL 3.2. EVOLUTIONIST [MARXIST] La aceasta schema ,Gusti adauga ca BOLSEVISMUL trebuie clasificat printre sistemeler anarhiste comuniste in ce priveste viitorul social, iar in ce priveste prezentul social, dupa cele doua metode intrebuintate: 1.dupa metoda decretista, printre sistemele socialiste rationaliste juridic si 2.dupa metoda dictaturii proletariatului, ca sistem socialist realist evolutionist. [Gusti pag. 121-122] Gasim schema lui Gusti nu foarte operativa, dar importanta pentru ca pune o problema care ni se pare ca a ramas si azi nerezolvata: Ce este comunismul? Gusti arata ca folosim nejustificat acelasi termen pentru a desemna perspective si unghiuri de vedere diferite, ca exista mai multe feluri de comunism, ca aceste comunisme teoretice se intersecteaza cu alte proiecte de viitor social si de perspective critice asupra societatii. De asemenea Gusti face o distinctie ferma intre marxism si bolsevism, si intre acestea si comunism. Pentru a ramane in spiritul analizei de tip socilogic incercam o reprezentare semnificatiei termenului de comunism concordanta cu evolutia istorica: [ vezi schita in curs] realitati Tipuri de comunism Daca esenta comunismului este construirea unei comunitati in care oamenii sa fie fericiti, liberi si egali atunci exista un COMUNISM RELIGIOS si un COMUNISM POLITIC. Comunismul politic este legat de Marxism. Marxismul ajunge sa fie nu numai o latura a socialismului , ci o realitate cu versiuni diferite. Astfel avem un marxism originar (cel mentionat) si unul epigonic Marxismul epigonic se referea la: A) Marxismul regimului politic comunist. a) stalinist b) Maoist c) a altor state socialiste B) Marxismul teoretic al lumii libere. Relatia cu comunismul a marxismului originar este comunismul este universul eliberarii si libertati socialismului este numai etapa pregatitoare a acestuia, Comunismul este un viitor indepartat spre care ne duce Istoria dar nu un regim politic. In Comunismul lui Marx, Statul-cu regimul politic, cu clase, cu interdictii va dispare. Comunismul nu are cum sa fie de regim, pentru ca in comunism nu vor mai exista partide politice si regim etc. In marxismul epigonic relatia se schimba. Desi nici unul din regimurile politice existente nu s-a proclamat comunist, au acceptat tacit desemnarea, care-n traditia ortodoxa a marxismului era onoranta. Cel mai avansat marxism era, prin autoprezentare. Marxismul, feminismul. El a fost al doilea comunism marxist (primul fusese Comuna din PARIS (18 martie - 28 mai 1971)), in ordine cronologica, si unul din ultimele in ordinea libertati pina la Gorbaciov 1985. A fost primul exclusiv in ordine militara. Marxismul, feminismul este un comunism de regim , de regim forte. Chiar literatura apologetica numea acest comunism - comunism de razboi.

Daca primul marxism, marxism originar este in primul rind o teorie o utopie si o profetie, cum o numeste KARL POPPER marxismul feminismul este: a). o practica politica b). o teorie justificativa a acestea c). o confiscare ideologica inspaimintatoare. Marxism-Leminismul este practica politica restauratoare a dominatiei Rusesti asupra celei de-a patra parti a lumii, a totalizarii comunitatii in statul partid. Mijloacele si istoria acestei dominatii au fost inspaimintatoare. Cucerirea puterii politice care era dupa practica si teoria leninista miezul, problema centrala a oricarei revolutii se realizeaza in Rusia astfel; Lenin pregateste ideologic actul prin periodicul socialist Iskra (Scinteia) care va fi publicata apoi in exil dupa 1900, pregateste "revolutionari de profesie" apti sa conduca miscarea spontana a clasei muncitoare si a taranimii majoritare in Rusia tarista pentru rasturnarea tarismului pentru transformarea "razboiului imperialist in razboi civil". Este interesant de stiut cum a trecut exilatul Lenin in 1917 linia a doua fronturi. Lenin il infringe pe tarul Nicolae al-II-lea moderat si evolutionist(ba chiar in avintul revolutionar il decapiteaza impreuna cu familia si-l arunca nu se stie unde), ii invinge si pe mensevicii de care se despartise doctrinar in 1903 (Congresul de la Londra). Aici Lenin cerea revolutionari de profesie iar oponentei miscare de masa )...Comunismul a reusit deoarece dintre toti liderii de la 1917 numai Lenin si acolitii sai stiau exact care era obiectivul lor si cum sa-l atinga. Ei erau echipati cu o morala noua care face ca brutalitatea, chiar cruzimea cea mai vadita sa para drept cea mai sfinta datorie a lor fata de un principiu superior al binelui. Ardoarea mesianica ruseasca isi gasise fagasul. (Ion Ratiu - Moscova sfideaza lumea - Timisoara Signata 1990, pag. 102.) Stalin - chiar daca in Testamentul sau Lenin va cere sotiei "Nu Stalin, e prea brutal" - va continua opera lui Lenin "socialismul intr-o tara". Lui i se opunea Lev Trotsky - socialismul international. In 1924 Trotsky va fi expulzat ca tradator, iar Stalin va continua socialismul victorios al mariajului "marxist- leninism si nationalism rusesc " botezat sovietic cum caracterizeaza Zbigniew Brzezinski mutarea "Este ceea ce inauntru lagarului s-a numit "comunismul de razboi". Este de fapt perioada cea mai neagra a socialismului: Stalinismul. Cum a dezvaluit Soljenitin este perioada gulagului, dar nu numai. Prin 1927-1928 se desfiinteaz N.E.P. experimentele de libera initiativa a lui Lenin. Se pune problema reformarii familiei 1917-1926 si al doilea val 1936-1944; Eliberea ei de fundamentele economice (proprietatea), de sclavia femeii. Sabsovich (1929) si Alexandra Kollontai (1920) cereau desfiintarea caminului individual si al obligatiei mamei de a-si educa copiii. Desi extreme si respinse si din interior aceste pozitii, Lenin nu aproba legaturi sexuale ocazionale si nici defiintarea familiei ca stilp capitalismului. Totusi pina in 1926 cind apare primul cod al familiei apar legi care legalizeaza avortul, recunosc concubinajul drept casatorie de facto, fac din divort o formalitate, etc.

Din 1936 se incearca cuprinderea copiilor in yazli-uri un fel de camin de la doua luni- pina la 3 ani.Si se reuseste pentru unul din 7 copii. De asemenea se incearca revenirea asupra libertinajului din prima faza. Paralel conform principiului luptei de clasa, care se ascute pe masura afirmarii socialismului, se intensifica teroarea interna, cu deportari, ucideri dependente, si supuneri neconditionate fata de K.G.B. si de partid, se intensifica procesul genocidului politic. (Amploarea statistica a acestor crime va fi cunoscuta abia dupa moartea lui Stalin, (1953),in 1956 prin faimoasa cuvintare secreta a lui Hrusciov la Congresul al XX-lea al Partidului (P.C.U.S.); iar tragedia abia dupa Arhipeleagul Gulag... Inainte de razboi se poate spune ca sarcina majora a lichidarii dusmanilor interni si de construire a masinariei statului -partid caruia nu-i scapa nimic era in linii mari incheiata. Societatea civila fusese zdrobita! Totalitarismul era atotputernic. El mai putea fi deranjat, nu amenintat: cu formula atribuita lui Hrusciov "Nu vreau purici in camasa mea!" Atit mai puteau fi oponenti regimului mamut; purici. Intre acesti purici, religia! cea catolica mai ales, ortdoxismul se aliniase. Se putea trece la imperializare, la doctrina socialismului si socializarii internationale. Ea inseamna "contabilizarea fortelor" comunismului international, a fostilor socialisti care in modelul sovietic si-au luat numele de Partid Comunist (pentru a se deosebi de social democratii reformisti non violenti). Contabilizarea inseamna epurare: cine nu poseda echipamentul ideologic este dat afara. In ianuarie 1947 P.C. din Varsovia s-a redus de la 40.000 la 24.000. Rakosi a anuntat ca in Ungaria P.C. va fi redus la doua treimi. De la Moscova se dicteaza nu numai "ce e bun comunist" ci si cine este bun comunist. Iosif Broz Tito, Wladislaw Gomulka, Lucretiu Patrascanu, Lazlo Raik si altii nu satisfac, si vor fi lichidati. Ramin oamenii Moscovei. Foarte curios, acestia se dovedesc a fi, de fiecare data, oameni de alta origine etnica decit cea a natiunii pe care o conduc in calitate de proconsuli moscoviti. In Polonia Iakob Berman, Hilary Minc, Stanislaw Radkiewcz, Roman Zambrowski....nu sunt polonezi. In Cehoslovacia este recunoscut drept adevaratul sef al partidului Rudolf Slanski (evreu). In Romania Ana Pauker, Emil Bodnaras (alias Bodnarenko) si Lazlo Luka nu sunt romani. Se pare ca Moscova nu se poate baza pe nimeni care nu este strain de traditiile si aspiratile popoarelor pe care tine sa le elibereze (Ion Ratiu op. cit. p. 120) Mai tirziu se va dezvalui ca acesta a fost un principiu politic subordonat ideii fauririi poporului unic muncitor, tipul de comnitate umana specific Comunismului post-socialist. In numele lui s-au facut deportari masive, stramutari de populatie, condamnarea nationalismului pentru "internationalismul proletar", purificarea istoriilor nationale - faptice si valorice, de valorile care aveau nationalul... Ciudat este ca rezistenta la fenomen, a existat. Si a existat chiar la virf. Excelenta sa, dr. Moses Rosen arata ca sub protectoratul Anei Pauker in perioada 1948-1952, cu ajutorul fratelui acesteia - Zalman Rabinsohn peste 150.000 de evrei romani au facut "Alia", au emigrat in Israel: "Pe de o parte, se citeau in ziare declaratiile ei negative la adresa, sionismului, potrivnice emigrarii, teroare, arestari, campanii salbatice, iar pe de alta parte vapoare plecau, incarcate in fiecare saptamina cu mii de olim." (Dr. Moses Rosen - Primejdii, incercari, miracole Bucuresti Ed. Hasefer 1991 p.

115). Deci impotriva spiritului Moscovei- Ana Pauker nu si-a uitat neamul, ba dimpotriva l-a aparat. Fascinatia comunismelor nationale dupa Declaratia din 1964- Moscova (nu existau, partide mama si tata si partide fii) indica aceasta rezistenta ! Imperialismul comunism poate fi ilustrat cu urmatoarele date furnizate de Ion Ratiu. Comunistii au capturat: 1. America 1920 2. Azerbaidgean 1920 3. Bielorusia 1920 4. Kazahstan 1920 5. Georgia 1920 6. Ucraina 1920 7. Caucazul de Nord 1920 8. Republica Orientalla Independenta 1922 9. Turkestan 1922 10. Mongolia 1924 11. Estonia 1940 12. Letonia 1940 13. Lituania 1940 14. Albania 1946 15. Bulgaria 1946 16. Yugoslavia 1946 17. Polonia 1947 18. Romania 1947 19. Cehoslovacia 1948 20. Coreea de Nord 1948 21. Ungaria 1949 22. R.D.G. 1949 23. China Continentala 1949 24. Tibetul 1951 25. Vietnamul de Nord 1954 26. Cuba 1959 27. Rep. Congo 1968 28. Libia 1969 29. Yemenul de Sud 1969 30. Guineea 1971 31. Zambia 1940 32. Capul Verde 1975 33. Vietnamul de Sud 1975 34. Angola 1978 35. Afganistanul 1980 36. Etiopia 1981 37. Nicaragua 1981 Lista nu este completa: Somalia, Cambodgia.. Este adevarat insa ca in octombrie 1985 cifrele s-au modificat dramatic. Atit ca populatie, cit si ca suprafata, comunistii guverneaza mai mult de jumatate din planeta cu toate insuccesele puciurilor comuniste din Sudan si Mexic (1971), Portugalia (1975) expulzarea consilierilor societatii din Egipt (1972), infringerea, socialismul din America latina, Brazilia Chile, Argentina, Uruguay, etc.

Astazi expansionismul, mecanismul si comunismul sovietic pare clasat de istorie. Pentru cit timp? In 1977 Somalia era un esec sovietic. In 1994 ambianta este deplina. Mesianismul isi cauta culorile. Inca in 1987 M Gorbaciov declara la vizita doamnei Thatcher "Occidentul spera ca il vom imita. Cei care isi inchipuie, ca vom abandona idealurile noastre se insala" si Gorbaciov inseamna Perestroika si libertatea, 1989 in Est etc. si totusi! Sa mai retinem ca razboiul a fost principiu poitic chiar daca fata lui ideologica era lupta pentru pace. Abia in 1956 Hrusciov va abandona teza inevitablitatii razboiului. Poate pentru ca era suficienta intimidarea. Este si aici aceeasi aroganta a fortei ca in 1945 cind la Yalta Stalin il infrunta pe Churchil care a pomenit de Papa : "Papa? Cite divizii are?" si dupa 1946 Moscova va fi implicata in mai multe conflicte militare : Dupa 1953 (Berlinul de Est), 1956 Ungaria, 1958-1975 Indochina, 1968 Cehoslovacia, 1979 Afganistan. Aceste pentru mentinerea puterii sovietice a ceea ce se numea atunci comunism. Bryner presedinte URSS 1964-1982 o va formula ca principiu pontic in doctrina ce-i poarta numele; Dvetrina Bryner enunta dreptul si datoria URSS de a proteja regimurile socialiste din tarile est europene inpotriva insurectiilor interne si interventiilor externe si prin recurgere la forta si ocupare militara. Dupa 1985 Gorbaciov va renunta la ea! Cele citeva fapte invocate caracterizeaza chiar daca mult sub nivelul de cruzime al realitati regimul politic comunist sovietic, identificat cu Marxismul leninismul. Privitor la teoria justificativa si proiectiva a acestor realitati -numele ei autentic, de fapt inregistrat istoric-la congresul al II-lea al PMSDR (1903) si a fost "in office" pina la Congresul XIX-lea PC(b) al URSS in 1952 este Bolsevismul: El are la baza teoria lui Lenin din lucrarile. Imperialismul stadiu cel mai inalt al dezvoltarii capitalismului () si se refera la transformarea revolutionara a societatii in conditiile imperialismului prin: 1. intarirea rindurilor partidului care explica expulzarile si lichidarile mentionate 2. organizarealuptei de clasa 3. instaurararea dictaturi proletariatului 4. sprijinirea miscari muncitoresti internationale 5. formarea omului in special prin confiscarea intr-o singura teorie filosofica vulgarizata si difuzata pina la a fi asimilata de oameni proaspat alfabetizati, de aceea azi se identifica, mai, mult sau mai putin ostentativ, cu troglodismul si retardarea, orice mentiune a marxismului, chiar ca filosofie. Aceasta este motivata partial prin exclusivismul total total promovat de doctrina bolsevica: care de la respingerea religiei in numele ateismului - pina la respingerea stiintei genetice ca stiinta burgheza, avea permanent o infumurare de a se autoproclama cea mai stiintifica, cea ..... Sistem atit de caraghios incit in Romania se spunea ca dupa Radio Erevan simbolul propagandei stupide pina la exasperare - "cel mai mare paduche, creste in Uniunea Sovietica". Filosofiile, doctrinele extao-sovietice puteau fi doar dusmanoase si burgheze. Ele apareau in lumea socialista numai sub ambalajul - Critica teoriei burgheze despre... Dar apareau! Tocmai pentru

ca prin definitie filosofia este o comparatie permaneta, intre da si nu, o recreere pornita - cum chiar teoria spunea din contradictii... Confiscarea ideologica este: promovarea prin toate canalele informationale, de invatamint, de creatie literara, plastica, film, teatru, de muzica chiar - a uneia si aceleiasi idei: REALISMUL SOCIALIST, care mostenea direct IDEALISMUL socialist. Socialismul rusesc sau de sorginte rusa, este forma superioara de organizare a societatii, idealul omenirii! Marxism-leninismul rusesc nu este marxismul originar, dar nu mai stim astazi daca din punct de vedere politic aceasta are importanta. Ion Ratiu crede ca "pentru ca Comunismul a devenit o forta majora in geopolitica, abia dupa ce a triumfat in Rusia....este cel care sfideaza lumea" Ratiu op. cit. p. 103 Acel astazi era 1957! Astazi - 1994 comunismul rusesc nu mai are nici o existenta oficiala. Este doar amenintare surda dinspre masele deznadajduite pe ruinele fostelor economii centralizate si ultraplanificate, crestere canceroasa de nationalism strident imperialist deschis agresiv si anti-uman neo-totalitar -(Jirinovski), o istorie caricariturizata de presa noua si veche conform curentului. Pentru a nu repeta patania pe care o prevedea Keynes in Urmarile economice ale pacii, este nevoie de un proces al comunismului. Nu de Nurnberg! ci de cintariri cit putem noi de impartiale, ale comunismului stalinist si de detasat de stalinism intr-o miscare oscilanta dar ferm anti-stalinista. Gorbaciov, indiferent de unde a fost sprijinit, a fost sprijinit, a fost ales de comunistii rusi de la a-II-a si a-III-a generatie. Ei au dreptul la o reparatie istorica, la distinctia de Iaroslavstun seful masinii de propaganda a lui Stalin, de vinovatii pentru barbarizarea Europei de Est. Au dreptul la a li se recunoaste meritul de a fi inteles si a fi aderat la valorile democratiei intr-o lume care-i impiedica s-o faca. Fara acest proces pe ruinele comunismului rusesc poate aparea nu numai democratia occidentala ci si revirimentul comunist totalizator, tocmai ca aparare de corul detractorilor, pornit din sentimentul, care se poate si mitifica, al egalitatii comuniste, al asistentei sociale si protectiei sociale fara someri; cu programe prioritare de construire si locuinte muncitoresti, cartierele de blocuri sunt statui ale comunismului mai graitoare decit cele ale lui Lenin, cu invatamint gratuit si generalizat, cu asistenta sanitara gratuita, cu eforturi....poate sisifice - de a construi o industrie sustinatoare a unor complexe economice unitare. Acestea nu sunt nimicuri ci fapte care incorporeaza energia, nu ideologia unor oameni, ce-au cautat sa construiasca! Si-n unele locuri au reusit ! Poate tocmai de aici a venit rezistenta lor de alunecarea intr-o teorie si o atitudine de ostilitate fata de dusmanul de Afara ! Deci noi credem ca DA! Este important sa spunem ca marxismleninismul nu are monopolul asupra marxismului. Ca mai exista altele de alta orientare si de alta practica! Ca marxismul nu este decit o forma a Comunismului ! Iar comunismul rusesc nu este totuna cu orice comunism. Cum nu poate culpabiliza populatia fostei U.R.S.S. sau istoria Rusiei nu are cum culpabiliza o istorie umana care si-a identificat si aici o alternativa. Este in conformitate cu principiile democratiei, si o exigenta a libertatii sa fie considerat ca o doctrina politica - intre altele ca o teorie filosofica, intre altele, istorica intre altele ! Poate fi justificata si condamnata. Condamnata poate mai mult decit justificata ! Dar nu negata, martirizata!

Fie si numai pentru ca un bumerang se intareste in orice proces de martirizare! Comunismul chinezesc - Maoismul - de la Mao Tze Dung (1893- 1976) nu mai este marxist. El legitimeaza Revolutia din China ca revolutie taraneasca si burgheza, ca revolutie nationala. De asemenea construieste socialismul pornind de la agricultura ca ramura de baza. Este anti stalinist. In 1966 incepe Revolutia culturala, lichidarea a ceea ce Marx a numit aristocratia populara, birocratizarea partidului, dar si impotriva deschiderii intelectualilor si universitatilor fata de progresele lumii extra-chineze. Excesele si cruzimile intrec imaginatia europeana. Unui pianist international i se taie degetele, universitarii fac agricultura...Totul sub entuziasmul maselor! Dupa 1976 sub Deng Xiao Ping au inceput redresarea,lichidarea urmelor revolutiei culturale de catre P.C.Chinez. Construiesc socialismul piata, concurential si au o optiune moderata privind societatea egalitatii si dreptatii. In perspectiva recuperarii Hong Kongului, a domolirii ritmurilor de dezvoltare care inspaiminta, a colaborarii cu S.U.A. si Japonia, chiar dupa "Piata TIANANMEN". China comunista nu are cum sa-si piarda ascendentul Geopolitic! El nu creaza alergii anticomuniste in lumea libera, ci numai simpatii si admiratie si totusi mortii din Piata au improscat cu singe ecranele televizoarelor din toata lumea! Numai grija pentru Drepturile omului a ramas in urma...Imaginea internationala a Chinei, chiar daca vine din situatia celor doua piete - a Socialismului de piata si a pietei Tiananmen este marcata numai de prima. Ceea ce conteaza este Socialismul Chinez de piata. In ce consta el. 1. Productie de bunuri de consum (deci nu mijloace de productie), reducerea cheltuielilor militare; 2. Control politic rigid al democratizarii sociale, doi pasi inainte unul inapoi; 3. Liberalizare economica in agricultura (desfiintarea colectivelor si trecerea la sistemul productiei familiale), in initiativa pentru mica productie, reparatii, restaurante... 4. Nepasarea pentru puritatea, coerenta ideologica... Deng spune: "Nu conteaza daca pisica este alba sau neagra, ci daca prinde soareci!" 5. Initierea Bursei de valori! 6. China are mentalitatea si traditia initiativei particulare. Ei sunt negustorii Orientului; 7. In 1988 existau in China 20 milioane de intreprinzatori particulari; 8. In 1993 ajungeau la fluctuatia libera yuanului, convertibilitate... Succesele sunt indiscutabile. Modelul chinez poate fi model pentru estul Europei, daca accepta si stilul chinezesc de munca! Marxismul teoretic al lumii libere Estul nesovietic cauta sa scape cu orice pret din aceasta sfera de influienta, sa aiba bunastare si pace. Celelalte optiuni par secundare. Acestea sunt pilonii entuziasmului pentru intrarea in Europa. Vestul mai rezoneaza la marxism chiar in aceasta lume anti!

Partidele Comuniste n-au fost desfiintate, statuile n-au fost demolate. Este drept ca acolo n-au faurit istorii si apelul lor este tot mai indulcit, pina la urma ramine un apel la Democratie pur si simplu. Nici vorba de dictatura a proletariatului. Stinga filosofica franceza proclama prin Andre Glucksmann: " Caut popor la putere. Bucataresele sa se abtina." Dupa Glucksmann - Scoala de la Frankfurt (marxista, freudo - marxista) cu Marcuse, Adorno, Harckheimer, Fromm, Habermass - mai este o referinta insemnata in paradigma intelegerii lumii contemporane. III. COMUNISMUL AZI SI MIINE Marxismul epigonic este marxismul contemporan. El a secularizat un termen si o doctrina morala: comunismul. O practica comunista a compromis total marxismul. Ce-i de facut ? In vremea pisicilor de prins soareci, pisicile muscate de soareci...sau de alti inamici...Ideologia comunismului practic, doctrina lui este mieunatul pisicii muscate! El irita, stirneste alergii, poate chiar mila! Ce va fi cu ea... nu se poate sti. Poate muri, se poate vindeca... S-ar putea face profetii prin analogii istorice...Dar istoria este atit de creativa... Si oricum profetia este compromisa in planul abordarii pozitive! In afara comunismului politic a mai ramas comunismul religios, credinta ca oamenilor le merge bine si au un rost in comunitatea spirituala, religioasa cu altii, credinta in cooperarea care sa depaseasca infruntarea si conflictul pentru cooperare si armonie, credinta ca oamenii sunt egali in fata lui Dumnezeu, ca dreptatea Lui este Sfinta... Institutiile religioase care viseaza si construiesc asemenea comunitati prospera: Generatia exploziei demografice americane, care s-a ridicat in anii '70 impotriva religiei organizate, revine in biserici sau se alatura Miscarii New Age! Mormonii au sarbatorit in 1987 cel mai bun an din istoria lor de pina atunci (158 ani), cistigind 274.000 de adepti. Un preot Shinto a cistigat 5 milioane de adepti in Japonia, SUA si Brazilia, 80% fiind nejaponezi. Baptistii au in SUA 15 milioane de membrii... Baptistii ca si celelalte comunitati religioase prospera si mai mult in Est... Va avea acest fapt vreo semnificatie politica? Vor fi persecutatii de ieri mai blinzi cu persecutantii lor? Sau vor fi pur si simplu comunisti?

Bibliografie 1. Gwendolen Carter si John Hertz - Major Foreign Powers - Harcourt Brace iovanovich Inc. 1972 2. Maurice Duverger - Europa de la Atlantic la delta Dunarii - Ed. Omega pres Bucuresti 1990

3. Andre Glucksman - Bucatareasa si Mincatorul de oameni - Ed. Humanitas 1991 Bucuresti 4. John Nasbit si Patricia Aburdam -Anul 2000 -Ed. Humanitas 1991 Bucuresti 5.Ion Ratiu - Moscova sfideaza lumea - Ed. Signata 1990 Timisoara 6. Sergiu Tamas - Dictionar politic -Ed. Academiei 1993 Nota: Bibliografia nu cuprinde literatura marxist-leninista propriu-zisa de care lumea din Est este