C.2.

-3 Interrelatii intre diferite tipuri de metabolism, reglarea cailor metabolice

Indeplinirea functiilor specifice ale organismului necesita aprovizionarea continua a celulelor cu substante energetice si plastice.Datorita alimentatiei intermitente , aportul exogen de aceste substante este discontinuu, ceea ce necesita existenta unor mecanisme care sa niveleze aceste fluctuatii, atat sub aspect cantitativ cat si cantitativ. Substratele energetice aflate in circulatie(considerand ca nu sunt inlocuite)pot acoperi nevoile bazale pentru perioade de timp foarte scurte.: glucoza singura ar ajunge pentru 1 ora, trigliceridele pentru 25 minute, acizii grasi pentru 2,5 min. Alternanta perioadelor de alimentare cu cele de postsau efectuarea unei activitati intense determina ample fluctuatii metabolice-anume trecerea de la reactii predominant anabolice la cele catabolice. Faza anabolica corespunde patrunderii in organism a alimentelor, cea catabolica- perioadelor dintre mese. Aceasta ultima faza este foarte intense inperioade de foame prelungita sau de efort intens. Faza anabolica este dominata de cresterea nivelurilor plasmatice ale unor componenti prin absorbtia lord in tractul gastro-intestinal.In aceasta etapa, glucoza, aminoacizii si trigliceridele se afla in sange in concentratii mari. Hiperglicemia si hormonii eliberati de tractul gastrointestinal declanseaza riposta insulinica care determina utilizarea intracelulara a glucozei si a aminoacizilor in tesuturile insulino-sensibile. Trigliceridele sunt si ele epurate prin comutarea lipoproteino-lipazei din tesutul adipos de la forma inactiva la alta cu activitate catalitica mai mare. Trecerea reversibila de la catabolism la anabolism declanseaza perturbari metabolice mai ales in ficat, muschii scheletici si in tesutul adipos, structuri

joaca un rol important in depozitarea si mobilizarea rezervelor

1

energetice. Spre deosebire, creierul si hematiile au un consum energetic constant.Nevoia de energie a creierului nu depinde de intensitatea activitatii nervoase, el consumand cam 120g glucoza/zi. Ficatul , in faza anabolica, capteazaglucoza din sange, glicemia atingand valori de 120-130 mg/ml. Glucoza fosforilata la glucozo-6-fosfat duce la cresterea vitezei tuturor secventelor initiate de acest compus :arderea glucozei la CO2 si H2O ; se reface depozitul de glicogen :glucoza care depaseste nevoile este convertita in trigliceride care sunt exportate sub forma de lipoproteine, in special spre tesutul adipos. Aminiacidemia crescuta in urma absorbtiei intestinale furnizeaza ficatului substratul pentru resinteza proteinelor dislocate in faza catabolica. O parte din glucoza poate fi convertita in aminoacizi, daca ratia alimentara cuprinde proteine putine sau de calitate inferioara. Muschii scheletici insulino-sensibili capteaza cu usurinta glucoza aminoacizi din lichidul extracelular ; se raface depozitul de glicogen, se resintetizeaza proteinele iar trigliceridele circulante dinlipoproteine furnizeaza muschilor acizi grasi ca trigliceride tisulare. In tesutul adipos metabolismul e deplasat spre lipogeneza: acest tesut are o capacitate de depozitare nelimitata, astfel incat glucoza si acizii grasi, care nu si-au gasit locul in alta parte, sunt depozitate aici ca trigliceride. Deci, in faza anabolica se depoziteaza substantele energogene sub forma de glicogen, proteine si trigliceride, insulina fiind factorul hormonal predominant. Faza catabolica : in aceasta etapa se activeaza mecanisme de reglare complexe, de natura metabolica si neuro-hormonala, care permit utilizarea gradata a rezervelor si utilizarea preferentiala a unui substrat in locul altuia ce trebuie protejat. Cerinta majora in aceasta faza este asigurarea homeostaziei glicemice., urmeaza apoi aprovizionarea tuturor celorlalte tesuturi cu substantele

necesare. Lipoliza este accelerata , tesutul adipos trimitand in circulatie acizi grasi utilizati de tesuturi ca material energogen ( cu exceptia creierului si a hematiilor) si glicerol, care, captat in ficat este suport pentru sinteza de glucoza. Muschii scheletici primesc acum cantitati mici de glucoza, nevoile sale energetice fiind initial implinite prin dislocarea unei cantitati de glicogen. Resturile de glucoza sunt arse pana la CO2 si H2O sau degradate anaerob la acid lactic.In aceasta faza suportul energetic major este constituit din acizi grasi obtinuti din diferite surse. Dupa epuizarea glicogenului(hepatic si muscular) organismul recurge la proteinele musculare pentr a obtine sursa pentru gluconeogeneza.Aceasta este calea de mentinere a homeostaziei glicemice in timpul foamei. Dupa 8-10 ore de post, organismul consuma din toate categoriile de substante, cel mai mult din glucoza ;in inanitia prelungita, organismul obtine glucoza pe seama celorlalti componenti. Proteinele sunt utilizate continuu, dar consumul se reduce de la 200-3Kcal/zi la 75 Kcal/zi dupa 40 zile de foame. Trigliceridele se consuma in ritm constant si la un nivel ridicat. Reglarea cailor metabolice Toate tipurile de metabolism sunt riguros reglate , acest reglaj vizand viteza de metabolizare, directia metabolica si capacitatea de depunere sau mobilizare a substantelor cu rol energetic in situatie de exces sau lipsa a acestora. Aceasta

reglare se efectueaza in general prin efectori metabolici sau pe cale hormonala. Principiile generale sunt asemanatoare la toate tipurile de metabolism, existand in paralel si mecanisme particulare. Toate punctele cheie ale unui metabolism sunt controlate de enzime cheie, situate fie la inceputul lantului metabolic, cat si in punctele de ramificatie ale acestuia ; asupra lor lucreaza efectori ce au

structura chimica simpla, diferita de cea a substratului asupra caruia actioneaza. Controlul hormonal se exercita specific asupra organului tinta , fiind raspuns la :excesul saulipsa de sustrat, stress, urgente de diferite naturi, homeostazie. etc.Raportul in care sunt hormonii cu actiune antagonicaeste mai important decatcantitatealor individuala( ex raportul insulina/glucagon) Cele 2 procese sunt puternic intrepatrunse, incat ele nu pot fi strict decelate, decat eventual in scop didactic. Ele actioneaza prin mai multe mecanisme , ca de ex :cresterea sau scaderea vitezei activitatii enzimatice(prin modificarea conformatiei moleculei protein-enzimei) ; transformarea unor enzime din forma activa in cea nonactiva, ; modificarea pH-lui mediului etc.. 1. Reglarea metabolismului glucidic 1.1. Reglarea glcogenolizei si glicogenogenezei:desfacerea unitatilor de glucoza din glicogen se face de 10-50 de ori mai repede decat integrarea lor in glicogen.D.p.d.v. hormonal, procesele sunt reglate de glucocorticoizi dar si de insulina care actioneaza antagonic cu adrenalia si glucagonul. D.p.d.v. al proceselor , o importanta deosebita o au si efectele produse de concentratia substratelor respective (glucoza si glucozo-6-fosfatul)si actiunea opusa a celor 2 sisteme enzimaticeparticipante.(fosforilazei si al glicogensintetitazei),Acesti factori isi coordoneaza activitatea in cascada reactiilor declansate hormonal.

1.2. Reglarea glucolizei se face prin unul dintre cele mai fine mecanisme care actioneaxa asupra concentratiilor ATP/ADP, AMP ; daca apare o crestere de ADP sauAMP, creste imediat viteza de degradare glicolitica ducand la marirea concentratiei de ATP. Invers, daca exista o cantitate mare de ATP, vor fi inhibate glicoliza si glicogenoliza. Dupa cumcum s-a mai mentionat, prin ciclul Krebs sa coreleaza cele trei etabolisme(lipidic, glucidic, protidic). Astfel, formarea in

exces a unor aminoacizi, a acizilor grasi liberi saturati sau nesaturati va determinainhibarea glicolizei. 1.3. Reglarea gluconeogenezei:este la fel de riguros controlat ca si celelalte procese din citoplasma. El se intensifica in cazul inanitiei sau al scaderii cantitati de insulina(diabet) si este inactivat prin aportul exogen de glucide sau prin administrare de insulina. Aceste mecanisme se regasesc in ciclul Krebs, care face legatura intre cele trei metabolisme. 2. Reglarea metabolismului lipidic Reglarea metabolismului trigliceridelor la nivelul tesutului adipos este foarta importanta pentru echilibrul dintre anabolismul si catabolismul lipidic din tot organismul, aceasta intrucat tesutul adipos este format in proportie de 95% din acesti compusi. Echilibrul dintre lipoliza si lipogeneza se mentine prin actiunea complexa a unor factori de natura neuro-hormonala, de nutritie. In conditii de post sau inanitie, necesitaile energetice se satisfac pe seama mobilizarii acizilor grasi-in primele 15 orese reduce lipogeneza(datorita diminuarii metabolizarii glucozei furnizoare), dupa care se accentueaza lipoliza prin activarea hormonului trigliceridlipazei) Hormonul care franeaza lipoliza si impiedica cresterea concentratiei acizilor grasi in sange este insulina, tesutul adipos fiind un sediu important al actiunii acestui hormon. Organismele diabetice bine hranite au o cetozemie, hipertrigliceridemie si o acumulare de lipide in ficat si rinichi ca urmare a cresterii lipolizei la nivelul tesutului adipos.Administrarea de insulina reduce lipoliza si ca urmare scad si acesti compusi in sange.Hormonii lipolitici ca adrenalina,, ACTH au actiune imediataaltii actioneaza mai lent. In cazul in care apare o nevoie urgenta de energie intervine sistemul nervos simpatic. Metabolismul colesterolului este si el riguros controlat, fiind influentat de concentratia hepatica a cestuia precum si de dinamica metabolismului glucidic, lipidic si mai putin

proteic. Nu trebuie neglijat rolul dietei ; o hrana bogata in lipide accelereaza sinteza colesterolului. 3. Reglarea sintezei proteinelor Acest proces se realizeaza prin 2 mecanisme :inductia si represia Inductia este un proces care stimuleaza biosinteza proteinelor si este exercitata de un inductor de regula o enzima, motiv pentru care acest proces se mai numeste inductie enzimatica. Trebuie mentionat ca acest proces se produca rapid, cam in 1-2 minute de la aparitia inductorului in mediu.In inductie mai intervin si hormoni (azotati si steroizi), dupa un mecanism insa mai putin elucidat. Represia este procesul de diminuarea sau chiar oprire a sintezei proteinelor, datorita actiunii unui represor. Oprirea sintezei enzimelor implicate duc la orirea sintezei unui metabolit. Deosebirea intre cele doua procese consta in faptul ca in cazul represiei se opreste sinteza enzimei , in timp ce in inductie se inactiveaza enzima, ea putand fi insa sintetizata in continuare. Mecanismele de reglare actioneaza desigur si asupra eletrolitilor, fiind la fel de importante ca si in cazul compusilor prezentati. Toate aceste mecanisme au fost prezentate in general , pe clase mai mari de compusi, discutia se poate insa extinde la nivele particulare. Tulburari metabolice Avand in vedere importanta fiecarui component in buna functionare a organismului uman, se poate deduce ca orice dereglare in metabolismul lor se traduce printr-un efect negative de amploare mai mica sau mai mare in economia organismului. O tulburare in metabolismul glucidelor este binecunoscutul diabet, concretizat prin hiperglicemie. Implicatiile asupra intregului organism sunt majore, afectand buna functionare a inimii (functionarea muschiului ei fiind in

relatie continutul de glucoza), a circulatiei sanguine (datorita interconectarii cu metabolismul lipidic), a ochiului, a rinichiului. Tot o tulburare este si hipoglicemia care este rezultatul pe de o parte a diminurii debitului glucozat hepatic, din cauza epuizrii glicogenului si a alterrii funciei gliconeogenetice. Modificarea concentratiei lipidelor sau alterarea raportului fata de alte componente sunt denumite dislipidemii.Acestea pot avea o cauza genetica alterarea genetica a mecanismelor de transport,de utilizare de sinteza-, sau ca dereglari secundare asociate altor maladii. Tinand cont de faptul ca lipidele sunt parte a unor complexe lipoproteice se poate considera ca orice dislipidemie este in final o dislipoproteinemie. Aceste fenomene pot aparea in varianta hipo sau hiper , functie de concentratia mai mica, respectiv mai mare in organism. Dereglari ale metabolismului proteinelor apar mai ales in faza catabolica. Aminoacidemia creste(si rmne crescut) ca urmare a mobilizrii excesive a aminoacizilor din proteinele catabolizate, dar mai ales a incapacitii ficatului de a-i metaboliza. Un alt exemplu este guta o depunere in articulatii a acidului uric, indice al intensificrii catabolismului nucleoprotidic.