Un fermier descoperi ntr-o bun zi un cuib de acvile abandonat, cu un ou n el.

Lu oul i l puse n cuibul unei gini din ograda sa. Se nscu, n mijlocul ginilor, o pasre de toata frumuseea care nv, desigur, s se poarte ca o gin. Fermierul se ocupa mult de noua sa gin i facea totul pentru a o proteja. O rsfaa i i aducea imediat tot ceea ce aceasta cerea. Acvila gain devenea pe zi ce trece foarte dependent de fermier, care nu-i dadea seama de rul pe care l face. La un moment dat, acvila vazu pe cer o pasare mare care plana i spuse: - ntr-o zi i eu voi zbura ca aceast pasre. Atunci, fraii i surorile sale au nceput s rd de ea. Ruinat, regreta c spusese aceste cuvinte i continua s mannce grune din arc. ntr- o buna zi, zn bun trecu pe acolo i vzu acvil regal vegetnd n mijlocul ginilor. Atunci ea i spuse fermierului: - Cred c i iubeti foarte mult pasrea ta rara, dar cred ca nu-i faci nici un serviciu innd-o n aceste condiii. Te gndeti prea mult la tine. Aceasta pasre nu este fericit i atunci cnd va fi prea mare, nu-i va mai dezvolta calitile sale extraordinare i potenialul su nelimitat. A doua zi, dup ce a stat pe gnduri, fermierul nostru a luat pasrea n mini i a lansat-o n aer. Acvila a avut din fericire timp s-i deschida aripile i s aterizeze jalnic pe pamant, n hohotele de ras ale ginilor. Dar omul nu se descuraj, ci urc pe acoperiul hambarului i-i spuse psrii: - Eti o acvil, zboar! i o lans n aer. Dintr-un reflex spontan, acvila i deschise aripile, plan cteva secunde deasupra curii i ateriz n mijlocul ginilor uimite Atunci fermierul urc muntele din apropierea fermei sale i lans acvila spre cer. Cu btai de aripi din ce n ce mai mari, acvila ncepuse s zboare fericit pe cer, din ce n ce mai sigur de ea. Periodic, ea revenea s-l vad pe fermier i pe prietenele sale, ginile, care o Considerau, de acum nainte, ceea ce ea era ntr-adevr, o acvil regal. Te recunoti n atitudinea supraprotectoare a fermierului ? Oferi celorlali chiar i fr a-i cere ? Ai tendina de a-i proteja, rsfaa pe ceilali, ntr-o asemenea msur nct le creezi o dependen de tine? Te lai protejat, rsfaat, condus de ceilali fr s-i dai seama? Amintete-i de fermier care, dup ce a fost consiliat de zna cea bun, a dat drumul acvilei din ograda sa, lansnd-o n aer pentru a-i deschide aripile s zboare. Aminteste-i de acvila care, dei crestea alturi de gini, avea dorina de a zbura precum o acvil regal. i tu i poi redireciona atenia dinspre ceilali spre tine, lsndu-le celorlali

autonomia necesar pentru a deveni ei nii, pentru a-i dezvolta o mai bun ncredere n propria persoan. Viata ca un fluture albastru A fost odat un barbat cruia i-a murit soia, astfel nct el locuia mpreun cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase i inteligente. Fetele i puneau mereu multe intrebari la unele stia s le raspund, la altele nu Tatl lor i dorea s le ofere cea mai buna educaie, de aceea, ntr-o zi, ia trimis fetele s petreac o perioada de timp n casa unui nelept. Acesta tia ntotdeauna s le rspund la ntrebrile pe care ele le puneau. La un moment dat, una dintre ele a adus un fluture albastru, pe care plnuia s l foloseasc pentru a nela neleptul. - Ce vei face? o ntreba sora ei. - O s ascund fluturele n minile mele i o s ntreb nteleptul dac e viu sau mort. Dac va zice c e mort, mi voi deschide minile i l voi lsa s zboare. Dac va zice c e viu, l voi strnge i l voi strivi. i, astfel, orice rspuns va avea, se va nela! Cele doua fete au mers ntr-o clip la nelept i l-au gsit meditnd. - Am aici un fluture albastru. Spune-mi, neleptule, e viu sau mort ? Foarte calm, neleptul surse i i zise: -Depinde de tine fiindca e n minile tale! Aa este i viaa noastr, prezentul i viitorul nostru. Nu trebuie s nvinovim pe Nimeni, cnd ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobndim sau nu. Viaa noastra e n minile noastre, ca i fluturele albastru. De noi depinde s alegem ce vom face cu ea.

Ultimul biscuit O tnr sttea i astepta avionul n sala de ateptare a unui aeroport mare. Pentru c trebuia s atepte mult timp, i-a cumparat o carte i un pachet de biscuiti, c s treac timpul mai uor. S-a aezat n sala de ateptare VIP i a nceput s citeasc. Lng ea, pe scaunul alturat, erau biscuiii i pe urmtorul scaun era un domn care citea ziarul. Cnd a nceput pachetul i implicit primul biscuit, domnul de alturi a luat i el unul. Ea s-a simit indignat, dar n-a zis nimic i a continuat s citeasc. n interiorul ei i spunea "Uite ce fel de persoan e acest brbat ! Dac a avea numai puin curaj, i-as face moral..." i aa, de fiecare dat cnd ea lua un biscuit, lua i el unul, pn cnd a mai ramas n pachet ultimul biscuit. Ea gandea: "ah, acum vreau s vad ce

mi zice cnd se vor termina toi !! Brbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt n doua i i-a dat jumatate. "Ah, asta e culmea!", gndi ea i i lu lucrurile, cartea i geanta i se indrept spre iesirea slii de ateptare. Cnd se simi un pic mai linistit i nervii i trecuser, se aez pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete. nchise cartea i deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit rmas cnd.... deschiznd geanta vede c pachetul de biscuii era ntreg, n geant. Se ruin de modul n care se comportase i abia atunci nelese c pachetul de biscuii pe care l mncase nu era al ei, ci al domnului de alturi care a mprit cu ea chiar i ultima bucic, fr a se simi indignat, nervos sau superior fa de ea, care se comportase urt i chiar i simise orgoliul atins. Morala: De cate ori n viata am mncat biscuiii altcuiva fr s ne dam seama ? Inainte de a ajunge la o concluzie i nainte de a gndi ru despre o persoan, UIT-TE atent la ceea ce ai n jur. Buline i stelue de Max Lucado Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tmplar pe nume Eli. Acesta si avea atelierul pe un deal, de la a carui naltime se vedea ntreg satul. Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau nalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. nsa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tmplar si traiau n acelasi sat. De dimineata pna seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Ct era ziua de lunga i vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt. Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti ntotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau dect buline. Tot stelute primeau si cei talentati; unii puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii nalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cntau cntece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii.

Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute... Ori de cte ori primeau cte o steluta se simteau att de bine nct si doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi nca una. Altii nsa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma. Tot timpul ncerca sa sara ct mai sus, ca altii dar ntotdeauna cadea la pamnt. Iar cnd ceilalti l vedeau jos se adunau buluc n jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgria n cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cnd ncerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cte o neghiobie si toti se ngramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el. Dupa un timp avea att de multe nct nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce ntr-o balta... si imediat o sa primeasca bulinute!!! Adevarul este ca avea att de multe buline nct ceilalti omuleti veneau si i lipeau altele fara nici un motiv. Merita multimea asta de buline negre", si spuneau omuletii unii altora. Este clar ca nu e bun de nimic!" Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el: Asa este nu sunt bun de nimic!", si spunea el. n rarele dati cnd iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai n largul lui. ntr-o zi, se ntlni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si att. Era o fata pe nume Lucia. Sa nu credeti ca oamenii nu ncercau sa lipeasca etichete si pe ea! ncercau numai ca nu ramneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau att de mult nct se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa i lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat. Ca ea vreau sa fie", i trecu prim minte lui Pancinello. Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!" Asa ca o ntreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta. Nu este mare lucru", i raspunse ea. n fiecare zi ma duc sa l vad pe Eli." Pe Eli?" Da, pe Eli, tmplarul, mi place sa stau cu el n atelier." Dar de ce?" Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!" Si cu aceste cuvinte, Lucia se ntoarse si pleca. Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?" striga el dupa ea. nsa Lucia nu-l mai auzi. Asa ca Pancinello se ntoarse acasa, se aseza la fereastra si ncepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.

Dar nu este drept!", si spuse el suparat. Si pe loc se hotar sa mearga le Eli. Se ndrepta spre deal si urca pe cararea strmta pna ce ajunse n vrf. Cnd intra n atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era ct el de nalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe vrfuri. Ciocanul era lung ct bratul lui! nghiti n sec si si zise: Eu aici nu ramn!", si se ndrepta spre iesire. Dar chiar atunci si auzi numele: Pancinello, tu esti?", se auzi un glas patrunzator. Pancinello se opri. Ct ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!" Pancinello se ntoarse ncet si l privi pe mesterul tmplar, un barbat nalt, cu o barba stufoasa. Stii cum ma cheama?", l ntreba Pancinello. Binenteles ca stiu, doar eu te-am creat!" Eli se pleca, l ridica de jos si l aseza lnga el pe banca. Hmm...", murmura mesterul ngndurat, n timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello. Se pare ca ai adunat ceva etichete..." Nu am vrut, Eli! Am ncercat din rasputeri sa fiu bun!" Pancinello, copilul meu, n fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!" Chiar nu-ti pasa?" Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei sa mparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gndesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gndesc eu, iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!" Pancinello ncepu sa rda: Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as nsemna ceva pentru tine?" Eli se uita la Pancinello, si puse mna pe umarul lui micut si spuse ncet: Fiindca esti al meu, de aceea nsemni foarte mult pentru mine!" Nimeni..., niciodata... nu-l mai privise astfel pe Pancinello.. si n plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte... n fiecare zi am sperat ca vei veni la mine", continua apoi Eli. Am venit fiindca m-am ntlnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete", raspunse Pancinello. Stiu, mi-a povestit despre tine." De ea de ce nu se prind etichetele?" Fiindca a hotart ca este mai important ce gndesc eu despre ea, dect ce gndesc

altii. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!" Cum adica?" Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu ct te ncrezi mai mult n dragostea mea, cu att mai putin ti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. ntelegi?" Pai, nu prea..." Eli zmbi. Vei ntelege cu timpul. Acum esti nca plin de buline negre. Deocamdata ti va fi de ajuns sa vii la mine n fiecare zi, iar eu ti voi aduce aminte ct de important esti pentru mine." Eli l puse jos pe Pancinello. n timp ce acesta se ndrepta spre usa, Eli i spuse: Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!" Pancinello nu se opri din mers, dar gndi: Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!" Si chiar n clipa aceea cazu de pe el o bulina... Viata este simpla... noi o complicam.. fii exact asa cum esti!