Sunteți pe pagina 1din 23

1

CAP 1. Noiuni generale 1.1 Introducere In aceast epoc a calculului distribuit, reelele sunt prezente n aproape toate mediile de lucru. O reea este un mecanism care permite calculatoarelor distincte si utilizatorilor acestora sa comunice si sa partajeze resurse. In ciuda utilizrii lor pe scara larga, retelele rmn cele mai misterioase dintre tehnologiile informationale. 1.2 Scurt istoric Curnd dup apariia calculatoarelor electronice (1943), are loc o cretere spectaculoas a performantelor acestora. De exemplu, viteza de calcul se mrete cu un ordin(de zece ori) la fiecare 5 ani, de la 1000 instruciuni pe secund (ips) n 1945 la 1012ips = 1 Tips n 1995 i 12,3 Tips n 2000. ns n primii ani, ele nici pe departe nu acopereau gama necesar de servicii n domeniu. In 1954 au fost propuse soluii arhitecturale de cretere a performanelor sistemelor de calcul. Sub conducerea savantului A.M.Leiner n Marea Britanie a fost construit primul complex de calcul SEAC+DYSEAC. Complexul coninea dou calculatoare diferite SEAC i DYSEAC, interconectate n aa mod, c fiecare dintre ele servea pentru cellalt ca unitate de intrare-ieire a datelor. Astfel se efectua schimbul de informaii ntre calculatoare, ele putnd opera pentru rezolvarea uneia i aceleiai probleme. Experimentele au demonstrat c complexul de calcul se isprvete cu sarcini, irealizabile la cele dou calculatoare dac ele ar funciona separat. Complex de calcul se numete sistemul din mai multe uniti de prelucrare a informaiilor, plasate la distane relativ mici (pn la zeci de metri) unele de altele. Primele complexele de calcul au fost cele multicalculator complexe de calcul din mai multe calculatoare interconectate, ce opereaz ca un sistem unic pentru realizarea unor sarcini comune. Fiecare calculator funcioneaz sub dirijarea sistemului de operare propriu, existnd, totui, i componente de coordonare a funcionrii sistemului de calcul n ansamblu. Ulterior au fost construite diverse complexe multicalculator. ns a rmas deschis problema accelerrii rezolvrii unor probleme complexe, ce nu era posibil sau era dificil de divizat n pri relativ autonome, pentru distribuire ntre calculatoarele unui complex multicalculator. Soluia propus const n crearea complexelor multiprocesor complexe de calcul ce conin mai multe procesoare, opernd sub dirijarea unuia i aceluia sistem de operare. Uzual ele sunt numite tot calculatoare, iar la performane ridicate supercalculatoare. Printre primele complexe multiprocesor au fost: PILOT (1958; institutul ANSI; 3 procesoare); LARC (1960; firma UNIVAC; 2 procesoare); Stretch (1961; firma IBM); D825 (1962; firma Burroughs; pn la 4 procesoare i 16 module de memorie operativ). Dintre aceste complexe numai D825 a fost un complex multiprocesor veritabil. De la el ncepe, practic, etapa crerii complexelor multiprocesor. Au devenit larg cunoscute complexele multiprocesor ILLIAK-IV (1971; 64 procesoare; 200 Mips), Cray-1 (1976; firma Cray Research, 10 Bips); SP2 (1995; firma IBM; 1 Tflops); T3E 1200E (1997; firma Cray Research; 2,4 Tflops); ASCI White (2000; firma IBM; 12,3 Tflops) .a. O problem acut, aprut odat cu implementarea calculatoarelor, era multiaccesul la distan la resursele acestora. Nu orice unitate economic, nemaivorbind de multe persoane particulare, i puteau permite procurarea unor calculatoare proprii, ele fiind relativ scumpe. Soluia propus consta n crearea sistemelor de teleprelucrare a datelor - un complex de calcul la care prin internediul mijloacelor de transfer date sunt conectate mai multe terminale. ntr-un
Reele de calculatoare

aa sistem se asigur intrarea-ieirea de date i executarea de programe la distan. Primele sisteme de teleprelucrare a datelor au fost puse n funciune la nceputul anilor60. Orict de performante ar fi fost complexele de calcul, era imposibil de realizat n cadrul fiecruia sau cel puin a unuia din ele toate serviciile necesare utilizatorilor. Calculatoare se fabricau mai multe. La fiecare din ele se stocau ceva informaii din diverse domenii. A devenit necesar schimbul operativ de informaii la distan ntre mai multe calculatoare. n acest scop au fost construite reelele de calculatoare sisteme de calcul ce conin mai multe calculatoare sau terminale (staii), plasate fie i la distan, care interacioneaz prin intermediul unui sistem de transfer date ( fig.1) Figura 1. Reea de calculatoare cu comunicaii comutate.

Prima interconectare la distan a dou calculatoare a fost realizat n 1966 la iniiativa i cu susinerea ageniei ARPA (Advanced Research Project Agency) a departamentului al SUA. Un calculator TX-2 din Massachutes Institute of Technologi (Statul Massachutes) a fost conectat, prin intermediul unui canal de comunicaii dedicat, cu un calculator Q-32 al firmei System Development din Santa Monike (statul California). Una din primele reele cu comutare de mesaje a fost AUTODIN I, construit la mijlocul anilor 60 de firma Western Union pentru Departamentul Aprrii al SUA. n 1968 la National Phyzix Laboratory (Marea Britanie) a fost lansat n funciune reeaua experimental NPL, iar n 1969 primele trane ale reelelor ARPANET
Reele de calculatoare

(firma Bold, Beranec and Newman, SUA), SITA (Societee Internationale de Telecomunication Aeronautique), TYMNET (firma TYMSHARE, SUA) i CYBERNET (firma CDC, SUA). Ulterior au fost construite mai multe reele inclusiv: RETD (1971, CTNE, Spania); CYCLADES/CIGALE (1973, INRIA, Frana); TELENET (1973, TELENET Comunication, SUA) care a evoluat n SPRINT; EPSS (1974, Ministerul Comunicaiilor, Marea Britanie); European Information Network EIN (1975); EDS (1975, Ministerul Comunicaiilor, Germania); DATAPAC (1977, Canada); TRANSPAC (1978, France Telecom, Frana); Euronet (1979, Comunitatea Economic European); Eunet (1982, Europa); NSF (1986, National Science Foundation, SUA). n prezent funcioneaz sute de mii de reele, majoritatea crora snt reele locale. O mare parte din reelele existente sunt interconectate, formnd aa numitul ciberspaiu (cyber space). Cea mai mare comunitate de reele din lume este Internet care interconecteaz peste 200 mii reele, 130 mln. staii, deservete circa 400 mln. utilizatori. 1.3 Evoluia reelelor Reelele au fost initial soluii de conectivitate brevetate, care erau parte integranta a unui pachet de soluii informatice, in aceeai msura brevet at. Companiile care automatizau procesarea de date sau functiile de contabilitate in epoca de dinaintea calculatoarelor personale erau obligate sa se adreseze unui singur comerciant pentru a obtine o solutie la cheie. Configuratiile tipice includeau terminale simple, care erau cablate la controllere de dispozitiv. Controllerele de dispozitiv asigurau accesul comun, sau multiplexat, la resursele de comunicare, ce asigurau conectivitatea cu sistemele mainframe. Aceste resurse de comunicare erau reunite intr-un procesor front-end (FEP) al sistemului mainframe. FEP permitea mai multor resurse sa partajeze un singur canal catre mainframe. Datorita diferentelor dintre viteza de intrare/iesire si viteza procesoarelor sistemului mainframe, aceasta solutie era cea mai eficienta din punct de vedere financiar. Altfel, era utilizata o linie inchiriata cu largime de banda mica pentru traversarea distantei geografice pana la mainframe. In acel loc, linia inchiriata era conectata la canalul de intrare/iesire (I/O) al sistemului mainframe. In aceste medii, aplicatiile software erau executate doar pe un calculator cu un unic sistem de operare. Sistemul de operare putea fi executat numai pe produsele hardware ale aceluiasi distribuitor. Chiar si echipamentul terminal si conexiunile la calculator faceau parte din aceeasi solutie integrata a unui singur producator. In timpul domniei solutiilor integrate ale unui singur producator, au aparut doua directii de dezvoltare tehnologica, ce au schimbat cursul viitor al informaticii. In primul rand au inceput sa apara stramosii PC-urilor de astzi. Aceste dispozitive erau inovatoare prin aceea ca plasau puterea de calcul chiar pe birou. In al doilea rand, oamenii de stiinta de la Xeror Palo Alto Research Center (PARC) au inceput sa caute modalitati de imbunatatire a productivitatii proprii. Au cautat in special un mijloc de imbunatatire a partajarii datelor si fisierelor intre statiile de lucru inteligente pe care le aveau. Metoda existenta, de partajare a dischetelor, era problematica si consuma timp. Solutia lor a fost prima retea LAN pe care au numit-o ethernet. Aceasta era o retea LAN rudimentara care se baza, pentru o mare parte a definirii si comportarii sale, pe protocoale de nivel superior pentru inter-retele. Potentialul comercial a acestei tehnologii a devenit imediat evident. Ethernetul original, cunoscut acum ca PARC Ethernet sau Ethernet I, a fost completat de o versiune cu comportament mai bun. Aceasta solutie, dezvoltata de Xerox, Digital si Intel, a devenit cunoscuta sub numele

Reele de calculatoare

de DIX Ethernet sau Ethernet II. Impreuna, Digital, Intel si Xerox au stabilit standardele pentru Ethernet II si au produs tehnologiile sale componente. Impreuna, dispozitivele inteligente ale utilizatorilor si retelele locale vor da nastere unui nou model: prelucrarea deschisa, distribuita, in retea, a datelor. 1.4 Organizatiile de standardizare Succesul pe care l-au avut cu Ethernet I si II a demonstrat ca piata era satula de abordarea brevetata a pachetelor pentru lucrul in retea si prelucrarea datelor. Clientii au inceput sa solicite un mediu mai deschis, care sa le permita sa construiasca aplicatii pornind de la produse amestecate, provenite de la producatori diferiti. Asa cum a aratat Ethernet, interoperabilitatea incuraja competitia, prin inovatii tehnice. Prin urmare, obiectivele interdependente ale deschiderii erau urmatoarele: Costuri mai mici; Posibilitati mai mari; Interoperabilitate intre producatori; Interoperabilitatea intre producatori presupunea ca platformele diferite sa se recunoasca una pe cealalta si sa stie cum sa comunice si cum sa partajeze date. Aceasta a necesitat dezvoltarea de standarde neutre, in intreaga industrie, pentru fiecare aspect al lucrului in retea. Nevoia de standardizare a generat un efort considerabil. Astazi, exista numeroase organizatii de standardizare, care raspund de definirea standardelor nationale si/sau internationale pentru diferite aspecte ale tehnologiilor de calcul, inclusiv pentru comunicatii de date si lucru in retea. Desi, frecvent, aceste organizatii colaboreaza sau coopereaza pentru a asigura un set de standarde cat mai universal, pot exista totusi anumite confuzii, dar efectul covarsitor este pozitiv. ANSI American National Standards Institute (ANSI) este o organizatie privata, nonprofit. Scopul sau este sa faciliteze dezvoltarea, coordonarea si publicarea de standarde nationale voluntare. IEEE Institute of Electric and Electronic Engineers (IEEE) raspunde de definirea si publicarea standardelor pentru telecomunicatii si comunicatii de date. ISO International Organization for Standardization (ISO) a fost fondata in 1964 si are sediul la Geneva. Este o organizatie bazata pe activitate voluntara, fara contracte, si este autorizata de Natiunile Unite pentru definirea de standarde internationale. IEC International Electrotechnical Commission (IEC), de asemenea cu sediul la Geneva, a fost fondata in 1909. IEC stabileste standarde internationale pentru tot ce este legat de electronica si electricitate. IAB Internet Architecture Board, cunoscuta anterior ca Internet Activities Board, guverneaza dezvoltarea tehnica a Internetului. Contine doua comitete de lucru: Internet Engineering Task Force (IETF) si Internet Research Task Force (IRTF). CAP 2. Modelul de referinta OSI ISO a dezvoltat modelul de referinta OSI (Open Systems Interconnection interconectarea sistemelor deschise), pentru a facilita deschiderea interconexiunii sistemelor de calculatoare. O interconexiune deschisa este o interconexiune care poate fi acceptata intr-un mediu multiproducator. Acest model a stabilit standardul universal pentru definirea nivelurilor functionale necesare acceptarii unei astfel de conexiuni intre calculatoare. In urma cu aproape 20 de ani, cand a fost dezvoltat, modelul de referinta OSI a fost considerat radical. La vremea respectiva, producatorii de calculatoare blocau clientii
Reele de calculatoare

in arhitecturi brevetate, cu un singur producator. Comunicatia deschisa a fost privita ca o invitatie la competitie. Din perspectiva producatorilor, competitia era nedorita. Prin urmare, toate functiile erau integrate cat mai compact posibil. Notiunea de modularitate functionala, sau layering (stratificare), parea in antiteza cu misiunea oricarui producator. Este important de remarcat ca modelul a avut mare succes. Abordarea integrata anterioara, brevetata, a disparut. Astazi, comunicatiile deschise sunt un lucru necesar. In mod curios, foarte putine produse respecta in totalitate modelul OSI. In schimb, structura sa elementara, pe niveluri, este frecvent adaptata noilor standarde. Pe de alta parte, nivelul de referinta OSI ramane un mecanism viabil pentru explicarea functionarii retelei. In ciuda succeselor sale, continua sa existe numeroase confuzii legate de modelul de referinta OSI. Prima confuzie este aceea ca modelul de referinta OSI a fost dezvoltat de International Standards Organisation (tot ISO), cu sediul la Paris. Nu este adevarat. Modelul de referinta OSI a fost dezvoltat de catre International Organization for Standardization. Modelul OSI clasifica diferitele procese necesare intr-o sesiune de comunicare pe sapte niveluri (straturi) functionale. Organizarea acestor straturi are la baza secventa naturala de evenimente care apare in timpul sesiunii de comunicare. Figura 1.2 prezinta modelul de referinta OSI. Nivelurile 1-3 asigura accesul prin retea, in timp ce nivelurile 4-7 sunt dedicate logisticii necesare pentru a comunica dintr-un capat in altul. Modelul de Numarul nivelului 7 6 5 4 3 2 1

referinta OSI Aplicatie Prezentare Sesiune Transport Retea Legatura de date Fizic Figura 1.2 Modelul de referinta OSI Nivelul 1: Fizic

Primul nivel este numit nivel Fizic. Acest nivel raspunde de transmiterea sirului de biti. El accepta cadre de date de la nivelul 2, Legatura de date, si transmite serial, bit cu bit, structura si continutul acestora. De asemenea, este raspunzator pentru receptionarea, bit cu bit, a sirurilor de date care sosesc. Aceste siruri sunt transmise apoi nivelului Legatura de date, pentru a fi refacute cadrele. Acest nivel vede, literalmente, numai cifre de 0 si 1. El nu are nici un mecanism pentru determinarea semnificatiei bitilor pe care ii transmite sau ii primeste, ci este preocupat exclusiv de caracteristicile fizice ale tehnicilor de transmitere a semnalelor electrice si/sau optice. Acestea includ tensiunea electrica utilizata pentru transportul
Reele de calculatoare

semnalului, tipul mediului si impedantele caracteristice si chiar forma fizica a conectorului utilizat la capatul mediului de transmisie. Nivelul 2: Legatura de date Al doilea nivel al modelului de referinta OSI est nivelul Legatura de date. Ca toate celelalte, nivelul Legatura de date are doua seturi de responsabilitati: transmisie si receptie. El raspunde de asigurarea validitatii cap-la-cap a datelor transmise. Din punct de vedere al transmisiei, nivelul Legatura de date raspunde de gruparea in cadre a instructiunilor, datelor si asa mai departe. Un cadru este o structura inerenta nivelului Legatura de date, care contine informatii suficiente pentru a asigura transmiterea reusita a datelor, prin reteaua locala, spre destinatie. Un transfer reusit presupune ca, la sosirea la destinatie, cadrele sa fie intacte. Prin urmare, cadrele trebuie sa contina un mecanism de verificare a integritatii continutului in timpul transferului. Pentru o livrare garantata a datelor trebuie sa se intample doua lucruri: Nodul initial trebuie sa primeasca o confirmare pentru fiecare cadru care a fost primit intact de catre nodul destinatar. Inainte de a confirma primirea unui cadru, nodul destinatar trebuie sa verifice integritatea continutului cadrului respectiv. Exista numeroase situatii care pot face ca la transmiterea cadrelor, acestea sa nu ajunga la destinatie sau sa se deterioreze si sa devina inutilizabile in timpul transferului. Nivelul Legatura de date este raspunzator de detectarea si corectarea tuturor erorilor de acest tip. Nivelul Legatura de date este raspunzator si de reasamblarea in cadre a oricaror siruri binare primite de la nivelul Fizic. Totusi, dat fiind ca sunt transmise atat structura, cat si continutul unui cadru, nivelul Legatura de date nu reconstruieste cu adevarat un cadru. In schimb el pastreaza biti sositi pana cand are un cadru complet. Nivelurile 1 si 2 sunt necesare oricarui tip de comunicatie, indiferent daca reteaua este LAN sau WAN. Nivelul 3: Retea Nivelul Retea raspunde de stabilirea rutei care va fi utilizata intre calculatorul initial si cel de destinatie. Acest nivel nu are inclus nici un mecanism de detectie/corectie a erorilor de transmisie si, prin urmare, este obligat sa se bazeze pe serviciul fiabil de transmisie cap-la-cap al nivelului Legatura de date. Nivelul retea este utilizat pentru stabilirea comunicatiilor cu sistemele de calculatoare care se gasesc dincolo de segmentul LAN local. El poate face acest lucru pentru ca are propria arhitectura de adresare pentru rutare, care este separata si diferita de adresarea calculatoarelor la nivelul 2. Printre protocoalele rutabile se numara: IP (Internet Protocol) IPX (Internet Packet Exchange) AppleTalk Utilizarea nivelului Retea este optionala. Acesta este necesar numai daca sistemele de calculatoare se afla in segmente ale retelei separate printr-un router. Nivelul 4: Transport

Reele de calculatoare

Nivelul Transport ofera un serviciu similar nivelului Legatura de date, prin faptul ca raspunde de integritatea cap-la-cap a transmisiunilor. Spre deosebire de nivelul Legatura de date, nivelul Transport este capabil sa realizeze aceasta functie dincolo de segmentul LAN local. El poate sa detecteze pachetele care sunt abandonate de routere si sa genereze automat o cerere de retransmisie. O alta functie semnificativa a nivelului Transport este resecventierea pachetelor, daca ele nu au ajuns in ordine. Acest lucru se poate intampla din diverse motive. Este posibil ca pachetele sa urmeze cai diferite prin retea, de exemplu, sau ca unele pachete sa se deterioreze in timpul transferului. In acest caz, nivelul Transport este capabil sa identifice secventa de pachete initiala si sa le rearanjeze in acea succesiune inainte de a trimite continutul lor nivelului Sesiune. Nivelul 5: Sesiune Al cincilea nivel al modelului de referinta OSI este numit nivelul Sesiune. Acest nivel este relativ neutilizat ca nivel separat; numeroase protocoale includ functiile acestui nivel in nivelurile lor Transport. Functia nivelului Sesiune OSI este de a gestiona fluxul comunicatiilor in timpul conexiunii dintre doua doua sisteme de calculatoare. Acest flux de comunicatii este cunoscut ca sesiune. Acest nivel determina daca respectivele comunicatii pot fi uni sau bidirectionale. El asigura, de asemenea, ca o cerere este satisfacuta inainte de a fi acceptata una noua. Nivelul 6: Prezentare Nivelul Prezentare este responsabil cu gestionarea modului in care sunt codificate datele. Nu toate sistemele de calculatoare utilizeaza aceeasi metoda de codificare a datelor, iar nivelul Prezentare are rolul de translator intre metodele de codificare a datelor, altfel incompatibile, ca transformarea din ASCII in binar, samd. Nivelul Prezentare poate fi utilizat pentru a media diferentele dintre formatele in virgula mobila, ca si pentru asigurarea serviciilor de criptarea si decriptare. Nivelul 7: Aplicatie Nivelul de varf al modelului de referinta OSI se numeste nivel Aplicatie. In ciuda numelui sau, acest nivel nu include aplicatii. In schimb, el asigura interfata dintre aplicatiile respective si serviciile retelei. Acest nivel poate fi considerat motivul initierii sesiunii de comunicare. 2.1 Utilizarea modelului Orientarea pe verticala a stivei este o expresie a desfasurarii functionale a proceselor si datelor. Fiecare nivel are interfete cu nivelurile adiacente. Pentru a comunica, doua sisteme trebuie sa transmita intre niveluri date, instructiuni, adrese si asa mai departe. Diferentele dintre fluxul logic si cel efectiv al comunicatiilor sunt ilustrate in figura 1.3.

Modelul

de Numarul nivelului
Reele de calculatoare

Numarul nivelului

Modelul

de

referinta OSI

referinta OSI

Aplicatie Prezentare Sesiune Transport Retea Legatura de date Fizic Fluxul efectiv

7 6 5 4 3 2 1

Fluxul logic

7 6 5 4 3 2 1

Aplicatie Prezentare Sesiune Transport Retea Legatura de date Fizic

Figura 1.3 Comparatie intre fluxul logic si cel efectiv al comunicatiei pe niveluri Desi comunicatiile parcurg vertical stiva, fiecare nivel este capabil sa comunice direct cu nivelurile sale omoloage de pe calculatoarele aflate la distanta. Pentru a crea aceasta adiacenta logica a nivelurilor, fiecare nivel al stivei de protocoale a calculatorului initial adauga un antet (header). Acest antet poate fi recunoscut si utilizat doar de catre nivelul respectiv sau de catre omoloagele sale de pe alte calculatoare. Stiva de protocoale a calculatorului destinatie sterge fiecare antet, nivel cu nivel, pe masura ce datele sunt transmise in sus, catre nivelul aplicatie. De exemplu, pentru a fi prezentate nivelului 3, segmentele de date sunt grupate in pachete de catre nivelul 4 al unui calculator expeditor. Nivelul 3 grupeaza datele primite de la nivelul 4 in pachete (adica impacheteaza segmentele), le atribuie adrese si le trimite nivelului 3 al protocolului calculatorului destinatar, prin intermediul nivelului 2 propriu. Nivelul 2 grupeaza pachetele in cadre si le completeaza cu adresa recunoscuta de LAN. Aceste cadre sunt prezentate nivelului 1 pentru a fi convertite intr-un sir de cifre binare (biti), care sunt transmise nivelului 1 al calculatorului de destinatie. Calculatorul destinatar realizeaza operatiunile inverse acestui flux, fiecare nivel stergand anteturile care au fost atasate de catre omologul sau de pe calculatorul de origine. Cand ajung la nivelul 4 al calculatorului destinatie, datele se regasesc in acelasi format in care au fost puse de nivelul 4 al calculatorului de origine. Prin urmare, cele doua niveluri 4 ale protocoalelor par sa fie adiacente fizic si sa comunice direct. Impresia ca o comunicare se desfasoara intre nivelurile adiacente (din perspectiva nivelurilor respective) este una din explicatiile succesului modelului OSI. CAP 3. Bazele lucrului in reele de calculatoare O retea de calculatoare este, in esenta, ceva care permite unui numar de doua sau mai multe calculatoare sa comunice intre ele si/sau cu alte dispozitive. Acest lucru le permite utilizatorilor sa foloseasca retelele si calculatoarele pentru a partaja informatii, pentru a colabora la o lucrare, pentru a tipari si chiar pentru a comunica direct prin mesaje adresate individual. Retelele au numeroase componente, atat hardware, cat si software. Unele componente pot fi complet intangibile. Inainte de a explora prea adanc printre componentele elementare ale retelelor, este important sa retineti ca retelele au evoluat in doua categorii distincte: retele locale (LAN) si retele de mare suprafata (WAN). Diferenta dintre cele doua este destul de simpla. Retelele LAN sunt utilizate pentru interconectarea dispozitivelor care se gasesc intr-o vecinatate relativ restransa. Retelele WAN sunt necesare pentru a interconecta retelele LAN aflate la distanta din punt de vedere geografic.
Reele de calculatoare

3.1 Componente hardware Componentele hardware elementare includ trei tipuri de dispozitive: Echipamente de transmisie Dispozitive de acces Dispozitive ce repeta semnalele transmise Aceste componente sunt elementare prin faptul ca toate retelele trebuie fie sa le contina, fie cel putin, sa functioneze in preajma lor. 3.2 Echipamente de transmisie Echipamentele de transmisie reprezinta mediul utilizat pentru a transporta semnalele unei retele catre destinatie. Tipurile de medii includ cabluri coaxiale, cabluri torsadate si fibre optice. Tipurile de medii LAN pot fi, de asemenea, intangibile. Ele pot fi semnale luminoase, radio si microunde, transmise prin aer. Retelele WAN au, de asemenea, echipamente de transmisie proprii. Astfel de echipamente sunt descrise de obicei prin viteza de tact si structurile lor de cadre, nu ca simple medii de transmisie. Mediul lor fizic este irelevant comparativ cu performantele lor. 3.3 Dispozitive de acces Un dispozitiv de acces raspunde de: Formatarea corecta a datelor, astfel incat sa fie acceptate de retea. Plasarea datelor in retea Acceptarea datelor care ii sunt adresate Intr-o retea locala, dispozitivul de acces este cunoscut ca placa de interfata cu reteaua (NIC Network Interface Card). NIC este o placa de circuite instalata intr-un calculator si ocupa un slot de intrare/iesire de pe placa de baza a acestuia. Reteaua este cablata apoi la portul pus la dispozitie de aceasta placa. NIC formeaza cadrele de date care trebuie transmise de aplicatiile calculatorului, pune datele in forma binara si accepta intrarea cadrelor adresate calculatorului respectiv. Intr-o retea WAN, dispozitivul de acces este un router. Routerele opereaza la nivelul 3 al modelului de referinta OSI si includ doua tipuri de protocoale: de rutare (routing) si rutabile (routable). Protocoalele rutabile, ca IP, sunt utilizate pentru a transporta datele dincolo de limitele domeniilor de nivel 2. Protocoalele de rutare furnizeaza toate functiile necesare realizarii urmatoarelor operatii: Determinarea cailor optime prin reteaua WAN pentru orice adresa de destinatie data Acceptarea si trimiterea pachetelor prin aceste cai la destinatiile lor. 3.4 Repetoare Repetorul este un dispozitiv care accepta semnalele trimise, le amplifica si le plaseaza din nou in retea. Intr-un LAN, un repetor cunoscut mai mult sub numele de concentrator (hub) permite conectarea in retea a mai multor dispozitive, prin furnizarea mai multor puncte de intrare in retea. Aceasta functie este atat de
Reele de calculatoare

10

importanta pentru retelele LAN actuale, incat adevaratul lor rol regenerarea semnalului este adesea uitat. Capacitatea concentratorului de a regenera semnalele este la fel de vitala pentru succesul unui LAN ca si capacitatea de a asigura mai multe puncte de intrare. Semnalele electronice trimise printr-un cablu se vor deteriora in mod inevitabil. Aceasta deteriorare poate lua una din urmatoarele doua forme: atenuare sau distorsionare. Atenuarea este scaderea puterii semnalului. Distorsionarea este modificarea nedorita a semnalelor in timpul transferului. Fiecare dintre aceste forme de deteriorare trebuie sa fie abordata si rectificata separat. Atenuarea poate fi compensata prin dimensionarea cablurilor la o lungime minima, pentru a garanta ca semnalul este suficient de puternic pentru a ajunge la toate destinatiile din lungul cablului. In cazul in care cablul trebuie sa fie relativ lung, poate fi instalat pe linie un repetor. Distorsionarea este o problema mai grava in transmiterea semnalelor. Aceasta este diferita de atenuare. Semnalele distorsionate pot altera orice date transportate. Repetoarele sunt incapabile de a face diferenta dintre semnalele corecte si cele distorsionate; ele repeta semnalele fara deosebire. Exista totusi mai multe metode de combatere a distorsiunilor: Urmati riguros orice instructiuni de instalare care v-au furnizate impreuna cu mediul dumneavoastra de transmisie. Identificati toate sursele care pot cauza distorsiuni. In continuare, incercati sa indepartati cablurile de sursele respective. De asemenea, poate fi util sa folositi tehnologii speciale de transmisie in retea, precum cablarea prin fibre optice, care pot impiedica aparitia distorsiunilor. Utilizarea protocoalelor de retea care au capacitatea sa detecteze si sa corecteze automat orice erori de transmisie posibile. 3.5 Componente software Componentele software necesare intr-o retea includ urmatoarele elemente: Protocoale care definesc si regleaza modul in care comunica doua sau mai multe dispozitive Software la nivel hardware, cunoscut ca microcod sau drivere, care controleaza modul de functionare al dispozitivelor individuale, precum placile de interfata cu reteaua. Software pentru comunicatii. 3.6 Protocoale Asigurarea conectivitatii fizice pentru o retea reprezinta partea cea mai usoara. Adevarata greutate consta in dezvoltarea unor mijloace de comunicare standard pentru calculatoare si alte dispozitive atasate la retea. Aceste mijloace de comunicare sunt cunoscute oficial ca protocoale. Protocoalele pentru retele LAN sunt numite frecvent arhitecturi LAN, pentru ca sunt incluse in NIC. Ele predetermina in mare masura forma, dimensiunea si mecanica retelei. 3.7 Drivere de dispozitiv Un driver de dispozitiv este un program de nivel hardware care controleaza un anumit dispozitiv. Un driver de dispozitiv poate fi privit ca un sistem de operare in
Reele de calculatoare

11

miniatura pentru o singura componenta hardware. Fiecare driver contine toata logica si toate datele necesare pentru a asigura functionarea corecta a dispozitivului respectiv. In cazul unei placi de interfata cu reteaua (NIC), driverul include furnizarea unei interfete pentru sistemul de operare al gazdei. 3.8 Software pentru comunicatii Componentele hardware si software de retea care au fost descrise anterior nu au capacitatea de a-i permite unui utilizator sa foloseasca efectiv reteaua. Ele nu fac decat sa asigure infrastructura si mecanismele care permit utilizarea acesteia. Sarcina utilizarii efective a retelei cade in seama aplicatiilor software specializate, care controleaza comunicatiile. Indiferent de tipul sau complexitatea aplicatiilor, software-ul pentru comunicatii reprezinta mecanismul care face banda de frecventa cu adevarat utilizabila. 3.9 Staii i tehnologii de cooperare n reele Staii ntr-o reea de calculatoare sistemul de transfer date interconecteaz staiile reelei. n funcie de destinaie, staiile pot fi: calculatoare, terminale, imprimante, .a. Calculatoarele unei reele pot fi att servere, ce presteaz servicii altor utilizatori din reea, ct i spaii de lucru calculatoare personale, utilizate n scopuri individuale de ctre fiecare utilizator n parte. La servere se stocheaz informaiile, inclusiv produsele program. Ele presteaz diverse servicii informatice de la acces, gestiune i transfer de fiiere la prelucrarea de loturi la distan i conferine electronice. Un server poate fi dedicat sau nededicat. Serverele dedicate nu pot fi utilizate concomitent i ca staie de lucru, pe cnd cele nededicate pot fi utilizate. Terminalele sunt dispozitive, care permit utilizatorului accesul la resursele reelei, fr a dispune de facilitile proprii de prelucrare i stocare a datelor. Uzual un terminal include un monitor pentru afiarea de informaii i o tastatur pentru intrarea de comenzi i date. Utilizarea unui terminal n loc de un calculator personal, pentru acces la resursele unei reele de arie larg, restrnge n mare msur serviciile disponibile. Tehnologii de cooperare Interconectarea staiilor n reea este impus de necesitatea cooperrii lor la prelucrri de date. Aceast cooperare poate fi realizat n mai multe moduri. Sunt larg cunoscute patru tehnologii majore de cooperare a staiilor n reele: Stpn-aservit (master slave); server-de-fiiere (file server); client-server; egal-la-egal (peer-to-peer). Tehnologia stpn-aservit, aplicat la dou staii ce coopereaze n reea din care cel puin una este calculator, prevede gestionarea de ctre o staie calculator att a procesului de prelucrare, ct i a procesului de transmisie a datelor ntre aceste staii. Aceast tehnologie a fost implementat mai nti n sistemele de teleprelucrae a datelor. Sistemele respective includeau un calculator sau un complex de calcul la care erau conectate mai multe terminale prin intermediul unor canale de transfer date i a multiplexoarelor de transmisie date sau a procesoarelor frontale. n primii ani de utilizare, terminalele erau simple, realizau doar nite funcii elementare de intrare-ieire a datelor. Deaceea era natural, c att procesul de prelucrare, ct i procesul de transmisie a datelor s fie gestionate la calculatorul
Reele de calculatoare

12

central. Aceasta a i determinat denumirea tehnologiei realizate stpn-aservit. Ulterior, chear fiind implementate mini-i-microcalculatoare, conectate n acela mod la calculatorul central, mult timp s-a utilizat tehnologia stpn-aservit deja realizat, mini i microcalculatoarele emulnd, pur i simplu, operarea terminalelor respective. Tehnologia server-de-fiiere prevede partajarea de date (fiiere) n reea, folosind calculatoare servere de fiiere. Fiierele sunt stocate la server de utilizatori i/sau administratorul reelei. Utilizatorul de la staia sa acceseaz serverul de fiiere respectiv de fiecare dat cnd are nevoie de informaiile dintr-un asemenea fiier. Tehnologia client-server este conceput pentru repartizarea eficient a funciilor prelucrrii de date ntre staiile reelei. Un sistem client-server include trei componente de baz: serverul de baze de date (DataBase server numit i back end); aplicaia-client iniiat de staia client, numit i front end, i reeaua de transfer date. Funciile, ce le revin staiilor cooperante, au caracter diferit. Serverul se preocup de gestiunea raional a resurselor pentru multiplii clieni. Staia cient servete pentru relizarea interaciunii cu serverul de baze de date, realiznd i funcii de prelucrare local a datelor. Transferul de date ntre staia-client i server se relizeaz prin reeaua de transfer date. n acest scop att la staia client, ct i la server ruleaz produse program anumite care interacioneaz ntre ele. Modelul client-server prevede distribuirea raional a lucrrilor de prelucrare a datelor ntre staia-cliant i staia-server. La un calculator poate rula un programclient, un program-server sau ambele. Termenul client se refer la partea care a iniiat o tranzacie: staia-calculator sau produsul program pespectiv. Serverul recepioneaz cererile din reea, le examineaz i execut anumite operaii, de obicei accesri de informaii n baze de date i extragerea lor. De menionat, c o parte uneori considerabil a lucrrilor necesare se execut la staia-client, astfel reducndu-se i traficul transferului de date n reea. Diverse aplicaii de tip client-server pot rula pe unul i acela calculator. Un server suport execuia mai multor aplicaii simultan, adic deservirea mai multor staii-client concomitent. Deasemenea, se poate ntmpla ca deservirea cererii unei staii-client s implice mai multe servere din reea. Tehnologia client-server contribuie esenial la dezvoltarea sistemelor deschise, realiznd accesul pentru diverse staii-client la unul i acela server din mai multe posibile. Ea asigur performane mai nalte dect tehnologia server-defiiere. Tehnologia egal-la-egal prevede cooperarea ntre staii n mod egal, fr evidenierea uneia sau ctorva staii cu funcii speciale de dirijare, cum este la tehnologia stpn-aservit, fr evidenierea unor servere cu fiiere partajate ntre mai muli utilizatori, cum este la tehnologia server-de-fiiere, i fr evidenierea unor programe-cient i prgrame-servere, cum este la tehnilogia client-server. Fiecare din staiile cooperante, conform tehnologiei egal-la-egal, realizeaz funciile necasere de administrare, procesare, control i prezentare date. Tehnologia egal-la-egal se folosete pe larg n reelele locale mici. CAP 4. Transferul de date n reele Schimbul de date ntre staiile reelelor de caculatoare este efectuat de reeaua de transfer de date, numit uneori, pur-i-simplu, subreea. O subreea const din canale de transfer de date i noduri de comutaie, ce opereaz conform unui ansamblu de produse program speciale. La rndul su un canal de transfer date este format din perechea de echipamente de terminaie a circuitului de date (ETCD)
Reele de calculatoare

13

i canalul de comunicaie ce le interconecteaz. ETCD asigur acordarea spectral i de amplitudine a semnalelor staiei i a canalului de comunicaie i, de asemenea, veridicitatea necesar a transferului de date. Pentru canalele analogice, funciile ETCD sunt realizate de modemuri. Canal de comunicaie sau circuit de date este mediul fizic prin care se transmit semnalele. Canalele de comunicaie se separ n cadrul liniilor de comunicaie prin multiplexare, utiliznd echipamente speciale. n cadrul unei linii de comunicaie pot fi separate mai multe canale. Liniile de comunicaie pot fi: fire deschise (din oel, din cupru sau bimetalice, fire cablate, cabluri coaxiale, cabluri optice, linii cu microunde i cosmice (prin satelit). Ca exemplu de fire cablate pot servi cablurile telefonice cu fire torsadate. Ele pot conine de la 4, 10 pn la 100 i chiar mii de perechi ntr-un cablu. Cablul coaxial, numit i cablu ecranat, const dintr-un fir conductor de cupru acoperit cu un strat izolator de plastic, ecranat de o plas din srm, acoperit, la rndul ei, cu un strat protector de plastic. Cablurile optice nlocuiesc treptat cablurile coaxiale. Un cablu optic const dintr-o fibr de sticl sau plastic transparent de diametru foarte mic (sutimi de mm), acoperit cu un strat de plastic. Semnalul optic, n form de impulsuri de lumin generate de o surs laser, este transmis prin fibra optic. Cablurile optice pot avea o capacitate foarte mare - mai muli Gbps. Firma MCI (SUA) n 1998 a implementat linii optice de transfer de date cu capacitatea unei fibre de 80 Gbps. n condiii de laborator n cadrul unei fibre au fost formate 512 canale, fiecare din care cu viteza de transfer date OC-48 (2,488 Gbps); adic pe o singur fibr optic se asigur o vitez sumar de transfer date de 1,27 Tbps=1,27*1012bps. Liniile cu microunde opereaz n diapazonul de unde ultrascurte, au capacitate mare i asigur o protecie bun la perturbaii. Ele constau din iruri de staii de retransmisie, plasate n raza vizual direct a antenelor lor (pn la 40-50 km). Se folosesc, dei mai rar, i linii cu microunde troposferice cu raza de aciune a unei staii de pn la 800 km. De o rspndire larg se bucur liniile cosmice linii cu microunde ce utilizeaz retranslatoare instalate pe staii-satelit ai Pmntului. Dup caracterul legturii,canalele de comunicaie pot fi comutabile i necomutabile. Canalele comutabile constau dintr-o secven de segmente, interconectarea n serie a crora se efectuiaz la nodurile de comutaie. De exemplu, canalele telefonice se comuteaz la centralele telefonice. Canalele comutabile se formeaz temporar, pe durata transmisiei de date; ulterior ele se desfiineaz. Canalele necomutabile, numite i dedicate, sunt canale permanente ntre perechea de noduri sau perechea de staii respective ale reelei. Ele sunt mai calitative, dar i mai costisitoare. Caracteristicile unor canale, utilizate pentru transferuri de date, sunt prezentate n tabelul 1. Mediile de transmisie, folosite n reelele locale, vor fi descrise n 7. Nodurile de comunicaie sunt destinate comunicrii canalelor sau a traficului de date ntre canalele reelei. Utilizarea lor permite reducarea numrului de canale i, respectiv, a costului reelei. n funcie de metoda de comutare implementat, exist noduri de comunicare de canale, noduri de comutare de masaje i noduri cu comutare de pachete. Unele detalii referitoare la funcionarea reelelor cu asemenea noduri de comutaie pot fi regsite n paragraful 4.

Tabelul 1. Caracteristicile unor canale utilizate pentru transferul datelor. Tipul Denumire canal Viteza de Tipul conexiunii transmisiei transmisie
Reele de calculatoare

14

Analogic Numeric Numeric Numeric Numeric Numeric

Telefonic 0,3-56Kbps 0,3-56 Kbps Telefonic DSO 56;64 Kbps Trunchi (cadru) T1 (DS1) 1,544 Mbps Trunchi (cadru) E3** 2,048 Mbps Trunchi (cadru) T3 (DS3) 44,768 Mbps Tub ISDN, acces de baz 144 Kbps 2B+D Numeric Tub ISDN, acces de primar 2,048 Mbps 30B+D** Numeric Tub ISDN, acces de primar 1,544 Mbps 23B+D* Numeric Canal STS-n sau OC-n, unde Nx51,84 n=1,3,9,12,18,24,36,48 sau Mbps 192 (10 Gbps) Numeric Canal STM-n (SDH) Nx155 Mbps *Este utilizat n SUA, Canada i Japonia **Standard CCITT, este utilizat n Europa, Africa .a.

Comutat Dedicat Dedicat Dedicat Dedicat Comutat Comutat Comutat Comutat Comutat

CAP 5. Clasificarea reelelor. Dintre diversele criterii de clasificare a reelelor de calculatoare cele mai rspndite sunt: aria de cuprindere; topologia; tehnica transferului de date, inclusiv de comunicaie. Dup aria de cuprindere se deosebesc reele de calculatoare: locale-LAN (Local Area Network); metropolitane- MAN (Metropolitan Area Network); de arie larg- WAN (Wide Area Network). Reelele locale includ staii (calculatoare, terminale) i sistemul de transfer date, plasate n aria uneia sau a ctorva cldiri megiee la distane de la sute de metri pn la civa kilometri. Reelele metropolitane cuprind aria unui ora, asigurnd distane ntre componente de pn la zeci de kilometri. Reelele de arie larg nu sunt limitate, practic, n aria posibil de cuprindere. n caz general terminalele, calculatoarele pot fi plasate n cele mai ndeprtate coluri ale Pmntului.

Reele de calculatoare

15

Legturile dintre cmponentele de baz ale unei reele caracterizeaz topologia reelei. Dup topologie se deosebesc reele (fig.2): stea; arbore; magistral; inel; plas; fiecare-cu-fiecare sau complet. La toate aceste topologii, cu excepia topologiei magistral, staiile i nodurile de comutaie sunt conectate prin canale punct-la-punct, realiznd comunicarea direct, fr comutaie, ntre perechile de staii sau noduri adiacente. La topologia magistral, ns, toate staiile sunt conectate la un mediu comun de transmisie date. Figura 2. Structuri topologice ale reelelor de calculatoare.

Ca mediu de transmisie pot servi: cablul coaxial, firele torsadate i fibra optic. Un caz particular al reelelor de topologie magistral sunt reelele radio cu difuzare, n care ca madiu de transmisie se folosete spaiul nconjurtor. Cea mai frecvent ntlnit, la reelele de arie larg, este topologia plas (fig.2e). Ea ofer dou sau mai multe ci de transmisie date ntre fiecare pereche de noduri. n acest mod se asigur o fiabilitate mai nalt de funcionare, comparativ cu topologia arbore. Cea mai fiabil, din punctul de vedere al legturilor ntre noduri, este topologia cmplet (fig 2f). Ea este ns i cea mai costisitoare, din cauza utilizrii celor mai multe canale de comunicare. n funcie de tehnica transferului de date utilizat, reelele de transfer date se mpart n: reele cu comunicaii comutate; reele cu difuzare. Reelele cu comunicaii comutate constau din noduri de comutaie (NC) interconectate prin canale de comunicaie (fig.1). n funcie de tehnica de comunicaii implimentat, se deosebesc:
Reele de calculatoare

16

reele cu comutare de circuite; reele cu comutare de mesaje; reele cu comutare de pachete. Reelele cu difuzare au un singur canal de comunicaie, partajat ntre staiile ataate. Cnd o staie transmite, toate celelalte pot recepiona informaiile respective. Destinatarul este indicat printr-un identificator special (adres). n asemenea reele se cere coordonarea accesului staiilor la mediul pentru transmisie. n funcie de mediul de transmisie utilizat i aria de cuprindere,se deosebesc: reele radio cu difuzare; reele de satelii cu difuzare (cosmice); reele locale cu difuzare. n reelele cu comutare de circuite, nodurile de comutaie, denumite comutatoare de circuite, la cerere stabilesc conexiunile solicitate ntre canalele de comunicaie adiacente. Pentru transferul de date ntre dou staii, mai nti se stabilete conexiunea ntre ele via nodurile de comunicaie respective. Circuitul comutat format are o vitez uniform de transmisie pe toat lungimea sa. Dup transmisia de date, cnd necesitatea n pstrarea conexiunii decade, conexiunea se desfiineaz. n reelele cu comutarea de mesaje, nodurile de comutaie, comutatoare de mesaje, recepioneaz fiecare mesaj, l memorizeaz temporar, determin canalul de ieire i retransmit mesajul urmtorului nod din reea n conformitate cu destinaia lui. De menionat, c transmisia unui mesaj la un alt nod se face doar dup recepia lui n ntregime i analiza respectiv. Comutarea de pachete este o dezvoltare fireasc a comutrii de mesaje. Ea nltur n mare msur neajunsurile mai eseniale ale comunicrii de mesaje: se reduce durata transmisiei i capacitatea necesar a memoriei nodurilor de comunicaie. Pentru aceasta se limiteaz dimensiunea unitilor de date ce pot fi transmise n reea. Dimensiunile tipice sunt de la zeci de octei pn la cteva mii de octei. Dac mesajul de transmis depete limita stabilit, atunci el se mparte de ctre staia-surs n segmente mai mici respective. La fiecare segment sunt adugate anumite informaii de control, formnd unitatea de date numit pachet. Fiecare pachet este transmis prin reea, de la un nod la altul, pn la la staia-destinaie. La staia-destinaie din pachete aparte este asamblat mesajul corespunztor. Se fabric noduri de comutaie a pachetelor cu viteza de lucru de pn la zeci de mln. pachete pe secund. De exmplu, comutatorul Core Builder Enterprise Switch asigur comutarea a 50 mln.pach./s, iar comutatorul Switch E8 al Berklei Network circa 70 mln.pach./s. CAP 6. Caracteristici de baz Caracteristicele unei reele pot fi privite att din punctul de vedere al utilizatorului, ct i sub aspectul intern al reelei nsi. Anume a doua categorie de caracteristici i asigur, pn la urm, performanele serviciilor oferite abonailor. Ea include caracteristici ale componentelor, dar i caracteristici de ansamblu, cum ar fi topologia reelei. Aceste caracteristici sunt de domeniul de interes mai cu seam al grupurilor de proiectare i de administrare a reelei. n continuare se vor prezenta unele caracteristici din prima categorie. Fiecare utilizator solicit servicii de la o reea prin cereri (interpelri) concrete, formulate n conformitate cu anumite reguli. Deci, pentru utilizator performanele reelei sunt reflectate de caracteristicile deservirii cererilor sale. Dac inem cont de mulimea utilizatorilor n ansamblu, atunci o reea se caracterizeaz, din punctul de
Reele de calculatoare

17

vedere al utilizatorilor, prin capacitate (productivitate), cost, durata de rspuns la o cerere, fiabilitate i gama de servicii oferite. Capacitatea caracterizeaz puterea reelei de deservire a cererilor utilizatorilor i se determin de volumul lucrrilor respective, ce pot fi efectuate ntr-o unitate de timp. Deseori ea se apreciaz prin numrul total al utilizatorilor, ce pot fi deservii, sau cel al cererilor, ce pot fi ndeplinite ntr-o unitate de timp. Costul reelei se determin ca suma costurilor componentelor acesteia. Durata de rspuns, numit i ntrziere, se determin de la momentul lansrii cererii n reea pn la apariia primului caracter al mesajului de rspuns. Cerinele ctre aceast caracteristic deviaz, n funcie de regimul de interaciune a utilizatorului cu reeaua: dialog, cerere-rspuns sau pe loturi (engl. batch). O interaciune utilizator-reea const din dou etape: pregtirea i lansarea de ctre utilizator a cererii n reea; deservirea i redarea de ctre reea a mesajului de rspuns. Regimul de dialog presupune atingerea scopului scontat (soluionarea unei probleme, examinarea unui document, consultarea unei baze de date) n rezultatul unei secvene de interaciuni utilizator-reea dependente ntre ele formularea urmtoarei cereri n funcie de rspunsurile la cele precedente. Regimul cerere-rspuns presupune atingerea scopului scontat n rezultatul unei singure interaciuni utiliuator-reea, independena cererilor ntre ele. Regimul pe loturi presupune atingerea mai multor scopuri (de exemplu, soluionarea unui set de probleme independente) n rezultatul unei singure interaciuni utilizator-reea. n acest scop ntr-un lot, ce formaez cererea, sunt grupate mai multe sarcini independente. Durata medie de rspuns nu trebuie s depeasc, de regul: pentru cererile de dialog 2-3 s cel mult 15s; pentru cererile n regimul cerere-rspuns 30-90s cel mult 3-5min; pentru cererile pe loturi cteva ore sau chiar cteva zile. Fiabilitatea este capacitatea reelei de a-i ndeplini funciile n condiiile date, disponibilitatea serviciilor oferite pentru utilizatorii si. Ea poate fi apreciat prin raportul duratei medii ponderate de funcionare normal a serviciilor n reea la durata total a reelei ( durata funcionrii normale + durata restabilirii serviciilor czute). n ce privete transferul de date, deseori cerina de fiabilitate se nainteaz printr-o cerin pentru o anumit conectivitate de noduri n reea. De exemplu, pentru reeaua ARPA iniial a fost stabilit carina de a asigura cel puin dou ci independente de transfer date ntre oriice pereche de noduri ale ei. CAP 7. Servicii n reele. Reelele de calculatoare ofer o gam larg de servicii suplimantare la cele oferite de calculatoarele izolate. Serviciile de baz, oferite de o reea, sunt: terminal virtual; prelucrare de loturi la distan; acces, transfer i gestiune de fiiere; pot electronic; de directoare. n unele reele se asigur i servicii specifice, cum ar fi: conversaie electronic n timp real(chat); de tiri, telefonie .a. Ideea de terminal virtual a fost aplicat pentru prima dat n subreeaua TELNET din ARPA, pentru a ine cont de caracteristicile diferite ale terminalelor utilizate n reea. Conceptul respectiv se folosete pentru a crea o independen
Reele de calculatoare

18

relativ a programelor fa de particuaritile diferitelor modele de echipamente terminale. Terminalul virtual reprezint, n esen, o structur de date, ce reflect n mod abstract comportarea terminalului. Ea este actualizat prin operaii-standard ale programului, pe de o parte, i prin aciunile unui modul de coresponden cu terminalul real, pe de alt parte. Serviciul de prelucrare de loturi la distan prevede conectarea de la staia utilizator la un alt calculator din reea, fie i la distan, i folosirea resurselor acestuia pentru executarea de programe de aplicaie dup necesitate. n reelele de calculatoare exist calculatoare, la care se pstreaz diverse informaii n form de fiiere pentru o mare varietate de aplicaii. Asemenea calculatoare se numesc, dup cum sa menionat n .2, servere-de-fiiere sau depozite-de-fiiere. Ele sunt dotate cu capaciti extinse de memorare, pe care le pun,la cerere, la dispoziia celorlalte staii din reea. Pentru accesul, transferul i gestiunea fiierelor, la serverele de fiiere sunt realizate servicii speciale. n gestiunea fiierelor se folosete modelul de fiier virtual. Acesta asigur o interfa standardizat cu utilizatorii, care cuprinde o structur cunoscut, comun ntregii reele, i un set standard de operaii. Corespondena cu fiierele originale ale serverului este realizat de module, aparidnd nivelului aplicaie,care ascund particularitile echipamentelor utilizate, crend astfel un sistem omogen de fiiere. Pota electronic E-mail (Electronic mail) reprezint unul din cele mai importante servicii n reele. Datele statistice indic c transferul informaiilor prin pota electronic (pot-e) predomin printre serviciile de transfer de fiiere. Modelul arhitectural de pot-e include trei categorii de entiti: utilizatorul, care poate fi expeditorul sau destinatarul masajelor; agentul utilizator (AU), cu funciile de interfa-utilizator (compunere de masaje, expediere, recepie, gestiune de cutii potale); agentul de transfer al mesajelor (AGTM), care, mpreun cu ali AGTM, formeaz un sistem de transfer al masajelor. Acest sistem asigur transferul de mesaje de la AU surs la AU destinatar. Principiul de operare al AGTM este asemntor cu cel al oficiilor potale tradiionale. Un mesaj, pn la destinatar, poate parcurge mai multe AGTM. Fiecare AGTM examineaz adresa destinatarului mesajului. Dac ea se refer la o cutie potal (electronica) local, mesajul este livrat acesteia, genernd eventual o ntiinare ctre expeditor. n caz contrar, mesajul este transmis mai departe. Pota-e posed mai multe facilitai, inclusiv: livrarea aceleiai informaii mai multor utilizatori difuzare, liste de distribuie; psrarea informaiilor, dac destinatarul nu este disponibil, livrndule ulterior; pstrarea sau expedierea masajelor dup examinarea lor de ctre destinatar; transmisia de mesaje cu prioriti; protecia mesajelor prin cifrare; transmisia unor rspunsuri anumite, atunci cnd destinatarul lipsete .a. Unul din primele servicii de pot-e a fost implementat n cadrul reelei ARPA. Cel mai cunoscut serviciu de pot-e este ATLAS 400, implementat prima dat n reeaua TRANSPAC. Serviciul de directoare ofer utilizatorilor reelei diverse informaii despre reea (servere, baze de date, servicii) i utilizatori. El este standardizat de ISO sub numele X.500. Se utilizeaz i multe alte servicii de directoare.
Reele de calculatoare

19

CAP 8. Reele locale. Reelele locale sunt construite n cadrul unitilor economice, instituiilor sau al unor subdiviziuni ale lor. n prezent, ele sunt cele mai rspndite reele de calculatoare. Unele avantaje ale reelelor locale: reducerea costurilor i cretera calitii (operativitii, fiabilitii, securitii) prelucrrii informaiilor; facilitatea comunicaiilor n cadrul unitii economice, instituiei; mbuntirea integritii datelor; lrgirea gamei de aplicaii i facilitarea administrrii produselor program; creterea flexibilitii mijloacelor informatice. Prima reea local, de tip Ethernet, a fost realizat de firma Xerox n 1973 n Palo-Alto (SUA). Ea interconecta pn la o sut de calculatoare, asigurnd iniial o vitez de transmisie a datelor de 2,94 Mbps. Ca mediu de transmisie era folosit cablil coaxial. Apoi au aprut mai multe tipuri de reele locale i standarde n domeniu. Dinamica dezvoltrii reelelor locale incude trei generaii. Prima generaie, aprut n 1973, este bazat pe cablul coaxial i firele torsadate ca mediu de transmitere a datelor. Tehnologia Ethernet standard a fost lansat pe pia n 1978 prin efortul comun al firmelor DEC, Intel i Xerox. Standardul prevedea interconectarea calculatoarelor la o magistral, format dintr-un cablu coaxial gros Ethernet, opernd cu o vitez de transmisie de 10 Mbps. Ulterior tehnologia a fost extins la folosirea cablului coaxial subire i a firelor torsadate cu aceeai vitez de transmisie a datelor. Tehnica Full Duplex Ethernet, implementat n 1997, permite o capacitate de transfer de date de 20 Mbps. Cea mai robust i relativ ieftin reea local este ARCnet, lansat pe pia n 1977 de firma Datapoint Corp. (SUA). Reprezint o tehnologie tip magistral cu jeton (tokhen bus), bazat pe utilizarea cablului gros Ethernet, ce opereaz cu vitez de transmisie de 2,5 Mbps. Extensiile ulterioare prevd i utilizarea ca mediu de transmisie a firelor torsadate i fibrei optice i operarea cu viteza de transmisie de 20 Mbps. Tehnologia inel cu jeton (token ring) a fost realizat de ctre firma IBM n cadrul reelei Token- Ring, lansate pe pia n 1985. Iniial reeaua asigur o vitez de transmisie a datelor 4 Mbps, folosind ca mediu de transmisie firele torsadate, cu ajutorul crora calculatoarele erau conectate ntr-un inel fizic. Extensiile ulterioare permit utilizarea, de asemenea, a cablului coaxial i operarea cu viteza de 16 Mbps. Generaia a doua de reele locale (1988) se caracterizeaz prin asigurarea vitezei de transmisie a datelor de 100 Mbps. Tehnica Full Duplex Ethernet permite o capacitate de transfer date de 200 mbps. Ca medii de transmisie sunt folosite fibrele optice i firele torsadate, mai rar cablurile coaxiale. Pentru generaia a doua sunt catractristice tehnologiile: FDDI (Fiber Dictribuited Data Interface), CDDI (Cooper Distribuited Data Interface), FastEthernet, TCNS (Thomas Conrad Networking System) i DQDB (Distributed Queue Dual Bus). Acesta din urm se implementeaz, de regul, n reelele metropolitane. n prezent aceste tehnologii se folosesc mai ales pentru interconectarea reelelor locale mai puin performante prin subreele-pivot (bakbone). A treia generaie (1992) asigur viteze de transmisie date de la 15 Mbps pn la zeci de Gbps i ofer o interfa cvazitransparent cu reelele de arie larg publice moderne, n scopul facilitrii integrrii serviciilor. Reelele din generaia a treia sunt
Reele de calculatoare

20

orientate la asigurarea de noi aplicaii, inclusiv: videoconferine staie-la-staie, conferine multimedia, aplicaii grafice complexe, animaie, accesul la supercalculatoare. Ele sunt reprezentate de reelele de tip Local ATM (Asyncronous Transfer Mode - ATM), FFQL (FDDI Follow-On LAN), FCS (Fibre Cannel Standard), Gigabit Ethernet i Gigabir Token Ring. La reelele locale sunt rspdite trei topologii majore: stea, magistral i inel (fig.2). ntr-o reea de topologie stea (fig.2a) toate calculatoarele se conecteaz la calculatorul central, care ndeplinete i funcia de control al reelei. Topologia fizic stea este un caz particular al topologiei fizice arbore (fig.2b) topologie fizic arbore cu un singur nivel. Schimbul de date dintre toate calculatoarele se efectuiaz prin intermediul calculatorului central. ntr-o reea de topologie magistral (bus). denumit i liniar , toate calculatoarele sunt conectate la un singur cablu-magistral (fig.2c). este cea mai rspndit topologie n reelele locale existente. n asemenea reele toate calculatoarele folosesc un singir mediu de transmisie date. Deci nu este posibil schimbul de date simultan ntre mai multe perechi de calculatoare, conectate la magistral, cu excepia cazilui difuzrii de masaje. ntr-o reea inel fiecare calculator este conectat la dou calculatoare adiacente cu cte un segment de cablu, toate calculatoarele cu legturile respective formnd un cerc fizic (fig.2d). n reelele de topologie fizic inel, fiecare mesaj este transmis de la o staie la alta pe inel ntr-un singur sens, cu regenerarea semnalului la fiecare staie, pn ajunge la destinaie. Pentru sporirea fiabilitii, precum i a altor performane, n reelele de generaia a doua i a treia se utilizeaz topologia inel dublu cu transmisia datelor pe fiecare inel aparte n sensuri opuse. Reelele Ethernet sunt n prezent cele mai rspndite reele locale.Ethernet este o tehnologie de reea local de topologie magistral bazat pe tehnica de acces la mediu CSMA/CD. Ca mediu de transmisie poate fi folosit cablul coaxial gros RG-62 sau subire RG-58, cablul torsadat neecranat UTP sau ecranat STP i segmente de fibr optic FOIRI. Viteza de transmisie date este de 10 Mbps. Pentru a funciona eficient madiul de transmisie trebuie s fie ocupat n timp nu mai mult de 30-40%. Lungimea pachetelor ce se transmit trebuie s fie de cel puin 64 octei. Este elaborat i tehnologia Full Duplex Ethernet, care prevede folosirea a dou magistrale i permite formarea pn la dou conexiuni dedicate pentru fiecare adaptor de reea. Astfel viteza sumar de transmisie date n mediu se dubleaz, alctuind 20 Mbps sau 200 Mdps (pentru reelele Fast Ethernet). Comutatoarele Ethernet sunt una din soluiile creterii performanelor reelelor Ethernet din prima generaie. Ele ncorporeaz o magistral de date ultrarapid (bakplane) cu viteta de operare pn la cica Gbps. La acest magistral, prin intermediul porturilor respective ale comutatorului, se conecteaz staiile reelei. Plachetele de reea sun cele obinuite Ethernet. Schimbul de date ntre oricare dou staii, conectate la comutator, se efectuiaz cu vitez de 10 Mbps, fie i simultan cu scimbul de date ntre alte perechi de staii. n a doua generaie, continuarea Ethernet este reprezentat de comutatoare Ethernet i reele Fast Ethernet (Ethernet rapid). Primele reele Fast Ethernet, cunoscute i ca 100Base-T sau 100Base-X, au fost create n 1993. Ele sunt o dezvoltare a specificaiei 10base-T Ethernet i asigur o vitez de transfer date de 100 Mbps, iar dac se implimenteaz i tehnologia Full Duplex Ethernet 200 Mbps. Tehnologia 100Base-T poate fi uor implimentat n mediul Ethernet existent. Reelele pivot 100base-T pot fi utiizate pentru integrarea i dezvoltarea reelelor Ethernet din prima generaie.
Reele de calculatoare

21

Sistemul de cablare 100Base-t poate fi realizat pe baz de cablu torsadat neecranat UTP de Categoria 3,4 sau 5, cablu ecranat STP sau cablu optic (100Base FX). n staiile reelei pot fi instalate pachete de interfa autoadaptabile 10/100 Mbps, ce permit operarea cu viteza de 100 Mbps sau 10 mbps, la alegere, folosind cablajul existent. Acest lucru, precum i posibilitatea comutatoarelor 100Base-t de a opera la viteze de 10 i 100 Mbps, faciliteaz esenial integrarea n reelele 100Base-T a mijloacelor de reea 10Base-t, trecerea de la 10Base-T la 100Base-T. Reelele Gigabit Ethernet se bazeaz pe o tehnologie Ethernet avansat, elaborat ncepnd cu anul 1996 pentru viteze de transfer date de 1 Gbps. Standardele respective sunt finisate n 1998, dei n 1997-1998 sunt implementate mai multe reele i diverse echipamente, inclusiv integrnd reele locale de ganeraia 1 i 2. Reelele gigabit Token Ring se elaboreaz ncepnd cu 1997. Primele echipamente se livreaz pe pia ncepnd cu iunie 1998. CAP 9. Reele de arie larg (WAN ) Primele reele de caculatoare construite au fost reelele de arie larg. De regul reelele de arie larg sunt cu comunicaii comutate, utiliznd la necesitate i canale de comunicaie radio sau chiar cosmice. Tehnica cu comutare de mesaje este demult depit. Cea mai rspndit este tehnica cu comutare de pachete i modificrile ei mai recente: tehnica cu comutare cadre (Frame Replay) i tehnia cu comutare de celule(Cell Replay). Se utilizeaz i tehnica cu comutare de circuite, datorit dezvoltrii puternice a reelelor telefonice analogice, mai trziu i a celor numerice, iar n ultimii ani a reelelor numerice cu servicii integrate. Reelele telefonice sunt cele mai rpndite, cu cei mai muli abonai. Ele au devenit pentru mai muli ani suportul de baz i pentru transferul de date n reelele de calculatoare. Folosind canale telefonice comutate sau dedicate, se obine un transfer de date "unct-la-punct"ntre perechile de staii respective. n baza lor pot fi construite reele de calculatoare cu comutare de circuite i canale dedicate. Uzual ns, pentru transferul de date, mai ales la distane mari, se folosesc reele cu comutare de pachete. n asemenea reele canalele de transfer date ntre nodurile de comutaie pachete deseori sunt realizate pe baz de canale telefonice dedicate analogice sau numerice, uneori trunchiuri mai multe canale paralele. Conecterea terminalelor, calculatoarelor la nodurile de comutaie se face prin canale telefonice comutate sau dedicate. Caracteristicile unor canale de comunicaie, disponibile pentru transfer de date, sun prezentate n tabelul 1. Pentru canalele telefonice analogicese utilizeaz viteze de transfer date de la 0,3 la 56Kbps, iar pentru trunchiuri primare analogice viteze de 48-144 Kbps; pentru canalele telefonice numerice viteze de 56 sau 64 Kbps, iar pentru trunchiuri numerice viteze de la 128 Kbps la 2,048 Mbps. n scurt timp dup apariia reelelor NPL i ARPA, au fost construite mai multe reele de calculatoare cu comutare de pachete. A devenit acut problema standardizrii, ndeosebi n scopul facilitrii itnerconectrii reelelor. Astfel n 1976 a aprut setul de standarde X.25 pentru reele de transfer date cu comutare de pachete. Setul X.25 specific interfaa dintre echipamentul terminal de date, ce opereaz n mod sincron, i echipamentul de terminaie a circuitului de date respectiv (standardul X.21 pentru canale mnumerice i X.21 bis pentru canale analogice) i, de asemenea, protocoalele de comunicaie cu nodul adiacent de comunicaie a pachetelor (standardele HDLC i X.25 propriu-zis).

Reele de calculatoare

22

Una din primele reele X.25 este Transpac n Frana, care ulterior s-a extins n mai multe ri. Reeaua Transpac mpreun cu Minitel are mai mult de 12 mln. Abonai. Din reele de tip X.25, cea mai mare arie de cuprindere o are reeaua Sprint. Ea ofer servicii n peste 140 ri, interacionnd cu circa 300 de reele publice sau de firm. n scopul integrrii serviciilor de transmisie a informaiilor (voce, date, imagini), nc n 1965 a fost propus implementarea Reelei Numerice cu Servicii Integrate (Integrated Services Digital Network - ISDN). n acest mod toate serviciile respective pot deveni la fel de rspndite ca serviciul telefonic. ntr-o reea ISDN nodurile de comutaie realizeaz att comutarea de canale, neaprat necesar transmisiei vocei la distan, dar care poate fi utilizat i pentru transferul de date, ct i comutarea de pachete pentru transmisia de date. Astfel, ntr-o reea ISDN att mediul de transmisie ct i nodurile de comutaie sunt integrate fiind polifuncionale. Conectarea echipamentelor abonailor la reea (nodul de comutaie adiacent) se face printr-un trunchi de transmisie date, numit tub de bii (bit pipe). Exist mai multe variante de acces tub de bii: acces de baz 2B+D, ce prevede un tub de biti din dou canale B de 64 Kbps i un canal D de 16 Kbps; acces primar 23B+D, ce prevede un tub de bii cu 23 canale B de 64 Kbps i un canal D de 64 Kbps (se folosete n SUA, Canada, Japonia); acces primar 30B+d, ce prevede un tub de bii cu 30 canale B de 64 Kbps, un canal D de 64 Kbps i un canal D de 64 Kbps pentru semnalizare (se folosete n Europa); acces hibrid A+C, ce include un canal telefonic analogic de 4 KHz i un canal C numeric de 8 sau 16 Kbps. O dat cu creterea cantitii canalelor de comunicaie, devine iraionale corectarea erorilor la nodurile intermediare ale reelei de transfer date, realizat n reelele de tip X.25. n a doua jumtate a anilor 80 a fost propus tehnologia de reea releu de cadre (Frame Replay). Aceast tehnologie nu prevede recuperarea ci doar detecia erorilor, corecia erorilor trebuie s fie suportat de echipamentele staiilor utilizatorilor. Astfel, protocoalele de comunicaie Frame Replay sunt mult mai simple dect la X.25, necesitnd mai puine cheltuieli de resurse ale nodurilor de comutaie i, respectiv, reducndu-se esenial ntrzierile de transmisie a pachetelor. Dezvoltarea standardelor pentru Frame Replay a nceput n 1986, ele fiind publicate n form final n 1991. O reea Frame Replay const din noduri de comunicaie Frame Replay, interconectate prin trunchiuri de comunicaie. Reelele Frame Replay se utilizeaz pentru interconectarea de reele. n acest reelele respective se conecteaz la nodurile de comutaie Frame Replay. Reelele Frame Replay suport viteze de acces de 56 Kbps i n x 64 Kbps pn la 1,544 Mbps, n SUA Canada i Japonia i pn la 2,048 mbps n Europa, iar n dezvoltrile recente sunt posibile viteze de transfer de pn la 45 Mbps. Serviciul de Date de Multi megabiti cu Comutare SMDS (Switched Multimegabit Data Service) este o reea de calitate mai nalt dect Frame Replay, inclusiv n ce privete ntrzierea de transmisie, pachete eronat dirijate, pachete pierdute. n esen SMDC seamn mai mult cu o reea local cu multiacces dect cu o reea public de transfer date. SMDS se bazeaz pe tehnologia de comutare pachete releu de celul (Cell Replay). O celul de date are dimensiunea fix de 53 octei, din 5 octei conin informaii de serviciu, iar 48 octei sunt informaii utilizator. Viteza de transfer date ntr-o reea SMDS poate fi de la 64 Kbps (DSO) la 45 Mbps (DS3) i mai mult. Ca medii de transmisie se utilizeaz cablurile coaxiale,firele torsadate i fibra optic. Reelele SMDS suport doar transferul de date i pot servi
Reele de calculatoare

23

ca treapt intermediar ctre reelele ATM. Ele sunt o soluie reuit pentru interconectarea unor staii, a unor reele locale amplasate ntr-o arie relativ mic un ora sau un conglomerat de localiti n aria de cuprindere a unei reele telefonice locale. Reele cu Mod de Transfer Asincron ATM (Asyncronous Transfer Mode) realizeaz o tehnologie de comutare i transfer date ultrarapid pentru utilizare i interconectare transparent a reelelor locale i de arie larg. n prezent aceast tehnologie suport viteze de 155 Mbps, 622 Mbps, 2,5 Gbps i 10 Gbps, preconizndu-se pn la 25 Gbps n viitorul apropiat. Este posibil i operarea la viteze mai joase, de exemplu 45 Mbps, 25 Mbps i 1,544 Mbps, n caz de necesitate. Standardele pentru ATM au fost aprobate, ncepnd cu 1988, i finalizate n mare parte n 1993. ATM este bazat, de asemenea, pe tehnologia de comutare pachete releu de calul. Ea suport att serviciile cu comutare pachete ct i cele cu comutare de circuite pentru transferul de date, voce i video. Ca mediu de transmisie n pimele realizri (1992-1993) se utilizeaz fibra optic, cablul torsadat i cablul coaxial. La viteze mai mari 622 Mbps i 2,5 Gbps (1995-1996) i 10 Gbps ()1998 se utilizeaz fibra optic. n 1997 au devenit comerciale noi servicii de transfer date ca ADSL i sistemul TV prin cablu (CATV)+ modemul pentru cabluri. Reelele ADSL sunt reelele dedicate ce opereaz folosind liniile de abonat telefonice existente cu recepia datelor la viteze de la 9 Mbps i transmisia datelor cu viteze de la 16 la 840 Kbps. Folosirea sistemelor de TV prin cabli pentru transferul datelor prevede utilizarea unor modemuri pentru cabluri speciale, asigurnd viteze de transfer de date pn la 1030 Mbps.

Reele de calculatoare