Arthur Laffer

a prezentat o relatie intre rata impozitelor si nivelul veniturilor din

impozite, care arata ca daca se depaseste un anume nivel al ratei impozitelor,orice noua rata a impozitelor marginale duce la reduceri in veniturile impozitelor datorita reducerii activitatii economice si aparitiei si dezvoltarii economiei subterane. Aceasta relatie poarta denumirea de curba Laffer. Desen figura 1 Relatia a constituit argumentul teoretic pentru a demonstra oportunitatea reducerii ratelor marginale de impozitare care ajunsesera la cote foarte ridicate, in perioada aplicarii politicilor economice de origine keynesista si a dezvoltarii statutului bunastarii. O reducere importanta a impozitelor indirect si o atenuare a progresivitatii acestora sunt de dorit si datorita faptului ca cei cu venituri mari sunt cei care investesc si economisesc mai mult. Reducerea fiscalitatii trebuie sa fie insotita de diminuarea cheltuielilor de stat, in scopul degajarii resurselor necesare pentru relansarea activitatii. Rolul politicii fiscale in realizarea functiei de stabilizare Problema interventiei statului in economie pentru stabilizarea acesteia si utilizarea politicii fiscale ca instrument de actiune in acest scop a fost studiata si dezvoltata in special de economistii anglo-saxoni. Insa in literatura anglo-saxona, expresia politica fiscala se utilizeaza in alt sens decat in limbile de origine latina, referindu-se atat la obiectivele legate de impozite, taxe si contributii, cat si la cele care privesc cheltuielile publice, bugetul de stat, precum si raportul dintre veniturile si cheltuielile acestuia. Sursa: politica fiscala si influenta ei, asupra echilibrului macroeconomic, Marian Gidiuta. Tipuri de politici fiscale specifice dezvoltarii economice intensive Astfel, se pot identifica canale prin care politica fiscala poate influenta rata de crestere a productiei per lucrator(Y/L) - Cresterea stocului de capital per lucrator - Cresterea calitatii medii a muncii si a capitalului.

Daca productivitatea marginala a capitalului este descrescatoare, economia va tinde catre un nivel constant- nivelul de echilibru pe termen lung, cresterea suplimentara va avea loc doar prin imbunatatirea productivitatii capitalului de exemplu prin inovatie tehnica, +A, sau prin imbunatatirea calitatii fortei de munca, +B. Cercetarile actuale privind fenomenul de crestere economica se focalizeaza pe procesele constatate empiric, astfel ca teoria se dezvolta prin modelarea proceselor observate. Analizele empirice au demonstrat influenta urmatoarelor variabile asupra ratei de crestere a PIB real per capita, in conditiile in care se considera constant nivelul initial al PIB real pe locuitor: - Stocul initial de capital uman educatie si sanatate influenta pozitiva - Ponderea cheltuielilor de consum publice in PIB - influenta negative - Distorsiunile in functionarea pietelor si instabilitatea politica influenta negative - Ponderea investitiilor brute in PIB - influenta pozitiva - Volumul consumului si implicit nivelul de impozitare afferent influenta negative - Rata de crestere a populatiei (rata natalitatii) scade odata cu cresterea PIB real pe locuitor fiind asftel constrazisa ipoteza ratei de crestere constanta a populatiei din modelul Solow-Swan. Pag, 81, Politica fiscala in economia Romaniei. .. pagina 90 92 - Politica fiscala in economia Romaniei. Impacul politicilor fiscale si bugetare asupra cresterii economice poate fi surprins prin intermediul urmatoare functii: Yt = f(At , Kt, Bt, Lt), unde At = progresul tehnic, Kt = stocul de capital fizic utilizat, Bt = f( nivelul educational, sanatate, nutritie), Lt= forta de munca utilizata in procesul de productie. Prin sistemul de impozite se produc direct sau indirect, in diferite proportii, efecte financiare si sociale care influenteaza evolutia economica. Exista numeroase controverse insa in legatura cu eficacitatea utilizarii sistemului fiscal in alte scopuri decat cel financiar, acela de procurare al resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor publice. Indiferent de natura controverselor, deciziile de natura politicii fiscal trebuie armonizate cu restul deciziilor publice cuprinse in programle de guvernare pentru realizarea obiectivelor prestabilite. Diversele orientari teoretice au fost influentate de fenomenele economice si sociale predominante in anumite perioade de timp si anumite spatii geografice unde aceste fenomene au aparut si s-au dezvoltat.

In liniile generale, se disting doua tendinte de baza in cadrul carora s-au dezvoltat in timp orientari nuantate, legate de neutralitatea, randamentul sau presiunea fiscala, corespunzator, de altfel, scolilor de gandire macroeconomica. Intr-o prima tendinta se distinge orientarea noninterventionistilor, care promoveaza si sustin conceptia conform careia prelevarile fiscal trebuie reduse astfel incat sa asigure un nivel minim al functiilor statului, deoarece piata functioneaza mai bine fara interventia acestuia. Cea de-a doua tendinta, orientarea interventionistilor, care dimpotrivam considera ca statul este chemat sa joace un rol active, folosind sistemul de impozite si taxe, pe langa scopul de asigurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice si in scopul obtinerii unor efecte economice si sociale dorite. Prin politica economioca, se poate astfel, organiza modul de aplicare a progresivitatii si amploarea stabilizarii automate prin sistemul de impozite sau transferuri care vor actiona asemenea unui amortizor, diminuand partial impactul socurilor. Stabilizatorii automati vor contribui astfel la stabilizarea economiei dar fara atenuarea complete a variatiilor ciclului economic, oferind un interval de timp necesar adoptarii de noi decizii fiscale.

Efectele politicii fiscale asupra economiei Copiat : Efectele politicii fiscale asupra economiei unei tari sunt efecte atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Pe termen scurt, este afectata cererea agregata, iar pe termen lung sunt afectate economiile,investitiile, cresterea economica. Aceste efecte ale politicii fiscal apar, in primul rand, datorita atentiei care se acorda fiscalitatii, in incercarea de a a acumula la buget o suma din ce in ce mai mare de venituri pentru sustinerea cheltuielilor si mai putin efort indreptat spre obiectivele de stabilitate macroeconomica(stabilitatea preturilor, cresterea economica, ocuparea fortei de munca). In asemenea situatie se gaseste si Romania, inregistrand in ultimii ani deficit bugetar, adica cheltuie mai mult decat obtine ca resurse financiare. Datoriile pe care le contractam astazi sunt echivalente cu taxele si impozitele platite maine, iar in cazul in care consumatorii sunt rationali, taxele si impozitele de maine sunt echivalentul cu cele de astazi. Astfel este exprimat principiul general al echivalentei ricardiene1.
1

Colectiv ASE Economie, Editia a 6a, Editura economica, bucuresti, 2003, p 320

Concluziile acestui principiu sunt urmatoarele: daca guvernul reduce presiunea fiscala, dar nu reduce si cheltuilelile, atunci reducerea taxelor si impozitelor presupune acceptarea cresterii deficitului bugetar. Intr-un anumit moment, aflat in viitor, guvernul va fi nevoit sa achite datoria si se ajunge la punctual de la care a pornit, adica cresterea presiunii fiscale. Influenta reducerii fiscalitatii asupra cresterii economice figura 1 Sursa: Simona Gaftoniuc, Finante internationale, Editura Economica, Bucuresti, 2000 pag 502 Dar totusi reducerea fiscalitatii poate influenta benefic cresterea economica, influentele fiind prezentate in figura de mai sus.

Atfel, stabilirea unei rate optime de presiune fiscala este greu de atins, deoarece momentul in care se stabilesc cotele de impunere ar trebui sa aiba in vedere si perioadele ciclului economic prin care trece tara in perioada folosirii cotelor stabilite. Intr-o perioada de recesiune, cand veniturile firmelor si ale populatiei se reduc, normal ar fi ca taxele si impozitele sa fie micsorate pentru ca veniturile ramase sa fie mai mari, iar consumul si investitiile sa fie stimulate cinducand catre o cerere agregata mai mare, cu influente benefice asupra perioadei de recesiune existenta in economie. In mod analog, se desfasoara actiunile in situatia incare economia este caracterizata printr-o expansiune.

Problema deficitului bugetar si a transformarii acestuia in resursa economica

Adeptii lui J.M. Keynes considera ca un deficit bugetar mai mare reprezinta un stimulant in plus pentru cresterea economica, prin care s-ar reusi reducerea somajului si scoaterea economiei din recesiune. In schimb, un deficit bugetar mic sau chiar un excedent bugetar conduce la incetinirea cresterii unei economii supraincalzite si la atenuarea pericolului reprezentat de inflatie. In perioada actuala, putini economisti mai sunt adeptii lui Keynes, analizele realizate demonastand ca politica fiscala are rezultate bune in teorie decat in practica. Acestia afirma ca alaturi de politica fiscala, politica monetara este cea care lupta cu oscilatiile de natura economica.

Rolul politicii fiscale internet : Intrnd n subiect, cadrul statal n care funcioneaz economiile (reale) ndreptete aceast presupunere: politica fiscal este, n fond, una din politicile macroeconomice prin care economia real a unui stat i, deci, finalmente statul nsui este influenat, cu scopul final material al obinerii creterii economice.