GLUCIDE

Glucidele reprez o clasa de compusi ternari f. rasp in nat si care prez o impor biologica deosebita. Ele se formeaza in cursul procesului de fotosinteza, in org viu acestea sufera numeroase transf si modif. In trecut aceste subst au fost cunoscute sub den improprie de hidrati de carbon dat faptului ca in molec lor raportul C/ H2O =1:1 C6H12O6 = C (H2O)6

insa acest raport nu are nici o leg cu proprietatile acestor subst. Nici denum actuala de glucide nu este adecvata deoarece numerosi compusi glucidici nu sunt dulci.

Raspandirea
Organismul vegetal contine glucide in raport de aprox 50 % din subst uscata. Regnul animal e mult mai sarac in ceea ce priveste diversitatea structurilor glucidice. In regnul vegetal sunt indispensabile vietii participand la alcatuirea scheletului plantelor, constituind atat principii imediate cat si subst de rezerva. Datorita acestor functii glucidele se gasesc in toti reprezentantii regnului vegetal fara exceptii cu preponderenta la plantele superioare, la bacterii si ciuperci, fiind mai putin abundente. Se gasesc in toate organele plantei, in cantitati mai mari in organele de rezerva.

Biogeneza
Glucidele isi au originea in ciclul fotosintezei: fenomenul de fotosinteza reprezinta singura modalitate de transformare a materiei anorganice in materie organica, rezultatul acestei transformari fiind moleculele de oze simple. Structura ozelor depinde de numarul atomilor de carbon si de natura functiilor grefate pe catena. Catena de C este liniara cu unele exceptii cand este ramificata (hamameloza). Functiile grefate sunt de alcooli primari si secundari, glucide fiind polioli, functia specifica fiind cea carbonil; cand aceasta este de tip aldehidica aldoze; cand aceasta este de tip cetona cetoze.

Aceasta formeaza cu unul din oxidrilii secundari un semiacetal ciclic printr o aditie intramoleculara cu formarea unui heterociclu piran sau furan.

D glucoza

D glucoza

D fructoza

D fructoza

Formele ciclice au o anumita orientare dupa cum sunt piranozice sau furanozice.

D glucopiranoza

D glucopiranoza

D fructofuranoza

D fructofuranoza

Atomul de carbon 1 sau 2 (dupa natura functiei carbonil) devine asimetric si in functie de orientarea sterica a hidroxilului format genereaza 2 feluri de izomeri: si . Dupa orientarea in spatiu a hidroxilului de la C5 ozele prezinta 2 forme sterice:D si L, in natura se gasesc numai formele dextro cele levo se gasesc f. rar.

Hidroxilul care se formeaza in urma acetalizarii denumit si hidroxil glicozidic are proprietati speciale. El poate sa formeze cu alti alcooli combinatii eterice care se numesc glicozide.

CLASIFICAREA GLUCIDELOR

Actiunea terapeutica si intrebuintari

Ozele
Ozele sunt energetice, poliholozidele omogene sunt emoliente, iar coloizi ozogeni/ poliuronidele sunt laxative, emoliente, topice. Dintre oze in terapeutica se folosesc in scop diagnostic sau medicamentos xiloza, glucoza, galactoza si fructoza. Xiloza se foloseste in scop diagnostic: pentru controlul resorbtiei la nivelul intestinului subtire fiind eliminata prin urina aproape total nemodificata. Galactoza se fol in scop diagnos pt explorarea fct hepatice; ea e izomerizata la glucoza doar de un ficat sanatos, eliminarea prin urina indica o alterare hepatica. Glucoza se fol ca energizant in efort. Sub forma perfuzabila de concentratie 5% si 10% se foloseste parenterala, pentru tratarea sacului hipoglicemic datorat supradozarii de insulina sau dupa operatii.este folosita ca edulcorant, ca adjuvant farmaceutic ( in special ca diluant in prepararea comprimatelor de supt, deoarece se dizolva lent si are un gust placut; este mai putin dulce decat zaharoza. Fructoza se fol ca hepatoprotect (e mai usor metabolizata de un ficat bolnav decat glucoza), in trat intox hepatice, coma hepatica, coma alcoolica, hipoglicemie. Se fol ca edulcorant la diabetici; are un gust mai dulce decat zaharoza. POLIOLI Nu fac parte din grupa glucidelor: se obt industrial prin reduc ozelor coresp. Manitolul - poliol foarte raspandit la alge si ciuperci precum si la plantele superioare apartinand in special familiilor Schrophulariaceae si Oleaceae. Se prepara prin sinteza din glucoza sau zahar invertit

Dupa adminis pe cale orala se absoarbe f. putin actionand ca laxativ osmotic. Doza: 15g *3/zi. Sub forma de sol perfuzabila se fol in edem cerebral cu hipertens intracraniana, edem pulm cand e neces mobilizarea rapida si masiva a lichidului; diuretic puternic pt evitarea blocajului renal (in cazuri de soc) cand se impune eliminarea rapida din org a unor subst toxice, sol perfuzabila 10%, 20% manitol.

Sorbitolul

Se gaseste in fructul Sorbus aucuparia (scorus de munte) si Crataegus oxyacanta in proportie de 10% si in fructele de cires, visin, prun.

Sorbus aucuparia (scorus de munte)

Crataegus oxyacanta (paducel)

In organismul uman este metabolizat la fructoza fiind folosit ca edulcorant in hrana diabeticilor. Are o stabilitatea mai mare comparativ cu glucoza si fructoza fiind folosit la : - prepararea solutiilor perfuzabile - ca diluant la prepararea comprimatelor de supt administrate diabeticilor - ca laxativ usor in doze de 20 30g ,se foloseste si sub forma de supozitoare sau microclisme in special in pediatrie.

Xilitolul

Se obtine prin prelucrarea lemnului industrial si se prepara prin reducerea xilozei. Are un gust dulce aproximativ egal cu al zaharozei. Administrat pe cale orala atat la omul sanatos cat si la cel diabetic nu modifica valorile glicemiei fiind folosit ca edulcorant. Xilitolul nu este degradat de enzime bucale,preparatele care contin acest poliol nu genereaza carii dentare motiv pentru care este folosit la prepararea gumei de mestecat, folosit pentru prevenirea cariilor.

PRODUSE VEGETALE CARE CONTIN GLUCIDE Graminis rhizoma Rhizoma Arvensis

Reprezinta rizomii recoltati de la Agropyrum repens sin. Triticum repens din familia Gramineae denumit popular pir.

Recoltarea se ara suprafetele pe care este raspandit, se aduna cu grapa, se scutura de pamant, se spala cu apa si se conditioneaza. Caractere macroscopice Produsul este format din bucati cilindrice prevazute cu noduri si internoduri avand suprafata lucioasa. Lungimea este de 15-20 cm, grosime 2 mm avand cul galben deschis pana la galben-brun ,mirosul lipseste iar gustul este slab dulceag. Compozitia chimica Contine 5-8% triticina si inulina ,polifructozani ce difera intre ei prin gradul de polimerizare (inulina este un polimer mai inalt decat triticina), mucilag( 10%), polioli (manitol,inozitol), carotenoide si vitamine din complexul B.

HO

H2C O

O OH

OH OH CH2

OH

OH

O HO H 2C O
OH

OH

CH2 O

HO

H 2C OH CH2OH OH

Inulina Din uleiul volatil s-a izolat agropirenul un compus din grupa poliinelor care imprima acestuia proprietati antimicrobiene si fungistatice.
CH2 C C C C CH3

agropirenul Actiune si intrebuintari Se fol ca diuretic in afectiuni renale inflamatorii si pentru prevenirea formarii calculilor renali. La nivel cardiovascular produce o scadere provizorie a tensiunii arterile.In medicina populara se foloseste in tratamentul afectiunilor reumatismale ,gutei, afectiuni respiratorii si dermatologice cronice.Produsul se utilizeaza depurativ si diaforetic sub forma de decoct iar extracte de Graminis rhizoma intra in compozitia unor preparate dietetice pentru diabetici. Intra in compozitia unor ceaiuri cu actiune diuretica, a ceaiului depurativ si sudorific.

Amidonul (Amylum)
Reprezinta cel mai important produs rezultat prin procesul de fotosinteza. In acest proces amidonul provine din polimerizarea glucozei la maltoza dizaharid, care constitue monomerul moleculei de amidon. In primul stadiu al procesului de sinteza se formeaza un amidon de tranzitie prezent in special in frunze care nu are un grad de polimerizare foarte inalt si care este usor degradabil. In timpul noptii acest amidon de tranzitie sufera un nou proces de polimerizare fiind depozitat in organele de rezerva ale plantei (fructe, seminte, organe subterane) sub forma de amidon de rezerva. Produsul folosit in industria farmaceutica, tehnica, alimentatie reprezinta amidonul de rezerva. FR X prevede ca oficinal amidonul de grau, de porumb si de cartof. Din punct de vedere macroscopic se prezinta sub forma unei pulberi albe sau a unor fragmente aglomerate fara gust si fara miros. Este insolubil in apa rece si solventi organici, in apa fierbinte se umfla si formeaza coca de amidon. Compozitia chimica Amidonul este format din doua polizaharide: amiloza si amilopectina care se gasesc sub forma de straturi de depunere grupate concentric sau excentric in jurul unui centru de formare hil. Amiloza reprez 15-20% si e dispusa in partea centrala. E un polimer al maltozei unitatile de monomer sunt leg 1,4 glicozidic sub for unei catene liniare.

CH2OH O O OH OH A O

CH2OH O OH OH A O

CH2OH O OH OH A O

CH2OH O OH OH O

Structura chimica a amilozei A legaturi 1,4 glicozidice In granula de amidon amiloza este dispusa sub forma de spirala, avand un grad de polimerizare foarte inalt. Este alcatuita din 3 unitati de glucopiranoza.

Amilopectina reprezinta 80 85% si este dispusa in straturi exterioare; are grad de polimerizare mai mic decat amilaza; este constituita tot din unitati de D glucopiranoza care sunt legate 1,4 glicozidic si 1,6 glicozidic.Catena este ramificata. Monomerii amilopectini sunt maltoza si izomaltoza.
CH2OH O O OH OH O A CH2OH O OH OHO B

CH2OH O O OH OH A O

CH2 O OH OH A O

CH2OH O OH OH A O

CH2OH O OH OH O

Structura chimica a amilopectinei Alegaturi 1,4 glicozidice B legaturi 1,6 glicozidice Gradul de polimerizare si structura diferita a celor 2 polizaharide le imprima proprietati diferite: Amilopectina e insol in apa rece cu I formeaza o culoare slaba roz-violacee; Amiloza este solubila in apa rece cu I formeaza o culoare albastra. Hidroliza enzimatica a amidonului se face cu ajutorul amilazelor ( si ) enzime. amilazele sunt f rasp in regnul animal si vegetal ataca molecula din int cu formarea de macromolecule cu grad de polimerizare mai mic (dextrine) care apoi sunt scindate la maltoza si resp la maltoza si izomaltoza. In final prin hidroliza se form glucoza. amilazele hidrolizeaza amidonul de la capete cu formarea maltozei. Amiloza poate fi separata de amilopectina prin dizolvarea amidonului in apa la temp ridicata si fractionarea cu ajutorul n-butanului. Reactii de identificare Sectiunile sau pulberile tratate cu solutie Lugol dau o coloratie albastra.

Actiune si intrebuintari Se foloseste pentru obtinerea industriala a glucozei, etilenglicolilor si a dextrinelor prin hidroliza acida enzimatica. Nu prezinta o actiune farmacodinamica propriu-zisa. Datorita proprietatilor sale fizice de adsorbtie a secretiilor si a grasimilor dermice, a calitatilor sale racoritoare si de alunecare se foloseste la prepararea pulberilor antiinflamatoare de uz pediatric, folosite in igiena sugarilor. Se fol amidonul de orez care este cel mai fin. In ind farmaceutica se folos la prepararea comprimatelor si drajeurilor ca liant, dezagregant , agent vascozifiant si diluant, glicerolatul de amidon se foloseste ca baza la prepararea unguentelor hidrofile. In ind cosmetica se fol la prepararea pudrelor si fardurilor Amidonul mai este folosit si in ind alimentara si cea textila la prepararea unor adezivi sau apreturi.

Dextran (Dextranum)
Reprez prod metabolic a unor bacterii din genul Leuconostoc (Leuconostoc mesenteroides, Leuconostoc dextranicum) si a unor ciuperci din genul Aspergillus, rezultat prin polimerizarea glucozei sau zaharozei, leg se stabilesc in pozitia 1,6.

poli 1,6 glucopiranoza Practic dextranii se obtin industrial prin adaugarea la o solutie de zaharoza a unei culturi bacteriene coresp greutatea produs rezultat 400 000. Dupa polimerizare dextranii se precipita cu metanol in mediul de reactie dupa care sunt supusi unui proces de degradare hidrolitica (depolimerizare) pentru scurtarea catenei pana la obt unor polimeri cu greutate moleculara intre 40 000 75 000. Din amestecul rezultat dupa depolimerizare se fractioneaza cu ajutorul etanolului sau a acetonei.

Descrierea macroscopica Pulberea alba cristalina fara miros fara gust, higroscopica,usor solubila in apa, practic insolubila in acetona, alcool si metanol. Actiune si intrebuintari In industria farmaceutica se foloseste Dextran 40 (Reomacrodex) si Dextran 70 ca inlocuitori de plasma in pierderile masive de sange: Dextra 40, 70 in clorura de sodiu 0.9%; Dextra 40, 70 in Glucoza 5%; se foloseste sub forma de solutie perfuzabila in soc traumatic, hemoragic, deshidratari (in cazul arsurilor), pancreatite, tromboflebite, tromboza, profilaxia trombozelor postoperatorii. Prin legarea moleculelor de dextran intre ele prin punti de glicerina rezulta structuri spatiale in forma de retea care se folosesc ca agenti de absorbtie fata de bacterii sau toxinele acestora; ca agent de cicatrizare pentru rani. Dextranomer Crupodex , Debrisan pulbere care se foloseste in tratamentul plagilor exudate si infectate; Dextranii cu GM ~ 20 000 acid clorosulfonic dextran sulfati (se folosesc ca inhibitori ai coagularii de tip heparina).

Echinaceae herba/radix
Reprezinta radacinile recoltate de la speciile: Echinacea purpurea, Echinacea pallida i Echinacea angustifolia din familia Asteraceae denumita popular palaria-soarelui. De la specia Echinacea purpurea se recolteaza si partea aeriana. Speciile genului Echinacea cresc spontan n estul SUA, pe sol uscat, nisipos i n preerie. Cele trei specii utilizate ca plante medicinale au fost aclamatizate i introduse n cultur n Europa, Australia , Noua Zeelanda i n Rusia. La noi n ar nu au fost cunoscute ca plante medicinale pn n anii '90. Primele culturi mari de Echinacea purpurea, Echinacea pallida i Echinacea angustifolia au fost realizate la Plantextract la nceputul anilor '90, de ctre farmacistul Alexander Peev. Dup practicarea unor tehnici de cultur ecologic, timp de peste 15 ani, culturile de Echinaceea de la Plantextract au fost certificate, primind titlul de culturi organice (ecologice). Cele 3 specii de Echinacea sunt plante erbacee. Prezinta frunze liniare,de forma lanceolat eliptica, cu marginea intreaga si cu 3 nervuri de culoare verde inchis, verucoase, aproximativ paralele. Inflorescenta este un capitul constituit din flori hermaphrodite,tubular de culoare brun rosietica ,inconjurate de cateva flori female,ligulate, de culoare rosie-roz.

Radacinile speciilor de Echinacea se prezinta sub forma unor fragmente cilindrice, neregulat ramificate cu suprafata externa striata longitudinal,de culoare brun- negricioasa. Gustul, la inceput usor dulceag si aromatic, devine apoi amar si astringent. Mirosul este slab , caracteristic.

Compozitia chimica
Componentele active principale apartin urmatoarelor grupe de compusi - polizaharide - flavonoide - esteri ai acidului cafeic - ulei volatil - alcamide - ceto-alchine si alchene Polizaharide Speciile de Echinaceea contin un nr mare de polizaharide Echinaceea in special compusi inulinici. Acetia se gsesc n proporii de 5,9 % n rdcinile de Echinaceea Angustifolia, n concentraii mai ridicate toamna i iarna. Flavonoide Echinaceea angustifolia ct i Echinaceea purpurea conin numeroase flavonoide n frunze i tulpini, dintre care rutozida care este cea mai frecvent alaturi de luteolina, querecitina, apigenina. Coninutul total de flavonoide pentru Echinaceea angustifolia este 0,48 % respectiv 0,38% pentru Echinaceea purpurea. Esteri ai acidului cafeic Cel mai important reprezentant al acestei clase de compui este echinacozida care se acumuleaz n rdcini, dar a fost gsit n cantiti mici i n flori. Conform ultimelor cercetri, Echinacea angustifolia conine 0,3% - 1,3% iar Echinacea pallida 0,4 %-1,7%. Concentraia de echinacozida este similar i n Echinacea purpurea. Alaturi de acesta se mai gasesc acidul cicorienic in radacinile Echinacea purpurea si cinarina in radacinile de Echinacea angustifolia. Ulei volatil Coninutul n uleiuri volatile variaz la cele trei specii : rdcinile i frunzele de Echinaceea angustifolia conin mai puin de 1% uleiuri volatile, rdcinile de Echinaceea purpurea conin 0,2 % iar florile i frunzele conin 0,6 %. Rdcinile de Echinaceea palida conin mai mult de 2 %, n timp ce frunzele

conin mai puin de 1 %. Interesant este de remarcat faptul c n lunile aprilie i mai, coninutul rdcinilor de Echinaceea pallida n uleiuri volatile este maxim de 3,5 % - 4% i scade 1%-1,5% n restul anului. Princip comp ale uleiului volatil sunt: borneolul, acetatul de bornil, cariofilenul, cariofilen-epoxidul,germacranul D. Alcamide Atat din radacinile cat si partile aeriene ale speciilor de Echinacea contin in special izobutilamide cu actiune antiinflamatoare si imunostimulatoare. Ceto-alchine si alchene Acesti compusi au fost izolati numai din Echinacea pallida :sunt compu usor oxidati de oxigenul atm in prod comercial fiind prezenti derivatii lor hidroxilati. Alte componente Alcaloizi a caror prezena n compoziia speciilor de Echinaceea a fost raportat nc din 1897 de ctre Lloyd. Recent au fost izolai doi alcaloizi pirazolidinici din rdcinile de Echinaceea purpurea, respectiv din Echinaceea angustifolia : tusilagina i izotusilagina lipsiti de hepatotoxicitate. Acizi grai in special acidul oleic, acidul linoleic (Echinacea angustifolia), acid palmitic (Echinaceea purpurea). Glicoproteine: au fost identificate n Echinaceea purpurea prin procedee de fracionare celular, multe dintre ele avand actiune imunostimulatoare. Minerale expr in mg/100g rdcini crude: Al(129 mg), Ca(776 mg), Cl(76 mg), Fe(46 mg), Mg (117), K (317 mg). Vitamine in special vitam C (0,214%) continuta n Echinaceea purpurea proaspt. Aciune si intrebuintari Cercetrile privind substanele active din cele trei specii de Echinacea au nceput de peste un secol i nu sunt ncheiate nici pn n prezent. Echinacea realizeaz stimularea sistemului de autoaprare a organismului prin mobilizarea leucocitelor i mrirea activitii fagocitozei, prin inhibiia multiplicrii viruilor i stimularea producerii de interferon. Nu posed aciune bactericid sau bacteriostatic direct. La ora actual se pune accentul pe 4 grupe de subst cu aciune imunostimulatoare dovedit: derivai ai ac. cafeic, alcamide, polizaharide i glicoproteine. Treb avut n vedere c aceste comp nu sunt coninute de toate cele 3 specii medici de Echinacea (Echinacea pallida i Echinacea angustifolia herba-nu conin polizaharide i glicoproteine, iar rdcina nu conine glicoproteine), compon nu se extrag apoi n proporii egale n toate formele extractive (conc cea mai mare de derivai ai ac cafeic i polizaharide se ob n sucul presat de Echinacea purpurea) i, n parte, sunt instabile( n special ac cichorienic).

Stimularea imunitii se realizeaz prin mecanisme diferite: -deriv ac cafeic stimuleaz fagocitoza n testul granulocitelor "in vitro" i "in vivo" -alcamide (izobutilamidele acidului dodecatetraenic) stimuleaz fagocitoza n testul granulocitelor "in vitro" i "in vivo", sunt parial i inhibitori ai ciclooxigenazei-COX2, resp 5-lipo-oxigenazei i implicit au activitate antiinflamat. -glicoproteinele (un complex glicoprotein-polizaharidic) stimuleaz limfocitele B i macrofagele. -polizaharidele au aciune stimulatoare asupra fagocitozei. De asemenea s-a putut demonstra "in vivo", pe oarece, o aciune protectiv fa de diferii ageni infecioi ( Wagner i Proksch). Della Logia i colaboratorii au observat i aciune antiedematoas a unui amestec de polizaharide din Echinacea angustifolia radix. -echinacozida prez proprieti antibiotice. S-a mai remarcat c extractul total de echinacea are ac antiviral, ce se manifest n acelai sens cu interferonul. Efectele au fost evid de virus ARN, cel gripal i fa de virusul ADN, virusul herpetic Substanele active din echinacea se comport ca nite bariere adevrate n calea extinderii procesului infecios i inflamator. De asemenea, ele stimuleaz procesul de fagocitoz, amplificnd astfel capacitatea de aprare local i ajutnd organismul n eforturile sale de a opri invazia microbilor n esuturi. n cadrul unui studiu efectuat la Universitatea din Munchen, s-a observat c extractul de echinaceea stimuleaz nmulirea limfocitelor T cu 30 % mai mult dect alte medicamente imunostimulatoare. Experimentele au pus n eviden c principiile active din plant accelereaz vindecarea plgilor i refacerea esuturilor lezate. Administrarea sub diverse forme a substanelor active duce la intensificarea formrii de esut granulos. Echinacozida e consid una din subst cu cea mai mare activitate antibiotic. Ac stim salivaia, transpiraia, cicatrizarea leziunilor si ntrete sistemul imunitar. Activitatea imunostimulatoare este una din proprietile cele mai cunoscute ale echinaceei. Ultimele cercetri au artat c polizaharidele sunt responsabile de aceast proprietate. Faptul c echinaceea previne bolile de sezon (rceli, gripe, viroze), e concluzia unui studiu simplu orb ce arat c 60% din pers crora li s-a administrat echinaceea sub form de ceai, tinctur, capsule sau alte forme asociate, nu au rcit la schimbri de anotimp. Mucoasa sistemului respirator n prezena echinaceei e mai productiv i intruii (bacterii, virui) nu pot ptrunde n org. Formele farmaceutice folosite sunt foarte dif in fct de organul de planta fol.Astfel in cazul sp. Echinaceae purpurea pt partea aeriana (herba) forma clasic i cea mai recom e sucul ob prin presarea plantei nflorite proaspete. Sucul presat se stabilizeaz cu alcool pentru administrare ca preparat lichid sau se concentreaz, cu ob de extract uscat pentru administrare sub form de comprimate sau capsule. Dozele recomandate sunt de 6-9ml /zi (suc presat) timp de max 8 sptmni. n admi ext se recomand prepararea cu un con de min 15% suc presat.

In cazul in care se fol aceeasi specie (Echinacea purpurea) dar radacina se prelucreaza n special sub forma de tinctur i se adm de 3 ori/zi cte 30-60 pict. Specia Echinacea pallida radix se prelucreza sub forma de tinctur (i tinctura mam, materie prim pentru homeopatie) i se administreaz n picturi (doza maxim 900 mg plant/zi) timp de cel mult 8 sptmni. Specia Echinacea angustifolia, dei se consider c este insuficient documentat, se prelucreza sub forma tinctur sau extract solid pentru administrare sub forma de comprimate sau capsule. Extracia hidroalcoolic asigur extracia parial a derivailor de ac. cafeic, extracia compuilor lipofili i extracia n mic masur a polizaharidelor. Presarea plantei i ob sucului asigur extracia n conc max a compuilor hidrofili : polizaharide i derivai de acid cafeic.

Celuloza
Se prepara prin degresarea materiei prime vegetale cu eter apoi fierberea cu NaOH 1% pentru indepartarea completa a substantelor liposolubile si saponificabile. Pentru obtinerea unei celuloze chimic pure se autoclaveaza in prezenta unor solutii alcaline de bisulfat de sodiu care dizolva si ligninele. Monomerul celulozei celobioza care este formata din 2 molecule de glucopironozei legate 1 4.

CH2OH O HO OH OH

CH2OH O O OH OH OH

celobioza
Celuloza este formata din fibre care sunt alc din macromolecule care contin cateva sute de molecule de glucoza. Aceste macromolecule sunt asociate cate 4050 in formatiuni longitudinale paralele cu axa longitudinala a fibrei cristalite. Acestea sunt legate intre ele prin legaturi slabe lasand spatii libere prin care poate sa patrunda usor apa proprietatea de umplere. Datorita legaturilor slabe prin intermediul functiilor oxidril permite asocierea in agregate, macromoleculare

uriase care o fac insolubila in apa. Prin eterificare partiala a OH cu alcool metilic rezulta metilceluloza (tiloza) care e sol in apa; se foloseste in tehnica farmaceutica ca stabilizant pentru emulsii, vascozifiant, liant. Prin combinatii cu acidul glicolic carboximetilceluloza se foloseste sarea de sodiu la prepararea comprimatelor (ca excipient, dezagregant); se foloseste ca baza de unguent la prepararea unguentelor hidrosolubile (geluri). Celuloza (derivat greu digerabil) se foloseste tratamentul de lunga durata a constipatiei cronice; se poate administra si in timpul sarcinii deoarece actiunea se instaleaza dupa mai multe zile nu se foloseste in constipatia acuta. Foarte important este administrarea cu o cantitate suficienta de apa care duce la o marire a bolului alimentar consecutiv cu crester peristaltismului intestinal-in caz contrar se form un fitobezoar (agregat de subst nedigerabile) care poate determina ocluzia intestinala. Marirea bolului fecal se datoreaza atat proprietatilor de gonflare a celulozei cat si incapacitatea enzimelor intestinale de a o degrada. In practica medicala se foloseste vata de celuloza (Lanugo ligni depuratum) sau tifon din fibre celulozice (Tela depurata) deoarece capacitatea de absorbtie si gomflare mai mare ca ale bumbacului. In aceste caz celuloza este prelucrata pentru obtinerea vascozei fibra se taie sau se tese.

Gossypium depuratum (vata hidrofila din bumbac)

Reprezinta perii tectori proveniti de pe tegumentul seminal al diferitelor specii de Gossypium din familia Malvaceae. FR X prevede ca perii sa fie lungi (min 0,5 cm) subtiri (40 mm ), degresati separate de impuritati si albiti. Caractere macroscopice: Nu prezinta gust si miros Fire lungi de cel putin 14 mm aglomerate intr o masa de culoare alba, pufoasa, usoara care se desprinde in fasii datorita operatiei de gomflare; Rasfirata in fasii subtiri nu trebuie sa prezinte noduri Compozitie chimica Contine 90% celuloza. FR X prevede: Sa nu contina impuritati din planta si noduri Sa nu contina substante grase, rezine; Sa nu aiba reactie alcalina

Sa nu dea reactie poz pt subst reducatoare, cloruri, sulfati, agenti de inalbire. O conditie indispensabila reprezinta faptul ca treb sa fie hidrofila. 0,5g vata pusa la supraf apei intr-un cilindru de 1000 ml treb sa se imbibe, sa se scufunde in cel mult 10s. Deoarece Gossypium depuratum bumbac purificat o serie de farmacopeei folosesc pentru vata denumirea de Lanugo gossypi absorbens. Din bumbac se obtine tifonul (Tela gossypii absorbens)

Mel Depuratum (Mierea)

Reprezinta produsul de elaborare a albinelor Apis mellifica Apideae. Se recolteaza din luna mai pana cand se raceste prin 3 procedee: 1. Scurgerea libera din faguri cea mai buna calitate 2. Centrifugarea fagurilor 3. Prin presare calitate inferioara Caractere macroscopice Lichid vascos limpede, cul variaza de la galben la roscat in fct de flo vizitata de albine, epoca si modul de recoltare. Mirosul variaza, daca e dezagreabil nectarul este recoltat de la flori cu plante toxice (Aconitum-omag, Datura-ciumafaia sau laurul, Rhododendron-bujor de munte), fiind si ea toxica. Are un gust dulcearomat. Conservata in timp cristalizeaza datorita glucozei, fapt ce indica ca este naturala. Mierea cu un continut mai mare de glucoza (rapita) cristalizeaza mai repede decat cea cu un continut mai mare de fructoza (mierea de salcam). Compozitia chimica Este diferita in functie de florile de la care s a recoltat nectarul si perioada de recoltare.Contine glucide, vitamine, aminoacizi. Actiune si intrebuintari Prezinta proprietati antibacteriene, antiinflamatorii, imunostimulatoare, regeneratoare, expectorante, analgezice, sedative in functie de sortul de miere: - Din tei efect sedativ - Din menta efect antiseptic, analgezic, calmant - Din salcam calmarea tusei - Din conifere actiune antiseptica si antiinflamatoare. In farmacopeele vechi a figurat ca prod oficinal. In ultimele decenii, apiterapia fol preparate obt din produse apicole.