Sunteți pe pagina 1din 10

ANTISPASTICELE

Antispasticele sunt medicamentele sau substantele utilizate in tratamentul spasmelor musculare, in combaterea acestora. Sinonim: antispasmodic, spasmolitic.

ANTISPASTICE DIGESTIVE

Spasmomen, comprimate filmate Compozitie: bromura de otiloniu, este un compus original. Are actiune antispastica intensa si selectiva pe musculatura neteda a tractului digestiv. Este indicat in toate tipurile de stari spastice sau hiperkinetice datorate unei contractii patologice a fibrelor musculaturii netede de la nivelul tractului digestiv. Actiune terapeutica: este un antagonist de calciu cu efect miolitic direct, care este in inicat in diskineziile functionale si conditiile spastice de la nivelul aparatului digestiv (sindrom de colon iritabil) si ca premedicatie in caz de efectuare a endoscopiei. Doze si mod de administrare: 1 comprimat filmat de 2-3 ori pe zi. Indicatii: afectiuni spastice ale tractului gastrointestinal (sindrom de colon iritabil, gastrite, gastroduodenite, enterite, esofagite). Pregatirea pacientului pentru investigatii endoscopice. Masuri de precautie: se recomanda administrarea cu prudenta la pacienti cu glaucom, hipertrofie de prostata, stenoza pilorica. La animalele gestante: desi nu s-au observat efecte embriotoxice, teratogene sau mutagene in studiile efectuate pe animale, se recomanda administrarea cu prudenta si numai sub supraveghere medicala stricta la Supradozare: in studiile efectuate pe animale nu s-au inregistrat efecte toxice specifice supradozarii. De aceea, in cazul supradozarii este recomandata o terapie simptomatica de sustinere.

ANTISPASTICE URINARE

Uricol, granule Compozitie: metenamina (hexamina), citrat de piperazina, kelina si excipienti : acid citric anhidru, zaharina sodica, hidrogenocarbonat de sodiu, riboflavina. Grupa farmacoterapeutica: antispastice urinare. In urina acida, hexamina este incet hidrolizata in formaldehida, la care uropatogenii sunt susceptibili si nu dezvolta rezistenta in tratamentul de lunga durata.Citratul de piperazina actioneaza dizolvand acidul uric si astfel previne depozitarea lui in tractul urinar, iar prin natura sa acida potenteaza efectul antibacterian al hexaminei. Khelin, al treilea ingredient de origine vegetala, exercita o actiune antispastica directa, prelungita si puternica pe muschii netezi ai tractului urinar. Indicatii : Adjuvant in tratamentul infectiilor tractului urinar, dupa un tratament eficace cu antibiotice; profilaxia reinfectarii unei urine sterile la pacientii cu urina reziduala insotind unele tulburari neurologice si cu catetizare prelungita a vezicii; Spasme ale tractului urinar; pentru inlaturarea discomfortului datorat hipermotilitatii rezultand din inflamatii, ca in cistite, prostatite, uretrite si uretro-cistite, litiaza urinara cu acid uric, hiperuricemie. Doze si mod de administrare: se recomanda 1-2 plicuri (continand 5 g granule) de 2 ori pe zi.Inainte de administrare, continutul plicului se va dizolva in jumatate pahar de apa. A nu se depasi dozele recomandate in special la pacientii cu afectiuni renale, hepatice sau gastrointestinale, datorita posibilitatii de aparitie a fenomenelor de supradozaj.

Interactiuni - Acetazolamida: terapia concomitenta cu acetazolamide si hexamina conduce la alcalinizarea urinei. Aceasta alcalinizare inhiba conversia hexaminei la forma sa activa, formaldehida. Diclorfenamida: actiunea hexaminei este dependenta de aciditatea urinei. Diclorfenamida alcalinizeaza urina, si astfel se inhiba actiunea hexaminei. Sulfacitina: administrarea concomitenta a sulfacitinei cu hexamina poate creste incidenta cristalizarii. In urina acida, hexamina se descompune la formaldehida care poate forma un precipitat insolubil cu sulfacitina. Sulfametizolul este insolubil in urina acida si poate conduce la cristalurie in combinatie cu hexamina. Sulfapiridina administrata concomitent cu hexamina poate creste incidenta cristaluriei. Sarcina : desi URICOL nu este contraindicat, este de preferat ca utilizarea acestuia sa se faca, dupa analiza raportului risc potential fetal/beneficiu matern. Hexamina trece in laptele matern. Reactii adverse -Metenamina este, in general, bine tolerata. Daca se administreaza in doze mai mari decat cele recomandate, sau timp mai indelungat, poate aparea riscul de iritatie sau inflamatie a tractului urinar. Dozele terapeutice de citrat de piperazina nu cauzeaza efecte adverse, dar pot aparea in unele cazuri, efecte ca: voma, diaree, reactii alergice. In doze mari, sau la pacientii cu insuficienta renala, pot aparea oboseala musculara, disfazie, confuzie. In cazuri exceptionale pot apare mioclonii, crize convulsive, ameteli, tulburari de vedere. Supradozaj - datorita continutului in metenamina, pot aparea simptome ca varsaturi, hematurie. Se pot administra antiemetice; pentru simptomele urinare se recomanda echilibrare hidrica si administrarea a 2-3 lingurite de bicarbonat de sodiu. Fabricat de: European Egyptian Pharm. Ind. Alexandria, EGIPT

ALTE ANTISPASTICE

Lioresal, comprimate Compozitie - Substanta activa: acid b-(aminometil)-4-clorohidrocinamic (= baclofen), un amestec racemic de izomeri R(-) si S(-); baclofenul este un derivat al acidului gama aminobutiric (gaba). Actiune terapeutica - Antispastic cu actiune asupra maduvei spinarii. Miorelaxant al musculaturii striate. Indicatii: spasticitatea muschilor scheletici in scleroza multipla, tulburari spastice ce apar in boli ale maduvei spinarii, de natura infectioasa, degenerativa, traumatica, neoplazica sau de origine necunoscuta, de ex. paralizie spinala spastica, scleroza laterala amiotrofica, siringomielie, mielita transversa, parapareze sau paraplegii traumatice si compresie a maduvei, spasm muscular de origine cerebrala, ca si dupa accidente cerebrovasculare sau in prezenta maladiei cerebrale degenerative sau neoplazice. Mod de administrare - tratamentul incepe cu doze mici de Lioresal, marindu-le gradat. Doza optima zilnica se adapteaza individual, in functie de necesitatile bolnavului, in asa fel incat clonusul, spasmele extensorilor si flexorilor sa scada, dar sa se mentina un grad suficient de tonus muscular pentru a permite miscari active si sa se evite pe cat este posibil reactiile adverse. Lioresal-ul se ia in timpul mesei, cu putin lichid. Doza zilnica se fractioneaza in cel putin trei prize la adulti si cel putin 4 prize la tineret. La adulti, tratamentul, de regula, trebuie sa inceapa cu o doza de 2-4 mg de 3 ori pe zi, apoi se mareste din 3 in 3 zile cu 2 mg de 3 ori pe zi, pana se atinge doza zilnica necesara.

Doza optima este intre 10 mg si 50 mg/zi; La cei cu functia renala perturbata sau care sunt supusi hemodializei, se aplica o doza mica de Lioresal (aprox. 1-2mg/zi). Precautii la pacientii care, in afara de spasticitate, apar si de tulburari psihotice, poate aparea o exacerbare a acestor manifestari. La bolnavii spastici cu epilepsie, se poate utiliza sub supraveghere, cu conditia continuarii cu o terapie anticonvulsivanta adecvata. Aceeasi atentie se recomanda la cei cu maladii cerebrovasculare, alterari renale, hepatice, respiratorii. Sub tratamentul cu Lioresal se poate observa o imbunatatire a tulburarilor neurologice ce afectau evacuare vezicii urinare. Medicamentul cei cu hipertonie preexistenta a sfincterului vezical, deoarece poate aparea retentia acuta a urinei. Tratamentul trebuie oprit gradat prin reducerea succesiva a dozei. La cei cu boli hepatice/cu diabet zaharat trebuie efectuate periodic teste de laborator. Potential mutagen, carcinogen, toxic asupra fatului. El mareste incidenta herniilor ventrale la fetusii de sobolan, cand s-au folosit cele mai mari doze. Nu s-au notat efecte teratogene la soareci si iepuri. S-a observat la femelele de sobolan, care au fost tratate timp de 2 ani cu baclofen o crestere, in functie de doza, a incidentei chisturilor ovariene. Baclofenul strabate bariera placentara si trece in lapte, dar in cantitati foarte mici. Reactii adverse apar in special la inceputul tratamentului daca se creste prea rapid doza, daca se folosesc doze mari sau daca cei in varsta. Reactiile adverse sunt deseori tranzitorii si pot fi atenuate sau eliminate reducand doza, Uneori apar: scaderea capacitatii respiratorii, oboseala, confuzie, ameteala, greata, voma, insomnie; ocazional atonie musculara, ataxie, tremor, nistagmus, tulburari de acomodare. Deseori este dificila distinctia dintre aceste manifestari si cele ale bolii care se trateaza. Scaderea pragului de convulsie si crizele de convulsii pot aparea in special la bolnavii epileptici. Rar apar tulburari gastrointestinale minore (constipatie, diaree). Uneori hipotensiune; rar disurie, mictiuni frecvente, enurezis.