Colocviu la farmacologie STOMATOLOGIE

1.ACETAMINOFEN – paracetamol(denumire comerciala)

1) Forma farmaceutica : comprimat de 500 mg de culoare alb cenusiu

2) Doze şi mod de administrare

Paracetamol Zentiva se administrează pe cale orală la adulţi, adolescenţi cu vârsta peste 12
ani şi copii cu vârsta peste 6 ani, cu respectarea intervalului de minim 4 ore între două
administrări şi a dozei maxime zilnice.
Doze
Adulti : de 500-1000 mg paracetamol (1-2 comprimate) la intervale de 4 ore,
Copii: 6-12 ani: Doza zilnică maximă este de 60 mg/kg, care trebuie împărţită în prize egale,
de exemplu: - în prize de câte 15 mg/kg, administrate la intervale de 6 ore sau - în prize de
câte 10 mg/kg, administrate la intervale de 4 ore.
Copii cu vârsta sub 6 ani: La această grupă de vârstă, se recomandă utilizarea formelor
farmaceutice adecvate vârstei.
*Nu se recomandă administrarea la intervale mai mici de 4 ore.
*Doza maximă recomandată pentru adulţi este de 4 g paracetamol (8 comprimate) pe zi.

3) Mecanism de actiune (farmacodinamice)

Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, anilide
Acţiunea analgezică moderată se bazează pe inhibarea sintezei prostaglandinelor la nivelul
sistemului nervos central şi în mai mică măsură la nivel periferic. Ca antipiretic moderat
acţionează probabil prin inhibarea formării prostaglandinelor la nivelul centrului termoreglator
din hipotalamus.
Acţiunea antiinflamatoare este foarte mică, probabil datorită lipsei afinităţii pentru
ciclooxigenaza din periferie. Efectul analgezic apare la circa 20 minute de la administrarea orală
a paracetamolului în doză de 500 – 1000 mg şi durează aproximativ 4 ore. Efectul antipiretic este
maxim la 4 ore de la administrarea unei doze de 10 mg/kg.

4) Indicatii terapeutice
este indicat la adulţi, adolescenţi cu vârsta peste 12 ani şi copii cu vârsta peste 6 ani, în
tratamentul simptomatic al durerilor uşoare şi medii cu diferite localizări: cefalee (inclusiv
migrenă), artralgii, lombalgii, algii dentare, dureri faringiene, durere postvaccinală,
dismenoree. Tratamentul simptomatic al febrei.

5) Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii .

Insuficienţă hepatocelulară.
Hepatită acută.
Anemie hemolitică severă.
Insuficienţă renală severă.
Deficit de glucozo-6 fosfat dehidrogenază.
Copii cu vârsta sub 6 ani (din cauza formei farmaceutice neadecvate).

6) Reactii adverse

Tulburări ale sistemului imunitar Rare:

reacţii alergice de tipul angioedemului, dispnee, bronhospasm, transpiraţii, greaţă, scăderea
tensiunii arteriale până la stare de şoc.
Tulburări hepatobiliare Rare: hepatită, afectare hepatică (icter conjunctival sau tegumentar).
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Foarte rare: eritem, urticarie, dermatită, reacţii de
hipersensibilitate (erupţie cutanată

7)Proprietăţi farmacocinetice
După administrare orală absorbţia paracetamolului de la nivelul tractului gastro-intestinal este
rapidă şi completă, atingând o concentraţie maximă, Cmax după 30-60 min.
Distribuţia este rapidă şi în toate ţesuturile organismului, atingând concentraţii comparabile în
sânge, salivă şi în plasmă. Legarea de proteinele plasmatice se realizează în proporţie mică, de
25%. Traversează bariera feto-placentară (fără efect teratogen); traversează slab bariera
hematoencefalică; trece în laptele matern.
Metabolizarea are loc la nivel hepatic, 90-95% prin glucurono- şi sulfoconjugare. Un
metabolit intermediar al paracetamolului se poate acumula în caz de supradozaj; acesta este
hepatotoxic şi posibil nefrotoxic. La doze terapeutice uzuale, acest metabolit este detoxifiat prin
conjugare cu glutationul, devenind netoxic. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de
aproximativ 2-3 ore. Nu se modifică în caz de insuficienţă renală, dar poate fi prelungit în caz de
supradozaj, în unele afecţiuni hepatice, la vârstnici şi la nou-născuţi; la copii, timpul de
înjumătăţire plasmatică poate fi mai scurt. Durata acţiunii este de 3-4 ore, fiind maximă între 1 şi
3 ore.
Eliminarea se face în principal prin urină. 90% din doza ingerată se elimină pe cale renală în
primele 24 ore, mai ales sub forma glucuronoconjugată (60-80%), sulfoconjugată (20-30%) şi
foarte puţin (sub 5%) sub forma nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de
aproximativ 2 ore. Se poate elimina prin hemodializă, hemoperfuzie şi dializă peritoneală.
Grupe speciale de pacienţi Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-
ul creatininei sub 10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.
Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.

2.ACID ACETILSALICILIC

1) Forma farmaceutica: Drajeuri Drajeuri rotunde, biconvexe, cu diametrul de 12 mm, de

culoare albă

2)Doze şi mod de administrare

Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de peste 16 ani): 1 până la 2 drajeuri pentru fiecare doză, cu
repetarea dozei după cum este necesar, la un interval de cel puţin 4 ore.
Copii: Nu se recomandă utilizarea acidului acetilsalicilic la copii cu vârsta sub 12 ani (sub 40
kg) fără prescripţie medicală. Doza zilnică recomandată este de 60 mg/kg şi zi, în prize de 4 – 6
doze, echivalent cu 15 mg/kg la interval de 6 ore sau 10 mg/kg la interval de 4 ore.
*Acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu anomalii ale funcţiei hepatice
sau renale sau cu probleme de circulaţie sanguină.
*Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 6 drajeuri..

3)Mecanism de actiune (farmacodinamice)

Grupa farmacoterapeutică: sistemul nervos, alte analgezice şi antipiretice

Acidul acetilsalicilic aparţine grupei de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene acide cu
proprietăţi analgezice, antipiretice şi antiinflamatoare. Mecanismul său de acţiune este bazat pe
inhibarea ireversibilă a enzimelor numite ciclooxigenaze, implicate în sinteza prostaglandinelor.
De asemenea, acidul acetilsalicilic inhibă agregarea plachetară prin blocarea sintezei
tromboxanului A2 în trombocite. Astfel, este utilizat pentru diverse indicaţii vasculare, în doze în
general egale cu 75 – 300 mg pe zi.
4)Indicatii terapeutice

Tratamentul simptomatic al febrei şi/sau durerii de intensitate uşoară până la moderată.

Ameliorarea durerii, precum şi în cefaleea tensiogenă, migrene, dureri dentare, dureri în gât,
dismenoree primară, dureri musculare şi articulare şi în stări febrile, cum sunt răceală comună
sau gripă, pentru scăderea temperaturii. De asemenea, este utilizat în tulburările inflamatoare
cronice, precum artrită reumatoidă, osteoartrită şi spondilită anchilozantă.

5) Contraindicatii

hipersensibilitate
 antecedente de astm bronşic sau reacţii de hipersensibilitate (de exemplu urticarie, angioedem
rinită severă, şoc) induse de administrarea salicilaţilor sau a unor substanţe cu acţiune similară,
în special a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), ulcer peptic activ,
 diateză hemoragică,
 insuficienţă renală severă,
 insuficienţă hepatică severă,
 insuficienţă cardiacă severă necontrolată prin tratament,
 administrare concomitentă cu metotrexat utilizat în doze >20 mg/săptămână, în cazul utilizării
* ulcer gastroduodenal
*utilizare începând din luna a şasea de sarcină (mai mult de 24 de săptămâni de amenoree)

6)Reactii adverse

Tulburări ale sistemului nervos Cefalee, ameţeli, senzaţie de pierdere a auzului şi tinitus,
manifestări care, în general, indică supradozajul. Hemoragie intracraniană
Tulburări gastro-intestinale Dureri abdominale Hemoragie gastro-intestinală ocultă sau
manifestă (hematemeză, melenă etc.), ce determină anemie feriprivă. Riscul de sângerare este
dependent de doză. Ulcer gastric şi perforaţii gastrice
Tulburări hepatobiliare Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, în general
reversibilă la oprirea tratamentului, leziuni hepatice, în principal leziuni hepatocelulare 7
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Urticarie, reacţii cutanate

7) Proprietati farmacocinetice

Absorbţie: Această formă farmaceutică asigură ameliorarea durerii în cazurile cu durere de

intensitate uşoară până la moderată. Ameliorarea rapidă a durerii este atribuită debutului rapid al
acţiunii datorită atingerii concentraţiei plasmatice maxime într-un timp redus. Forma
farmaceutică combină particule divizate care conţin substanţa activă, acid acetilsalicilic, cu o
componentă efervescentă, obţinându-se astfel un nucleu cu dezintegrare rapidă. Datorită
dizolvării rapide a medicamentului, acidul acetilsalicilic (sub denumirea brevetată de
MicroActive) se dizolvă mai rapid.

Distribuţie: Atât acidul acetilsalicilic, cât şi acidul salicilic se leagă de proteinele plasmatice în
proporţie mare şi sunt distribuiţi rapid în întregul organism. Acidul salicilic trece în laptele
matern şi traversează bariera placentară.

Eliminare: Acidul salicilic este eliminat cu preponderenţă prin metabolizare hepatică.

Metaboliţii săi sunt acidul saliciuric, glucuronoconjugatul de salicilfenol, glucuronoconjugatul
salicilacil, acidul gentizic şi acidul gentizuric

3. ACID ASCORBIC
1) Forma Farmaceutica

Soluţie injectabilă Soluţie limpede, slab galbenă.

Comprimate

2) Doze şi mod de administrare

Administrare intravenoasă
Tratamentul scorbutului
Adulţi (inclusiv vârstnici) şi adolescenţi 500 mg până la 1 g pe zi.
Copii 10 mg acid ascorbic/kg şi zi fără a depăşi 300 mg zilnic
Tratament preventiv
Adulţi (inclusiv vârstnici) şi adolescenţi 200-500 mg pe zi
Copii 5 - 7 mg acid ascorbic/kg şi zi fără a depăşi 100 mg zilnic Soluţia trebuie utilizată imediat
după deschiderea fiolei.
A nu se utiliza dacă soluţia nu este limpede sau prezintă particule în suspensie.

3)Mecanism de actiune (farmacodinamice)

Grupa farmacoterapeutică: vitamine, acid ascorbic,

Acidul ascorbic şi metabolitul său, acidul dehidroascorbic, constituie un sistem redox de maximă
importanţă fiziologică. Datorita potenţialului său redox, vitamina C participă ca un cofactor în
multe sisteme enzimatice: exemplu, la formarea colagenului şi a matricei intarcelulare, sinteza
catecolaminelor, hidroxilarea steroizilor, tirozinei şi substanţelor exogene, în biosinteza
carnitinei, în conversia acidului folic la acid folinic şi în amidarea unor peptide (de exemplu,
ACTH şi gastrina).
Deficitul de vitamina C afectează sistemul imunitar, în special chemotaxismul, activarea
complementului şi producerea de interferon. Funcţiile molecular-biologice ale vitaminei C nu au
fost înca elucidate complet.
Acidul ascorbic favorizeaza absorbţia sărurilor de fier prin reducerea ionilor de fer şi a formării
de chelaţi ferici. În cadrul compartimentelor hidrice ale organismului blochează lanţul de reacţii
activate de către oxigen, acţionând deci ca antioxidant. Acestă funcţie este în stransă legătură
biochimică cu cele ale vitaminei E, vitaminei A şi carotenoizilor.

4)Indicatii terapeutice

Tratamentul scorbutului sau prevenţia acestuia în cazul afecţiunilor care necesită un aport
suplimentar de acid ascorbic, când administrarea orală nu este posibilă sau deficitul de acid
ascorbic este sever.

5) Contraindicatii

Hipersensibilitate la acid ascorbic sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.

Tulburări de depozitare a fierului (talasemie, hemocromatoză, anemie sideroblastică).
Litiază renală oxalică (la doze mai mari de 1 g acid ascorbic pe zi).

6)Reactii adverse

Acidul ascorbic este în general bine tolerat. La doze mari la unii pacienţi pot să apară tulburari
digestive (senzaţie de arsură epigastrică, diaree) sau urinare (formarea calculilor de uraţi, cistină
şi/sau oxalaţi) precum şi episoade de hemoliză (la pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfat-
dehidrogenaza). Izolat s-au observat reacţii de hipersensibilitate cutanate şi respiratorii. În
infecţiile acute, administrarea acidului ascorbic a fost asociată foarte rar cu frisoane şi creşterea
temperaturii corpului la copii.

7) Proprietati farmacocinetice
Distribuţie Acidul ascorbic este larg distribuit în ţesuturi iar legarea de proteinele plasmatice
este redusă (aproximativ 25%). Este prezent în cantităţi mari la nivelul leucocitelor şi
trombocitelor. Acidul ascorbic traversează placenta

Metabolizare Acidul ascorbic este rapid metabolizat prin oxidare la acid dehidroascorbic care la
rândul său este metabolizat în acid oxalic şi un component inactiv ascorbat-2-sulfat. Rata de
metabolizare pare a fi mai mare la sexul feminin.

Excreţie În cazul administrării de doze mari sau pe cale intravenoasă, acidul ascorbic se elimină
rapid prin urină, aproximativ 40% în 8 ore, eliminarea ajungând la 70% în cazul saturării
ţesuturilor. Eliminarea renală are loc prin filtrare glomerulară urmată de reabsorbţie în tubul
proximal.Cantitatea eliminată nemodificată este dependentă de doza administrată; la sexul
feminin eliminarea acidului ascorbic pare a fi dependentă de fazele ciclului menstrual şi este
redusă în cazul utilizatoarelor de contraceptive orale

4. ACICLOVIR

1) Forma Farmaceutica

Comprimat Comprimate plate, de formă cilindrică, de culoare albă, cu diametrul de 10 mm

2) Doze şi mod de administrare

La pacienţii trataţi cu doze mari de aciclovir trebuie asigurată o hidratare adecvată.

Adulţi : Tratamentul infecţiilor determinate de VHS (herpes cutaneo-mucos şi herpes genital)
Doza uzuală este de 200 mg aciclovir, administrat oral de 5 ori pe zi, la intervale de aproximativ
4 ore, cu pauză în timpul nopţii. Durata tratamentului este de 5 zile; în infecţiile severe,
tratamentul poate fi prelungit.

Copii şi adolescenţi Pentru tratamentul infecţiilor determinate de VHS, precum şi pentru

prevenirea acestora la imunodeprimaţi, doza pentru copiii cu vârsta de 2 ani şi peste este egală cu
cea recomandată la adulţi, iar pentru copiii cu vârsta sub 2 ani doza recomandată este jumătate
din doza pentru adulţi.

Vârstnici 3 La vârstnici trebuie luată în considerare posibilitatea existenţei insuficienţei renale,

iar doza trebuie ajustată corespunzător (vezi “Insuficienţă renală” mai jos). Trebuie menținută
hidratarea adecvată a pacienților vârstnici care iau doze mari de aciclovir oral.

4)Indicatii terapeutice

Aciclovir Terapia 200 mg comprimate este indicat pentru:

- tratamentul infecţiilor herpetice cutaneo-mucoase (inclusiv cu localizare genitală) primare sau
recurente, determinate de virusul herpes simplex (VHS) (excluzând VHS neonatal şi infecţii
severe cu VHS la copii imunodeprimaţi);
- prevenirea infecţiilor recurente determinate de VHS la pacienţi imunocompetenţi;
- prevenirea infecţiilor determinate de VHS la pacienţi imunodeprimaţi;
- tratamentul infecţiilor cu virus varicelo-zosterian (VVZ)
5) Contraindicatii

Hipersensibilitate la aciclovir, valaciclovir sau la oricare din excipienţii

6)Reactii adverse
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: fatigabilitate, febră.
Tulburări renale şi ale căilor urinare Rare: creşterea valorilor ureei sanguine şi a creatininemiei.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii
(inclusiv fotosensibilitate). Mai puţin frecvente: urticarie, alopecie difuză accelerată. Alopecia
difuză accelerată a fost asociată cu o largă varietate de afecţiuni şi medicamente, relaţia cu
tratamentul cu aciclovir fiind incertă.
Tulburări gastro-intestinale Frecvente: greaţă, vărsături, diaree şi dureri abdominale.
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee, ameţeală.

7) Proprietati farmacocinetice
Absorbţie Aciclovirul este absorbit doar parţial din intestin. Concentraţia plasmatică maximă
(Cmax) după g/ml), iaradministrarea unor doze de 200 mg la intervale de 4 ore a fost de 3,1
micromol (0,7 g/ml).concentraţia plasmatică minimă corespunzatoare (Cmin) a fost de 1,8
micromol
Distribuţie Concentraţia realizată în lichidul cefalorahidian reprezintă aproximativ 50% din
concentraţia plasmatică corespunzătoare. Legarea de proteinele plasmatice este relativ mică (9-
33%) şi nu se aşteaptă interacţiuni medicamentoase care să implice deplasarea de pe situsurile de
legare.

Eliminare La adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a aciclovirului după

administrare intravenoasă este în medie de 2,9 ore. Cea mai mare parte este excretată sub formă
nemodificată prin rinichi. Clearance-ul renal al aciclovirului este substanţial mai mare decât
clearance-ul creatininei, indicând faptul că la eliminarea renală a medicamentului, pe lângă
filtrarea glomerulară, contribuie şi secreţia tubulară.

5. ALPLAZOLAM

1) Forma Farmaceutica
Comprimate.

2) Doze şi mod de administrare

Adulţi
Stări de anxietate reactivă şi simptome tranzitorii de anxietate: tratamentul se începe cu doze
între 0,25-0,5 mg 1 alprazolam, administrate oral de 3 ori pe zi. Doza poate fi crescută la
intervale de 3-4 zile pînă la atingerea efectului maxim, fără a depăşi doza de 4 mg alprazolam pe
zi, divizată în mai multe prize. Riscul de dependenţă creşte odată cu doza şi cu durata
tratamentului.
Tulburări de panică: Pentru obţinerea unui răspuns terapeutic favorabil, pot fi necesare doze mai
mari de 4 mg alprazolam pe zi. La aceşti pacienţi se recomandă control periodic, datorită riscului
crescut de reacţii adverse. Se începe cu doze de 0,5 mg alprazolam de 3 ori pe zi. Doza se
ajustează în funcţie de răspunsul pacientului, iar creşterile nu trebuie să depăşească 1 mg la 3-4
zile.
Copii Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării produsului la copii sub 18 ani.
Vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică Se recomandă doze mai mici decât cele
uzuale. Doza de început este de 0,25 mg alprazolam, administrată oral de 2- 3 ori pe zi. La
nevoie, doza poate fi crescută treptat, dacă nu apar reacţii adverse. Pacienţii vârstnici sunt mult
mai sensibili la efectele benzodiazepinelor

3)Mecanism de actiune (farmacodinamice)

Grupa farmacoterapeutică: anxiolitice, derivaţi de benzodiazepine
Alprazolamul este un anxiolitic benzodiazepinic. Alprazolam este un analog triazolic al clasei
1,4- benzodiazepinelor, cu activitate farmacodinamică asemănătoare celorlalte benzodiazepine:
anxiolitic, sedativ, hipnotic, anticonvulsivant şi miorelaxant. Aceste efecte sunt rezultatul
acţiunii de tip agonist specific la nivelul unor receptori centrali, care fac parte din complexul
receptorilor macromoleculari GABA-omega (denumiţi şi BZD1 şi BZD2), care modulează
deschiderea canalelor pantru clor.

4)Indicatii terapeutice

-anxietate de diverse tipuri: tulburări de adaptare; posttraumatic;

-tulburări de tip nevrotic şi psihotic (îndeosebi isterie, ipohondrie, fobie); asociată unei afecţiuni
somatice severe sau dureroase; anxietate generalizată; crize de anxietate;
- tulburări de panică;
- profilaxie şi tratament în delirium tremens;
- sindrom de abstinenţă la alcoolici.

5) Contraindicatii
- Hipersensibilitate la alprazolam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii
produsului;
- Insuficienţă respiratorie severă;
- Sindromul de apnee în timpul somnului;
- Insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie);
- Glaucom cu unghi închis.

6)Reactii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt, la majoritatea pacienţilor, somnolenţă (în special la
vârstnici) şi lipsă de concentrare.
SNC: somnolenţă, astenie, ameţeli, depresie, cefalee, insomnie, nervozitate, reducerea
performanţelor psihomotorii, ataxie, tulburări de coordonare.
Gastrointestinale: greaţă, vomă, diaree, hipersalivaţie, disconfort epigastric.
Cardiovasculare: tahicardie, palpitaţii, hipotensiune arterială. Organe de simţ: tulburări de
vedere.
Sistem osteoarticular: hipotonie musculară, crampe musculare. Tegumente şi mucoase: erupţii
cutanate, congestie nazală.
Mai pot să apară: modificări ale libidoului, tulburări ale ciclului menstrual, incontinenţă sau
retenţie urinară, icter, modificări ale greutăţii corporale.

7) Proprietati farmacocinetice

După administrarea orală, alprazolamul se absoarbe bine din tubul digestiv. Concentraţiile
plasmatice realizate sunt proporţionale cu doza administrată. Timpul de înjumătăţire plasmatică
al alprazolamului este de 11,2 ore (6,3-26,9 ore). Alprazolamul se leagă în proporţie de 80% de
proteinele plasmatice. Metaboliţii principali sunt α-hidroxi-alprazolam şi o benzofenonă derivată
din alprazolam. Activitatea biologică a αhidroxi-alprazolamului este aproximativ egală cu
jumătate din cea a alprazolamului. Metabolitul benzofenonic este inactiv. Concentraţiile
plasmatice ale acestor metaboliţi sunt foarte mici. Alprazolamul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi
în principal prin urină. Modificări ale absorbţiei, distribuţiei, metabolizării şi eliminării
benzodiazepinelor au fost semnalate la pacienţi cu alcoolism cronic sau afectare a funcţiilor
hepatice şi renale. De asemenea, au fost semnalate modificări ale parametrilor farmacocinetici la
pacienţii în vârstă. Benzodiazepinele traversează bariera placentară şi sunt excretate în laptele
matern.

6. ALCOOL ETILIC

In practica medicala – ANTISEPTIC, conservant concentratie-50-70%. In concentratii mai mari

precipita rapid proteinele din structurile externe transformandule in spori.
3)Mecanism de actiune (farmacodinamice)
Provoaca denaturarea citoplasmei celulelor bacteriene pe calea deposedarii de apa si coagularii
proteinelor.
Activitate analgezica moderata – micsoreaza acuitatea perceperii situatiilor de stress senzatie de
frica. Au fost introduce in solutii antisoc folosite la ranitii de la razboi.
Aplicarea pe piele-efect de racire, in concentratii 60 provoaca iritatii vasodilatatie localizata cuu
senzatie de caldura , actiune revulsiva.
La injectare subcutanat- necrotizarea degenerarea tesutului. Datora deshidratarii celulare si
precipitarii proteinelor.
In concentratii astringente poseda effect antisudorific,effect anestezic local slab.
Effect bactericide-70%
Subst tensioactiva- se foloseste ca antispumant in edemul pulmonary.
4)Indicatii
Agent dezinfectant al tegumentelor , mucoaselor, prelucrarea mainilor chirurgului,sterilizarea
instrumentelor si materialului de sutura,
Extra agent si conservant la prepararea tincturilor extractelor.solutii slabe de alcool sub forma de
bauturi naturale (vin bere), . pentru restabilirea functiei centrului digestive la pacientii care au
stat la pat mult in cantitati mici si neregulat.

Valoarea energetica este mare acopera 1\3 din metabolismul bazal.

Solvent-pentru diverse medicamente
Stomatologie- diminuarea durerii pulpei , sterilizarea cavitatilor
Astringent-leziuni de decubit si arsuri
Injenctat in apropiere de structurilor nervoase – diminueaza durerea postoperatorie induse de nrv
trigemen.
Antidote-in intoxicatii cu alcool metilic sau etilenglicon , deoarece blocheaza transformarea lor
in metabolite toxici de tipul formaldehidelor si acidului formic.

7. AMOXICILINA
1) Forma Farmaceutica

Capsule. Amoxicilină Atb 250 mg, capsule

2) Doze şi mod de administrare

Copii< 40 kg La copiii sub 6 ani este indicată administrarea de amoxicilină cu forme
farmaceutice adecvate vârstei. La copiii care cântăresc 40 kg sau mai mult trebuie să se
administreze doza recomandată pentru adult.

Vâstnici Nu este considerată necesară ajustarea dozei

Adulţi adolescenţi şi copii ≥40 kg 250 mg până la 500 mg la interval de 8 ore sau 750 mg până
la 1 g la interval de 12 ore Pentru infecţii severe- 750 mg până la 1 g la interval de 8 ore Cistita
acută poate fi tratată cu o doză de 3 g administrată de două ori pe zi, timp de o zi.
3)Mecanism de actiune (farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru larg

Mecanism de acţiune: Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care

inhibă una sau mai multe enzime (numite adesea proteine care leagă penicilina, PBP) din calea
de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală a peretelui celulei
bacteriene. Inhibarea sintezei peptidoglicanului determină o slăbire a peretelui celular, urmată de
regulă de liza şi moartea celulei. Amoxicilina este susceptibilă la degradare prin beta-lactamazele
produse de bacteriile rezistente, drept urmare spectrul de acţiune al amoxicilinei în monoterapie
nu include microorganismele care produc aceste enzime.

4)Indicatii terapeutice
Indicaţii terapeutice Amoxicilină Atb este recomandat pentru tratamentul următoarelor infecţii la
adulţi, adolescenţi şi copii
-Sinuzită bacteriană acută
-Otită medie acută
-Amigdalită şi faringită streptococică acută
-Exacerbări acute ale bronşitei cornice
-Pneumonie dobândită în comunitate
-Cistită acută
-Bacteriurie asimptomatică în timpul sarcinii
-Pielonefrită acută
-Febră tifoidă şi paratifoidă
-Abces dentar cu celulită răspândită

5) Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline. Istoric de reacţie de
hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt medicament beta-lactamic (de
exemplu cefalosporină, carbapenem sau monobactam).

6)Reactii adverse
Cele mai des raportate reacţii adverse la medicament (RAM) sunt diareea, greaţa şi erupţiile
cutanate.

7)Proprietati farmacocinetice
Absorbţie Amoxicilina disociază total în soluţie apoasă cu pH fiziologic. Este absorbită
rapid şi eficient dacă este administrată pe cale orală. În urma administrării pe cale orală,
amoxicilina este bio-disponibilă în proporţie de 70%. Timpul până la atingerea concentraţiei
plasmatice maxime (Tmax) este de aproximativ o oră.

Distribuţie Un procent de aproximativ 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de
proteine, iar volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3 până la 0,4 l/kg. În urma
administrării intravenoase, amoxicilina a fost identificată în vezica urinară, ţesutul
abdominal, piele, grăsime, ţesuturile musculare, lichidele sinoviale şi peritoneale, fiere şi
puroi. Amoxicilina nu difuzează corespunzător în lichidul cefalorahidian.

Metabolizare Amoxicilina este excretată parţial în urină sub forma acidului peniciloic
inactiv, în cantităţi echivalente de până la 10 - 25% din doza iniţială

Eliminare Calea principală pentru eliminarea amoxicilinei este renală.

 8)Ampicilina

1)Forma Farmaceutica
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă Pulbere sterilă de culoare albă până la aproape
albă
2) Doze şi mod de administrare
10 ml din soluţia 10% reconstituită pentru injecţii intramusculare, intravenoase sau perfuzii
conţin ampicilină sodică 1,063 g (echivalentă cu ampicilină 1.0 g şi sodiu 65,8 mg sau 2,86
mmoli).
Injecţie intravenoasă sau intramusculară
Adulţi şi adolescenţi 500 mg administrate la interval de 4 până la 6 ore (în caz de infecţie
severă doza zilnică poate fi crescută până la 6 g)
Copii cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi 12 ani 25-50 mg/kg (maxim 1 g) administrate la
interval de 6 ore (în caz de infecţie severă doza poate fi dublată)

3)Mecanism de actiune (farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Ampicilina este o aminopenicilină semisintetică inactivă
asupra beta-lactamazelor

Mecanism de acţiune Mecanismul de acţiune al ampicilinei se bazează pe inhibarea sintezei

peretelui celular bacterian (în faza de creştere) prin blocarea proteinelor care leagă
penicilinele (PBP), cum sunt transpeptidazele. Aceasta are ca rezultat o acţiune bactericidă.

Mecanisme de instalare a rezistenţei Rezistenţa la ampicilină poate fi generată de următoarele

mecanisme:
- Inactivare prin intermediul beta-lactamazelor: ampicilina are o stabilitate scăzută faţă de
betalactamaze şi de aceea nu este activă asupra beta-lactamazelor bacteriene. Aproape toate
tulpinile unor specii bacteriene formează beta-lactamaze. De aceea, aceste specii sunt
rezistente în mod natural la ampicilină (de exemplu: Enterobacter cloacae, Klebsiella
pneumoniae).
- Afinitatea redusă pentru ampicilină a proteinelor care leagă penicilinele: rezistenţa
dobândită a pneumococilor şi altor streptococi este cauzată de modificarea proteinelor care
leagă penicilinele, ca urmare a unei mutaţii. Cu toate acestea, stafilococii rezistenţi la
meticilină (oxacilină) sunt rezistenţi din cauza formării unei PBP suplimentare, cu afinitate
redusă pentru ampicilină.
- Penetrarea insuficientă a ampicilinei prin membrana externă a bacteriilor gram-negative
poate avea ca rezultat inhibarea inadecvată a PBP-urilor.
- Ampicilina poate fi expulzată activ din celulă prin intermediul pompelor de eflux.

4) Indicatii terapeutice

Ampicilina Mylan este indicată pentru tratamentul infecţiilor cauzate de microorganisme

sensibile la ampicilină. În funcţie de necesităţi, ampicilina trebuie administrată după ce s-a
efectuat iniţial o acoperire cu spectru larg cu cefalosporine de generaţia a treia.
• Forme complicate de sinuzită bacteriană acută
• Endocardită
• Pielonefrită
• Cistită
• Infecţii intra-abdominale
• Infecţii ale aparatului genital feminine
• Meningită cauzată de Listeria, când este administrată în asociere cu un antibiotic
aminoglicozidic.
5) Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanţa activă, la orice altă penicilina. Antecedente de reacţii severe de

hipersensibilitate imediată (de exemplu: anafilaxie) la un alt antibiotic beta-lactamic (de
exemplu: cefalosporine, carbapeneme sau monobactami). Antecedente de icter/insuficienţă
hepatică cauzate de ampicilină.

6)Reactii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt reacţiile cutanate (prurit, erupţii cutanate
tranzitorii, exantem, prurit), durere abdominală, meteorism, scaune moi, diaree, greaţă şi
vărsături.

Distribuţie Ampicilina este distribuită la nivel tisular în proporţie importantă, traversează

bariera placentară şi trece în laptele uman. Numai 5% din concentraţia plasmatică a
ampicilinei trece în lichidul cefalorahidian atunci când meningele este intact. Când
meningele este inflamat, concentraţia de ampicilină în LCR poate creşte până la 50% din
valoarea concentraţiei plasmatice a ampicilinei.

Metabolizare Ampicilina este metabolizată parţial în acid benzilpeniciloic inactiv

microbiologic.
Eliminare Ampicilina este eliminată sub formă nemodificată în principal pe cale renală, dar şi
prin bilă şi fecale. După administrare orală, aproximativ 40% din doză este recuperată sub formă
nemodificată în urină. După administrare parenterală, aproximativ 73 +/- 10 % din doza
administrată este excretată ca substanţă nemodificată în urină din momentul 0 până la 12 ore. O
cantitate de până la 10% din doză este eliminată sub forma de produse de biotransformare.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 50 până la 60 minute. În
caz de oligurie, timpul de înjumătăţire plasmatică se poate prelungi la 8 până la 20 ore. Timpul
de înjumătăţire plasmatică este prelungit şi la nou-născuţi (2 până la 4 ore). După administrare
intravenoasă clearance-ul renal al ampicilinei este de aproximativ 194 ml/min.

9. APROTININA
1)FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Denumire comerciala-GORDOX
2) Doze si mod de administrare
Gordox se administrează injectabil intravenos lent. Datorită prezenţei alcoolului benzilic nu va
fi administrat în perfuzie. Dacă este necesar, produsul poate fi diluat cu soluţie de clorură de
sodiu 0,9%
Adulţi - Doza iniţială recomandată: 500 000 UIK aprotinină (50 ml soluţie injectabilă Gordox)
- administrată intravenos, lent (viteza maximă de administrare este de 10 ml/minut), cu
pacientul aşezat în clinostatism. - Doze ulterioare: 200 000 UIK aprotinină (20 ml soluţie
injectabilă Gordox) la fiecare 4 ore, administrate injectabil intravenos lent.
Copii Doza zilnică: 20 000 UIK aprotinină/kg şi zi.
3) )Mecanism de actiune ( Proprietăţi farmacodinamice )
Grupa farmacoterapeutică: antihemoragice; antifibrinolitice; inhibitori de proteinaze Cod
ATC: B02A B01 Aprotinina, substanţa activă din Gordox este un polipeptid inhibitor al
proteinazelor, izolat din ţesut pulmonar bovin.. Aprotinina inhibă activitatea enzimelor
proteolitice, cum sunt kalicreina, tripsina, chimotripsina, plasmina şi unii activatori ai
plasminogenului. Activitatea sa este exprimată în unităţi de inhibitor de kalicreină (UIK). 1
UIK este echivalentă cu 140 ng aprotinină, respectiv 100 000 UIK sunt echivalente cu 14 mg
aprotinină
4)Indicaţii terapeutice Tratamentul hemoragiei fibrinolitice cu potenţial letal, determinată de
hiperplasminemie
5)Contraindicaţii
- hipersensibilitate la aprotinină sau la oricare dintre excipienţii produsului.
- coagulopatia intravasculară diseminată (CID), cu excepţia fibrinolizei reacţionale majore.
- primul trimestru de sarcină.

6)Reacţii adverse
În cursul administrării, pot apărea reacţii anafilactice sau anafilactoide. Reacţiile anafilactice,
cu frecvenţă mai mică de 0,5%, pot să mai apară şi după administrări repetate. Chiar dacă
pacientul a tolerat a doua doză, administrarea ulterioară de aprotinină 3 poate să determine o
reacţie anafilactică severă. În orice caz, riscul acesteia din urmă este mai mare la pacienţii care
au primit doze repetate de aprotinină. În unele cazuri, recaţiile anafilactoide au fost raportate
chiar de la prima administrare. Simptomele reacţiilor anafilactice/anafilactoide includ atât
erupţii cutanate, prurit, dispnee, greaţă şi tahicardie, cât şi şoc anafilactic însoţit de insuficienţă
circulatorie care poate determina deces, în unele cazuri. Dacă apar reacţii de hipersensibilitate
în timpul injectării, administrarea trebuie întreruptă imediat. În caz de necesitate, se aplică
măsuri uzuale de urgenţă, inclusiv administrarea de adrenalină, corticosteroizi şi substitueţi de
volum.

7)Proprietăţi farmacocinetice
După 24 ore de perfuzie intravenoasă cu aprotinină, în doză de 250 000 UIK pe oră, se obţine o
concentraţie plasmatică de echilibru de 40 - 50 UIK/ml. Aceasta corespunde la aproximativ 1
μmol/l şi egalează concentraţia plasmatică normală a α2-antiplasminei. Timpul de înjumătăţire
plasmatică este de aproximativ 2 ore. Aprotinina se leagă de celulele epiteliale ale tubilor
proximali renali şi, într-un grad mai mic, din cauza afinităţii moleculei de aprotinină alcalină
pentru glicoproteinele acide, de ţesutul cartilaginos. Aprotinina este metabolizată în peptide
mai mici sau în aminoacizi, prin activitate lizozomală, în rinichi. Chiar după administrarea unei
doze de 1 milion UIK, aprotinina nu este excretată în urină sub formă nemodificată. În
experimentele la animale, prin ligaturarea vaselor renale, scăderea concentraţiei sangvine a
aprotininei este semnificativ prelungită.

10. ARTICAINA
1)Forma farmaceutica
Soluţie injectabilă Soluţie limpede, incoloră, izotonă pH-ul soluţiei variază de la 3,0 la 5,0.
Osmolaritate: 271-322 mOsmol/l
2) Doze şi mod de administrare
Pentru extracţii dentare necomplicate, cu forcepsul, a dinţilor superiori, dacă nu există
inflamaţie, o injecţie vestibulară de 1,7 ml per dinte este de obicei suficientă. În cazuri izolate,
o injecţie vestibulară adiţională de 1 – 1,7 ml poate fi necesară pentru a obţine o anestezie
completă. Injecţia pe calea palatină, fiind dureroasă, nu este în mod normal necesară.
Copii şi adolescenţi Când se utilizează Articaina/adrenalina Sanofi-Aventis la copii, trebuie să
fie utilizat volumul minim necesar pentru obţinerea anesteziei; cantitatea de soluţie injectabilă
trebuie ajustată individual în funcţie de vârsta şi greutatea copilului. O doză maximă de 7 mg
articaină per kg masă corporală (0,175 mg/kg) nu trebuie să fie depăşită. Acest medicament nu
a fost studiat la copii cu vârsta mai mică de 1 an.
3) Mecanismul de actiune
Grupa farmacoterapeutică: Anestezice locale; Amide
Articaina/adrenalina Sanofi-Aventis este un anestezic local de tip acid-amidă, utilizat pentru
anestezia terminală şi prin bloc nervos în stomatologie. Are acţiune rapidă (latenţă de 1-3
minute) cu efect analgezic puternic şi tolerabilitate bună în ţesuturi.
Mecanismul de acţiune a articainei se presupune că se bazează pe inhibarea conducerii în
fibrele nervoase, datorită blocajului canalelor de Na+ voltaj dependente din membrana
celulară.
4) Indicaţii terapeutice

Articaina/adrenalina Sanofi-Aventis este indicată la adulţi şi la copii cu vârsta de 4 ani şi peste,

pentru anestezie locală (anestezie prin infiltraţie sau bloc nervos) în stomatologie.
Articaina/adrenalina Sanofi-Aventis 40 mg/ml + 0,005 mg/ml soluţie injectabilă:
Intervenţii de rutină cum sunt extracţiile dentare necomplicate, unice şi în serie, prepararea
cavităţilor şi a dinţilor pentru coroane.
Articaina/adrenalina Sanofi-Aventis 40 mg/ml + 0,010 mg/ml soluţie injectabilă:
- intervenţii chirurgicale asupra osului şi mucoaselor, care necesită o ischemie mai puternică,
- intervenţii chirurgicale asupra pulpei dentare (amputare şi extirpare),
- extracţia dinţilor fracturaţi (osteotomie),
- intervenţii chirurgicale prelungite,
- osteosinteză percutanată,
- chistectomie,
- intervenţii mucogingivale,
- apicoectomie.

5)Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active
Din cauza conţinutului de articaină, Articaina/adrenalina Sanofi-Aventis nu trebuie folosită în
caz de:
- hipersensibilitate la alt anestezic local de tip amidă,
- tulburări severe în formarea şi conducerea impulsului cardiac (de exemplu bloc AV de grad 2
sau 3, bradicardie marcată)
- insuficienţă cardiacă acută decompensată (insuficienţă cardiacă congestivă acută)
- hipotensiune arterială severă.
Din cauza conţinutului de adrenalină, Articaina/adrenalina Sanofi-Aventis nu trebuie folosită
pentru:
- anestezia ramurilor terminale ale nervilor,
- pacienţi cu glaucom cu unghi închis,
- pacienţi cu hipertiroidism,
- pacienţi cu tahicardie paroxistică sau aritmie absolută cu ritm cardiac rapid,
- pacienţi cu infarct miocardic recent (3-6 luni)
- pacienţi cu intervenţie chirurgicală recentă (3 luni) by-pass coronarian
- pacienţi sub tratament cu beta-blocante non-cardioselective (de exemplu propranolol), (risc
de criză hipertensivă sau bradicardie severă),
- pacienţi cu feocromocitom,
- pacienţi cu hipertensiune arterială severă,
- pacienţi sub tratament concomitent cu antidepresive triciclice sau inhibitori MAO, deoarece
aceste substanţe active pot intensifica efectul cardiovascular al adrenalinei. Această
manifestare poate să apară şi la 14 zile după ce tratamentul cu inhibitorul MAO s-a terminat.
Utilizarea intravenoasă este contraindicată

6) Reactii adverse
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: parestezie, hipoestezie; cefalee, posibil datorată
adrenalinei
Tulburări gastro-intestinale Frecvente: greaţă, vărsături.

7) Proprietăţi farmacocinetice
 În ser, articaina se leagă 95% de proteinele plasmatice. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare după injectarea submucoasă intraorală este de 25,3 ± 3,3 minute. 10% din articaină
este metabolizată în ficat, în principal de esterazele plasmatice şi tisulare. Articaina este apoi
excretată pe cale renală, în principal ca acid articainic.

11. ATENOLOL- https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_462_31.12.07.pdf?

anmOrder=Sorter_cod_atc

1. Forma farmaceutica – punctul 3(prosta zici ca I comprimat si gramajul )

2. indicatii terapeutice - punctul 4.1
3. Doze şi mod de administrare- punctual 4.2, dar nu tot (pe scurt)
4. contraindicatii – punct 4.3
5. Reacţii adverse - p. 4.8 le zici doar pe cele care scrie frecvent
6. mechanism de actiune( Proprietăţi farmacodinamice) CEL MAI IMPORTANT p.5.1
principalu sa spui din ce grupa face parte si ce e subliniat
Grupa farmacoterapeutica: beta-blocante selective,
Atenololul este un blocant beta-adrenergic cardioselectiv cu efect durabil. Efectul
antihipertensiv, de intensitate moderată, este atribuit scăderii debitului cardiac, creşterii
sensibilităţii baroreceptorilor, micşorării secreţiei de renină şi blocării beta-adrenergice
centrale. Reacţiile posturale sunt slabe. Circulaţia coronariană, renală şi cerebrală nu sunt
influenţate semnificativ. Beneficiul în cardiopatia ischemică se datorează protejării inimii faţă
de efectele stimulante beta1- adrenergice, cu scăderea consecutivă a consumului de oxigen al
miocardului. În perioada postinfarct miocardic acut, atenololul micşorează riscul reinfarctizării
şi scade mortalitatea. Protecţia miocardică este atribuită efectului antiaritmic, antiischemic şi
antitrombotic. Efectul antiaritmic se datoreşte împiedicării influenţelor adrenergice aritmogene,
cu deprimarea funcţiei nodului sinusal şi a nodului atrioventricular. Blocarea beta adrenergică
poate fi dăunătoare prin deprimarea excesivă a inimii (bradicardie, tulburări de conducere,
deficit de pompă cardiacă
7. Proprietăţi farmacocinetice- p.5.2 –(ACEST PUNCT NU ESTE DE BAZA DACA NU
AI TIMP LASA-L )
!!! CEL MAI IMPORTANT ESTE PUNCTUL 6 MECANISME !!! SA INCEPI CU EL. DOAR
CA IN INDICATII DIN NET ESTE SCRIS PE LA URMA DA EL E DE BAZA!

12. Azitromicină-
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_4339_10.05.04.pdf

1.Forma farmaceutica – punctul 3

2.indicatii terapeutice - punctul 4.1
3.Doze şi mod de administrare- punctual 4.2, dar nu tot (pe scurt la copii si la adulti)
4.contraindicatii – punct 4.3
5.Reacţii adverse - p. 4.8 le zici doar pe cele care scrie frecvent
6.mechanism de actiune( Proprietăţi farmacodinamice) CEL MAI IMPORTANT punct.5.1
principalu sa spui din ce grupa face parte, si MECANISMUL DE ACTIUNE.
7) Proprietăţi farmacocinetice 5.2 ( tot pe scurt depre absorbtie, distributie si eliminare,)

13. Benzilpenicilină

https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_6766_13.09.06.pdf
 1.Forma farmaceutica – punctul 3
2.indicatii terapeutice - punctul 4.1
3.Doze şi mod de administrare- punctual 4.2, dar nu tot (pe scurt la copii si la adulti)
4.contraindicatii – punct 4.3
5.Reacţii adverse - p. 4.8 le zici doar pe cele care scrie frecvent
6.mechanism de actiune Proprietăţi farmacodinamice) CEL MAI IMPORTANT punct.5.1
principalu sa spui din ce grupa face parte, si MECANISMUL DE ACTIUNE
7) Proprietăţi farmacocinetice 5.2 ( tot pe scurt depre absorbtie, distributie si eliminare,)

14. Atropină sulfat-

http://nomenclator.amed.md/med_files/e0d6337b-3c98-11e7-80de-
00155d2a071c/23.11.2017%209_21_40/Atropin%20sulfat
%2050%20mg%20ml%20pic%20oft%20sol%20RCP
%2031.10.2017%20R.pdf
1.Forma farmaceutica – punctul 3
2.indicatii terapeutice - punctul 4.1
3.Doze şi mod de administrare- punctual 4.2, dar nu tot (pe scurt la copii si la adulti)
4.contraindicatii – punct 4.3
5.Reacţii adverse - p. 4.8 le zici doar pe cele care scrie frecvent
6.mechanism de actiune Proprietăţi farmacodinamice) CEL MAI IMPORTANT punct.5.1
principalu sa spui din ce grupa face parte, si MECANISMUL DE ACTIUNE
7) Proprietăţi farmacocinetice 5.2 ( tot pe scurt depre absorbtie, distributie si eliminare,)

15. Bisoprolol
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_3436_20.05.11.pdf?
anmPage=203&ID=4060

1.Forma farmaceutica – punctul 3

2.indicatii terapeutice - punctul 4.1
3.Doze şi mod de administrare- punctual 4.2, dar nu tot (pe scurt la copii si la adulti)
4.contraindicatii – punct 4.3
5.Reacţii adverse - p. 4.8 le zici doar pe cele care scrie frecvent
6.mechanism de actiune Proprietăţi farmacodinamice) CEL MAI IMPORTANT punct.5.1
principalu sa spui din ce grupa face parte, si MECANISMUL DE ACTIUNE
7) Proprietăţi farmacocinetice 5.2 ( tot pe scurt depre absorbtie, distributie si eliminare,)

16. Cefalexina
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5295_26.04.05.pdf
fix asa punctele cum merg la cele de sus

17. Cefuroxim
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_8007_29.12.06.pdf?
anmPage=311&ID=6201
18. Cianocobalamina
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5906_29.11.05.pdf

19. Clonidina
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5182_22.11.12.pdf

20. Clozapină
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_4702_13.09.04.pdf

21. Cloramină B
Compozitie: Comprimate continand 500 mg cloramina B 

Mod de intrebuintare: Pentru dezinfectarea mainilor si a instrumentelor: 10 comprimate la 1 litru de apa. Pentru spalatul
plagilor si a cavitatilor 2-6 comprimate la 1 litru apa. Pentru gargarisme si spalaturi vaginale: 4 comprimate la 1 litru apa.
Pentru sterilizarea veselei si a biberoanelor: 10 comprimate la 1 litru de apa. Pentru sterilizarea sputei tuberculozelor: 100
comprimate la 1 litru de apa - la 2 parti sputa o parte solutie. Pentru sterilizarea apei potabile: 1 comprimat la 40 litri apa,
plus 1 g acid tartric, citric sau acetic. 

Forma de prezentare: Flacoane cu 100 comprimate. 

22.Clorhexidina
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_7150_26.11.14.pdf

23. Cloropiramină,
http://nomenclator.amed.md/med_files/29a4e681-cda6-11e6-80d6-
00155d2a071c/11.08.2017%2013_42_26/Alergostop%20comp
%2025%20mg%20RCP%2013.07.2017%20R.pdf

24. Dexametazon
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_295_13.11.07.pdf?
anmOrder=Sorter_cod_atc&anmPage=33&ID=5759

25. Dexketoprofen
http://worldmedicine.md/uploads/user/medicamente/Sertofen
%2012.5%20mg%20g%20gel%20RCP%2021.11.2016%20A.pdf

26.Diclofenac;
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_6337_17.04.0
6.pdf
27.Diazepam
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_4060_23.12.0
3.pdf?
anmOrder=Sorter_cod_atc&anmPage=1431&I
D=8073

28. Difenhidramina
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_2720_13.08.1
0.pdf

29. Dobutamina
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_4522_09.04.1
2.pdf

30. Dopamina
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_2402_16.02.1
0.pdf

31. Droperidol

32. Doxiciclina
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_3356_31.03.1
1.pdf

33. Enalapril
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_6736_28.08.0
6.pdf
34. Epinefrină

https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5777_24.10.0
5.pdf

35. Ergocalciferol
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_8308_05.11.
15.pdf

36. Eritromicină
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_90_24.05.07.p
df?
anmOrder=Sorter_cod_atc&anmPage=1294&I
D=7812

37. Fenilefrină
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_3868_24.10.0
3.pdf

38. Fenobarbital
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_7279_12.12.0
6.pdf

39. Fenoximelpenicilină
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5511_14.07.0
5.pdf?anmPage=955&ID=19103

40. Fluconazol
1.FORMA FARMACEUTICĂ Capsule.
2. GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC Antimicotice sistemice.
Derivați de triazol,
Proprietăţi farmacodinamice Fluconazolul este un antimicotic sistemic, derivat de
triazol. Blochează un şir de enzime P450 - dependente şi inhibă selectiv sinteza
sterolilor membranari ai celulelor fungice. Este eficace în infecţii cu Candida spp.,
Cryptococcus neoformans, Histoplasma capsulatum, Blastomyces dermatitidis,
Coccidioides immitis, Microsporum spp., Trychophyton spp.
3.INDICAŢII TERAPEUTICE Criptococoze, inclusiv meningita criptococică şi
alte infecţii criptococice cu diversă localizare (inclusiv pulmonară, cutanată) atât la
pacienţii cu imunitatea intactă, cât şi la cei imunocompromişi (inclusiv şi pacienţii
cu SIDA, transplant de organe). Fluconazolul poate fi folosit pentru profilaxia
recidivelor criptococice la bolnavii de SIDA. Candidoze sistemice, incluzând
candidemia, candidozele diseminate şi alte forme de infecţii candidozice invazive:
infecţii ale peritoneului, endocardului, oftalmice, pulmonare şi ale tractului urinar.
Tratamentul poate fi efectuat la pacienţii cu tumori maligne, bolnavii din secţiile
de terapie intensivă, pacienţii trataţi cu citostatice sau imunosupresive; precum şi la
prezenţa altor factori predispozanţi pentru candidoze. Candidoze ale mucoaselor:
orofaringiană (inclusiv candidoza orală atrofică cronică la pacienţii cu proteze
dentare), esofagiană, bronhopulmonară neinvazivă, candiduria, candidoze cutaneo-
mucoase; tratamentul poate fi efectuat la bolnavii fără sau cu patologie imună.
Profilaxia candidozelor recidivante orofaringiene la bolnavii cu SIDA. Candidoze
genitale: candidoza vaginala acută sau recurentă; profilaxia recidivelor candidozei
vaginale recurente (3 recidive pe an şi mai mult), balanita candidozică.
Dermatomicoze, incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor,
tinea unguium (onicomicoze) şi candidoze cutanate. Micoze endemice profunde,
incluzând coccidiomicoze, paracoccidiomicoze, sporotrichoze şi histoplasmoze la
pacienţi cu imunitatea intactă. Profilaxia infecţiilor fungice la pacienţi cu neoplazii
predispuşi la asemenea infecţii ca rezultat al terapiei citostatice sau radioterapie
4. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE Intern.
Adulţi Criptococoze: în prima zi câte 400 mg, apoi câte 200-400 mg o dată pe zi.
Durata tratamentului depinde de eficacitatea clinică şi micologică. În meningita
criptococică tratamentul durează cel puţin 6-8 săptămâni.
Copii Doza şi durata tratamentului se stabileşte individual, în dependenţă de
răspunsul clinic şi micologic. Fluconazolul se administrează o dată în zi.
Candidozele mucoaselor: câte 3 mg/kg corp zilnic. În prima zi se poate administra
o doză de atac de 6 mg/kg corp pentru a obţine mai rapid niveluri serice stabile
5. REACŢII ADVERSE Tulburări ale sistemului nervos: cefalee, vertij, rareori –
convulsii. Tulburări gastrointestinale: greaţă, vomă, dureri abdominale, diaree,
meteorism. Tulburări hepatobiliare - rareori – dereglarea funcţiei hepatice
(hiperbilirubinemie, creşterea activităţii ALAT, ASAT, fosfatazei alcaline).
Tulburări hematologice și limfatice: leucopenie, trombocitopenie, neutropenie,
agranulocitoză. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: prurit, erupţii
cutanate, reacţii anafilactoide, rareori – edem angioneurotic, sindrom Stevens-
Johnson, necroliză epidermică toxică (sindromul Lyell). Altele: modificarea
percepţiei gustative, alopecie, hipercolesterinemie, hipertrigliceridemie,
hipokaliemie.
6. CONTRAINDICAŢII Hipersensibilitate la preparat, afecţiuni hepatice şi
renale, administrarea concomitentă a cizapridei, terfenadinei, astemizolului.
7. Proprietăţi farmacocinetice După administrarea internă fluconazolul se
absoarbe bine din tractul gastrointestinal. Biodisponibilitatea preparatului
constituie circa 90%. Absorbţia din tractul gastrointestinal nu este influenţată de
prezenţa alimentelor. Cmax plasmatică se realizează peste 1-2 ore. Timpul de
înjumătăţire (T ½) este de circa 30 ore. Concentraţia plasmatică a substanţei active
este direct proporţională cu doza administrată. Nivelurile plasmatice stabile de
fluconazol se realizează după 4-5 zile de tratament (la administrarea o dată pe zi).
Administrarea unei doze de atac în prima zi, dublă faţă de doza nictemerală
recomandată, permite obţinerea unui nivel plasmatic echivalent cu 90% din
concentraţia plasmatică constantă din ziua a 2-a de tratament. Se cuplează cu
proteinele plasmatice în raport de 11-12%. Fluconazolul difuzează bine în toate
lichidele biologice ale organismului. În stratul cornos al epidermei, dermă şi
secretul glandelor sudoripare preparatul realizează concentraţii superioare celor
plasmatice. Concentraţia fluconazolului eliminată cu laptele matern este egală cu
cea plasmatică. Preparatul se elimină preponderent pe cale renală (80% în formă
nemodificată).