Rezumat Bonitarea terenurilor agricole reprezint o aciune complex de cercetare i apreciere a capacitii de producie a terenurilor pe baza cunoaterii aprofundate

a condiiilor ecologice ale acestora i a cerinelor plantelor, de stabilire a gradului de favorabilitate a acestor condiii pentru fiecare folosin i cultur n parte Exprimarea favorabilitatii pentru diferitele tipuri de teren se face prin note de bonitare in conditiile naturale si potentarea notelor de bonitare, prin aplicarea lucrarilor de imbunatatiri funciare si a unor tehnologii curente ameliorative. Pentru calculul notelor de bonitare se folosesc anumiti indicatori, denumiti indicatori de bonitare , iar pentru potentarea notelor de bonitare, prin aplicarea lucrarilor de imbunatatiri financiare si a unor tehnologii curente ameliorative, se utilizeaza indicatorii de potentare. Grupele de factori dupa care se face determinarea notei de bonitare sunt:

Solul (textura;continutul de humus;reactia) Clima (Se ia in calcul temperatura medie anuala cu precipitatiile medii anuale, numarul de luni de seceta, dar si panta si expozitia.. Relieful (panta terenului) Adancimea si natura apei freatice

Potrivit criteriului de impartire a solurilor in cinci clase dupa gradul de fertilitate, acestea sunt: Clasa I: solurile cu fertilitate foarte buna. Clasa a II-a: solurile cu fertilitate buna. Clasa a III-a: solurile cu fertilitate mijlocie. Clasa a IV-a: solurile cu fertilitate slaba. Clasa a V-a: solurile cu fertilitate foarte slaba. Terenurile din clasa I de fertilitate sunt acelea care se preteaza la orice categorie de folosinta agricola, nu necesita lucrari de imbunatatiri funciare, sunt soluri profunde care au un orizont de humus bine dezvoltat (peste 50 cm grosime), cu o textura luto-nisipoasa sau lutoasa, fara continut de schelet, reactia neutra slab acida si slab alcalina, nu se manifesta nici un proces de degradare ca podzolire, saraturare, eroziune sau mlastinizare, iar inundatiile se petrec in medie o data la 8-10 ani, terenul este in intregime mecanizabil (pante sub 5) si situat in campie, lunci, terase, vai largi coluvionare dar fara exces de apa. Terenurile din clasa a II-a de fertilitate sunt pretabile la toate plantele cultivate, cantit de humus mai putina ca la I , textura variaza de la nisip-lutos pana la lut-argilos, reactia este slab acida, neutra sau alcalina, prezinta uneori procese incipiente de podzolire, salinizare, eroziune sau mlastinizare, terenul este putin inclinat ( pante intre 5-10), sursa de apa este satisfacatoare (din precipitatii sau din freatic). Terenurile din clasa a III-a de fertilitate sunt acelea in care incep sa apara procese evidente de degradare, cantitate de humus mica, textura variaza de la nisip nisip-lutos pana la argilo-lutos, iar reactia pH variaza de la acida la alcalina, inundarea : o data la 4-6 ani Terenurile din clasa a IV-a de fertilitate - procesele de degradare se manifesta puternic, folosirea ca arabil este foarte redusa, se preteaza la plantatii de vii, pomi si pajisti, in marea lor majoritate necesita lucrari de imbunatatiri funciare, in special de combatere a eroziunii.

Terenurile din clasa a V-a de fertilitate contin rocile ajunse la suprafata, au in general conditii nefavorabile pentru dezvoltarea plantelor : pasuni, fanete, uneori livezile, necesita lucrari de combatere a eroziunii . ** Bonitatea terenurilor agricole in ansamblul ei se bazeaza nu numai pe fertilitatea solului - care fara indoiala reprezinta factorul cel mai important - ci are in vedere si factorii de clima, relief si hidrologie. **Potenialul agricol al unei zone este caracterizat cu ajutorul a trei indicatori economici: terenul agricol pe locuitor, structura folosinei agricole i ncrctura de animale la 100 hectare Bonitarea terenurilor amenajate si ameliorate Prin amenajarea si folosirea lucrarilor de imbunatatiri functiare si a unor tehnologii ameliorative, unele insusiri negative ale terenurilor sunt corectate sau inlaturate. Potentarea notei de bonitare se face numai pentru acele lucrari care au un efect de durata si care modifica substantial starea generala de productivitate a terenului si anume:

lucrari de imbun atatiri funciare indiguirea, desecarea, drenaj de adancime, irigatia, combaterea salinitatii si alcalinitatii, prevenirea si combaterea eroziunii si terasarea terenurilor in panta; lucrari agropedoameliorative amendarea calcica si gipsica, afanarea adanca, fertilizarea ameliorativa ci combaterea poluarii.

Pentru cresterea nivelului productiv al terenurilor degradante s-au stabilit urmatoarele lucrari pedoameliorative: 1.Fertilizare naturala cu ingrasaminte organice si chimice. 2.Eliminarea excesului de umiditate din apa freatica si inundatii. 3.Imbunatatirea regimului aerohidric prin lucrari de afanare adanca. 4.Defrisarea unor portiuni de vegetatie forestiera. 5.Realizarea unor drumuri de acces.