Introducere

In vreme ce Rasaritul Ortodox se zbatea in atat de puternice convulsii politice, sociale si religioase nici apusul catholic nu a fost scutit de framantari launtrice. Secolele XIV si XV au insemnat pentru apuseni o epoca deosebit de bogata. Se infruntau doua puteri la fel de mari: puterea politica sic ea religioasa. Schisma din 1504 a dus la destabilizarea bisericilor din Apus sic ea din Rasarit. Aceasta schisma nu a fost rezultatul unei ambitii grecesti orientate de independenta Bisericeasca si nu a fost nici consecinta unui numar de cauze mici socotite dar simper pretext de polemica si de dezbinare confesionala1 Intre numeroasele cauze ale schismei amintim: diferenta de orientare Orientul grecesc si si Apusul Latin, deosebirea de limba, mentalitate, cultura si asipiratii. Schisma este o realitate care nu se poate contesta. Contemporanii acelor zile nu le-au acordat importanta cuvenita.Lumea crestina de atunci era obisnuita cu neintelegerile dintre cele doua biserici, si nimeni un si-a dat seama de gravitatea evenimentului petrecut. Definitiva sfasiere al unicului trup al bisericii a fost adusa deci de nesocotinta si vanarea de drepturi potrivnice spiritului si literei sfintei Scripturi. Aceasta dorinta a papilor de acaparare se face vadita de-a lungul intregii istorii. Acest fapt va duce din ce in ce mia mult la adancirea schismei asa incat daca in momentul savarsirii ei schism era putin cunoscuta ea se va popularize in secolele urmatoare intr-un grad in care nu mai era posibila nici o inlaturare a ei. 2

1 2

Pr.Prof.Univ.Dr. Ioan Leb ,, Notite de curs pag. 2 Sesan Milan ,, Papalitate si Ortodoxia in Ortodoxia nr.1-3 , 1949, pag. 91

Inocentiu al III-le si Cruciada a IV-a

Cruciadele au pornit din tarile apusene ale Europei in secolele XI-XIV si constituie in istoria Evului Mediu un fenomen complex.3 Pentru a ne putea da seama de rolul pe care l-au jucat cruciadele, va fi nevoie sa facem o scurta incursiune care au constituit adevarate miscari in randul maselor. Ideea de cruciada a pornit de la pelerinajul crestinilor la Sfantul Mormant al Domnului nostru Iisus Hristos din Ierusalim, unde crestinii mergeau cu scopul ispasirii pacatelor si iertarii de chinurile iadului. In atmosfera acestor pelerinaje se naste un entuziasm pentru locurile sfintesi astfel papa Urban II (1099) isi ia curajul si propune eliberarea Locurilor Sfinte de sub musulmanii care le stapaneau. Propunerea pontifului prinde si astfel crestinii insufletiti de expeditia eliberarii acestor locuri scumpe pentru ei si formeaza ,,militia Christi spre a savarsii fapte pentru Dumnezeu iar armele si zale isi pun cruci si merg sa lupte pentru sfanta cruce. De aici le vine numele de cruciati. .4 La cruciada participau toate starile sociale. Plecau din initiative papei cruciada va fi condusa de cavalerii apuseni avand in fruntea lor, alaturi de sabie si crucea cu care voiau sa aduca la catolicusm pe oricine nu era supus marelui pontif. Trebuie amintit ca cruciada devine un fenomen theocratic al papalitatii fata de baronii feudali, gata la orice lupta si jaf. Avand steagul Mantuitorului in mana papa ii indruma spre construirea imperiului lumesc papal, victoriile pentru credinta vor fi folosite in cresterea maretiei papale.

3 4

Pr.Prof. Dr.Vasile Munteanu ,, Istoria Crestina Generala Ed. Institutului de Misiune al B.O.R, pag.26 Sesan Milan ,, Cruciadele, Biserica Ortodoxa si actualitatea in M.A, nr. 4-6, 1961, pag. 218

In aceasta directie papa va lucre becontenit, amanenintand cu chinurile iadului pe cei care nu se vor supune si dand insa, celor care participau la cruciada iertarea tuturor pacatelor, atat a celor facute cat si a celor pe care le vor face de aici inainte, acest procedeu numindu-se ,, indulgent papala.5 Dar pe langa motivele lor religioase, care sunt cele mai importante, au avut si cause politice si economice bine dissimulate sub ideologia religioasa a eliberarii locurilor sfinte. In afara de spiritul de bravura si aventura, cruciatii urmareau si castigarea de mosii si averi, precum si castigarea de mosii si averi, precum si crearea unor state de tip feudal pe care sa le exploateze apoi, cum sa si intamplat in favoarea lor. Ele se explica si prin cresterea demografica a populatiei din tarile occidentale, care impunea o expansiune externa iar aceasta nu se putea realize decat in rasarit, deoarece America a fost descoperita de Columb abia in anul 1492.6 Cruciadele s-au desfasurat intre anii 1096 cand a inceput sub imparatul Alexios I Comen si s-au terminat in anul 1270, iar in total au fost sapte cruciade. Cruciada a IV-a a fost condusa de renumitul papa Inocentiu al II-lea. Descendent al unei nobile familii romane, cardinalul-diacon Lothar de Segni, ca pap Inoceniu al III-lea, a urmat teologia la Paris i dreptul la Bologna. Era pios i smerit, echilibrat i cu un puternic sim practic. Ales pap n anul 1198, la vrsta de numai 37 de ani, el avea sentimentul c este Servus Dei i vicarius Christi-vicarul lui Hristos, cu autoritate suprem pe Pmnt . Principalele sale preocupri erau: restabilirea ordinii n statul papal, rezolvarea problemei siciliene , rensufleirea ideii cruciadelor i reforma Bisericii in capite et membris. 7 Relaia dintre Stat i Biseric trebuia s fie cea dintre lun i soare. Luna strlucete prin lumina reflectat de la soare; statul trebuia s stea n gloria papalitii i s-i primeasc puterea de la pap. El credea chiar c, Dumnezeu a dat succesorului lui [[Petru] sarcina de a conduce att ntreaga lume ct i Biserica. Papa era deasupra nivelului omului i imediat sub Dumnezeu . Relaia dintre Stat i Biseric trebuia s fie cea dintre lun i soare. Mentalitatea veche roman
5 6

Sesan Milan ,, Cruciadele, Biserica Ortodoxa si actualitatea in M.A, nr. 4-6, 1961, pag. 217 Pr.Prof. Dr.Ioan Ramureanu ,, Istoria bisericeasca Universala d. Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R, Bucuresti 2004, pag. 269
7

era mbrcat n haina cuvioiei sau cucerniciei eclesiale, cci susinea ideea concentrrii autoritii ntr-o singur persoan. Papa nu a lsat neexploatat acest aspect. n sfera politic, Inoceniu al III-lea a redus prefectura i senatoriatul la simple magistraturi papale, Roma continund s fie o comunitate autonom, ntietate ce i-a disputat-o cu oraul Viterbo, i el ora papal. Statul papal se reducea la capital i oraul Viterbo, celelalte posesiuni fiind numai cu numele n administraia sa. El a reuit s readuc sub ascultarea scaunului roman vechile feude ale marchizei Matilda de Toscana, ducatul de Spoleto i teritoriul Anconei, aa numita Pentapoli , unde se instalase feudalii imperiali. i problema sicilian devenise favorabil papei, care devine administratul legal al regatului, calitate care i-o exercit pn n anul 1208. Cruciada a fost proiectata in august 1198. Papalitatea urmarea ca fruntasi cruciati sa fie de rang mai modest decat in cruciada anterioara pentru a fi mai ushor de dominat. Franta a dat pe cei mai multi ,, Ostasi ai lui Hristos 8 In acest timp Inocentiu era promotorul Bisericesc al cruciadei, nucleul politic al ei se afla in alta parte. Imediat dupa cucerirea Bizantului de catre latini se aplica latinizarea fortata.Universitatile si bisericile sunt jefuite sunt jefuite, unele si profanate iar prada ia drumul Apusului. Acum papa Inocentiu al III-lea tine sinodul general de la Latern in 1215 si pe baza citatului ,, paste oile mele (Ioan 21, 17) i se asigura domnia universal si tiara cu trei coronane: ca patriarh, domn al statului eclesiasitc Roma, stapan peste suverani, facand apel la toti suveranii sa I se supuna.9 Prin scrisoarea sa din 7 decembrie 1204, adresat episcopilor i abailor din cruciada a IV-a, Inoceniu III i ndemna: ca la bisericile prsite de greci s fie pui clerici latini. Iar dup confirmarea lui Morosini ca patriarh latin, la 20 noiembrie 1205, papa i da ndrumri cum s-i uneasc pe greci, adic pe ortodoci. i anume, acolo unde populaia este greac, s pun episcopi greci, dac acetia vor voi s primeasc hirotonia de la latini; acolo unde populaia
8 9

Pr.Prof. Dr.Vasile Munteanu ,, Istoria Crestina Generala Ed. Institutului de Misiune al B.O.R, pag.29 Sesan Milan ,, Cruciadele, Biserica Ortodoxa si actualitatea in M.A, nr. 4-6, 1961, pag. 229

este amestecat, s pun latini sau s lase pe greci ntru ale lor, dac nu vor putea fi atrai la ritul latin. Aceast ngduial, pn la supunerea deplin, era mijlocul de unire cel mai nimerit, dup prerea lui Inoceniu III.10 n anul 1204, se face cel dinti pas pentru atragerea romnilor la Biserica papal, prin srguina regelui maghiar Emeric, care ntiineaz pe Inoceniu III c unele biserici ale clugrilor greci (adic ortodoci) din regatul su se ruineaz de tot prin lipsa de grij a episcopilor diecezani i a dezbinrii acelor greci. Ca atare i cere cu struin, s se nfiineze un episcopat din snul acelorai (greci), care s fie supus nemijlocit papei, sau s fie aezai n acele mnstiri egumeni latini, prin rvna crora s se poat ndrepta starea lor. Drept aceea, la 16 aprilie 1204, Inoceniu III poruncete episcopului catolic Simeon de Oradea i stareului mnstirii Belis din eparhia Vesprim ca, mergnd la pomenitele biserici, s cerceteze adevrul i s vad dac starea acelor mnstiri poate fi ndreptat de clugrii greci, sau dac s-ar putea nfiina un episcopat n frunte cu unul din ei, cu nvoirea episcopilor diecezani i care s fie supus nemijlocit scaunului papal. De bun seam c, n faa primejdiei ce-i amenina, clugrii greci se vor fi strduit s mbunteasc starea acelor mnstiri ortodoxe de lng Tisa, aa c n-a mai fost nevoie s fie aezai n fruntea lor egumeni latini. n ce privete ncercarea de a se nfiina n aceste pri o episcopie ortodox supus scaunului papal, credem c a fost zdrnicit fie de moartea grabnic a regelui Emeric, fie mai ales de interesele episcopilor latini de a nu-i micora veniturile. Peste un an ns, la 3 mai 1205, papa Inoceniu III rspunde arhiepiscopului de Calocea, c n urma ntiinrii lui, s-a aflat c pe pmntul fiilor cneazului Bela se afl un oarecare episcopat pe care, cum nu e supus niciunei mitropolii, vrea s-l aduc la ascultarea scaunului apostolic i s-l aeze sub jurisdicia bisericii din Calocea. Ca atare, papa i scrie c i ncuviineaz cererea de mai sus, ndemnndu-l ns s fie cu bgare de seam ca acel episcopat s nu fie cumva supus Bisericii din Constantinopol.11

10 11

Ibidem, pag 30 Pr.Prof. Dr.Vasile Munteanu ,, Istoria Crestina Generala Ed. Institutului de Misiune al B.O.R, pag.31

Concluzii