VATICAN I SI CARDINALUL STROSSMAYER

Traditia canonic este asezat, referindu-ne la organizarea general a

Bisericii, pe principiul bunei ntelegeri si al armoniei, pe unitatea de
credint si de comuniune a tuturor Bisericilor locale. Timp de mai multe
secole, Apusul si Rsritul stiau c ideea unui episcop universal era n
mod radical strin Traditiei Bisericii.
Dar atunci, cum a ajuns Biserica romano-catolic n !"#, dup $onciliul
% &atican, s defineasc n mod solemn dogma infailibilittii pontificale'
Aceasta ar cere un alt studiu despre evolutia teologiei Bisericii romano-
catolice care a dus la promulgarea infailibilittii papale, a %maculatei
conceptii, a (urgatoriului...
)a fiecare inovatie a Bisericii romano-catolice s-au ridicat oameni pentru
a i se opune, ns Roma fie i-a izgonit, fie i-a supus. *n legtur cu dogma
infailibilittii, $ardinalul +trossma,er a fost un opozant puternic... nainte
de a i se supune, n ciuda luptei grele la care s-a angajat. Asadar, vom da
interventia sa n $onciliul % &atican, care e-prim admirabil adevrul
istoric si dogma Bisericii .rtodo-e. $ine era $ardinalul /osep0-1eorg
+trossma,er' A decedat n orasul .sse2a la 34 martie 5#6. A fost
ar0iepiscop romano-catolic de Bosnia, Dia2ovo si +trens2,. &iata acestui
om deosebit a fost marcat de o mare activitate n folosul lumii slave si
mai ales al patriei sale, Regatul 7nit al $roatiei, +loveniei si Dalmatiei,
unde a ocupat scaunul ar0iepiscopal timp de 66 de ani si unde s-a bucurat
de o popularitate fr egal.
$ardinalul +trossma,er era foarte apreciat de ctre papi care admirau
darurile sale e-ceptionale, inteligenta sa luminoas, bogata si
binevoitoarea sa activitate8 (ius al %9-lea -a numit :apostolul slavilor:.
*ns monseniorul +trossma,er ntretinea cu &aticanul relatii libere si
independente, neezitnd, n anumite cazuri, a-i denunta abuzurile.
*n !"#, $ardinalul +trossma,er a luat parte la $onciliul % &atican, care
reunea mai mult de "## de prelati veniti din toate trile lumii. )a acest
$onciliu, (apa (ius al %9-lea va decide proclamarea n mod solemn a
dogmei infailibilittii. ;onseniorul +trossma,er a refuzat recunoasterea
noii dogme. $e definea noua dogm'
:$nd vorbeste e- cat0edra, adic atunci cnd mplinindu-si oficiul de
pstor si nvttor al tuturor crestinilor n virtutea autorittii sale
apostolice supreme, cnd defineste o doctrin, n materie de credint sau
moravuri, ca obligatorie pentru Biserica universal, (ontiful Roman se
bucur, n virtutea asistentei divine ce i-a fost fgduit fericitului (etru,
de nssi infailibilitatea pe care ;ntuitorul a vrut s o dea Bisericii )ui n
definirea doctrinelor privitoare la credint si moravuri< urmeaz de aici c
definitiile de acest gen fcute de (ontiful Roman sunt ireformabile prin
ele nsele si nu prin consimtmntul Bisericii: =$onciliul % &atican,
sesiunea a patra>.
Dup ndelungi dezbateri, $onstitutia (astor Aeternus proclama
principiul infailibilittii +uveranului (ontif, recunoscndu-i papei :o
deplin si suprem putere de jurisdictie asupra ntregii Biserici, nu numai
n problemele ce privesc credinta si obiceiurile, dar si n cele ce apartin de
disciplina si guvernarea Bisericii universale: =$onciliul % &atican,
sectiunea a patra, (astor Aeternus, cap. ?>.
*ntelegem, parcurgnd aceste te-te, reactia $ardinalului +trossma,er. @l a
pronuntat n acest scop un discurs n care denunta fr nconjur, cu o
logic de necombtut, netemeinicia acestor teze. %at ce spunea
$ardinalul, adresndu-se papei si tuturor episcopilor, naintea votului
referitor la infailibilitatea papal.
%nterventia $ardinalului +trossma,er la $onciliul % &atican
:De la nceputul acestui conciliu, primind imediat dreptul de a asista la
sesiunile lui solemne, am urmrit cu mare atentie toate discursurile
pronuntate n aceast adunare, n speranta ca o raz cereasc s vin s
ptrund n ntelegerea mea si s-mi lumineze ratiunea, pentru a putea
adera cu o convingere sincer la deciziile acestui sfnt conciliu.
Constient de responsabilitatea mea fat de Dumnezeu ntr-o problem
att de grav, m-am pus s studiez cu asiduitate Sfintele Scripturi:
Vechiul si oul !estament. "m cutat n aceast nepretuit culegere de
adevruri sfinte rspunsul la urmtoarea problem: este adevrat c
sfntul primat, presedintele acestei adunri este realmente succesorul
Sfntului #etru si vicarul $loctiitorul - n.n.% lui Christos&
De la nceputul cutrii unui rspuns de netgduit la aceast problem,
a trebuit s m transpun n spiritul epocii n care nu e'ista nici
galicanism, nici ultramontanism, ci n care adevrurile (isericii erau
propovduite de Discipolii lui Christos: Sfntul #avel, Sfntul #etru,
Sfntul )oan si Sfntul )acob, a cror autoritate nu poate fi contestat de
nimeni.
"m deschis sfintele pagini ale scrierilor apostolice si ce-am gsit& S
ndrznesc s spun& "s putea s m e'prim& u am putut descoperi nici
un indiciu, nici o aluzie ca papa s fie succesorul Sfntului #etru si
vicarul $loctiitorul - n.n.% lui Christos. ici un capitol, nici un verset nu
face mentiunea faptului c Christos a conferit Sfntului #etru primatul
asupra celorlalti "postoli.
Dac Sfntul #etru ar fi fost nvestit cu nalta misiune de a-* reprezenta
pe Christos, cum dup credinta noastr l reprezint n zilele noastre
Sanctitatea Sa #ius al )+-lea, ar fi fost posibil ca Christos s fi pronuntat
cuvintele consacrrii n aceast demnitate: ,Cnd - voi ntoarce la
!atl -eu, de tine vor trebui apostolii s asculte, cum ei ascult de -ine,
si tu vei fi vicarul meu pe pmnt.,. /l nu a spus ceva asemntor.
Christos a promis ns tuturor "postolilor dreptul de a 0udeca toate
triburile lui )srael, fr a da prioritate Sfntului #etru.
Ce concluzie putem trage din tcerea lui Christos despre drepturile
e'clusive ale Sfntului #etru& u e'ist dect o singur solutie valabil:
aceea c Christos nu a vrut s fac din Sfntul #etru conductorul
"postolilor.
Cnd Christos si-a trimis "postolii s propovduiasc /vanghelia, le-a
dat tuturor puterea de a lega si dezlega. !uturor "postolilor le-a dat
fgduinta Sfntului Duh. 1r, dac ar fi dorit s fac din Sfntul #etru
Vicarul Su, lui i-ar fi putut ncredinta comandamentele puterilor sale
spirituale. /vangheliile ne nvat c Christos a interzis lui #etru, ca si
celorlalti "postoli, de a dori puterea si autoritatea asupra credinciosilor,
n felul regilor pgni $2uca *3%. Christos ar fi putut pronunta aceste
cuvinte, dac *-ar fi destinat pe #etru a fi pap& 1r, dup traditiile
noastre, papa tine n minile sale dou spade, simboluri ale puterii
spirituale si temporale.
4nc un fapt care m-a obligat s reflectez: dac #etru poseda puterea
unui pap, ar fi putut fi trimis cu Sfntul )oan, cu ceilalti "postoli, s
propovduiasc /vanghelia n Samaria& Ce gnditi, venerabilii mei
confrati, dac ne-ar fi ngduit s trimitem n acest moment pe
Sanctitatea Sa #ius al )+-lea cu -onseniorul #lantier la Constantinopol,
cu misiunea de a-* convinge pe patriarh de a pune capt schismei&
Dar e'ist un fapt nc mai important.
)at c la )erusalim se reuneste un conciliu pentru a rezolva o problem
care dezbin credinciosii. Dac #etru ar fi fost pap, nu lui i-ar fi revenit
convocarea sinodului si proclamarea deciziilor sale& Sfntul #etru a
participat la sinod, printre ceilalti apostoli, ns Sfntul )acob este cel
care a convocat sinodul, ale crui hotrri au fost proclamate n numele
tuturor apostolilor, dup dreptul priorittii de vrst.
"stfel procedm noi n (iserica noastr&
#e ct studiez Sfintele Scripturi, pe att devin convins c n timpurile
apostolice, Sfntul #etru nu a fost considerat niciodat ca ntiul ntre
apostoli.
oi nvtm c (iserica a fost ntemeiat pe Sfntul #etru, n timp ce
Sfntul #avel, a crui autoritate este incontestabil, afirm c ea a fost
ntemeiat pe credinta apostolilor si a profetilor si c piatra unghiular
este Christos 4nsusi.
"celasi "postol #avel credea att de putin n suprematia lui #etru, nct i
dezaproba n mod deschis pe toti cei care aveau obiceiul de a spune: ,noi
suntem ai lui "pollo, iar noi ai lui #avel,, dup cum altii spuneau: ,noi
suntem ai lui #etru,.
"r fi putut el adresa asemenea reprosuri adeptilor Vicarului lui
Christos&
"celasi "postol #avel, enumernd marile vocatii ale (isericii, vorbeste
de apostoli, de profeti, de evanghelisti, de printi ai (isericii5 putem noi
presupune, onoratii mei frati, ca Sfntul #avel, marele apostol al
neamurilor, s uite cu totul s mentioneze cea mai important dintre
vocatii papalitatea - dac ar fi fost convins de originea ei divin&
Dimpotriv, dup toat probabilitatea, ar fi consacrat o lung epistol
unei probleme de o asemenea important. u am gsit nici o aluzie, nici
o urm de autoritate papal n epistolele Sfntului #avel, ale Sfntului
)oan, sau a Sfntului )acob.
!cerea acestor sfinti, a cror competent este nendoielnic, mi s-a
prut ntotdeauna uimitoare si chiar ine'plicabil dac Sfntul #etru era
n mod pap nzestrat cu prerogative supreme. 4ns ce m-a surprins mai
mult, este tcerea Sfntului #etru nsusi. Dac era cu adevrat vicarul lui
Christos, pentru ce motiv nu se manifesta ca atare& u a avut-o dup
#ogorrea Sfntului Duh, cnd a pronuntat primele sale cuvntri. u s-a
manifestat ca pap nici n primele sale epistole, amndou adresate
(isericii.
"firm deci c ideea papalittii nu a e'istat n timpurile apostolilor. Dac
ne ncptnm a dovedi contrariul, trebuie s aruncm la foc toate
Sfintele Scripturi ori s le ignorm n ntregime.
4ns aud din toate prtile strigtele: ,Sfntul #etru nu a fost la 6oma& u
a fost el rstignit cu capul n 0os& u n acest oras etern se afl
strvechiul scaun de pe care nvta adevrurile evanghelice, si altarele
pe care, celebra Sfnta 2iturghie&,
1norabilii mei frati, prezenta Sfntului #etru la 6oma nu se spri0in dect
pe traditie si nu pe un fapt istoric. Dar chiar dac admitem c el a fost
episcop la 6oma, putem trage concluzia ca episcopatul roman s-i
confere ntietate asupra tuturor celorlalte (iserici&
egsind nici o urm a papalittii n timpurile apostolilor, mi-am spus:
voi gsi ceea ce caut n cronicile (isericii. 2-am cutat pe pap n
primele secole ale erei crestine, dar n zadar. u *-am gsit.
Sper c nimeni dintre voi nu se ndoieste de autoritatea marelui episcop
al 7ipponei, fericitul "ugustin. "cest #rinte al (isericii a fost secretar
la conciliul din -ileve. #rintre deciziile acelei venerabile adunri gsim
aceste cuvinte remarcabile: ,"cela care doreste s fac apel la cei care
se gsesc peste mare nu va putea fi primit n nici o comunitate din
"frica,.
/piscopii din "frica aveau att de putin consideratie pentru episcopul
6omei, c e'comunicau pe toti cei care i adresau plngeri.
"ceiasi episcopi, la sinodul din Cartagina, *-au avertizat pe Celestin,
episcopul 6omei, c nu trebuie s primeasc nici apeluri, nici reclamatii
de la nici un episcop, preot ori cleric african, si c nu trebuie s
introduc n (iseric orgoliul uman.
1r, este un fapt bine stabilit c din primele veacuri ale Crestinttii,
pontiful 6omei a ncercat a reuni toate puterile, ns tot att de sigur este
c nu poseda atunci nici o suprematie, care i este atribuit n prezent de
ultramontanisti.
4n caz contrar, episcopii "fricii, inclusiv Sfntul "ugustin, si-ar fi aprat
ei dreptul de a face apel la tribunalul lor suprem&
Sunt ntru totul de acord n a recunoaste c #atriarhul 6omei ocupa
primul loc printre demnitarii (isericii. ,Decernm primul loc printre
episcopi #apei de la 6oma si al doilea - #rea Sfntului "rhiepiscop de
Constantinopol-oua 6om,.
,4nclin-te, asadar, naintea suprematiei papei, - mi spuneti. u fiti
prea grbiti n concluziile voastre. 2egea lui 8ustinian nu a fost fcut
pentru a v 0ustifica doctrina. #rioritatea este un lucru si puterea
0urisdictional altul.
)mportanta episcopilor romani depindea de importanta orasului unde se
afla scaunul lor.
Vin s spun c din primele secole ale erei noastre, patriarhii 6omei au
emis pretentia de a fi conductori supremi n (iseric. " lipsit putin ca ei
s nu-si ating scopul, ns, din fericire, mpratul !eodosie trebuia s
aib aceeasi putere ca cel de la 6oma.
#rintii sinodului de la Calcedon au recunoscut, de asemenea, aceleasi
drepturi si aceeasi putere episcopilor celor dou 6ome, Vechea si oua
$can. 39%.
Ct despre titlul de episcop ecumenic care s-a dat ulterior papilor, sfntul
#ap :rigore ), n speranta c succesorii si nu vor ndrzni niciodat
s se mpodobeasc cu el, a scris: ,ici unul dintre succesorii mei s nu
comit aceast impietate5 cci crestinii nu cedau tentatiei de a-si atribui
un titlu care inspira nencredere confratilor lor,.
"ceste mrturii incontestabile $si v pot prezenta sute% nu dovedesc cu o
claritate orbitoare c primii episcopi ai 6omei nu au fost niciodat
considerati ca ecumenici, nici ca fiind sefi ai (isericii&
#e de alt parte, este cunoscut de ctre toti c ntre anul ;3<, cnd s-a
reunit primul sinod de la iceea, si ;9=, anul cnd s-a tinut al doilea
sinod ecumenic de la Constantinopol, printre cei *.*=> episcopi care au
participat la sase sinoade ecumenice nu putem numra dect *> episcopi
din "pus. /ste, de asemenea, cunoscut c sinoadele ecumenice au fost
convocate fr avizul si adesea contra dorintei papilor.
"0ung acum la argumentul ma0or pe care v bazati doctrina. "firmati c
Sfnta (iseric a fost fondat pe piatr - super petram - si c aceast
piatr a fost #etru-#etrum. Dac acesta ar fi adevrul, toate discutiile ar
fi inutile. 4ns strmosii nostri, si acestora cu sigurant nu le lipsea
competenta, gndeau cu totul altfel.
Sfntul Chiril $n a patra sa carte despre Sfnta !reime% scria: ,Cred c
sub cuvntul #/!6"- trebuie s ntelegem credinta de neclintit a
apostolilor,.
Sfntul )larie, episcop de #oitiers, n a doua sa carte despre Sfnta
!reime, spune: ,#etra este numai piatra binecuvntat a credintei
mrturisite prin gura Sfntului #etru. #e aceast piatr a credintei, voi
nlta (iserica -ea. ,.
Dup Sfntul )eronim, Dumnezeu a ntemeiat (iserica Sa pe piatra
credintei si de atunci Simon a primit numele de #etru $a sasea carte
despre /vanghelia dup Sfntul -atei%.
Sfntul )oan :ur de "ur e'plic n a cincizeci si patra omilie la
/vanghelia dup -atei: ,#e aceast piatr voi zidi (iserica -ea, adic
pe mrturisirea credintei.,.
Sfntul "mbrozie al -ilanului si Sfntul Vasile al Seleuciei dau aceeasi
interpretare cuvintelor lui 7ristos.
#rintre #rintii (isericii din antichitatea crestin, se distingea prin
sfintenia si eruditia sa Sfntul "ugustin. "scultati cu atentie ceea ce
spune n al doilea su tratat despre ntia epistol a Sfntului )oan: ,Ce
semnific cuvintele: ?Voi zidi (iserica -ea pe aceast piatr@& /le
nseamn: pe aceast credint, pe aceste cuvinte ?!u esti Christosul,
Aiul lui Dumnezeu Celui viu@,. 4n al douzeci si patrulea su colocviu
despre Sfntul )oan, citim aceast e'plicatie semnificativ: ,#e aceast
piatr a mrturisirii tale de credint voi zidi (iserica -ea,.
"sadar, piatra este Christos 4nsusi. -arele episcop era att de departe de
ideea c (iserica poate fi ntemeiat pe persoana lui #etru nct, nc o
dat, pronunt n al treisprezecelea su colocviu adresat enoriasilor si
urmtoarele cuvinte: ,!u esti #etru si pe aceast piatr - super petram -
a mrturisirii tale de credint, pe aceast piatr - super petram - a
cuvintelor tale: !u esti Christosul, Aiul lui Dumnezeu Celui Viu, voi zidi
(iserica -ea.,. Convingerea Sfntului "ugustin n legtur cu celebrul
verset era aceea a ntregii crestintti din timpul su.
6edau n mod concis urmtoarele concluzii:
* % )isus Christos a acordat tuturor apostolilor aceeasi putere ca lui
#etru.
3% "postolii niciodat nu *-au considerat pe #etru ca vicar $loctiitor -
n.n.% al lui Christos, nici ca nvttor infailibil al (isericii.
;% Sfntul #etru niciodat nu a pretins a fi pap si niciodat nu a actionat
ca atare.
B% Sinoadele primelor patru secole, toate recunoscnd nalta demnitate a
episcopilor 6omei, nu le atribuiau dect ntietatea de onoare si nu aceea
de putere, nici de 0urisdictie.
<% Sfintii #rinti ai (isericii interpretau versetul evanghelic citat anterior
n sensul urmtor: ,Voi zidi (iserica -ea ?super petram@ $pe piatra%
mrturisirii tale de credint si ?non super #etrum@, care era apostolul
supranumit #etru,.
(azndu-m pe toate datele ratiunii, logicii, bunului simt si constiintei
crestine, declar n mod solemn: ,)isus Christos nu a dat lui #etru nici o
suprematie peste apostoli, si dac episcopii romani au devenit Capi ai
(isericii, este pentru c au reusit s minimalizeze si s nbuse n mod
treptat drepturile episcopatului,.
Dac recunoastem infailibilitatea lui #ius al )+-lea, suntem obligati a o
recunoaste n mod egal si pe aceea a tuturor predecesorilor si. 4ns
atunci, onoratii mei frati, istoria-si ridic vocea sa adevrat si
mrturiseste c unii papi pctuiau si se nselau.
#apa Victor $*>3% a nceput prin a ncuviinta erezia celui de-al doilea
secol, montanismul, pentru a-* condamna apoi.
#apa -arcelin $3>C-;=B% era pgn: intra n templul Vestei si sacrifica
zeitei.
4mi veti spune c el nu a fcut dovada dect de slbiciune omeneasc. V
rspund: Vicarul lui Christos trebuie mai curnd a muri dect a deveni
apostat.
#apa 2iberiu $;<3-;CC% a consimtit la condamnarea Sfntului "tanasie, si
pentru a reveni din e'il s-a convertit la arianism.
#apa 7onoriu * $C3<-C;9% era monofizit, ceea ce a fost n mod definitiv
dovedit de ctre printele :ratrD.
Sfntul #ap :rigore numea antichrist pe cel care ndrznea s se
mpodobeasc cu titlul de episcop ecumenic, si cu toate acestea,
(onifaciu al )))-lea $C=E% obtinu de la ngmfatul mprat Aoca atribuirea
acestui titlu.
#ascal al ))-lea $*=>>-***9% si /ugen al ))-lea $**B<-**<;% aprobau
duelurile si #ius al )V-lea $*<<>-*<C<% le-a aprat.
/ugen al )V-lea a recunoscut mprtsirea sub cele dou forme n
(iserica (oemiei, #ius al ))-lea a suprimat acest privilegiu.
Si'tus al V-lea $*<9<-*<>=% a editat (iblia aprobnd lectura printr-o bul
binecunoscut. #ius al V))-lea condamna pe toti cei care citeau (iblia.
Clement al +)V-lea $ *EC>-*EEB% a suprimat ordinul iezuitilor recunoscut
de ctre #aul al ))-lea $*<;B-*<B>%5 #ius al V))-lea $ *9*C% *-a restituit.
Dar la ce bun a recurge la e'emple ndeprtate& Sfntul nostru #rinte,
aici prezent, ntr-o bul privind regulile acestui conciliu, nu a ordonat el
distrugerea, n cazul mortii sale n timpul sedintelor, a tot ce ar fi fost
contrar hotrrilor sale& u voi nceta niciodat a vorbi dac ar trebui
s prezint atentiei voastre toate contradictiile papilor si a doctrinelor lor.
Dac proclamati infailibilitatea actualului pap, trebuie s declarati c
dup descoperirea Sfntului Duh, de la care sunteti inspirati,
infailibilitatea papal nu intr n vigoare dect ncepnd cu anul *9E=.
4ndrzniti s o faceti& /ste adevrat c poporul simplu se intereseaz
putin de lucrurile religiei si c este predispus a trata n mod usuratic
problemele teologice pe care nu le ntelege ctusi de putin5 ns acelasi
popor n fata faptelor concrete, poate s se comporte cu totul altfel. u
v faceti iluzii. Dac admiteti dogma infailibilittii papale, dusmanii
nostri, protestantii, o vor combate cu ndrzneal, cu att mai mult cu ct
sunt pentru ei mrturii ale istoriei. 1ri, noi nu avem a le opune dect
opiniile noastre personale. Ce le-am putea rspunde dac pun n
evident lipsa de demnitate, mrsvia anumitor episcopi romani
predecesori ai lui #ius al )+-lea&
#apa Virgiliu $<;E-<<<% a cumprat tiara de la (elizarie, general n
armata lui 8ustinian, si nc trdndu-si cuvntul, nefiind achitat plata.
/ste ngduit, dup hotrrile apostolice, de a cumpra tiara& "l doilea
sinod de la Calcedon a interzis categoric. 4ntr-una din deciziile sale
citim: ,/piscopul care si-a cumprat demnitatea trebuie s fie destituit si
e'comunicat,. Si cu toate acestea, #apa /ugen al )))-lea $**B<-**<;% a
urmat e'emplul #apei Virgiliu.
Cine ar putea crede ca un pap care instaleaz comertul la portile
edificiului de cult s fie inspirat de Sfntul Duh& 4i putem recunoaste
dreptul de a nvta si de a conduce (iserica n mod infailibil&
u am nimic a aduga la istoria #apei Aormosus $9>*-9>C%. 1
cunoasteti cu totii foarte bine. Succesorul su, #apa Stefan al V)-lea, a
ordonat dezgroparea cadavrului su, dezbrcarea de somptuoasele
vesminte sacerdotale, si de a i se tia degetele cu care binecuvnta
poporul5 dup care le arunc n !ibru proclamndu-* trdtor si
nelegiuit. #entru aceste fapte, #apa Stefan al V)-lea a fost mai trziu
aruncat ntr-o nchisoare unde fu otrvit si sugrumat.
#apa 6oman, succesorul lui Stefan al V)-lea, si apoi #apa )oan al )+-lea
au reabilitat memoria lui Aormosus. ,!oate slbiciuni,, mi veti spune.
/i bine, -onseniorilor, ntlniti-v la biblioteca Vaticanului si cititi-* pe
#lotin, cronicarul papalittii, precum si cronicile lui (aronius $9>E%. Veti
gsi fapte pe care as dori mai bine, pentru onoarea Sfntului Scaun s nu
le divulg5 ns aici fiind vorba de o dogm capabil s provoace printre
noi o mare schism si avnd n vedere devotamentul nostru pentru Sfnta
(iseric Catolic, "postolic si 6oman, ne este permis a pstra
tcerea&
"s vrea deci s continuu, si v rog s m ascultati cu atentie: vorbind
despre curtea papal, Cardinalul (aronius ne spune cum, n acele zile
nefaste, (iserica roman era deczut si dezonorat, n minile
curtenilor care vindeau, cumprau si schimbau demnittile episcopale.
/i voiau chiar a instala pe tronul papal pe 0osnicii lor favoriti, falsi papi.
,4ns de vreme ce sunt falsi papi, nu este vorba deloc de papi,, mi veti
obiecta. Dar n acest caz, cum putem afirma c succesiunea episcopilor a
fost pstrat, Sfntul Scaun fiind ocupat timp de cincizeci de ani de falsi
papi& Si (iserica cum ar fi putut e'ista n mod normal dac era privat
timp de cincizeci de ani de puterea conductoare& otati bine, pe toti
acesti papi i veti gsi n arborele genealogic al papalittii. #utem s ne
imaginm cum celebrul (aronius trebuia s roseasc transmitnd
posterittii uneltirile episcopilor romani.
Vorbind de )oan al +)-lea $>;*->;<%, fiul nelegitim al papei Sergiu al )))-
lea $>=B->* * % si al -aroziei, el scrie n cronicile sale: ,(iserica
roman a fost clcat n picioare de acest monstru,.
)oan al +)-lea, pap la *9 ani prin bunvointa curtenilor, nu a fost mai
ru dect predecesorul su.
Sunt 0enat de murdrirea urechilor voastre, dragilor ei confrati, prin
toate aceste mrsvii.
!rec sub tcere pe #apa "le'andru al V)-lea, tatl si amantul 2ucretiei5
l ocolesc cu indignare pe )oan al +))-lea $><<->C;% care nega nemurirea
sufletului si care a fost destituit de ctre Conciliul de la Constanta. u
insist asupra schismelor si tulburrilor care, n acele zile nefaste, au
aruncat atta discreditare pe (iseric. /ste suficient a spune c Sfntul
Scaun era ocupat de doi si uneori trei rivali. Care era adevratul pap&
6epet nc o dat: dac veti recunoaste infailibilitatea actualului pap
va trebui inevitabil s o recunoasteti fr nici o e'cludere pe aceea a
tuturor predecesorilor si. Veti putea afirma c i considerati pe papii
lacomi, incestuosi, asasini, simoniaci ca loctiitori ai lui Christos&
-onseniorilor, ochii tuturor credinciosilor sunt fi'ati asupra voastr. /i
asteapt de la noi remediile care ar vindeca bolile nenumrate care
dezonoreaz (iserica. Ct de mare va fi responsabilitatea noastr
naintea lui Dumnezeu dac vom lsa s treac ocazia solemn pe care
ne-a trimis-o Dumnezeu pentru a purifica (iserica. S profitm de
aceast ocazie, fratii mei. S ne narmm cu sfntul cura0, s facem acest
mare, acest nobil efort. S revenim la nealterata doctrin apostolic fr
de care am fi fost n tenebre, obsedati de false legende. S ne folosim
ratiunea si fortele noastre intelectuale si s recunoastem ca singuri
ndrumtori infailibili, n ceea ce priveste mntuirea noastr, apostolii si
profetii.
)nspirati de Sfintele Scripturi, tari si de neclintit pe piatra credintei
noastre, s ne prezentm naintea lumii, si ca apostolul #avel n fata
necredinciosilor s recunoastem ca unic conductor al nostru pe ,))SFS-
C76)S!1S, S) #/ "C/S!" 6GS!):)!, $) Cor. 3,3%.
Vom nvinge predicnd ?/(F)" C6FC))@ dup cum apostolul #avel
a nvins savantii :reciei si ai 6omei. Si acesta va fi anul (isericii
6omane.,.
A
Acesta a fost discursul cardinalului +trossma,er rostit in cadrul lucrrilor
$onciliului % &atican. *n ncercarea de a- convinge pe pap, cardinalul s-
a aruncat c0iar la picioarele papei, implorndu- s nu proclame dogma
infailibilittii, care desfigureaz fiinta adevrat a Bisericii.
Desigur nu a fost singura interventie remarcabil n aprarea Adevrului.
$urajosul patriar0 greco-catolic al Antio0iei, 1rigore al %%-lea Boussef, a
afirmat cu ocazia $onciliului % &atican c :Biserica nu este o monar0ie
absolut:, spunnd personal (apei (ius al %9-lea c definitiile pregtite nu
sunt n conformitate cu Traditia.
@l a provocat celebra replic a papei8 :)a traditione sono io: =@u sunt
traditia>, iar la interventia episcopului de Bologna, 1uidi, replica :%o sono
la $0iesa: =@u sunt Biserica>.
+i pentru c patriar0ul greco-catolic al Antio0iei, lundu-si rmas bun la
nc0eierea $onciliului, se prosternase =dup rnduiala ce e-ista> pentru a
mbrtisa papucul papei, acesta i-a pus cu asprime piciorul pe ceaf
strignd cu insistent8 :$ap tareC $ap tareC:.
(rin noua dogm proclamat prin enciclica (astor Aeternus din ! iulie
!"#, s-a acordat papei, nu numai puterea suprem n Biserica romano-
catolic, ci si infailibilitatea e- cat0edra, adic puterea spiritual suprem
de a proclama n mod infailibil adevrul n materie de credint si moral,
iar aceasta e- sese, non autem e- consensu @clesiae, adic de la sine, nu
prin aprobarea Bisericii.
Declararea infailibilittii papale =! iulie !"#, n timp ce afar se
dezlntuise o furtun npraznic - fulgere, tunete si trsnete> avea s
produc noi sfsieri n snul Bisericii romano-catolice, mai ales n rndul
intelectualilor si al profesorilor universitari, care s-au constituit n biserica
autointitulat veterocatolic.
Aceast infailibilitate cu care se mndreste &aticanul, constituie, n
ecleziologie si spiritualitate, o dezarticulare a structurii ei treimice, o
nenorocire pentru Biseric.
.rtodo-ia nu poate accepta dogma infailibilittii Romei fr a se nega pe
ea nssi. Du poate s-o accepte si s n-o triasc =toate dogmele au fost
ncorporate n cultul Bisericii, au modelat si pecetluit viata ei>.
&AT%$AD % +% $ARD%DA)7) +TR.++;AB@R =A
de $lugrul &asile
Traditia canonic este asezat, referindu-ne la organizarea general a
Bisericii, pe principiul bunei ntelegeri si al armoniei, pe unitatea de
credint si de comuniune a tuturor Bisericilor locale. Timp de mai multe
secole, Apusul si Rsritul stiau c ideea unui episcop universal era n
mod radical strin Traditiei Bisericii.
Dar atunci, cum a ajuns Biserica romano-catolic n !"#, dup $onciliul
% &atican, s defineasc n mod solemn dogma infailibilittii pontificale'
Aceasta ar cere un alt studiu despre evolutia teologiei Bisericii romano-
catolice care a dus la promulgarea infailibilittii papale, a %maculatei
conceptii, a (urgatoriului...
)a fiecare inovatie a Bisericii romano-catolice s-au ridicat oameni pentru
a i se opune, ns Roma fie i-a izgonit, fie i-a supus. *n legtur cu dogma
infailibilittii, $ardinalul +trossma,er a fost un opozant puternic... nainte
de a i se supune, n ciuda luptei grele la care s-a angajat. Asadar, vom da
interventia sa n $onciliul % &atican, care e-prim admirabil adevrul
istoric si dogma Bisericii .rtodo-e. $ine era $ardinalul /osep0-1eorg
+trossma,er' A decedat n orasul .sse2a la 34 martie 5#6. A fost
ar0iepiscop romano-catolic de Bosnia, Dia2ovo si +trens2,. &iata acestui
om deosebit a fost marcat de o mare activitate n folosul lumii slave si
mai ales al patriei sale, Regatul 7nit al $roatiei, +loveniei si Dalmatiei,
unde a ocupat scaunul ar0iepiscopal timp de 66 de ani si unde s-a bucurat
de o popularitate fr egal.
$ardinalul +trossma,er era foarte apreciat de ctre papi care admirau
darurile sale e-ceptionale, inteligenta sa luminoas, bogata si
binevoitoarea sa activitate8 (ius al %9-lea -a numit :apostolul slavilor:.
*ns monseniorul +trossma,er ntretinea cu &aticanul relatii libere si
independente, neezitnd, n anumite cazuri, a-i denunta abuzurile.
*n !"#, $ardinalul +trossma,er a luat parte la $onciliul % &atican, care
reunea mai mult de "## de prelati veniti din toate trile lumii. )a acest
$onciliu, (apa (ius al %9-lea va decide proclamarea n mod solemn a
dogmei infailibilittii. ;onseniorul +trossma,er a refuzat recunoasterea
noii dogme. $e definea noua dogm'
:$nd vorbeste e- cat0edra, adic atunci cnd mplinindu-si oficiul de
pstor si nvttor al tuturor crestinilor n virtutea autorittii sale
apostolice supreme, cnd defineste o doctrin, n materie de credint sau
moravuri, ca obligatorie pentru Biserica universal, (ontiful Roman se
bucur, n virtutea asistentei divine ce i-a fost fgduit fericitului (etru,
de nssi infailibilitatea pe care ;ntuitorul a vrut s o dea Bisericii )ui n
definirea doctrinelor privitoare la credint si moravuri< urmeaz de aici c
definitiile de acest gen fcute de (ontiful Roman sunt ireformabile prin
ele nsele si nu prin consimtmntul Bisericii: =$onciliul % &atican,
sesiunea a patra>.
Dup ndelungi dezbateri, $onstitutia (astor Aeternus proclama
principiul infailibilittii +uveranului (ontif, recunoscndu-i papei :o
deplin si suprem putere de jurisdictie asupra ntregii Biserici, nu numai
n problemele ce privesc credinta si obiceiurile, dar si n cele ce apartin de
disciplina si guvernarea Bisericii universale: =$onciliul % &atican,
sectiunea a patra, (astor Aeternus, cap. ?>.
*ntelegem, parcurgnd aceste te-te, reactia $ardinalului +trossma,er. @l a
pronuntat n acest scop un discurs n care denunta fr nconjur, cu o
logic de necombtut, netemeinicia acestor teze. %at ce spunea
$ardinalul, adresndu-se papei si tuturor episcopilor, naintea votului
referitor la infailibilitatea papal.
%nterventia $ardinalului +trossma,er la $onciliul % &atican
:De la nceputul acestui conciliu, primind imediat dreptul de a asista la
sesiunile lui solemne, am urmrit cu mare atentie toate discursurile
pronuntate n aceast adunare, n speranta ca o raz cereasc s vin s
ptrund n ntelegerea mea si s-mi lumineze ratiunea, pentru a putea
adera cu o convingere sincer la deciziile acestui sfnt conciliu. $onstient
de responsabilitatea mea fat de Dumnezeu ntr-o problem att de grav,
m-am pus s studiez cu asiduitate +fintele +cripturi8 &ec0iul si Doul
Testament. Am cutat n aceast nepretuit culegere de adevruri sfinte
rspunsul la urmtoarea problem8 este adevrat c sfntul primat,
presedintele acestei adunri este realmente succesorul +fntului (etru si
vicarul =loctiitorul - n.n.> lui $0ristos'
De la nceputul cutrii unui rspuns de netgduit la aceast problem, a
trebuit s m transpun n spiritul epocii n care nu e-ista nici galicanism,
nici ultramontanism, ci n care adevrurile Bisericii erau propovduite de
Discipolii lui $0ristos8 +fntul (avel, +fntul (etru, +fntul %oan si +fntul
%acob, a cror autoritate nu poate fi contestat de nimeni.
Am desc0is sfintele pagini ale scrierilor apostolice si ce-am gsit' +
ndrznesc s spun' As putea s m e-prim' Du am putut descoperi nici
un indiciu, nici o aluzie ca papa s fie succesorul +fntului (etru si vicarul
=loctiitorul - n.n.> lui $0ristos. Dici un capitol, nici un verset nu face
mentiunea faptului c $0ristos a conferit +fntului (etru primatul asupra
celorlalti Apostoli.
Dac +fntul (etru ar fi fost nvestit cu nalta misiune de a- reprezenta pe
$0ristos, cum dup credinta noastr l reprezint n zilele noastre
+anctitatea +a (ius al %9-lea, ar fi fost posibil ca $0ristos s fi pronuntat
cuvintele consacrrii n aceast demnitate8 :$nd ; voi ntoarce la Tatl
;eu, de tine vor trebui apostolii s asculte, cum ei ascult de ;ine, si tu
vei fi vicarul meu pe pmntC:. @l nu a spus ceva asemntor.
$0ristos a promis ns tuturor Apostolilor dreptul de a judeca toate
triburile lui %srael, fr a da prioritate +fntului (etru.
$e concluzie putem trage din tcerea lui $0ristos despre drepturile
e-clusive ale +fntului (etru' Du e-ist dect o singur solutie valabil8
aceea c $0ristos nu a vrut s fac din +fntul (etru conductorul
Apostolilor.
$nd $0ristos si-a trimis Apostolii s propovduiasc @vang0elia, le-a dat
tuturor puterea de a lega si dezlega. Tuturor Apostolilor le-a dat
fgduinta +fntului Du0. .r, dac ar fi dorit s fac din +fntul (etru
&icarul +u, lui i-ar fi putut ncredinta comandamentele puterilor sale
spirituale. @vang0eliile ne nvat c $0ristos a interzis lui (etru, ca si
celorlalti Apostoli, de a dori puterea si autoritatea asupra credinciosilor,
n felul regilor pgni =)uca 3>. $0ristos ar fi putut pronunta aceste
cuvinte, dac -ar fi destinat pe (etru a fi pap' .r, dup traditiile
noastre, papa tine n minile sale dou spade, simboluri ale puterii
spirituale si temporale.
*nc un fapt care m-a obligat s reflectez8 dac (etru poseda puterea unui
pap, ar fi putut fi trimis cu +fntul %oan, cu ceilalti Apostoli, s
propovduiasc @vang0elia n +amaria' $e gnditi, venerabilii mei
confrati, dac ne-ar fi ngduit s trimitem n acest moment pe +anctitatea
+a (ius al %9-lea cu ;onseniorul (lantier la $onstantinopol, cu misiunea
de a- convinge pe patriar0 de a pune capt sc0ismei'
Dar e-ist un fapt nc mai important.
%at c la %erusalim se reuneste un conciliu pentru a rezolva o problem
care dezbin credinciosii. Dac (etru ar fi fost pap, nu lui i-ar fi revenit
convocarea sinodului si proclamarea deciziilor sale' +fntul (etru a
participat la sinod, printre ceilalti apostoli, ns +fntul %acob este cel care
a convocat sinodul, ale crui 0otrri au fost proclamate n numele tuturor
apostolilor, dup dreptul priorittii de vrst.
Astfel procedm noi n Biserica noastr'
(e ct studiez +fintele +cripturi, pe att devin convins c n timpurile
apostolice, +fntul (etru nu a fost considerat niciodat ca ntiul ntre
apostoli.
Doi nvtm c Biserica a fost ntemeiat pe +fntul (etru, n timp ce
+fntul (avel, a crui autoritate este incontestabil, afirm c ea a fost
ntemeiat pe credinta apostolilor si a profetilor si c piatra ung0iular
este $0ristos *nsusi.
Acelasi Apostol (avel credea att de putin n suprematia lui (etru, nct i
dezaproba n mod desc0is pe toti cei care aveau obiceiul de a spune8 :noi
suntem ai lui Apollo, iar noi ai lui (avel:, dup cum altii spuneau8 :noi
suntem ai lui (etru:.
Ar fi putut el adresa asemenea reprosuri adeptilor &icarului lui $0ristos'
Acelasi Apostol (avel, enumernd marile vocatii ale Bisericii, vorbeste de
apostoli, de profeti, de evang0elisti, de printi ai Bisericii< putem noi
presupune, onoratii mei frati, ca +fntul (avel, marele apostol al
neamurilor, s uite cu totul s mentioneze cea mai important dintre
vocatii papalitatea - dac ar fi fost convins de originea ei divin'
Dimpotriv, dup toat probabilitatea, ar fi consacrat o lung epistol
unei probleme de o asemenea important. Du am gsit nici o aluzie, nici o
urm de autoritate papal n epistolele +fntului (avel, ale +fntului %oan,
sau a +fntului %acob.
Tcerea acestor sfinti, a cror competent este nendoielnic, mi s-a prut
ntotdeauna uimitoare si c0iar ine-plicabil dac +fntul (etru era n mod
pap nzestrat cu prerogative supreme. *ns ce m-a surprins mai mult, este
tcerea +fntului (etru nsusi. Dac era cu adevrat vicarul lui $0ristos,
pentru ce motiv nu se manifesta ca atare' Du a avut-o dup (ogorrea
+fntului Du0, cnd a pronuntat primele sale cuvntri. Du s-a manifestat
ca pap nici n primele sale epistole, amndou adresate Bisericii.
Afirm deci c ideea papalittii nu a e-istat n timpurile apostolilor. Dac
ne ncptnm a dovedi contrariul, trebuie s aruncm la foc toate
+fintele +cripturi ori s le ignorm n ntregime.
*ns aud din toate prtile strigtele8 :+fntul (etru nu a fost la Roma' Du
a fost el rstignit cu capul n jos' Du n acest oras etern se afl strvec0iul
scaun de pe care nvta adevrurile evang0elice, si altarele pe care,
celebra +fnta )iturg0ie':
.norabilii mei frati, prezenta +fntului (etru la Roma nu se sprijin dect
pe traditie si nu pe un fapt istoric. Dar c0iar dac admitem c el a fost
episcop la Roma, putem trage concluzia ca episcopatul roman s-i
confere ntietate asupra tuturor celorlalte Biserici'
Degsind nici o urm a papalittii n timpurile apostolilor, mi-am spus8
voi gsi ceea ce caut n cronicile Bisericii. )-am cutat pe pap n primele
secole ale erei crestine, dar n zadar. Du -am gsit.
+per c nimeni dintre voi nu se ndoieste de autoritatea marelui episcop al
Eipponei, fericitul Augustin. Acest (rinte al Bisericii a fost secretar la
conciliul din ;ileve. (rintre deciziile acelei venerabile adunri gsim
aceste cuvinte remarcabile8 :Acela care doreste s fac apel la cei care se
gsesc peste mare nu va putea fi primit n nici o comunitate din Africa:.
@piscopii din Africa aveau att de putin consideratie pentru episcopul
Romei, c e-comunicau pe toti cei care i adresau plngeri.
Aceiasi episcopi, la sinodul din $artagina, -au avertizat pe $elestin,
episcopul Romei, c nu trebuie s primeasc nici apeluri, nici reclamatii
de la nici un episcop, preot ori cleric african, si c nu trebuie s introduc
n Biseric orgoliul uman.
.r, este un fapt bine stabilit c din primele veacuri ale $restinttii,
pontiful Romei a ncercat a reuni toate puterile, ns tot att de sigur este
c nu poseda atunci nici o suprematie, care i este atribuit n prezent de
ultramontanisti.
*n caz contrar, episcopii Africii, inclusiv +fntul Augustin, si-ar fi aprat
ei dreptul de a face apel la tribunalul lor suprem'
+unt ntru totul de acord n a recunoaste c (atriar0ul Romei ocupa
primul loc printre demnitarii Bisericii. :Decernm primul loc printre
episcopi (apei de la Roma si al doilea - (rea +fntului Ar0iepiscop de
$onstantinopol-Doua Rom:.
:*nclin-te, asadar, naintea suprematiei papei: - mi spuneti. Du fiti prea
grbiti n concluziile voastre. )egea lui /ustinian nu a fost fcut pentru a
v justifica doctrina. (rioritatea este un lucru si puterea jurisdictional
altul.
%mportanta episcopilor romani depindea de importanta orasului unde se
afla scaunul lor.
&in s spun c din primele secole ale erei noastre, patriar0ii Romei au
emis pretentia de a fi conductori supremi n Biseric. A lipsit putin ca ei
s nu-si ating scopul, ns, din fericire, mpratul Teodosie trebuia s
aib aceeasi putere ca cel de la Roma.
(rintii sinodului de la $alcedon au recunoscut, de asemenea, aceleasi
drepturi si aceeasi putere episcopilor celor dou Rome, &ec0ea si Doua
=can. 3!>.
$t despre titlul de episcop ecumenic care s-a dat ulterior papilor, sfntul
(ap 1rigore %, n speranta c succesorii si nu vor ndrzni niciodat s
se mpodobeasc cu el, a scris8 :Dici unul dintre succesorii mei s nu
comit aceast impietate< cci crestinii nu cedau tentatiei de a-si atribui
un titlu care inspira nencredere confratilor lor:.
Aceste mrturii incontestabile =si v pot prezenta sute> nu dovedesc cu o
claritate orbitoare c primii episcopi ai Romei nu au fost niciodat
considerati ca ecumenici, nici ca fiind sefi ai Bisericii'
(e de alt parte, este cunoscut de ctre toti c ntre anul ?36, cnd s-a
reunit primul sinod de la Diceea, si ?!#, anul cnd s-a tinut al doilea sinod
ecumenic de la $onstantinopol, printre cei .#5 episcopi care au
participat la sase sinoade ecumenice nu putem numra dect 5 episcopi
din Apus. @ste, de asemenea, cunoscut c sinoadele ecumenice au fost
convocate fr avizul si adesea contra dorintei papilor.
Ajung acum la argumentul major pe care v bazati doctrina. Afirmati c
+fnta Biseric a fost fondat pe piatr - super petram - si c aceast piatr
a fost (etru-(etrum. Dac acesta ar fi adevrul, toate discutiile ar fi
inutile. *ns strmosii nostri, si acestora cu sigurant nu le lipsea
competenta, gndeau cu totul altfel.
+fntul $0iril =n a patra sa carte despre +fnta Treime> scria8 :$red c sub
cuvntul (@TRA; trebuie s ntelegem credinta de neclintit a
apostolilor:.
+fntul %larie, episcop de (oitiers, n a doua sa carte despre +fnta Treime,
spune8 :(etra este numai piatra binecuvntat a credintei mrturisite prin
gura +fntului (etru. (e aceast piatr a credintei, voi nlta Biserica ;eaC
:.
Dup +fntul %eronim, Dumnezeu a ntemeiat Biserica +a pe piatra
credintei si de atunci +imon a primit numele de (etru =a sasea carte
despre @vang0elia dup +fntul ;atei>.
+fntul %oan 1ur de Aur e-plic n a cincizeci si patra omilie la
@vang0elia dup ;atei8 :(e aceast piatr voi zidi Biserica ;ea, adic pe
mrturisirea credinteiC:.
+fntul Ambrozie al ;ilanului si +fntul &asile al +eleuciei dau aceeasi
interpretare cuvintelor lui Eristos.
(rintre (rintii Bisericii din antic0itatea crestin, se distingea prin
sfintenia si eruditia sa +fntul Augustin. Ascultati cu atentie ceea ce spune
n al doilea su tratat despre ntia epistol a +fntului %oan8 :$e semnific
cuvintele8 F&oi zidi Biserica ;ea pe aceast piatrG' @le nseamn8 pe
aceast credint, pe aceste cuvinte FTu esti $0ristosul, Hiul lui Dumnezeu
$elui viuG:. *n al douzeci si patrulea su colocviu despre +fntul %oan,
citim aceast e-plicatie semnificativ8 :(e aceast piatr a mrturisirii
tale de credint voi zidi Biserica ;ea:.
Asadar, piatra este $0ristos *nsusi. ;arele episcop era att de departe de
ideea c Biserica poate fi ntemeiat pe persoana lui (etru nct, nc o
dat, pronunt n al treisprezecelea su colocviu adresat enoriasilor si
urmtoarele cuvinte8 :Tu esti (etru si pe aceast piatr - super petram - a
mrturisirii tale de credint, pe aceast piatr - super petram - a cuvintelor
tale8 Tu esti $0ristosul, Hiul lui Dumnezeu $elui &iu, voi zidi Biserica
;eaC:. $onvingerea +fntului Augustin n legtur cu celebrul verset era
aceea a ntregii crestintti din timpul su.
Redau n mod concis urmtoarele concluzii8
> %isus $0ristos a acordat tuturor apostolilor aceeasi putere ca lui (etru.
3> Apostolii niciodat nu -au considerat pe (etru ca vicar =loctiitor -
n.n.> al lui $0ristos, nici ca nvttor infailibil al Bisericii.
?> +fntul (etru niciodat nu a pretins a fi pap si niciodat nu a actionat
ca atare.
I> +inoadele primelor patru secole, toate recunoscnd nalta demnitate a
episcopilor Romei, nu le atribuiau dect ntietatea de onoare si nu aceea
de putere, nici de jurisdictie.
6> +fintii (rinti ai Bisericii interpretau versetul evang0elic citat anterior
n sensul urmtor8 :&oi zidi Biserica ;ea Fsuper petramG =pe piatra>
mrturisirii tale de credint si Fnon super (etrumG, care era apostolul
supranumit (etru:.
Bazndu-m pe toate datele ratiunii, logicii, bunului simt si constiintei
crestine, declar n mod solemn8 :%isus $0ristos nu a dat lui (etru nici o
suprematie peste apostoli, si dac episcopii romani au devenit $api ai
Bisericii, este pentru c au reusit s minimalizeze si s nbuse n mod
treptat drepturile episcopatului:.
Dac recunoastem infailibilitatea lui (ius al %9-lea, suntem obligati a o
recunoaste n mod egal si pe aceea a tuturor predecesorilor si. *ns
atunci, onoratii mei frati, istoria-si ridic vocea sa adevrat si
mrturiseste c unii papi pctuiau si se nselau.
(apa &ictor =53> a nceput prin a ncuviinta erezia celui de-al doilea
secol, montanismul, pentru a- condamna apoi.
(apa ;arcelin =354-?#I> era pgn8 intra n templul &estei si sacrifica
zeitei.
*mi veti spune c el nu a fcut dovada dect de slbiciune omeneasc. &
rspund8 &icarul lui $0ristos trebuie mai curnd a muri dect a deveni
apostat.
(apa )iberiu =?63-?44> a consimtit la condamnarea +fntului Atanasie, si
pentru a reveni din e-il s-a convertit la arianism.
(apa Eonoriu =436-4?!> era monofizit, ceea ce a fost n mod definitiv
dovedit de ctre printele 1ratr,.
+fntul (ap 1rigore numea antic0rist pe cel care ndrznea s se
mpodobeasc cu titlul de episcop ecumenic, si cu toate acestea,
Bonifaciu al %%%-lea =4#"> obtinu de la ngmfatul mprat Hoca atribuirea
acestui titlu.
(ascal al %%-lea =#55-!> si @ugen al %%-lea =I6-6?> aprobau
duelurile si (ius al %&-lea =665-646> le-a aprat.
@ugen al %&-lea a recunoscut mprtsirea sub cele dou forme n
Biserica Boemiei, (ius al %%-lea a suprimat acest privilegiu.
+i-tus al &-lea =6!6-65#> a editat Biblia aprobnd lectura printr-o bul
binecunoscut. (ius al &%%-lea condamna pe toti cei care citeau Biblia.
$lement al 9%&-lea = "45-""I> a suprimat ordinul iezuitilor recunoscut
de ctre (aul al %%-lea =6?I-6I5>< (ius al &%%-lea = !4> -a restituit.
Dar la ce bun a recurge la e-emple ndeprtate' +fntul nostru (rinte,
aici prezent, ntr-o bul privind regulile acestui conciliu, nu a ordonat el
distrugerea, n cazul mortii sale n timpul sedintelor, a tot ce ar fi fost
contrar 0otrrilor sale' Du voi nceta niciodat a vorbi dac ar trebui s
prezint atentiei voastre toate contradictiile papilor si a doctrinelor lor.
Dac proclamati infailibilitatea actualului pap, trebuie s declarati c
dup descoperirea +fntului Du0, de la care sunteti inspirati,
infailibilitatea papal nu intr n vigoare dect ncepnd cu anul !"#.
*ndrzniti s o faceti' @ste adevrat c poporul simplu se intereseaz
putin de lucrurile religiei si c este predispus a trata n mod usuratic
problemele teologice pe care nu le ntelege ctusi de putin< ns acelasi
popor n fata faptelor concrete, poate s se comporte cu totul altfel. Du v
faceti iluzii. Dac admiteti dogma infailibilittii papale, dusmanii nostri,
protestantii, o vor combate cu ndrzneal, cu att mai mult cu ct sunt
pentru ei mrturii ale istoriei. .ri, noi nu avem a le opune dect opiniile
noastre personale. $e le-am putea rspunde dac pun n evident lipsa de
demnitate, mrsvia anumitor episcopi romani predecesori ai lui (ius al
%9-lea'
(apa &irgiliu =6?"-666> a cumprat tiara de la Belizarie, general n
armata lui /ustinian, si nc trdndu-si cuvntul, nefiind ac0itat plata.
@ste ngduit, dup 0otrrile apostolice, de a cumpra tiara' Al doilea
sinod de la $alcedon a interzis categoric. *ntr-una din deciziile sale citim8
:@piscopul care si-a cumprat demnitatea trebuie s fie destituit si
e-comunicat:. +i cu toate acestea, (apa @ugen al %%%-lea =I6-6?> a
urmat e-emplul (apei &irgiliu.
$ine ar putea crede ca un pap care instaleaz comertul la portile
edificiului de cult s fie inspirat de +fntul Du0' *i putem recunoaste
dreptul de a nvta si de a conduce Biserica n mod infailibil'
Du am nimic a aduga la istoria (apei Hormosus =!5-!54>. . cunoasteti
cu totii foarte bine. +uccesorul su, (apa +tefan al &%-lea, a ordonat
dezgroparea cadavrului su, dezbrcarea de somptuoasele vesminte
sacerdotale, si de a i se tia degetele cu care binecuvnta poporul< dup
care le arunc n Tibru proclamndu- trdtor si nelegiuit. (entru aceste
fapte, (apa +tefan al &%-lea a fost mai trziu aruncat ntr-o nc0isoare
unde fu otrvit si sugrumat.
(apa Roman, succesorul lui +tefan al &%-lea, si apoi (apa %oan al %9-lea
au reabilitat memoria lui Hormosus. :Toate slbiciuni:, mi veti spune. @i
bine, ;onseniorilor, ntlniti-v la biblioteca &aticanului si cititi- pe
(lotin, cronicarul papalittii, precum si cronicile lui Baronius =!5">. &eti
gsi fapte pe care as dori mai bine, pentru onoarea +fntului +caun s nu
le divulg< ns aici fiind vorba de o dogm capabil s provoace printre
noi o mare sc0ism si avnd n vedere devotamentul nostru pentru +fnta
Biseric $atolic, Apostolic si Roman, ne este permis a pstra tcerea'
As vrea deci s continuu, si v rog s m ascultati cu atentie8 vorbind
despre curtea papal, $ardinalul Baronius ne spune cum, n acele zile
nefaste, Biserica roman era deczut si dezonorat, n minile curtenilor
care vindeau, cumprau si sc0imbau demnittile episcopale. @i voiau
c0iar a instala pe tronul papal pe josnicii lor favoriti, falsi papi.
:*ns de vreme ce sunt falsi papi, nu este vorba deloc de papi:, mi veti
obiecta. Dar n acest caz, cum putem afirma c succesiunea episcopilor a
fost pstrat, +fntul +caun fiind ocupat timp de cincizeci de ani de falsi
papi' +i Biserica cum ar fi putut e-ista n mod normal dac era privat
timp de cincizeci de ani de puterea conductoare' Dotati bine, pe toti
acesti papi i veti gsi n arborele genealogic al papalittii. (utem s ne
imaginm cum celebrul Baronius trebuia s roseasc transmitnd
posterittii uneltirile episcopilor romani.
&orbind de %oan al 9%-lea =5?-5?6>, fiul nelegitim al papei +ergiu al %%%-
lea =5#I-5 > si al ;aroziei, el scrie n cronicile sale8 :Biserica roman
a fost clcat n picioare de acest monstru:.
%oan al 9%-lea, pap la ! ani prin bunvointa curtenilor, nu a fost mai ru
dect predecesorul su.
+unt jenat de murdrirea urec0ilor voastre, dragilor ei confrati, prin toate
aceste mrsvii.
Trec sub tcere pe (apa Ale-andru al &%-lea, tatl si amantul )ucretiei< l
ocolesc cu indignare pe %oan al 9%%-lea =566-54?> care nega nemurirea
sufletului si care a fost destituit de ctre $onciliul de la $onstanta. Du
insist asupra sc0ismelor si tulburrilor care, n acele zile nefaste, au
aruncat atta discreditare pe Biseric. @ste suficient a spune c +fntul
+caun era ocupat de doi si uneori trei rivali. $are era adevratul pap'
Repet nc o dat8 dac veti recunoaste infailibilitatea actualului pap va
trebui inevitabil s o recunoasteti fr nici o e-cludere pe aceea a tuturor
predecesorilor si. &eti putea afirma c i considerati pe papii lacomi,
incestuosi, asasini, simoniaci ca loctiitori ai lui $0ristos' ;onseniorilor,
oc0ii tuturor credinciosilor sunt fi-ati asupra voastr. @i asteapt de la noi
remediile care ar vindeca bolile nenumrate care dezonoreaz Biserica.
$t de mare va fi responsabilitatea noastr naintea lui Dumnezeu dac
vom lsa s treac ocazia solemn pe care ne-a trimis-o Dumnezeu pentru
a purifica Biserica. + profitm de aceast ocazie, fratii meiC + ne
narmm cu sfntul curaj, s facem acest mare, acest nobil efort. +
revenim la nealterata doctrin apostolic fr de care am fi fost n
tenebre, obsedati de false legende. + ne folosim ratiunea si fortele
noastre intelectuale si s recunoastem ca singuri ndrumtori infailibili, n
ceea ce priveste mntuirea noastr, apostolii si profetii.
%nspirati de +fintele +cripturi, tari si de neclintit pe piatra credintei
noastre, s ne prezentm naintea lumii, si ca apostolul (avel n fata
necredinciosilor s recunoastem ca unic conductor al nostru pe :%%+7+-
$ER%+T.+, +% (@ A$@+TA RJ+T%1D%T: =% $or. 3,3>.
&om nvinge predicnd FD@B7D%A $R7$%%G dup cum apostolul (avel
a nvins savantii 1reciei si ai Romei. +i acesta va fi anul Bisericii
RomaneC:.
A
Acesta a fost discursul cardinalului +trossma,er rostit in cadrul lucrrilor
$onciliului % &atican. *n ncercarea de a- convinge pe pap, cardinalul s-
a aruncat c0iar la picioarele papei, implorndu- s nu proclame dogma
infailibilittii, care desfigureaz fiinta adevrat a Bisericii.
Desigur nu a fost singura interventie remarcabil n aprarea Adevrului.
$urajosul patriar0 greco-catolic al Antio0iei, 1rigore al %%-lea Boussef, a
afirmat cu ocazia $onciliului % &atican c :Biserica nu este o monar0ie
absolut:, spunnd personal (apei (ius al %9-lea c definitiile pregtite nu
sunt n conformitate cu Traditia.
@l a provocat celebra replic a papei8 :)a traditione sono io: =@u sunt
traditia>, iar la interventia episcopului de Bologna, 1uidi, replica :%o sono
la $0iesa: =@u sunt Biserica>.
+i pentru c patriar0ul greco-catolic al Antio0iei, lundu-si rmas bun la
nc0eierea $onciliului, se prosternase =dup rnduiala ce e-ista> pentru a
mbrtisa papucul papei, acesta i-a pus cu asprime piciorul pe ceaf
strignd cu insistent8 :$ap tareC $ap tareC:.
(rin noua dogm proclamat prin enciclica (astor Aeternus din ! iulie
!"#, s-a acordat papei, nu numai puterea suprem n Biserica romano-
catolic, ci si infailibilitatea e- cat0edra, adic puterea spiritual suprem
de a proclama n mod infailibil adevrul n materie de credint si moral,
iar aceasta e- sese, non autem e- consensu @clesiae, adic de la sine, nu
prin aprobarea Bisericii.
Declararea infailibilittii papale =! iulie !"#, n timp ce afar se
dezlntuise o furtun npraznic - fulgere, tunete si trsnete> avea s
produc noi sfsieri n snul Bisericii romano-catolice, mai ales n rndul
intelectualilor si al profesorilor universitari, care s-au constituit n biserica
autointitulat veterocatolic.
Aceast infailibilitate cu care se mndreste &aticanul, constituie, n
ecleziologie si spiritualitate, o dezarticulare a structurii ei treimice, o
nenorocire pentru Biseric.
.rtodo-ia nu poate accepta dogma infailibilittii Romei fr a se nega pe
ea nssi. Du poate s-o accepte si s n-o triasc =toate dogmele au fost
ncorporate n cultul Bisericii, au modelat si pecetluit viata ei>.
Biserica occidental a confectionat aceast dogm n modul ei propriu. A
formulat-o n modul ei propriu. +i o trieste n modul ei propriu.
%nfailibilitatea este o calitate divino-uman natural si o functie divino-
uman natural a Bisericii, ca Trup divino-uman al lui Eristos, al crui
$ap vesnic este Adevrul, Domnul %isus Eristos.
A> :(rimatul papal si mitul suveranitatii infailibile:, $alugarul &asile,
+fnta ;-re Brsana, 555

Biserica occidental a confectionat aceast dogm n modul ei propriu. A
formulat-o n modul ei propriu. +i o trieste n modul ei propriu.
%nfailibilitatea este o calitate divino-uman natural si o functie divino-
uman natural a Bisericii, ca Trup divino-uman al lui Eristos, al crui
$ap vesnic este Adevrul, Domnul %isus Eristos.
A> :(rimatul papal si mitul suveranitatii infailibile:, $alugarul &asile, +fnta ;-re Brsana,
555