2.

Diverticulul Zenker

Este un diveticul de pulsiune. Este determinat de zona slaba posterioara de la nivelul jonctiunii faringo-esfagiene, de presiunea exercitata de bolul alimentar si de rezistenta spastica a gurii esofagiene. Este localizat pe peretele post al esofagului, intre constrictorul faringelui si fb m cricoesofagian. Peretele diverticular este subtire si putin rezistent, neavand strat muscular. Acest fapt ii permite sa se largeasca sis a migreze catre mediastinul posterior. Este predispus la complicatii inflamatorii. Initial este mic, dupa acea creste pana la marimea unui om sau unui pumn. Situat initial retroesofagian, impinge esofagul inainte, acompaniat de trahee. Pe masura ce creste depaseste laterala esofagul, cel mai frecvent pe stanga. Etiopatogenia bolii cuprinde mai multi factori: -dispozitia anatomica- zona slaba a lui Laimer; -inflamatii cronice ale esofagului si faringelui; -traumatisme alimentare: bol nefractionat, dur si fortat; -dischinezia faringo-esofagiana; -alterarea tesutului collagen, apare la vartnici; Clinic: in faza de debut, pirozis (arsuri) esofagian, tuse uscata, sialoree (hipersalivatie) si senzatie de corp strain in esofag. In faza de diverticul constituit: disfagie, regurgitatie, halena fetida si semne de compresiune in organelle vecine. Disfagia apare la primele inghitituri cand diverticulul este mic si nu obstruiaza complet lumenul; cand devine voluminous primele inghitituri sunt bine tolerate, alimentele patrunzand in diveticul; cand acesta se umple apare disfagia; prin compresie se inchide lumenul si bolnavul nu mai poate inghiti. Daca pacientul continua sa inghita fortat apare regurgitatia si odata cu ea durerea retrosternala ce se poate insotii de sufocare. Regurgitatia poate fii imediata sau tardiva cu alimente vechii alterate. La unii bolnavii alimentele regurgitate sunt reinghitite in diveticul realizand fenomenul de rumegare. Unii bolnavii isi provoaca regurgitatia apasand pe regiunea cervicala, dar regurgitatia nu goleste complet diverticulul, bolnavul decurgand la diverse metode pt al golii, miscari din cap din gat. Compresiunile organelor vechine dau fenomene specifice: -pe trahee da dispnee; -pe nerv da disfonie; -pe vasele mari da congestia fetei si a creierului; -pe simpaticul cervical: Claude-Bernard-Horner. -pe plexul brachial- nevralgii; Tumora cervicala devine vizibila in diverticulii mari, se goleste partial la palpare cu zgomote hidroaerice in deglutitie si clapotaj la percutie, matitate decliva si timpanism in partea superioara. Examenul radiologic evidentiaza nivele hidroaerice si conturul diveticulului, apare la examenul cu bariu. Endoscopia adduce detalii asupra starii mucoasei si eventualele uleceratii sau degenerescente.

Evolutia este progresiva spre complicatii compressive, septice, malignizare si denutritie, de unde rezulta ca prognosticul este grav. Tratamentul este exclusiv chirurgical.