Sociologie politica- curs-nr.

2
Individualismul metodologic Stiintele socialecare sunt relative tinere in raport cu stiintele naturii se caracterizeaza si prin existent a unui pluralism metodologic. Dezbaterea asupra modului in care poate fi abordata cunoasterea realitatii sociale presupune printer altele si diferentierea intre metodele individualiste si cele holiste. Individualismul metodologic si holismul reprezinta 2 paradigme ale cunoasterii socialului. Conceptul de paradigm a fost lansat pentru I oara de Thomas Kuhn. El vorbea despre stiinta normal care inseamna cercetare pabazata pe una sau mai multe realizari stiintifice tecute, realizari pe care o anumita comunitate stiintifica le recunoaste pentru vreme drept baza a practicii ei. Aceste modalitati de abordare de desfasurare a cercetarii stiintifice poarta numele de paradigme. Paradigmele sunt deci modele ale cercetarii stiintifice intr-un anumit domeniu.Modele asupra carora exista un anumit accord intre membrii comunitatii stiintifice respective. O prima distinctive intre paradigmele utilizate in stiintele sociale poate fi facuta plecand de la modul in care sunt analizate schimbarile sociale, actiunile indivizilor si raportul care se stabileste intre structurile sociale si actiunile sociale ale indivizilor.ntelegerea individualismului metodologic presupune si intelegerea deosebirii dintre explicatie si comprehensiune. Definitie a individualismului metodologic: Jhon Elster- individualismul metodologic afirma ca orice fenomen social fie ca este un process, o structura, o institutie un habitus se lasa explicat prin actiunile si proprietatile indivizilor care fac parte din el Raymaond Boudon-pp individualismului metodologic anunta ca pentru a explica un fenomen social oarecare fie ca acesta e legat de demografie, stiinta politica sau de oricare alta stiinata sociala particulara este indispensabil sa se reconstruiasaca motivatiile indivizilor pe care ii priveste fenomenul in cauza sis a se inteleaga acest fenomen ca rezultatul agregarii comportamenteleor individuale dictate de aceste motivatii.

CURS NR.3 SISTEMUL POLITIC David Easton-lucrari dstre sistemele politice Conceptul de system politic a fost elaborate si a inceput sa fie utilizat in sociologia politica in a 2-a jumatate a sec XX.Teoria asupra sistemului politic se bazeaza pe teoria generala a sistemelor; sistemul este considerat un amsamblu de elemente diferite unele de altele care se afla in relatie unele cu altele, sunt dependente unele de altele si care functioneaza ca un totunitar. O prima proprietate generala a sistemului este aceea de totalitate. O a2-a proprietate importanta este autoreglarea ; sistemul isi autoregleaza continuu functionarea. In al 3-lea rand sistemele se impart in functie de relatiile lor cu mediul in 2 categorii: 1-sisteme deschise 2-sisteme inchise. Sistemele deschise sunt acele sisteme care au un schimb continu material, symbolic de informatii cu mediul inconjurator. Sistemele inchise sunt acelea care nu au nici un fel de schimb cu mediul In al 4-lea rand in cazul sistemelor deschise vorbim despre intrarile in system sau ,,imputuri"si iesirile din system sau "output" In al 5-lea rand in cazul sistemelor vorbim despre feedback sau retroactiune. David Easton este unul dintre cei ce aduc o contributie esentiala la elaborarea conceptului de system politic. Pentru Easton viata politica este inteleasa ca o alocare autoritara de valori.In societate exista un stoc limitat de valori material si simbolice si exista de asemenea anumite nevoi. Aceste nevoi sunt ale indivizilor care formeaza societatea, ale grupurilor sociale, ale institutiilor etc. Problema este de a aloca resursele limitate pentru acoperirea nevoilor. Trebuie spus insa ca intotdeauna nevoile sunt mai mari decat resursele. Resursele fie ca sunt materilae sau simbolice se afla sub amprenta raritatii. Aceste resurse sunt allocate prin decizii politice.este vb despre o alocare autoritara pentru ca doar ceo ce iau deciziile politice hotarasc cum se consuma resursele respective si cine le consuma. David Easton considera de fapt sis politica ca un blackbox. Pe Easton il intereseaza relatiile sis politic cu mediul inconjurator. Elementele componenete ale sistemului politic sunt indivizi, grupuri, institutii iar sistemul este constituit din interactiunile dintre acestia.Ceea ce deosebesteinteractiunile politice de alte tipuri de interactiuni este faptul ca interactiunile politice sunt orientate cu precadere spre alocarile imperative ale valorilor pentru societate. Unitatile sistemului politic interactioneaza au comportamente specifice.Easton considera ca sistemul politic se afla in relatii deschise cu mediul sau. Mediul poate fi privit ca mediul intrasocietal constituit din amsamblul altor siteme ce compun societatea globala la nivel national cum ar fi sisteme economice, demografice, psihologice si mediul extrasocietal care grupeaza diverse sisteme internationale politice economice etc. Sistemul politic primeste impulsuri sau intrari din mediul sau.Aceste intrari se impart in 2 categorii: -cereri

-sprijin Cerintele reprezinta solicitari pentru institutiiile politice de a opera anumite alocari a valorilor. A 2-a categorie de intrari o reprezinta sprijinul. Spijinul se manifesta prin manifestari de incredere, loialitate, credinta in legimitate. Atat cerintele cat si sprijinul se bazeaza pe asteptari, motivatii, ideologii, curente ale op publice, interese in ultima instant aspiratii ale cetatenilor individuali sau grupati in legatura cu obtinerea anumitor valori. Iesirile din sistemul politic imbraca forma deciziilor politice care se refera evident la alocarea de resurse. CURS NR.3- REGIMURI POLITICE TOTALITARE CURS NR.4-Socializarea politica In orice societate vorbim despre o anumita cultura care cuprinde totalitatea credintelor, valorilor, atitudinilor sociale, modelelor de comportament existente in societatea respectiva. Integrarea indivizilor in viata sociala presupune achizitionarea de catre acestia a culturii grupurilor sau a societatii din care fac parte. Acest process de achizitionare si iteriorizare a elementelor culturii necesare integrarii sociale a individului poarta numele de SOCIALIZARE. IN CAdrul cultrii putem vorbi insa de un segment important care este cultura politica. Acesta cultura politica se refera in fond la totalitatea atitudinilor, valorilor, miturilor, credintelor, modelelor de comportament referitoare la domeniul politic. Daca ar fi sa analizam componentele de baza ale culturii politice considerate < ca un system de idei, norme, obiecte privind rolul active. Politice> atunci putem spune ca pp component ale culturii politice sunt: 1. Ideile politice- care sunt modul de gandire si de organizare a constiintiu umane refiritoare la domeniul politic. PP categirii de idei politice sunt : a) Credintele politice b) Atitudinile politice c) Opiniile politice- sunt expresii verbale ale atitudinilor d) Valorile politice e) Mentalitatile politice 2. Alt element important al culturii politice sunt NORMELE POLITICE. Aceste norme politice sunt modul de actiune pentru punerea in practica a ideilor, reguli care stabilesc felul in care actioneaza oamenii in diverse situatii politice. 3. IDEOLOGIILE POLITICE- combinatii dintre idei si norme politice 4. LIMBAJUL POLITIC 5. Simbolurile POLITICE - in care intra multe elemente care reprezinta de fapt sistemul politic respective. Putem intalni obiecte- drapeluri, steme, emblem, uniforme, gesture, ritualurile politice, (comemorari) eroii politici si miturile politice Elementele culturii politice sunt interiorizate prin socializarea politica. Procesul de socializare este un process psihosocial de transmitere asimilare a atutudinilor, valorilor, modelelor de comportament specific unui grup sa a unei comunitati in vederea formarii, adaptarii si integrarii sociale a unei personae. Socializarea politica se refera la internationalizarea elementelor culturii politice.

Socializarea politica nu este distincat dierita de procesul de socializare in general ci este o parte a acestuia.

CURNS NR.5 PUTEREA POLITICA Conceptul de putere este unul dintre conceptele central in stiintele politice si in sociologia politica. De la inceput trebuie sa aratam ca exista doua moduri distincte de a privi puterea. Unul dintre aceste moduri considera puterea ca ceva in sine. Celalalt perspectiva interactionista consider puterea ca fiind o relatie ca decurgand din compunerea unei multitudini de interactiuni elementare. Acesta este sip t nstru de vedere pentru ca nu exista putere decat ca o relatieintre cel care conduce si cei care sunt condusi.Cel care defineste in acest fel puterea pentru prima oara este Max Weber in cunoscuta sa lucrare Economie si societate aparuta in 1992 "puterea este ceea ce face sa triumfe in cadrul unei relatii sociale propria vointa chiar impotriva rezistentelor. Din perspectiva lui Weber este capacitatea lui A de a obtine ca B sa faca ceea ce B nu ar fi facut singur si care este conform cu ordinele sau sugestiile lui A." Se observa deci ca in aceasta perspectiva peterea aste o relatie asimetrica intre cel putin doi actori. Se observa de asemena ca comportamentul lui B depinde de cel al lui A pentru ca B raspunde de fapt initiativelor, dorintelor lui A. Pe de alta parte se vede ca puterea creste capacitatea globala a lui A. Termenul de putere trimite la o serie de alte fenomene: - ne exista putere fara alocare de resurse. - avem de-a face cu un caracrter strategi c al puterii pentru ca utilizarea resurselor impune un plan de folosire al lor -puterea se exercita impotriva rezistentei vointelor adverse Resursele puterii nu se limiteaza doar la exercitarea fortei- la ansamblul de contrangeri fizice si material de care A dispune impotriva lui B pentru a-l face pe acesta din urma sa contribuie la realizarea propriilor intentii. Puterea lui A asupra lui B nu se bazeaza pe o sanctiune efectiv executata, amenintarea poate fi suficienta dare a trebuie sa fie credibila. Relatiile intre forta si putere sunt complexe ele neputand fi reduse una la alta decat in situatii limita dar referinta la forta cel putin ipotetica este un element fundamental al oricarei relatii de putere. Resursa antitetica a fostei este legitimitatea si termenul de legitimitate este introdus tot de catre Max Weber. El arata ca o dominatie durabila nu exista fara legitimitate. O putere legitima este aceea care are capacitatea de a face acceptate deciziile sale ca bine fondate este

o putere ale carei directive fac obiectul adeziunii sau cel putin al acceptarii de catre cei care sunt supusii puterii respective.` Weber este interest de fundamentele care asigura legitimitatea. In acest sens el vb despre legitimitatea carismatica, traditionala, si cea rational legala. O intelegere mai complexa a relatiei de putere a raporturilor dintre situatiile de pura constrangere si legitimitate o putem face daca analizam atat resursele cat si strategiile. Capacitatea sau puterea unui actor individual sau colectiv depinde nu numai de natura si cantitatea resurselor sale ci si de strategiile pe care le foloseste. Cu alte cuvinte un asemenea actor, conducator stie ca pt a-si maximize puterea el trebuie sa adapteze resursele de care dispune si folosirea lor printr-o strategie adecvata. Acesta este sensul pe care il dadeau puterii Raymond Boudon si Francois Bourricaund- peterea este un process intentional care afecteaza cel putin doi actori si care printr-o redistribuire a resurselor obtinute prin strategii diverse afecteaza nivelul relative al capacitatilor unuia si celuilalt intr-o maniera compatibila cu formula de legitimitate aflata in uz. Puterea este o relatie generala dare a poate fi apreciata in raport cu anumite situatii adica cu anumite strategii si cu anumite resurse. Intotdeauna relatiile de putere apar atunci cand este vorba de a coordona activitati multiple si care sunt potential divergente. Miza relatiei de putere este dubla. Pe de o parte controlul procesului de cooperare sip e de alta parte impartirea beneficiului care rezulta. Coordonarea poate fi asociativa sau ierarhica. Coordonarea asociativa se bazeaza pe negocieri iar cea ierarhica presupune relatii de putere. Oricare ar fi modalitatile puterii exercitatrea ei este supusa unor anumite conditii care au ca effect limitarea campului de actiune

MASELE SI PROCESUL DE MASIFICARE Incepand cu sec al 19-lea dar mai ales in sec 20 se observa un process de masificare sociala care a dus la generalizarea societatii de masa ,la impunerea ei ca forma a societatii modern. Procesele sociale de care sunt legate aparitia si genrelazizarea aparitiei de masa sunt concentrarea populatiei in mari centr urbane ca urmare a industrializarii, impunerea economiei de consum la nivel mondial, dezvoltarea comunicarii de masa. Grupurile de presiune In peisajul politic un rol important il au grupurile de presiune sau grupurile de interese. Grupul de presiune sunt grupuri organizate cu scopul de a apara teluri collective execitand intr-o maniera directa sau madiata presiuni asupra sistemului politic. Aceste grupuri de presiune nu apartin propriu-zis sistemului politic dar prin actiunea lor au o influenta deosebita asupra vietii politice. Nu toate grupurile care exercita o presiune la un moment dat sunt grupuri de presiune. Trebuie spus de asemenea ca aceste grupuri se deosebesc de partidele politice printr-un aspect fundamental : ele intervin in sfera politicului dar nu au cat el cucerirea si exercitarea puterii politice. Exista cateva caracteristici importante ale grupurilor de interese sau de presiuni: 1. Ele sunt grupuri organizate 2. La nivelul lor putem vorbi de o organizare valabila, tructurata avand in frunte conducatori capabili sa aleaga strategiile de actiuni Un grup de presiune se constitue pentru apararea unor interese, interese generate de anumite plangeri, frustrari pe care un grup incearca sa le propuna spre rezolvare in fata oamenilor politici. Interesele pot fi de natura materiala dar pot fi si interese ideologice sau morale.

In al 3-lea rand este characteristic grupurilor de presiune ca presiunea exercitata asupra puterilor poblice sa fie eficienta. Daca aceasta nu este eficienta atunci grupul de presiune se desfiinteaza.Presiunea exercitata de catre aceste grupuri este orientate fie direct asupra puterii politice fie indirect asupra opiniei publice incercand ca prin acesta opinie publica sa influenteze puterea politica. Presiunile directe care pot fi mai mult sau mai putin oficiale se exercita asupra alesilor locali sau nationali( ministrilor, prmarilor, consilierilor). Ea poate fi exercitata in mai multe forme: -informatia- a trimite autoritatilor insarcinate cu decizia politica o documentatie legata de problem ape care o apara grupul de presiuni. -consultanta-coruptia In ceea ce priveste presiunile indirecte asupra opiniei publice, pentru sustinerea unor anumite interese sau cel putin pentru neutralitate in legatura cu problema respective trebuie spus ca se realizeaza prin mass-media. Presiunile indirecte imbraca 2 forme- constrangerea si convingerea. Constrangerea se exercita asupra populatiei in intregime pentru a oblige conducerea sa cedeze. Convingerea inseamna publicitate in favoarea intereselor aparate de grupurile de presiune respective. Tipologia grupurilor de presiune: - un prim criteriu de clasificare este in functie de natura intereselor aparate:interese material sau grupuri ce apara interese material si de grupuri ce apara interese morale Aceasta distinctive este relativa. Grupurile care apara interese material urmaresc cucerirea de avantaje noi si pastrarea de avantaje material cucerite. Grupurile care apara interese morale sprijina cause sip p de natura spiritual dar se poate intampla ca un grup sa apare la un moment dat ambele tipuri de interese sau ca interesele morale sa serveasca drept camuflaj pentru interese material. .. organizatii profesionale. Ele apara reputatia, onoarea sau imaginea profesiei respective dar in acelasi timp si interesele material ale corpului professional respective. In aceste cazuri grupurile respective nu recurg la camuflarea intereselor material cu cele morale ci declara ca esentiala apararea intereselor materiale. Dintre grupurile profesionale trebuie sa amintim sindicatele si organizatiile patronale. Intre grupurile care apara interese morale putem aminti biserici, grupuri politice etc. O inpartire a grupurilor de presiune- grupuri de presiune cu vocative globala-sindicatele, organizatiile patronale sau grupurile socio-culturale, grupurile confesionale sau -grupuri de interes cu vocative specializata- green peace, medici fara frontiere

PARTIDE POLITICE- Ciprian-teme------ cel putin 5 pagini listate- roman 12bibliografie minima de 5 titluri - dar cel putin 3 din lista lui- aduse la examen

ELITELE POLITICE Tema elitelor politice uneori a elitelor in general a cunoscut in cercetarea sociologica un drum destul de sinuos. Dsi despre elite a inceput sa se vorbeasca din dvp sociologic inca de la sf sec al XIX-lea incep sec XX cand se constitue de fapt si sociologia clasica a elitelor a urmat apoi o perioada in care teoria a fost oarecum neglijata pentru a se reveni la o serie de noi cercetari si reformulari in a doua jumatate a sec XX. In sens larg elita este o categorie sociala care in cadrul unei colectivitati date se distinge prin statul social , bogatie sau notorietate. Se obseva ca unii considera elita ca fiind formata din cei mai buni din oamenii deosebiti din pregatire, talent care se remarca intr-un anumit domeniu. Pe de alta parte elita constitu e de fapt structura de putere a unei societati care controleaza elaborarea deciziilor politice , sociale intr-o anumita societate. Faptul ca uneori cercetatorii nu s-au mai preocupat foarte mult de problematica elitelor se datoreaza si faptului ca acest concept de elita li se pare unora incarcat de o semnificatie ideological, ca fiind raportat la anumite regimuri politice legat de ele si de aceea acest concept este ori acceptat fara reserve ori respins. Cert este insa ca elitele reprezinta o realitate sociala de care trebuie sa tinem cont, o realitate sociala care trebuie explicate si deci care trebuie sa faca obiectul cercetarii sociologieie in special al sociologiei politice. La inceputul secolului XX se constituie sociologia clasica a elitei pp reprezentanti fiind Robert michels, G mosca.

V. Pareto publica in 1916 tratatul sau de sociologie generala in care apare conceptual de elita. Prin elita el intelege acei oameni care poseda calitati de inteligenta de character de capacitate de orice gen de un nivel remarcabil.qqqqq/ Cei care au indicia cei mai ridicati in ramura in care isi desfasoara activitatea. Un rol important il au elitele politice. Din acest punct de vedere el vorbeste de elita guvernamentala si elita nonguvernamentala.Pareto formuleasza si 2 legi importante- legea elitelor care ne arata ca societatea se polarizeaza intre mase si elite si rolul determinant il au elitele si legea circulatiei elitelor care trateaza raportul dintre mase si elite. Gabriele Mosca in lucrarea sa Elemente de stiinta politica vorbeste si el despre modul de recrutare al elitelor politice si diverse modele de formare a acestor elite desi acesta vorbeste despre clasa politica. Lucrarea lui Mitchels trateaza si aceasta chestiune si aici mitchels formuleaza celebrea lege de Fier a Oligarhiei. Sociologia clasica a fost criticata pe buna dreptate pentru ca ea vorbea despre o criza a democratiei, isi manifesta neincrederea in democratie si considera elita ca fauritoarea a istoriei in timp ce masa este manipulate de catre elita si suporta violenta acesteia. Este clar deci ca aceste teorii clasice ale elitelor nu au fost un sprijin pentru democratie, ba mai mult decat atat au fundamentat anumite viziuni politice nedemocratice sau chiar antidemocratice. Confiscarea teoriei elitelor de catre totalitarisme a generat o anumita neincredere in aceste teorii si o desconsiderare a procesului de elite. In aceeasi directive se inscriu si teoriile din psihologia multimilor sau a maselor care scot in evidenta mediocritatea maselor si necesittea ca ele sa fie conduse de catre elite.