Mihai Eminescu

Unicul, Inconfundabilul, Diamantul Poeziei Noastre

Nu credeam sa-nvat a muri vrodata; Pururi tnar, nfasurat n manta-mi, Ochii mei naltam visatori la steaua Singuratatii. Piara-mi ochii turburatori din cale, Vino iar n sn, nepasare trista; Ca sa pot muri linistit, pe mine Mie reda-ma! (ODA - in metru antic)

Viata si activitatea literara

ntr-un registru al membrilor Junimii, Eminescu nsusi si-a trecut data naterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar n documentele gimnaziului din Cernui unde a studiat Eminescu este trecut data de 14 decembrie 1849. Totui, Titu Maiorescu, n lucrarea Eminescu i poeziile lui (1889) citeaz cercetrile n acest sens ale lui N. D. Giurescu i preia concluzia acestuia privind data i locul naterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, n Botoani. Aceast dat rezult din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domneasc) din Botoani; n acest dosar data naterii este trecut ca 15 ghenarie 1850, iar a botezului la data de 21 n aceeai lun. Data naterii este confirmat de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care ns susine c locul naterii trebuie considerat satul Ipoteti.

Parintii lui Mihai Eminescu

Raluca Eminovici, nascuta Iurascu(18161876), fiica stolnicului Iurascu din Joldesti

Caminarul Gheorghe Eminovici (1812-1884)

Mihai Eminescu este al aptelea dintre cei unsprezece copii ai cminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de rani romni din nordul Moldovei, i al Raluci Eminovici, nscut Juracu, fiic de stolnic din Joldeti.

Copilria a petrecut-o la Botoani i Ipoteti, n casa printeasc i prin mprejurimi, ntr-o total libertate de micare i de contact cu oamenii i cu natura, stare evocat cu adnc nostalgie n poezia de mai trziu (Fiind biet sau O, rmi). ntre 1858 i 1866, a urmat cu intermitene coala primar National Hauptschule (coala primar ortodox oriental) la Cernui. Frecventeaz aici i clasa a IV-a n anul scolar 1859/1860. Nu cunoatem unde face primele dou clase primare, probabil ntr-un pension particular. A urmat clasa a III-a la Nationale Hauptschule din Cernui, fiind clasificat al 15-lea ntre 72 de elevi. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, dup care a fcut dou clase de gimnaziu.

ntre 1860 i 1861 a fost nscris la Ober-Gymnasium, liceu german din Cernui nfiinat n 1808, singura instituie de nvmnt liceal la acea dat n Bucovina anexat de Imperiul habsburgic n 1775.
Tot aici a predat Aron Pumnul , caruia marele poet ii dedica La mormantul lui Aron Pumnul, poezie de debut semnata M. Eminovici, privatist in brosura votiva Lacramioarele invataceilor gimnazisti. Aron Pumnul (1818-1866) Te plange Bucovina, te plange-n voce tare,/Te plange-n tanguire si locul tau natal;/Caci umbra ta mareata si falnica-i zburare/O urma-ncet cu ochiul in trista lacrimare/Ce-i simt national!(La mormantul lui Aron Pumnul)

Casa din Cernui a lui Aron Pumnul, unde a locuit o perioad i Mihai Eminescu (strada Aron Pumnul nr. 19)

La 25 februarie/9 martie (stil nou) debuteaz n revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-a avea. Iosif Vulcan l convinge s-i schimbe numele n Eminescu i mai trziu adoptat i de ali membri ai familiei sale. n acelai an i mai apar n Familia alte cinci poezii.
Iosif Vulcan (1841-1907)

Din 1866 pn n 1869, a pribegit pe traseul Cernui Blaj Sibiu Giurgiu Bucureti. De fapt, sunt ani de cunoatere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor i a realitilor romneti, un pelerinaj transilvnean al crui autor moral a fost Aron Pumnul.
n 1867 a intrat ca sufleor i copist de roluri n trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar n formaia lui Mihail Pascaly i, la recomandarea acestuia, sufleor i copist la Teatrul Naional, unde l cunoate pe I. L. Caragiale. Cu aceast trup face turnee la Brila, Galai, Giurgiu, Ploieti. A continuat s publice n Familia; a scris poezii, drame (Mira), fragmente de roman (Geniu pustiu), rmase n manuscris; a fcut traduceri din german (Arta reprezentrii dramatice, de H. Th. Rtscher).

I.L.Caragiale (1852-1912)

Este angajat n 1868 ca sufleor n trupa lui Mihail Pascaly, care concentrase mai multe fore teatrale: Matei Millo, Fanny Tardini-Vladicescu i actori din trupa lui Iorgu Caragiale.

Mihail Pascaly (1830-1882)

n timpul verii, aceasta trup a jucat la Braov, Sibiu, Lugoj, Timioara, Arad i alte orae bnene. Iosif Vulcan l-a ntlnit cu ocazia acestui turneu i a obinut de la Eminescu poeziile La o artist i Amorul unei marmure, publicate apoi n Familia din 18/30 august i 19 septembrie/1 octombrie. Vznd aceste poezii n Familia, cminarul Gheorghe Eminovici afl de soarta fiului su, rtcitor n lume. Stabilit n Bucureti, Eminescu a fcut cunotin cu I. L. Caragiale.

Student la Viena i Berlin ntre 1869 i 1872 este student la Viena. Urmeaz ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie i Drept (dar audiaz i cursuri de la alte faculti). Activeaz n rndul societii studeneti (printre altele, particip la pregtirea unei serbri i a unui Congres studenesc la Putna, cu ocazia mplinirii a 400 de ani de la zidirea mnstirii de ctre tefan cel Mare). Era o frumusete! O figura clasica incadrata de niste plete mari, negre; o frunte inalta si senina; niste ochi mari- la aceste ferstre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic.Avea aerul unui sfant tanar coborat dintr-o icoana veche, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. (In Nirvana, I. L. Caragiale)

Se mprietenete cu Ioan Slavici; o cunoate, la Viena, pe Veronica Micle; ncepe colaborarea la Convorbiri literare; debuteaz ca publicist n ziarul Albina, din Pesta . Ca nu mai vrei sa te arati Lumina de-ndeparte, Cu ochii tai ntunecati Renascatori din moarte! Si cu acel smerit surs, Cu acea blnda fata, Sa faci din viata mea un vis, Din visul meu o viata. (S-a dus amorul) Muza poetului, cea care il numeste Dumnezeul poeziei romanesti.(1850-1889)

(1848-1925)

1872 este anul probabil al ntlnirii cu Veronica Micle, la Viena. n data de 10 februarie a aceluiai an, ntr-o scrisoare ctre prini, se plnge c a fost bolnav, din care cauz se afl ntr-o stare sufleteasc foarte rea, agravat i de tirile triste primite de acas. n 18 martie, a ajuns s constate c anul acesta e ntr-adevr un an nefast din cauza bolii i a lipsurilor de tot felul, iar n 8 aprilie a cerut bani pentru a se nscrie n semestrul al IIlea. Se plnge i de lipsa unui pardesiu.

In 1873, urmeaza cursuri de filozofie, istorie si economie politica. Lucreaza la Imparat si Proletar, Calin nebunul, Fata in gradina de aur, fragmente de proza precum Mos Iosif, Intaia sarutare, . In Convorbiri literare apar Inger si Demon si Floare albastra.

Mihai Eminescu n prima jumtate a anilor 1870

Si te-ai dus, dulce minune, S-a murit iubirea noastra Floare-albastra ! floare-albastra !... Totusi este trist n lume ! (Floare albastra.)

In 1874, la sfatul lui T. Maiorescu, Eminescu se pregateste pentru doctorat. Studiaza filozofia lui Kant din care incepe sa traduca. Abandonand proiectul de a trece examenul de doctorat, Eminescu vine la Iasi si e numit director al Bibliotecii Centrale. Incepe romanul Aur, marire si amor. Publica in Convorbiri literare , in decembrie Imparat si Proletar.

Minciuni i fraze-i totul ce statele susine, Nu-i ordinea fireasc ce ei a fi susin; Averea s le aperi, mrirea -a lor bine, Ei braul tu narm ca s loveti n tine, i pe voi contra voastr la lupt ei v mn.
(Imparat si Proletar)

n prima parte a anului 1875 a pus ordine n bibliotec i a propus mbogirea ei cu manuscrise i cri vechi romneti. Tot n acest an a nceput traducerea din german a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creang n societatea Junimea. Rmas fr serviciu, Eminescu a primit postul de corector i redactor al prii neoficiale la ziarul local Curierul de lai, unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fr semntur. A frecventat cu regularitate edinele Junimii. De multe ori la vizitat pe Creang n bojdeuca sa. A fcut un drum la Bucureti, unde, prin Maiorescu, s-a mprietenit cu Mite Kremnitz, Veronica Micle a rmas, ns, idolul su.
(1837-1889, cel mai bun prieten al lui badia Mihai)

In 1876, traieste drama iubirii pentru Veronica Micle.Termina poemul Calin(file din poveste), pe care-l citeste intr-o sedinta a Junimii la Bucuresti(unde o cunoaste pe Mite Kremnitz), Strigoii si Pierduta pentru mine, zambind prin lume treci! Este numit redactor pentru partea neoficiala si corector la Curierul de iasi, unde piblica La aniversara, Cezara si Morella de E.A.Poe. Tot acum, scrie Visul unei nopti de iarna. Publica in revista Convorbiri literare poeziile Melancolie, Lacul, Craiasa din povesti, Strigoii, Dorinta, Calin. Reia poemul MURESANU si compune numeroase alte poezii:Icoana si Privaz, Cartile.

O, tu! tu dumnezeul i viaa vieii mele, Privete-amrciunea-mi i spune, nu i-i jele? Nici astzi al tu suflet de mine nu se-ndur? Viaa-mi se nutrete din acea dulce gur, De-un zmbet, de o vorb ce mi-o arunci de mil S te iubesc atta, nu e pcat, copil? (Pierduta pentru mine, zambind prin lume treci!)

LACUL
Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni l ncarca; Tresarind n cercuri albe El cutremura o barca Dar nu vine... Singuratic n zadar suspin si sufar Lnga lacul cel albastru ncarcat cu flori de nufar.

n 1877 s-a mutat la Bucureti, unde pn n 1883 a fost redactor, apoi redactor-ef (n 1880) la ziarul Timpul. A desfurat o activitate publicistic excepional, care i-a ruinat ns sntatea. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile, Luceafrul, etc.). In 1883, ii apare volumul Poesii sub ingrijirea lui T. Maiorescu.

28 iunie 1883,este ziua cnd se petrec o sum de lucruri bizare, atent mestesugite pentru a fabrica nebunia eminescian. Sotia lui Slavici, doamna Szoke, trimite lui Maiorescu un bilet cu urmtoarea rugminte: Domnul Eminescu a nnebunit. V rog faceti ceva s m scap de el, c e foarte ru. Maiorescu gseste n acest bilet pretextul perfect pentru a pune planul n aplicare.

Toate aceste evenimente s-au petrecut pe fondul semnrii iminente de ctre Romnia a tratatului cu Tripla Aliant (Germania, AustroUngaria, Italia), negociat mai bine de doi ani si jumtate de ctre Junimisti, condusi de Carp, tratat sustinut n totalitate de Titu Maiorescu.
Srbtorile nationaliste de la Iasi, de la nceputul lui iunie 1883, cnd s-a dezvelit statuia lui Stefan cel Mare si cnd Eminescu, perfect sntos, a citit la Junimea poemul su, Doina au iritat puterile centrale. Alturi de Eminescu s-a aflat si Petre Grdisteanu, care a avut un discurs la fel de nflcrat.

Nimeni nu lmureste ns opinia public asupra bolii lui Eminescu, despre care se afirm numai c este o boal grav. n luna iulie, Titu Maiorescu initiaz o list de subscriptie pentru a strnge banii necesari internrii lui Eminescu la Viena, list pe care o public n facsimil. Maiorescu reuseste s dea lovitura de gratie lui Eminescu la sfrsitul anului 1883, cnd public un volum de 64 de poezii eminesciene, ntre care Mai am un singur dor, Se bate miezul noptii etc. Abilitatea sa a fost extrem, aceste poezii erau menite s distrug imaginea unui Eminescu nationalist, adversar de temut al liberalilor, teroretician al problemelor societtii romnesti. Astfel, Maiorescu reuseste s scindeze opera (T. Maiorescu-1840-1917) eminescian, limitnd-o la poezie. Din acel moment si pn n zilele noastre Eminescu este cunoscut de toat lumea drept marele poet, poetul national al Romniei, stergndu-se aproape complet opera sa ziaristico-politic, oper cu mult mai valoroas si mai bogat dect opera sa poetic.

Eminescu este internat ntr-o serie de sanatorii din tar si strintate, ns starea snttii sale era foarte bun, dup cum mrturiseste Ioan Slavici: Repausul medicamentos sustinut cu ndrjire de Mihail Eminescu pe timpul fugii din Bucuresti la Viena si apoi la Florenta l-a adus n tar sntos.
Eminescu nsusi, viu si dornic s reintre n pres, si va asculta prohodul n aceast parantez a anilor interzisi, 18841888. Cteodat se va revolta, va sparge vitrinele librriilor, si va lua volumul de poezii din raft si-l va arunca n noroi, clcndu-si-l n picioare: atunci fortele de ordine vor interveni prompt si-l vor duce pe insurgent la politie.

Asa s-a ntmplat la 8 noiembrie 1886, de ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, la lasi: poetul a fost mpachetat pe loc si dus, ca alienat psihic, la stabilimentul rudimentar de la Mnstirea Neamt. Pe lng aruncarea n noroi a propriului volum de versuri, de ziua onomasticii sale, i s-a mai adus acuzatia c se lua de femei pe strzile Iasilor, le apuca de turnura rochiilor, le atingea n mers etc. Ajuns la Neamt, Eminescu si gseste linistea. Continu s scrie n ciuda tuturor. Tirzie toamna e acum, Se scutur frunzele pe drum, Si lanurile sunt pustii ... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ? (De ce nu-mi vii , poezie pe care M. Eminescu o definitiveaza in perioada sederii la Neamt.)

In toata ceasta perioada controversata, Eminescu a fost supus multor investigatii medicale. n urma unei cercetri minutioase la care l-au supus pe Eminescu, medicii au ajuns la concluzia c sntatea lui nu e deloc alterat si c trebuie a-l supune unui tratament radical numai n ce priveste boala lui cea neglijat, care se manifestase la picioare. Eminescu era deci sntos psihic si perfect capabil de a crea. n 1888, Veronica Micle reuseste s l scoat pe Eminescu din casa surorii sale si l va duce de mn pe poet la Bucuresti, unde el si va regsi pana de ziarist. Urmeaz o colaborare anonim la cteva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemic ce va zgudui guvernul fcndu-l, pentru o clip, pe Gun Vernescu s demisioneze rupnd o coalitie destul de fragil de altfel a conservatorilor (care luaser, n fine, puterea) cu liberalii. Repede se afl, ns, c autorul articolului n chestiune este bietul Eminescu si repede acesta este cutat, gsit, internat la sanatoriul doctorului Sutu, n martie 1889.

La 13 aprilie 1889, procurorul Mavros cere primului presedinte al Tribunalului Ilfov constituirea unei cure pacientului Mihai Eminescu, aflat n casa de sntate a doctorului Sutu din strada Plantelor.

Se constituie un consiliu compus din T. Maiorescu, Dem Laurian, St. Mihilescu, I.L. Caragiale, I.Gr. Valentineanu si Mihail Brneanu, care, convocati conform articolului 440 din Procedura Civil (jurnalul 2783/89), depun la sectia a doua a tribunalului un proces verbal n care sunt de prere c Boala fiind n recidiv, reclam interdictia pacientului si rnduirea unui tutor care s poat primi de la stat pensia lui viager si s poat ngriji de ntretinerea interzisului. Procesul verbal al consiliului este scris n ntregime si depus de Titu Maiorescu, care era si avocat. Dup semnarea actului acestuia (12 iunie 1889) si depunerea raportului medico-legal, isclit de doctorii Sutu si Petrescu. Urmeaz celebrul interogatoriu pentru evaluarea strii psihice a pacientului.

Iat interogatoriul lui Eminescu, n ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile nainte de moarte: - Cum te cheam? - Sunt Matei Basarab, am fost rnit la cap de ctre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus s m mpuste cu pusca umplut cu pietre de diamant ct oul de mare. - Pentru ce? - Pentru c eu fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu s nu-i iau mostenirea. - Ce-ai de gnd s faci cnd te vei face bine? - Am s fac botanic, zoologie, mineralogie, gramatic chinezeasc, evreiasc, italieneasc si sanscrit. Stiu 64 de limbi. - Cine e Poenaru care te-a lovit? - Un om bogat care are 48 de mosii, 48 de ruri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate si care are 48 de milioane.

In acest loc s-a aflat sanatoriul Caritatea, unde pe 15 iunie 1889 a incetat din viata marele poet, prozator, gazetar si om politic M. Eminescu.

Petre Poenaru este un personaj real, era tenor, din familia mare a actorilor, asadar lume frecventat de Eminescu. Nu era un strin, un oarecare, ci l cunostea pe poet. Nu se explic ns prezenta acestuia la sanatoriu. Ct despre pusca umplut cu pietre de diamant, aminteste de o balad popular: A plecat la vntoare/ S vneze cprioare/ Cprioare n-a vnat/ Si el singur s-a mpuscat/ Cu un pistol de diamant/ Cu gloante de briliant. Iat-l pe Eminescu pus n postura vntorului care se vneaz singur, care cade n propria-i curs. Teorie aberant care nu poate sta n picioare. Eminescu nu putea calcula aceste rspunsuri dup canoanele masonice, pur si simplu pentru c nu putea anticipa ntrebrile. Si dac am accepta ipotetic c Eminescu a fcut respectivele calcule si a rspuns n functie de fiecare ntrebare, aceasta ar demonstra un singur lucru: deplintatea faculttilor mintale ale poetului.

Trei zile mai tarziu, Eminescu decedeaza in urma unei sincope. Lasa in urma o opera de o valoare care nu se poate masura in simple cuvinte. Este inmormantat la cimtirul Bellu. Pe 17 iunie 1889, moartea sa ridicand si azi multe semne de intrebare.

Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci nainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. Luceferi, ce rasar Din umbra de cetini, Fiindu-mi prieteni, O sa-mi zmbeasca iar. Va geme de patemi Al marii aspru cnt... Ci eu voi fi pamnt n singuratate-mi. (Mai am un singur dor)

Bibliografie Vuia Ovidiu, Cauzele mortii lui Mihai Eminescu, Ziarul Libertatea, New York, mai 1987, www.miscarea.com, Din presa legionar, Libertatea. Eminescu si farmazonii, Francmasoneria, www.dezvaluiri.as.ro. Georgescu Nicolae, A doua viat a lui Mihai Eminescu, www.dezvaluiri.as.ro. Paraschivas Emanoil, Geneza Luceafrului, www.miscarea.com/ paraschivas.htm.