Mă rog de tine, ploaie- Când zbor către planete- Stropește gura mamei- Și-o apără de sete. Mă rog de tine, codru, Căci anii tăi tot fi-vor! Cuprinde-i cald ființa Și-i apără de vifor. Mă rog de tine, iarbă, Mângâie-i talpa goală Și sarea grea din oase Și-o apără de boală. Mă rog de tine, munte, Cât zboru-o să mă poarte Sărută ochii mamei Și-o apără de moarte. Grigore Vieru, Mă rog Partea I 1. Menționeză două sentimente ale poetului față de mama sa, sentimente care reies din aceste versuri. 2. Numește cele patru elemente ale naturii cărora li se adresează cu ardoare poetul. 3. Interpretează rolul repetiției (4-5 rânduri), ca procedeu artistic de bază utilizat de poet. 4. Comentează strofa care te-a impresionat cel mai mult; argumentează alegerea făcută. 5. Dacă ai putea invoca un element al naturii , care ar fi acela și ce i-ai cere acestuia? Partea a II-a 1. Transcrie, din text, un cuvânt care conține hiat și un cuvânt care conține diftong. 2. Găsește sinonime pentru cuvintele: codru, cuprinde, ființa, apără. 3. Transcrie pronumele personale din prima strofă, precizându-le cazul și funcția sintactică. 4. Scrie două expresii/locuțiuni verbale care să conțină substantivul gură. 5. Alcătuiește două enunțuri în care substantivul munte să îndeplinească funcția sintactică de subiect și respectiv atribut substantival. Partea a III-a Realizează, într-un text de 15-20 de rânduri, portretul fizic și moral al mamei tale, în care să integrezi următoarele construcții de cuvinte: chip angelic, făptură minunată, izvor nesecat de bunătate, blândețe și răbdare; icoană a sufletului meu.