Diagnosticul si evaluarea tulburarilor de personalitate

Diagnosticul tulburarilor de personalitatea este problematic si dificil. El este in mare masura dependent de criteriile adaptate pentru caracterizarea generala a tulburarilor de personalitate se de viziunea categoriala sau dimensionala privitoare la varietetea de maifestare a acestora. Acest diagnostic necesita mult timp pentru ca se cere analizata intreaga biografie a persoanei din mai multe pencte de vedere si diverse surse. Nu se poate pune un doagnostic de tulburare de personalitate de un anumit tip , fara ca acesta sa persupuna explicit prezenta tulburarilor de personalitate , precum si prezicerea gravitatii acesteia medie, grava , foarte grava-, atat in general cat si privitor la profilul tipologic. Se pot identifica si trasaturi accentuate a personalitatii, etichetandu-se o personalitate particulara , care creeaza unele probleme mai ales in mediul familial si al celor apropiati in ,caz in care nu avem inca un diagnostic de tulburare de personalitate.

Obtinerea

datelor

pentru

diagnosticul

tulburarilor

de

personalitate:
Cu referire sticta la evaluarea psihica a persoanei , Cattel (Feist 1985) mentiona deja ca necesare trei seturi de date : Date obtinute prin chestionare ( Q-data); Observatia comportamentului (L-data); Teste psihologice (T-data)

In practica psihiatrica si psihologica se pune problema evalurii unor persoane ce sunt intalmite pentru prima data si despre care se inceraca sa se obtina si sa se sintetizeze informatii intr-un tremen scurt si limitat. Chestionarea persoanei in cauza, nestructurata si structurata este o metoda importanta , chiar de electie. In formatiile pot fi si trebuie obtinute de la terte persoane(se chestioneaza o ruda sau o cunostiinta apropiata care cunoaste subiectul de mai mult timp). 1

O metoda rapida ,economica, orientativa si utila este administrarea uniu chestionar de autoevaluare. Dar opinia depre sine a persoanei ce completeaza chestioanrul poet fi deformata : prin starea sa de moment , prin importanta acordata de aceasta chestionarului, prin eventualele tulburari de pe Axa I de exemplu depresie sau schizofrenie. Insasi prezenta unei tulburari de personalitate poate deforma autoevaluare , subiectul tinzand sa se prezinte altora intr-un anumit fel ,in mod diferit in cazul unui , histrionic, narcisic, dependent , schizoid. Autoprezentarea mai poate fi modificata de nesiceriatatea voita a subiectului. Totusi, subiectul este cel ce se cunoaste cel mai bine pe sine, stie felul in care a trait si astfel ramane sursa fundamentala de informare. Administrarea de catre un investigator a uni chestionar pentru evaluarea tulburarilor de personalitate poate fi structurata de insasi forma interviului, ce consta din intrebari precise. Insa mult mai utile sunt chestionarele semistructurate. Acestea contin de obicei la iceput, si intrebari deschise, in care subiectul este invitat sa se descrie, indicandu-i-se ariile si prioadele de viata la care sa se refere avndu-se in vedere intreaga biografie. Intrebarile directe ale unui interviu se refera la relatiile interpersonal sociale ale comportamentului in diverse situatii , la stilul exarcitarii raolurilor sociale, la reactivirare. Se urmareste evidentierea unor trasaturi anormale constante ale persoanei, care ceonitoneaza probleme de adaptare, esecuri in rezolvarea unor perobleme importante ale vietii. Pe langa intrebarile principale , se pun si intrebari secundare, de detaliere sau intrebari complementare, indirecte. In interviurile semistructurate , experienta examinatorului cu persoanele ce manifesta tulburari de personalitete experienta sa in adminaistraea de chestioanre, ingeneral, sia chestionarului special adiminstrat , joaca un rol important. In relatia directa cu cel examinat , se poate urmarii expresivitatea generala a acestuia, aspectul mimicogestual,limbajul ,atitudinea interpersonala fata de interlocutor , spontaneitatea raspunsurilor. Asadar , pe langa chestionarele generale de pesronalitate se pot utiliza si chestionare tintite de exemplu privitoare la impulsivitate, dependenta,instabilitate ordine.Se pot utiliza si teste proiective , dar rezultatul acestora nu e standardizat . evaluarea tulburarilor de personalitate se face desigur , si prin analiza detaliata a biografiei, rin discursul narativ la pacientului ,prin discursul narativ al pacientului ai al celor care-l cunosc , prin reunirea unor multiple informatii.

Interviul clinic natural ,facut cu atentie de persoane competente si cu experienta , poate fi echivalent cu , sau mai important decat ,chestionarul standardizat. Chiestionarele si intrevilrile nu ajuta nu numai la standardizare rezultatelor, ci ele orienteaza abordarea intr-o directie categoriala sau dimensionala. ( Mircea Lazarescu,2007) In cele ce urmeaza voi prezenta

Criterii de diagnostic in tulburarile de personalitate:

In diagnosticul tulburarilor de personalitate, analiza psihica longitudinala, anamnestica, trebuie defasurata in mai multe planuri: - al istoriei tulburarii, - al istoriei insului (al vietii persoanei in cauza) - al datelor obtinute de informanti avizati: membri ai familiei, ai grupului profesional, educatori etc). In plus, pentru ca diagnosticul sa poata fi validat, se recomanda ca examenul clinic sa fie repetat, chiar de mai multe ori, la anumite intervale . Datele astfel obtinute, pentru a putea fi folosite ca argumente pentru tulburarea de personalitate, trebuie sa prezinte urmatoarele atribute: - un pattern de traire si comportare al pacientului, care difera: de acela al grupului sau socio-profesional, de expectatiile celor din grup despre el; - o dispozitie particulara, care se remarca prin unul sau mai multe aspecte referitoare la: amploarea, intensitatea, labilitatea, adecvarea sau durata manifestarilor sale; - un sistem ideativo-cognitiv care se distinge prin modul particular de a percepe si interpreta oamenii, evenimentele si propria persoana; - un slab control volitional; - o dificultate particulara de integrare, armonizare si functionare socio-profesionala; - trasaturile de personalitate mai sus mentionate sunt anuntate (pot fi deseori observate) din copilarie, se cristalizeaza la adolescenta, devin manifeste la varsta adulta tanara si insotesc persoana in cauza de-a lungul intregii sale existente; 3

- stabilitatea (in timp), respectiv durata indelungata, constituie, de asemenea, o caracteristica a tulburarilor de personalitate, fapt care le-a atras apelativul de "dezvoWiri", in antiteza cu psihozele considerate ca "procese", sau cu nevrozele apreciate ca "reacpi"; - validarea crosculturala consensuala este un atribut diagnostic asupra caruia se insista (in mod necesar) in ultimii ani, prin introducerea ca elemente diagnostice aditionale a asa numiteIor tdisaturi diferentialculturale; - diagnosticul nu trebuie minimalizat sau invalidat de faptul ca unele din atributele mai sus mentionate sunt subevaluate sau estompate de catre cel in cauza, care le percepe si le traieste ca egosintonice; - datorita asimilarii egosintonice a trasaturilor dizarmonice, faptului ca cei cu tulburare a personalitatii nu sunt pe deplin constienti de dificuItatile sau chiar de prejudiciile aduse celorlalti, diagnosticul nu trebuie pus in mod "singular", ascultandu-l numai pe cel in cauza, relatarea sa fiind in mod necesar completata cu datele informatiilor cheie din grupul siciofamilial al pacientului.

Validitate si stabilitate in diagnosticul tulburarilor de personalitate

O problema noua, cu care este confruntata patologia psihiatrica,este stabilitatea diagnosticului. Fara indoiala ca aceasta chestiune, astabilitatii ~i corelatiei, a validitatii diagnosticului, nu poate ocoli patologia generala dar, in acest context, ne limitam la analiza tulburarilor de personalitate. Aceasta cu atat mai mult cu cat, spre deosebire de alte conditii psihiatrice, care sunt "reactii" sau "procese", tulburarile de personalitate sunt "dezvoltari", acest denominativ consacrandu-Ie atributul duratei. Intr-adevar,aici fiind vorba de structurari particulare (dizarmonice) ale personalitatii, ideea persistentei lor de-a lungul vietii se impune cu necesitate. Acesta este un fapt logic dar, nu intotdeauna ceea ce este logic este si veridic. Altfel spus, faptullogic, pre cum si argumentul logic, serveste reliabilitatea dar nu si validitatea. In virtutea asertiunilor mai susmentionate, diagnosticul de tulburarede personalitate ar trebui sa se bucure de cea mai mare stabilitate (aceasta exprimand gradul in care un diagnostic este mentinut in timp,tara a fi modificat). Pentru a raspunde acestei probleme sunt

necesare,desigur, studii de urmarire asupra evolutiei tulburarilor de personalitate care, pana acum, nu au fost efectuate. Observatii din studii tangentiale pot oferi, insa, anumite indicii. Astfel, intr-o cercetare longitudinala efectuata asupra a 200 barbati tineri (care nu au primit tratamente psihiatrice) pe 0 perioada de peste un deceniu, cei diagnosticati ca avand tulburari de personalitate prezentau urmatoarea situatie: - mai mult de jumatate din ei aveau 0 "instabilitate profesionala", - doua treimi din ei aveau "probleme cu alcoolul", - 75 % dintre ei "au intrat in conflict cu legea"; - aproape jumatate dintre cei casatoriti prezentau o "slaba adaptare maritala"; probabil mai important este faptul conform caruia - numai 12% dintre cei diagnosticati ca avand "tulburare de personalitate", dupa perioada de urmarire, nu mai prezentau manifestari psihopatologice. Intr-un alt studiu, s-a constatat ca diagnosticul de tulburare a personalitatiia prezentat un grad de stabilitate redus la jumatate, fata de stabilitatea altor diagnostice psihiatrice; astfel, diagnosticele de: alcoolomanie,schizofrenie, depresie si dementa au ramas aceleasi in proportie de 70 % din cazuri, in timp ce diagnosticul de tulburare a personalitatii s-a mentinut numai in proportie de 35% din cazurile studiate. Este posibil ca aceasta redusa stabilitate a diagnosticului de tulburare de personalitate sa fie determinata de: - inexistenta (pana in acest deceniu) a metodelorde conceptualizare a diagnosticelor tulburarilor de personalitate; - slaba delimitare clinica ~i nosografica a tulburarilor (denumite acum) "specifice" de personalitate, respectiv a tipurilor de tulburare a personalitatii, ceea ce a determinat: -o slaba concordanta inter-evaluatori a diagnosticelor, - caracterul egosintonic al (trairii ~i aprecierii) manifestarilor psihopatologice, de catre pacientii cu tulburare de personalitate, - contratransferul negativ cu care sunt primiti de catre terapeuti, cei cu tulburare de personalitate care sunt "mai mult dispretuiti decat studiati" (J.e. Perry, G.E. Vaillant, 1989, p.1353). - aplicarea aleatorie in diagnosticarea tulburarii de personalitate, at at a modelului monotetic cat ~ia modelului politetic de diagnostic.

Un pas important spre diagnosticare : modelul ( monotetic sau

politetic) de diagnosticare:
O problema importanta a cercetarii stiintifice psihiatrice o constituie selectia pacientilor si gradul de omogenitate a lotului supus studiului. Acuratetea selectiei si omogenitatea lotului este asigurata prin criteriile de diagnostic, la randullor bazate pe modelul de diagnosticare ce poate fi monotetic sau politetic; - modelul monotetic are in vedere cuprinderea (includerea) tuturor criteriilor preconizate in vederea obtinerii diagnosticului de tulburare de personalitate; cu alte cuvinte, cel care primese un diagnostic trebuie sa prezinte toate trasaturile inc1use in tabloul clinic al tulburarilor respective; - modelul politetic, mai relaxat, are in vedere cuprinderea (includerea) unui anumit numar de criterii preconizate pentru formularea diagnosticului; cu alte cuvinte, pacientul poate sa prezinte nurnai amunite trasaturi, desigur esentiale, pentru a putea primi diagnosticul respectiv. Aparent, modelul monotetic este de o exigenta psihastenica in sensul ca fiecare pacient cu un diagnostic trebuie sa prezinte toate caracteristicile clinice ale tulburarii respective. Pe de alta parte, numerosi pacienti, care, in fapt, prezinta un diagnostic, nu-l primesc intrucat nu au prezentat anumite trasaturi sau simptome, poate neesentiale pentru diagnosticul respectiv. Altfel spus, modelul monotetic are in vedere pacientul ideal pentru diagnostic, pacient caruia nu-i lipseste nici un element clinic impus teoretic. In acelasi timp insa, simptomele si cu precadere trasaturile clinice, prezinta aspecte diferentiale care, in mod concret, pot fi: - trasaturi diferential-culturale, - trasaturi diferentiale de sex, - trasaturi diferentiale de varsta, ceea ce estompeaza elocventa manifestarii clinice respective, extinzanduIe, totodata spectrul. La aceasta ar putea fi adaugate: - trasaturile diferential-individuale, Intrucat, la o analiza mai atenta, se constata ca, in arice boala, fiecare pacient dezvolta simptomul sau trasatura in maniera personala, individuala, observatie care argumenteaza dictonul hipocratic dupa care"nu exista boli ci bolnavi". In felul acesta, scrupulul excesiv al criteriilor poate duce la siderarea rezultatelor.

La randul sau, modelul politetic, mai putin exigent si in acelasi timp mai realist, impune drept conditie necesara si suficienta diagnosticului, prezenta unui anumit numar de criterii, respectiv de simptome sau trasaturi.

Criterii de diagnostic diferential in tulburarile de personalitate

Diagnosticul diferential propriu-zis vizeaza fiecare tulburare (specifica) a

personalitatii; aici, in cadrul prezentarii de ansamblu a tulburarilor de personalitate, formulandu-se numai criterii, eventual principii de diagnostic diferential. Aceasta cu atat mai mult cu cat ,asa cum s-a mentionat, consideram ca fiecare tip de tulburare a personalitatii reprezinta o entitate c1inica miniaturala si, sub aspectul epistemologiei clinice,o anumita paralela, cu una din tulburarile din aria nevrozelor si psihozelor. Acestea, raportate la tulburarile de personalitate, pierd din amploarea (din severitatea) manifestarilor clinice in favoarea duratei lor. Fara indoiala ca, datorita acestui fapt, manifestarile clinice care: - in nevroze si in psihoze apar ca simptome, - in tulburarile de personalitate apar ca trasaturi. In plus, aceasta corespondenta intre nevroze si psihoze pe de o parte, si tulburarile de personalitate pe de alta parte o putem constata nu numai in plan clinic, ci sil exical, semantic si semiologic, dupa cum se constata in tabelul urmator:

Tulburarea paranoida a pers. Tulburarea schizoida a pers. Tulburarea histrionica a pers. Tulburarea anxioasa a pers. Tulburarea dependenta a pers Tulburarea obsebiv-compulsiva a pers.

Paranoia Schizopfrenie Nervoza Isterica Nervoza anxioasa Nevroza depresiva Nervoza obsesiv-compulsiva

Sinonimii lexico-semantice intre principalele tulburari ale personalitatii si principalele entitati clinice psihiatrice.

In privinta dignosticului diferential propriu-zis al tulburarilor de personalitate, acestea pot fi distinse de: trasaturile normale ale personalitatii si de simulatie. Tulburare de personalitate I trasaturi normale de personaIitate Acest diagnostic diferential, omis de cele mai multe ori, tine seama de faptul ca, spre deosebire de trasaturile de personalitate incluse in spectrul de normalitate, cele din cadrul tulburarii de personalitate: - vizeaza cu precadere sistemul relational al insului, - sunt, in mod evident, particulare sau chiar dizarmonice, - sunt pervazive si dezadaptative, - determina invalidarea functional a, care la randul ei poate fi predominant profesionala, familiala sau sociala. - sunt traite (cu precadere in primii ani ai evolutiei), ca egosintonice, dupa cum pot antrena "suferinta personala considerabila", desigur, odata cu avnsarea in varsta. Tulburare de personalitate I simula!ie. Spre deosebire de tulburarea de personalitate, simulatia prezinta relativ elocvent sau bine disimulat: - interesul pentru pensionare, - interesul pentru asigurarea asistentei sociale, - obtinerea unei compensatii pentru accident, - refugiu pentru o urmarire penala, - dorinta (inconstienta) pentru un beneficiu secundar etc. In orice tip de tulburare a personalitatii, comportamentul caracteristic al acesteia este, In mod practic permanent, in timp ce al simulantului este mentinut pe perioade relativ restrinse. De fapt, in simularea oridinei conditii medicale (somatice saupsihice),mentinerea semnelor sau simptomelor artificiale este piatra de Incercare a comportamentului simulant. Evident, atunci cand in timpul examenului psihiatric exista indicii sau simple impresii asupra simulatiei, clinicianul trebuie sa fie sensibil si ia aceasta eventualitate, pe care el o poate confirma sau infirma usor. Aceasta intru cat conform unei observatii indelungate: - dintre toate bolile, cele psihice sunt cel mai greu simulate;

- un clinician cu o inteligenta normala si cu o pregatire profesionala medie nu poate fi indus (desi se poate lasa indus) de un comportament simulator. Desigur, simulatia nu se mai poate realiza astazi, 11) conditiile progreselor medicale actuale, dar la s:farsitului veacului trecut J.-M.Charcot afirma 0 opinie contrara: "sunt obligat s-o spun si s-o repet ca, dupa parerea mea, ideea de simulare se bazeaza, mult prea frecvent, numai pe ignoranta medicului" (Apud. J. C. Perry, C.E.Vaillant, 1989). In continuare voi prezent criterii de diagnostic din DSM IV a tulburarilor de personalitate: TULBURAREA SCHIZOIDA - CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV: A. Un pattern pervaziv de detasare de relatiile sociale si o gama restransa de exprimare a emotiilor in relatiile interpersonale incepand in perioada de adult tanar si prezinta intr-o varietate de contexte indicata de 4 sau mai multe in urmatoarele: 1. Nici nu doreste, nici nu se bucura de relatii apropiate incluzand si aceea de a fi parte a unei familii 2. Aproape intotdeauna alege activitati solitare 3. Interes putin sau absent in a avea experiente sexuale cu o alta persoana 4. Putine sau nici o activitate nu le face placere 5. Nu are prieteni sau confidenti 6. Par indiferenti la rugaminti sau critica 7. Raceala sau detasare emotionala sau afectivitate aplatizata. TULBURAREA SCHIZOTIPALA - CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV: A. Un pattern pervaziv de deficit social si interpersonal marcat de discomfort acut si capacitate redusa pentru relatii apropiate ca si distorsiuni perceptuale sau cognitive si excentricitati comportamentale, incepand in perioada de adult tanar si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 sau mai multe din urmatoarele: 1. Idei de referinta excluzand delirul 2. Ganduri ciudate, sau gandire magica care influenteaza comportamentul si nu sunt potrivite cu normele culturale (clarviziune, al saselea simt, superstitii, telepatie, preocupari sau fantezii bizare) 9

3. Experiente perceptuale neobisnuite, incluzand iluzii corporale 4. Gandire si vorbire ciudate (vaga, circumstantiala, metaforica, supraelaborata, stereotipa) 5. Suspiciune sau ideatie paranoida 6. Afect inadecvat sau redus 7. Comportament sau aparenta excentrica, ciudata sau neobisnuita 8. Lipsa prietenilor apropiati sau confidentilor, altii decat rudele de gradul 9. Anxietate sociala excesiva care nu diminua cu familiaritatea si tinde sa fie asociata cu frici paranoide decat cu judecati negative despre sine. B. Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, a unei tulburari de dispozitie cu trasaturi psihotice sau altei tulburari psihotice. Nota: daca criteriile sunt anterioare schizofreniei, adauga premorbid TULBURAREA PARANOIDA - CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV: Neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel ca motivele lor sunt interpretate ca rauvoitoare, incepand devreme in perioada de adult si prezinta intr-o varianta de contexte, asa cum este indicata de 4 sau mai multe din urmatoarele: 1. Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca ceilalti il exploateaza, il ranesc sau isi bat joc de el 2. Preocupare cu indoieli nejustificate in legatura cu loialitatea sau increderea partenerilor sau asociatiilor 3. Retinerea de a aface confidente celorlalti datorita temerii ca informatiile vor fi folosite malitios impotriva sa 4. Vede sensuri secrete, degradante sau amenintatoare in remarci sau evenimente benigne 5. Permanent ranchiunos, este neiertator cu insultele, injuriile sau amenintarile 6. Isi simte atacat caracterul sau reputatia fara ca acest lucru sa fie evident altora si reactioneaza suparat sau contraataca 7. Suspiciuni recurente fara justificare privitor la fidelitatea partenerului de viata.

10

TULBURAREA ANTISOCIALA (DISSOCIALA) - CRITERII DE DIAGNOSTIC: A. Pattern pervaziv de desconsiderare si violare a drepturilor celorlalti aparand de la 15 ani, indicate de cel putin 3 sau mai multe din urmatoarele: 1. Esuarea de a se conforma normelor sociale, indicata prin executarea repetata a actelor antisociale 2. Necinste, indicata de minciuni repetate, folosirea de nume de imprumut 3. Impulsivitate sau incapacitate de a se planifica 4. Iritabilitate sau agresivitate indicata de batai repetate 5. Nepasare fata de siguranta sa sau a celorlalti 6. Iresponsabilitate, indicata prin esuarea repetata de a munci sau de a-si achita obligatiile financiare 7. Lipsa de regret sau remuscare cu privire la faptele sale anterioare (ranirea, tratarea proasta sau furtul de la ceilalti). B. Individul are cel putin 18 ani. C. Exista evidenta a tulburarilor de comportament inainte de 15 ani D. Comportamentul antisocial nu apare exclusiv in cursul schizofreniei sau episodului maniacal. TULBURAREA HISTRIONICA - CRITERII DE DIAGNOSTIC: A. Un pattern pervaziv de emotionalitate excesiva si nevoia de a fi in atentie, incepand devreme in perioada de adult si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 sau mai multe din urmatoarele: 1. Nu se simte comfortabil in situatii in care nu este in centrul atentiei 2. Relatiile cu ceilalti sunt caracterizate prin conduita erotizata inadecvata 3. Labilitate emotionala 4. Tipul de comunicare este excesiv de impresionabil si lipsit de detalii 5. Folosirea aspectului fizic pentru a atrage atentia 6. Autodramatizare, teatrabilitate si exagerarea expresiei emotionale 7. Sugestibilitate (usor influentabil de catre altii sau de circumstante) 8. Considera relatiile mai intime decat sunt.

11

TULBURAREA NARCISICA - CRITERII DE DIAGNOSTIC: A. Pattern pervaziv de grandoare (in fantezii sau in comportament), nevoia de admiratie si lipsa de empatie, incepand devreme la adultul tanar si prezent intro varietate de contexte, asa cum este indicata de 5 sau mai multe din urmatoarele: 1. Are un sens grandios al auto importantei (ex: isi exagereaza achizitiile sau talentele, asteapta sa fie recunoscut ca superior etc.) 2. Preocuparea cu fantezii despre succes nelimitat, putere, stralucire, frumusete sau iubire ideala 3. Crede ca este special sau unic si de aceea nu poate fi decat in compania unor persoana speciale 4. Cere admiratie excesiva 5. Are sentimentul de a fi indreptatit (ex: sa fie tratat special) 6. Exploateaza relatiile interpersonale 7. Lipsa empatiei 8. Este invidios si crede ca si ceilalti sunt invidiosi 9. Are atitudine aroganta, dispretuitoare. TULBURAREA BORDERLINE - CRITERII DE DIAGNOSTIC: A. Un pattern pervaziv de instabilitate a relatiilor interpersonale, imaginii de sine si afectelor insotita de impulsivitate incepand din perioada de adult tanar si manifestata prin cel putin 5 din urmatoarele: 1. Eforturi reale de a evita abandonul real sau imaginar 2. Un pattern de relatii interpersonale instabile si intense caracterizate prin alternarea intre extreme de idealizare si devalorizare 3. Tulburari de identitate: imaginea si sensul sinelui marcat instabile 4. Impulsivitate in cel putin 2 arii care sunt potential daunatoare 5. Comportament suicidar recurent, automutilari 6. Instabilitate afectiva datorata reactivitatii marcate a dispozitiei (disforie episodica intensa, iritabilitate, anxietate cu durata de ore pana la zile) 7. Sentimente cronice de gol interior 8. Furie inadecvata, sau dificultate in a-si controla furia 9. Ideatie paranoida tranzitorie legata de stres sau simptome disociative severe 12

TULBURAREA DEPENDENTA - CRITERII DE DIAGNOSTIC: Un pattern pervaziv de nevoie excesiva de a fi luat in grija, care duce la comportament submisiv si frica de separare care incepe devreme in perioada de adult si este prezenta intr-o varietate de contexte asa cum este indicat de 5 din urmatoarele: 1. Dificultati in a lua decizii fara o asigurare excesiva si sfaturi de la ceilalti 2. Au nevoia ca ceilalti sa-si asume responsabilitatea pentru majoritatea ariilor vietii lui 3. Nu-si exprima dezacordul cu ceilalti de frica ca vor fi lasati fara suport 4. Dificultati in a initia proiecte sau actiuni (datorita lipsei de incredere in capacitatile personale) 5. Face lucruri excesive pentru a mentine suportul celorlalti 6. Se simte incomfortabil sau lipsit de ajutor cand este singru din cauza fricii exagerate ca nu se va descurca 7. Cauta urgent o alta relatie atunci cand este parasit (este preocupat nerealist cu frica de a fi lasat sa-si poarte singur de grija). TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVA - CRITERII DE DIAGNOSTIC: Un pattern pervaziv de preocupare cu ordinea, perfectionismul, controlul mental si interpersonal pe seama deschiderii si eficientei incepand devreme in perioada de adult si prezenta intr-o varietate de contexte indicate sau de 4 (sau mai multe) din: 1. Este preocupat cu detalii, reguli, liste, ordine, organizatii sau scheme pana in punctul in care scopul major al activitatii este pierdut 2. Prezinta perfectionism care interfera cu efectuarea sarcinilor 3. Excesiv devotat muncii si productivitatii 4. Foarte constiincios, scrupulos I inflexibil in materie de etica, moralitate si valori 5. Incapacitatea de a arunca obiecte nefolositoare 6. Se abtine in a atribui sarcinile lui altor persoane decat in conditiile in care este sigur ca acestia le efectueaza exact in acelasi mod 7. Zgarciti 8. Rigizi si incapatanati.

13