Sunteți pe pagina 1din 1

cum a ajuns cu adevarat Hitler la putere.

"

Dl Cucerai ignora cu candoare de neofit o imensa bibliografie pe domeniu. Republica de la Weimar sa prabusit ca urmare a tensiunilor interne exacerbate de criza economica si sociala globala. Weimarul, spre a relua titlul unei carti faimoase, s-a caracerizat prin disperare culturala. Dar a contat enorm faptul ca democratia liberala a fost atacata de patridele/miscari totalitare, in primul rand de NSDAP (Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania), condus de Adolf Hitler si de KPD (Partidul Comunist din Germania, sectie a Internationalei Comuniste), condus de Ernst Thalmann, dar de fapt de Stalin. Ambele partide faceau parte din Reichstag, ambele auveau factiuni parlamentare. Ambele foloseau strategiile de erodare a statului de drept si utilizare a Reichstagului (Parlamentului) pentru asi atinge scopurile anti-democratice. Era vorba de partide/miscari care organizau social ura. Comunistii asezau la baza doctrinei lor obsesia luptei (a urii) de clasa ( Klassenkampf). Nazistii pe aceea a luptei (urii) de rasa (Rassenkampf). Ambele se inradacinau in resentiment apocaliptic (v. lucrarea lui Philippe Burrin tradusa in 2006 la editura Hasefer) si promiteau regenerarea umanitatii prin exterminarea dusmanilor (fantasmati social ori rasial). Ambele miscari vedeau obtinerea dominatiei in parlament drept un mijloc pentru distrugerea libertatilor "burgheze". Pentru Hitler, recursul la "calea legala" nu insemna abandonarea tehnicilor violente de contestare a democratiei (batalioanele de asalt, SA). La fel, KPD avea propriile detasamente paramilitare, plus organizatia tehnico-militara secreta. Hitler a reusit sa-si construiasca, in 1932, un sistem de aliante care au emasculat centrul politic. In ianuarie 1933, a ajuns la putere in urma deciziei presedintelui von Hindenburg de a-i incredinta mandatul de cancelar (cu baronul von Papen pe post de vice-cancelar). Din acel moment, Hitler a dispus discretionar de majoritatea parlamentara de care avea nevoie pentru a impune legislatia exceptionala si a organiza uniformizarea (Gleichschaltung), deci coordonarea si acapararea totalitara a institutiilor statale, inclusiv a justitiei. Deci nu am negat vreodata elementul violent in actiunea de luare a puterii de catre nazisti. In consens cu majoritatea coplesitoare a expertilor (istorici, economisti, specialisti in drept, politologi, filosofi, sociologi, teologi), consider ca a fost vorba de o combinatie de mijloace democratic-legale si de metode extra-legale. Recomand cartile clasice ale lui George Mosse si ale lui Fritz Stern, lucrarea despre Republica de la Weimar de Eric Weitz, biografia lui Hitler (in doua volume) de Ian Kershaw si volumul "Comparative Fascist Studies: New Perspectives" editat de profesorul Constantin Iordachi de la Central European University, aparut in 2010 la editura Routledge:
http://www.amazon.com/Hitler-1889-1936-Hubris-Ian-Kershaw/dp/0393046710 http://books.google.com/books? id=BIi9FQALr_oC&pg=PR29&lpg=PR29&dq=cultural+despair+weimar&source=bl&ots=XDuhDiPvgn&sig= wJSXjJXLyUsqUYO5ouTq3Owq2M0&hl=en&sa=X&ei=tronULGjH8H50gGF44HIDA&sqi=2&ved=0CEsQ6A EwBA#v=onepage&q=cultural%20despair%20weimar&f=false

De asemenea:
http://inliniedreapta.net/dereferinta/calea-democratica-spre-tiranie/ http://www.worldcat.org/title/resentiment-si-apocalips-eseu-asupra-antisemitismului-nazist/oclc/717010829