Sunteți pe pagina 1din 11

VIRUSUL HIV

Cap. 1 Generalitati

HIV reprezint prescurtarea n limba englez a Human Immunodeficiency Virus (Virusul Imunodeficienei Umane). acest termen denumete dou virusuri nrudite, din categoria retrovirusurilor, HIV-1 i HIV-2, care cauzeaz la om sindromul imunodeficienei dobndite (SIDA). Aparinnd retrovirusurilor, nu poate fi ndeprtat complet din organism pentru c acest tip de virusuri are capacitatea de a-i nscrie codul n codul genetic al celulei gazd. O infectare cu HIV duce dup o perioad lung de incubare, de ani, chiar zeci de ani, la declanarea bolii SIDA. Rezultatul infectrii cu HIV este distrugerea sistemului imunitar, iar din aceast cauz toate persoanele infectate sunt predispuse la infecii ocazionale i complicaii neoplazice. Retrovirusurile sunt incapabile s se reproduc n afara celulelor cu ADN. Tipuri de virusi HIV:

grupa HIV-1: -M (respandirea cea mai larga in lume) : A

B - cel mai rspndit n Europa de vest - prezent aproape permanent n America de Nord

-N
9

-O

grupa HIV-2 A

B (prezent n Africa de vest de cele mai multe ori)

Evoluia HIV-2 se pare c este mai lent dect HIV1. Ambele virsuri au aceeai prezentare sub microscopul electronic, dar se deosebesc prin greutatea molecular a proteinelor i ordinea genelor.

Cap.2 Structura

HIV este un retrovirus circular, din specia lentivirusurilor. Infeciile cu acest tip de virus decurg de regul cronic, cu o perioad lung de laten, afectnd i sistemul nervos. Diametrul este de 100-200 nm i este nconjurat de un nveli de lipoproteine. nveliul virusului se formeaz din membrana celulei gazd i are deci o parte din proteinele membranare ale celulei gazd, Copia ARN-ului viral se afl n interiorul a dou capside alturi de enzimele reverstranscriptaz, intergraz i proteaz, necesare pentru multiplicarea viral. Structura virusului HIV-1:

Miezul : este format din doua catene identice de ARN si subunitati ale reverstranscriptazei (enzima cu rol in transcriptia ARN viral care va fi ulterior integrat in genomul celulei gazda) Capsida : prezinta doi determinanti antigenici majori, utili in diagnosticul de laborator

Anvelopa: prezinta mai multi determinanti antigenici majori, importanti din punct de vedere al diagnosticului serologic si in atasarea la receptorii celulari, aceste structuri proteice prezinta o mare variabilitate, ceea ce permite aparitia de suptipuri cu proprietati antigenice noi (aparitia unor mutante); asa se explica posibilitatea virionului de a se sustrage mereu de anticorpii neutralizanti anti HIV, precum si greutatile intampinate de cercetatori in obtinerea unui vaccin eficient

Structura virusului HIV-2 se aseamana din punct de vedere antigenic mai mult cu SIV (virus cu tropism simian); glicoproteinele din anvelopa difera mult fata de cele ale HIV1, ceea ce are ca urmare faptul ca, aparitia concomitenta a HIV1 si HIV2 in aceeasi zona geografica pune probleme de diagnostic serologic; din aceasta cauza testele moderne au fost concepute astfel incat sa deceleze concomitent Ac anti HIV1 si anti HIV-2.

Cap. 3 Epidemiologie

HIV se poate transmite prin trei cai principale, fiecare implicand schimbul de sange sau de lichide din organism. Oamenii pot contacta virusul atunci cand sangele sau un lichid (de exemplu sperma) din corpul unei persoane infectate intra in contact cu propriul lor sange sau lichide in interiorul organismelor lor. O cale de transmitere a virusului HIV este prin contact sexual. Acesta include atat relatiile heterosexuale cat si pe cele homosexuale. Virusul este transmis de la un partener la celalalt prin intermediul lichidelor din corp. A doua cale prin care se transmite HIV este cea transplacentara de la mama infectata la copilul aflat inca in

uter. Virusul poate patrunde in sangele copilului inainte ca acesta sa se nasca, cand se dezvolta in uter sau in timpul nasterii. A treia cale de contactare a virusului este prin sange sau prin lichidele corpului, de obicei prin injectare. Inainte ca sangele sa fie testat pentru HIV, unele persoane au donat sange. Unii dintre ce care au primit sangele contaminat au fost infectati. In prezent, sangele donat este examinat cu atentie, in scopul prevenirii raspandirii virusului HIV prin transfuzii. Virusul poate fi transmis si prin refolosirea unui ac hipodermic nesterilizat sau a unei seringi nesterile, deja folosita de o persoana infectata.

Cap. 4 Patogeneza

Monocitele (care ajung in tesuturi sub forma de macrofage) si LTh (limfocitele T helper/structuri tinta) prezinta receptori si vor fi primele celule atacate de catre virus; aceste celule au rol major in declansarea si modularea raspunsului imun celular si umoral; intregul raspuns imun va fi afectat, deoarece initial este afectata functionalitatea celulelor imunocompetente, dupa care are loc liza acestora (scaderea numarului, in valoare absoluta). Tipurile de imunitate afectate sunt: Imunitatea mediata umoral Imunitatea mediata celular Imunitatea mediata umoral este complet deviata, deoarece are loc expansiunea anarhica a limfocitelor B si are ca

urmare o scadere a imunitatii specifice; ca urmare deseori apar boli cu componenta autoimuna si chiar limfoame. Imunitatea mediata celular este si ea alterata, deoarece scade activitatea limfocitului T citotoxic (care in conditii normale participa la: liza celulelor bacteriene, liza celulelor infectate viral, liza celulelor tumorale ) Ca urmare, apar cu frecventa mare: infectii bacteriene parazitare fungice tumori limfoame

Afectarea macrofagelor din sistemul nervos (celule gliale, celule endoteliului vascular) si a neuronilor, prin eliberarea de factori neurotoxici, produc diferite tulburari neurologice, dementa, meningoencefalite sau pot sa ramana asimptomatice. Din punct de vedere clinic, infectia parcurge mai multe etape pana cand individul ajunge in stadiul de boala clinic manifesta:

Infectia acuta- este frecvent asimptomatica, iar cand apar simptome, acestea pot mima o mononucleoza infectioasa (hepatosplenomegalie, adenopatie generalizata) sau o infectie cu Cytomegalovirus (encefalopatii, neuropatii, eruptii cutanate). Infectia cronica- este asimptomatica o lunga perioada si se poate caracteriza prin unul dintre urmatoarele semne si simptome: o limfadenopatie generalizata, o diaree apoasa (> 1 luna) , o febra (>38oC),

o scaderea in greutate (>20% in 3 luni), o infectii cu oportunisti fara risc vital (Candida) o leucoplakia paroasa a limbii ARC (AIDS Related Complex)- in care apar concomitent cel putin doua semne dintre cele descrise mai sus. Boala SIDA/ AIDS- se caracterizeaza prin aparitia : o Infectiilor cu oportunisti (cu risc vital): cryptosporidioza, toxoplasmoza, strongyloidoza, mycobacterioze; o Stari precanceroase: leucoplakia paroasa a limbii;

Leucoplakia paroasa a limbii

Tumori solide (sarcom Kaposhi, limfoame maligne)

Localizari bucale ale sarcomului Kaposi

o Leucemii, o Encefalopatii, o Carii, abcese dentare.

Cap. 5 Diagnosticul de laborator


Hemoleucograma se caracterizeaza prin: pancitopenie (leucopenie cu limfopenie, anemie, trombocitopenie) Scade raportul LTh/ LTc, IDR la tuberculina este negativ (anergie), 2 microglobulina este crescuta (semn al distructiei limfocitelor)

Teste serologice specifice: o ELISA- test sensibil, rapid, in care se utilizeaza lizant viral brut ceea ce ii confera o specificitate scazuta (apar reactii fals pozitive mai ales la alcoolici, boli limfoproliferative maligne); intotdeauna un test ELISA pozitiv trebuie confirmat printr-un test cu o specificitate mare: Western- Blott. Acest test utilizeaza Ag virale purificate si izolate in amprenta pe nitrat de celuloza o Detectarea principalului Ag: care poate fi detectat la debutul infectiei, dupa care in perioada de fereastra imunologica nu mai poate fi detectat; in stadiul de boala, poate fi detectata din nou; in perioada ferestrei imunologice o Detectarea genomului viral (ARN viral sau ADN-ul rezultat in urma reverstranscrierii) prin PCR (Polymerase Chain Reaction - reactia de polimerizare in lant). Aceasta tehnica are cea mai buna specificitate si sensibilitate, fiind o metoda standardizata.

Cap.6 Dinamica infec iei HIV

Dup intrarea HIV-ului n celula gazd i stabilirea infeciei, replicarea viral poate avea loc la locul infeciei sau n interiorul celulelor mononucleare, dar apoi locul major de multiplicare devin esuturile limfoide ale organismului: nodulii limfatici, splina, ficatul i mduva spinrii. Pe lng nodulii limfatici, intestinele pot deveni un rezervor important pentru HIV. Macrofagele i celulele Langerhans (o subdiviziune a celulelor dendritice), dar i celulele epiteliale cum ar fi cele ale tractului genital, sunt importante rezervoare i vectori pentru rspndirea infeciei HIV n organismul uman. Att macrofagele ct i celulele Langerhans sunt infectate de HIV dar nu sunt distruse de acesta.

Cap. 7 Profilaxie

Sex doar cu protectie impotriva infectarii si evitarea practicilor sexuale cu grad mare de risc. Folosirea manusilor de protectie in cazuri de urgenta Respectarea igienei personale si publice.

Reducerea riscului de transmitere prin sange donat prin folosirea propriului sange pentru transfuzii Mentinerea controlului strict asupra producerii de vaccinuri din material viral incapacitat. Sprijinirea ingrijirilor medicale superioare pentru indivizii seropozitivi. Nu exist nc un vaccin HIV.Toate cercetrile pentru gsirea unui ser de vaccin au euat pn acum din cauza ratei mari de mutaie a virusului. Anticorpii dezvoltai pentru virusul

SIV de care se pot mbolnvi maimuele au fost eficieni n condiii de laborator, dar n natur s-a constat foarte rapid o mutaie viral, vaccinul pierzndu-i astfel eficiena.

Cap.8 Simptome

Virusul HIV este neobisnuit deoarece principalele efecte ale acestuia nu se simt o perioada de timp, cuprinsa in general intre 5-10 ani dupa ce a patruns in organism. Cand o persoana este infectata cu HIV, virusul se multiplica rapid. El poate fi detectat in sange si in lichidul cefalorahidian. Persoana in cauza poate sa nu fie afectata in aceasta faza sau poate avea unele simptome asemanatoare cu cele ale gripei, cum ar fi curgerea nasului si febra, eruptie pe piele, adenopatie axilara sau dureri de cap frecvente. Aceste simptome vor fi adesea atribuite unei raceli. Aceste simptome si nivelurile ridicate ale virusului HIV in organism dispar de obicei dupa cateva saptamani, cand persoana infectata se simte bine din nou. Virusul este prezent, dar inactiv. Persoana respectiva poate transmite inconstient virusul si altora. Pana la urma, probabil dupa multi ani, HIV se reactiveaza si incepe sa se multiplice din nou. Acum este momentul cand apare SIDA. Afte bucale si leucoplazia paroasa apar adesea pe limba bolnavului de SIDA. Aftele bucale apar sub forma unor pete albe pe limba; leucoplazia consta in niste bube albe de-a lungul limbii. In acest stadiu, sistemul imunitar incepe sa lupte, iar numarul globulelor albe din sange incepe sa scada. In unele cazuri treptat sau in altele dupa doar cateva saptamani, incep sa se dezvolte diverse boli. Acestea pot fi infectii ale pielii si ale mucoaselor. Corpul poate ceda in fata unor infectii, ca pneumonia si tuberculoza sau meningita sau encefalita. Astfel de inflamatii
9

pot cauza confuzie sau probleme mentale (inclusiv dementa). Pot aparea de asemenea tulburari de vedere, diaree sau probleme digestive si rani cu sangerari excesive. Alte boli ce pot sa apara sunt: diferite forme de cancer, ca sarcomul Kaposi, care provoaca leziuni ale pielii. Dupa cateva saptamani sau luni, bolnavul intra in ultimele faze ale bolii, deoarece afectiunile variate coplesesc organismul.

Bibliografie

1. Curs de microbiologie,-Ligia Burta, Patricia Marusca, Diana Pelea , an 2007 2.http://www.sfatulmedicului.ro/ 3.http://ro.wikipedia.org/ 4.http://www.scribd.com/