Plasma, mediul lichidian al sangelui, are n componenta sa apa n proportie de aproximativ 90% si substante solvite organice si anorganice n proportie

de 10%. Substantele organice sunt azotate si neazotate iar cele anorganice sunt reprezentate de electroliti si oligoelemente. Dintre toate substantele solvite, proteinele plasmatice reprezinta principalul constituent (8%) si ndeplinesc roluri variate.

1. ROLURILE PROTEINELOR PLASMATICE

Importanta proteinelor plasmatice reiese din numeroasele functii pe care acestea le ndeplinesc: Suport plastic si nutritiv pentru tesuturi, unele proteine fiind preluate si utilizate de catre celule pentru sinteza unor constituenti proprii; Transportul unor compusi: - hormoni: de exemplu, prealbumina (TBPA) transporta tiroxina (T4), transcortina transporta cortizol; - vitamine: de exemplu, transcobalamina transporta vitamina B12; - metale: de exemplu, ceruloplasmina transporta cuprul; transferina transporta fierul; - lipide: de exemplu, 2-lipoproteina si -lipoproteina transporta lipide; - medicamente si metaboliti: albumina leaga acidul acetilsalicilic, lidocaina si diazepamul. Rol de enzime: - unele enzime sunt active la nivel plasmatic: de exemplu, renina degradeaza angiotensinogenul n angiotensina, plasmina degradeaza fibrina; - alte enzime doar tranziteaza plasma: ASAT (aspartat aminotransferaza), ALAT (alanin aminotransferaza), FA (fosfataza alcalina), LDH (lacticodehidrogenaza), CK (creatinkinaza). Rol de hormoni: de exemplu, insulina, hormonul de crestere (STH), glucagonul, prolactina sunt polipeptide; Intervin n procesul de coagulare (factorii plasmatici ai coagularii sunt proteine) si n fibrinoliza (plasminogenul este proteina);
Proteine plasmatice Page 1

 Intervin n apararea organismului: imunoglobulinele (IgA, IgG, IgM, IgE, IgD) si complementul (factorii C3 si C5) sunt proteine; Intervin n echilibrul acido-bazic prin sistemul tampon al proteinatilor; Asigura presiunea coloid-osmotica , contribuind la mentinerea volumului sanguin si realizarea schimburilor transcapilare; Influenteaza vscozitatea si densitatea sngelui; Influenteaza viteza de sedimentare a hematiilor (VSH-ul).

2. EXPLORAREA PROTEINELOR PLASMATICE

Datorita rolului fiziologic deosebit pe care l au si modificarii concentratiei lor n diferite stari patologice, explorarea proteinelor plasmatice este foarte utila si consta n determinarea proteinemiei si a concentratiei diferitelor fractiuni proteice plasmatice. 2.1. DETERMINAREA CONCENTRAIEI PROTEINELOR PLASMATICE (VALORI ABSOLUTE) 2.1.1. DETERMINAREA PROTEINEMIEI DEFINITIE. Proteinemia reprezinta concentratia totala a proteinelor n plasma sanguina,exprimata n g/l sau g% (g/dl). TEHNICI DE DOZARE. Se foloseste snge recoltat pe anticoagulant utiliznd urmatoarele metode: Metoda biuretului: proteinele si peptidele n prezenta ionului de cupru, n solutie alcalina, formeaza un complex de culoare violeta a carui extinctie se citeste ulterior spectroscopic determinndu-se concentratia proteica; Metoda refractometrica: se determina indicele de refractie al serului dupa tratarea cu acid acetic si ulterior dupa coagularea proteinelor prin ncalzire, diferenta dintre cele doua determinari reprezentnd concentratia proteinelor;

Proteine plasmatice Page 2

VALORI NORMALE. Proteinemia variaza ntre 5,5 8 g% sau 55 80 g/l. Valoarea normala este mentinuta prin mecanisme complexe, fiind rezultatul unui echilibru dinamic ntre procesele de sinteza, n principal la nivel hepatic si intestinal, si cele de utilizare din diferite organe. MODIFICARI PATOLOGICE Scaderea proteinemiei sub 5,5 g% se numeste hipoproteinemie. Cauze: - Administrarea intravenoasa de lichide in cantitati excesive (scadere relativa); - Aport insuficient (nfometare, malnutritie protein-calorica); - Malabsorbtie intestinala (enteropatie exudativa, rezectii de intestin subtire); - Sinteza defectuoasa la nivel hepatic (afectiuni hepatice cronice); - Catabolism proteic excesiv (neoplasme, hipertiroidism); - Pierderi de proteine pe cale: - digestiva (enteropatia exudativa, boala Crohn); - cutanata (plamoragiile din arsurile severe si extinse ca suprafata); - renala (glomerulonefrite, sindrom nefrotic). Cresterea proteinemiei peste 8 g% se numeste hiperproteinemie. Cauze: - Deshidratare severa (crestere relativa); - Mielomul multiplu (transformarea maligna a limfocitelor B); - Macroglobulinemia Waldenstrm (proliferare maligna a limfocitului B care secreta IgM). 2.1.2. DETERMINAREA CONCENTRATIEI PRINCIPALELOR FRACTIUNI PROTEICE Principalele fractiuni proteice au urmatoarea concentratie plasmatica normala: Albuminemia: 3,5 - 5,5 g% sau 35 55 g/l; Globulinemia: 2 - 3,5 g% sau 20 35 g/l; Fibrinogenemia: 2 4 g/l. Raportul albumine/globuline are valoarea normala 1,5 - 2.

2.2. DETERMINAREA CONCENTRATIEI FRACTIUNILOR PROTEICE PLASMATICE (VALORI RELATIVE)

Proteine plasmatice Page 3

2.2.1. ELECTROFOREZA PROTEINELOR PLASMATICE (ELFO) PRINCIPIU. Se bazeaza pe migrarea fractiunilor proteice n cmp electric, n functie de greutatea moleculara si ncarcatura electrica, la un pH dat. TEHNICI DE DOZARE ELFO pe hrtie de filtru serul migreaza pe o banda de hrtie de filtru, obtinndu-se o electroforegrama. Aceasta reprezinta o succesiune de 5 zone ce corespund celor 5 fractiuni proteice plasmatice majore. Marimea zonei si intensitatea culorii sunt direct proportionale cu cantitatea de proteine din fiecare fractiune ELFO pe gel de agaroza - proteinele migreaza n gelul de agaroza spre anod n functie de masa moleculara si dupa cteva operatii de colorare, decolorare si uscare se obtine un film care se introduce ntr-un densitometru pentru citire REZULTATE Prin ambele metode se obtine un grafic cu ajutorul caruia, fie prin calcule (n cazul electroforezei pe hrtie de filtru), fie automat (la electroforeza pe gel de agaroza), rezulta proteinograma. VALORI NORMALE Denumire Valori absolute (g/l) Valori relative (%) Albumine 35 55 50 - 60 _1-globuline 2 4 4,2 - 7,2 _2-globuline 5 9 6,8 - 12 _-globuline 6 11 9,3 - 15 -globuline 7 17 13 - 23 VARIATII PATOLOGICE. Modificarile concentratiei proteinelor plasmatice sau a diverselor fractiuni se ncadreaza n cteva tipuri de disproteinemie : Inflamatia acuta (exemplu: abcesul dentar, panaritiul) Inflamatia cronica (exemplu: tuberculoza) Hipogamaglobulinemia Sindromul nefrotic (pierdere urinara de proteine de peste 3,5g/24h) Enteropatia exsudativa (pierdere de proteine la nivel intestinal) Afectiuni hepatice cronice (ciroza hepatica) Paraproteinemia (hipergamaglobulinemia)
Proteine plasmatice Page 4

2.2.2. IMUNOELECTROFOREZA PROTEINELOR PLASMATICE PRINCIPIU Se bazeaza pe separarea electroforetica n gel de agar a proteinelor din ser, cuplata cu difuzarea perpendiculara pe axa de migrare a unui imunoser polisau monovalent. Imunoserurile au proprietatea de a reactiona specific cu una sau mai multe din componentele specifice din plasma de cercetat. Reactia antigen-anticorp ntre antigenul plasmatic si imunoser (anticorpi), se evidentiaza prin aparitia unor arcuri de precipitare ce pot fi colorate, permitnd identificarea mai multor fractiuni proteice plasmatice

3. CALCULAREA PRESIUNII COLOID-OSMOTICE (ONCOTICE) A PLASMEI

DEFINITIE. Presiunea coloid-osmotica (p) este presiunea data de proteinele plasmatice, n special de albumine, care se calculeaza dupa formula: p = 5,5 Albumine (g%) + 1,4 Globuline (g%) VALOAREA NORMALA. Presiunea coloid-osmotica (p) a plasmei are valoarea normala de 25 30 mm Hg. IMPORTANA. Presiunea coloid-osmotica (p) este foarte importanta n schimburile transcapilare, reprezentnd forta care se opune filtrarii (la capatul arterial) si care favorizeaza reabsorbtia (la capatul venos). Scaderea concentratiei proteinelor sub 5,5 g% determina scaderea p cu producerea edemelor hipoproteice

Proteine plasmatice Page 5