PLASMA SANGUINA

COMPONENTE SI VALORI PLASMATICE NORMALE

Sangele este un tesut format din elemente figurate si dintr-o substanta lichida
numita plasma sanguine, in care elementele figurate sunt libere; de aceea sangele este
considerat un tesut mobil.
Elementele figurate ale sangelui se impart in trei categorii :
eritrocite sunt celule diferentiate pentru a transporta O 2 de la plamani la tesuturi
si CO2 de la acestea la plamani. Ele se formeaza in organe speciale, numite organe
hematopoietice trecand prin mai multe stadii, care impreuna, alcatuiesc seria
eritrocitara, al carei stadiu final este globulul rosu din sangele circulant ;
leucocitele sau globulele albe sunt elemente figurate ale sangelui care se
deosebesc de eritrocite, prin lipsa hemoglobinei, prin forma lor, in general
schimbatoare, si prin existenta nucleului. Leucocitele sunt celule diferentiate
pentru a indeplini functia de aparare a organismului . Leucocitele se impart in
doua grupe : agranulocite( limfocite si monocite) si granulocite(neutrofile,
acidofile si bazofile) ;
plachetele sanguine se mai numesc si trombocite si au rol in coagularea
sangelui. Plachetele se aglutineaza cu o foarte mare usurinta. Cand se produce
ruperea unui vas sanguin, plachetele sanguine se aglutineaza si formeaza un tromb
care astupa ruptura vasului, impiedicand curgerea sangelui (hemoragia).
Hemostaza (gr. haima = snge, stazis = a opri) reprezint totalitatea mecanismelor
care intervin n oprirea sngerrii la nivelul vaselor mici (capilare) i mijlocii
(arteriole, metaarteriole i venule). n funcie de modalitatea de oprire a hemoragiei,
hemostaza poate fi:
hemostaz fiziologic, proprie corpului;
hemostaz medicamentoas, prin administrarea de substane anticoagulante;
hemostaz chirurgical, necesar n cazul unor intervenii chirurgicale ample.
Toate elementele figurate ale sangelui sunt elemente diferentiate care au pierdut
proprietatea de a se inmulti. Ele sunt elementele finale ale unui proces de diferentiere

celulara speciala care se numeste hematopoeza si care se desfasoara in organe

speciale, numite organe hematopoetice.
Hematopoeza prezinta aspecte diferite in perioada embrionara si dupa nastere.
In timpul dezvoltarii embrionare, hematopoeza se realizeaza in ficat, splina si
maduva osoasa. Dupa nastere, in perioada de crestere, hematopoeza se produce in
maduva osoasa, in splina, ganglionii limfatici si tesutul reticulohistiocitar. In
organismul adult, cel mai important rol in formarea elementelor figurate ale sangelui
il joaca maduva rosie a oaselor, care, din aceasta cauza, se mai numeste maduva
hematogena.
Plasma sanguina este substanta fundamentala a tesutului sanguin. Volumul ei
reprezinta 52 - 60% din volumul total al sangelui si poate sa creasca sau sa scada in
unele stari ale organismului.
Pentru a putea cerceta proprietatile fizice si chimice ale plasmei sanguine, aceasta
trebuie separata de elementele figurate, ceea ce se realizeaza prin tratarea sangelui cu
substante anticoagulante, cum sunt oxalatul de sodiu sau citrat de calciu. Daca sangele a
fost lasat sa coaguleze, dupa ce a fost recoltat, lichidul care se separa de coagul, se
numeste ser. Plasma contine fibrinogen, pec and serul sanguin nu contine, intrucat in
timpul coagularii fibrinogenul se transforma in fibrina insolubila, care intra in structura
cheagului.
Proprietatile plasmei sanguine
Plasma este un lichid transparent, de culoare usor galbuie, datorita pigmentilor
biliari. Cand cantitatea acestora creste in sange, ca de exemplu in icter, culoarea galbena
a plasmei se intensifica. Obisnuit plasma sanguina este transparenta, ea devine usor
lactescenta in inanitie (dimineata pe nemancate), intrucat contine grasimi. Foarte
lactescenta este in cursul digestiei dupa ingerare de grasimi.
Are o vascozitate de doua ori mai mare decat apa, iar greutatea specifica este
cuprinsa intre 1026 si 1031, variind in functie de concentratia proteinelor pe care le
contine. Reactia plasmei este slab alcalina (pH=7,4).

Compozitia plasmei sanguine

Plasma sanguina are o compozitie chimica complexa, care se mentine aproape
constanta in conditiile normale ale organismului. Variatii mai largi ale compozitiei
plasmei se produc in stari patologice.
Plasma este alcatuita din 90% apa si 10% substante solide, reziduu uscat. Din
acest reziduu, 9g sunt substante organice, 1g substante anorganice. Substantele organice
sunt la randul lor azotate, proteice (8g%) si neproteice (35mg% exprimate in azot).
Substantele organice neazotate, 1g%, sunt reprezentate de glucide, lipide si
produsii lor de metabolism.
Apa este constituentul principal al plasmei si reprezinta cam 5% din greutatea
totala a corpului. Datorita proprietatilor ei de solvire si disociere, apa joaca rolul
principal in desfasurarea tuturor fenomenelor fizico-chimice care se desfasoara in
organism, prin intermediul plasmei sanguine.
Cu toate ca in organism patrunde si se elimina permanent o mare cantitate de apa,
apa din plasma se mentine in aceeasi proportie, datorita unor mecanisme speciale ce se
declanseaza atunci cand in organism se produc conditii care ar duce la concentrarea sau
diluarea plasmei.
Substantele anorganice ale plasmei sanguine sunt in cantitate de 0,9g% (anioni
si cationi). Ele au o importanta deosebita in determinarea presiunii osmotice a plasmei
care este de 6,7 atmosfere. Presiunea osmotica a plasmei sanguine trebuie sa se mentina
constanta, pentru ca de ea depinde buna functionare a eritrocitelor ; daca aceasta creste,
eritrocitele pierd apa, ceea ce le scoate dinfunctiune, iar daca scade, in eritrocite va
patrunde apa si functionarea lor va fi defectuoasa. De asemenea, mentinerea presiunii
osmotice este o conditie a schimburilor normale dintre sange si tesuturi.
Diferitii ioni din plasma se gasesc in asemenea proportii, incat ei se neutralizeaza
si dau reactia usor alcalina a plasmei (pH=7,4).
Sodiul (Na+) este principalul cation al lichidului extracelular si concentratia sa
asigura osmolaritatea lichidului extracelular.

Potasiul (K+) este cationul intracelular, unde se gaseste intr-o anumita combinatie
cu proteinele, care asigura polarizarea membranei celulare.
Calciul (Ca2+) se gaseste in umori sub forma de combinatii proteice insolubile si
neionizabile reprezentand calciul nedializabil (50%), sub forma de combinatii solubile,
dar neionizabile (10%) si calciul ionic (40%), ultimul cu rol in moderarea excitabilitatii
neuromusculare.
Magneziul (Mg2+) are rol in influentarea activitatii unor enzime. Predomina
intracellular.
Clorul (Cl-) este anionul cel mai important al lichidului extracellular unde se
gaseste in combinatie ci ionul de sodium.
Ionul bicarbonic (CO3H-) are rol in reglarea ph-ului sanguin.
Fosforul si sulful sub forma de radicali, precum si iodul reprezinta constituent ai
plasmei, legati mai ales de metabolismul proteic.
Substantele organice din plasma se gasesc in proportie de 9,1g%. Ele sunt foarte
variate si se pot imparti in doua grupe : substante organice azotate si substante organice
neazotate.
Substantele organice azotate contin azot in molecula lor. Ele se impart in doua
categorii:
a)substantele azotoase proteice sau proteinele plasmatice se gasesc in proportie de 7-8%
si reprezinta unul dintre constituentii plasmatici cei mai importanti. Ele sunt reprezentate
prin :

albuminele plasmatice (seralbumine) se formeaza in ficat si au importanta

pentru functia de transport alimentar si pentru schimbul de apa dintre celule si
sange ;
globulinele plasmatice (serumglobuline) prezinta mai multe varietati (, , globulinele). -globulinele joaca un rol foarte important in sinteza anticorpilor si
contribuie astfel la apararea organismului. Fiin folosite in medicina practica se
pastreaza prin uscare si sterilizare ;
fibrinogenul este o proteina globulara, care lipseste in serul sanguine. Prezenta
fibrinogenului deosebeste deci plasma de ser. Fibrinogenul se deosebeste de

celelalte protein plasmatice prin aceea ca, in prezenta trombinei, se transforma

intr-o substanta insolubila in plasma, numita fibrina; datorita acestei proprietati,
fibrinogenul contribuie la coagularea sangelui. Fibrinogenul se formeaza in
celulele hepatice.
Substantele azotoase proteice intervin si in diferite alte procese fizico-chimice
plasmatice, Astfel: determina si mentin densitatea si vascozitatea plasmei, prin legarea
apei in diferite reactii biochimice participa la mentinerea cantitatii constant de apa din
plasma, apara organismal impotriva infectiilor, transporta diferite substante si datorita
presiunii lor osmotice au un rol important in schimburile ce se fac la nivelul capilarelor.
Pe langa functiile amintite, proteinele plasmatice formeaza un sistem-tampon care
contribuie la mentinerea pH-ului, alaturi de sistemele-tampon formate de electroliti.
Variatia proportiilor de proteine in plasma sau existenta altor proteine in plasma
determina stari patologice ale organismului.
b)substantele azotoase neproteice reprezinta substante care rezulta din metabolismul
proteinelor, cum sunt : ureea, acidul uric, creatina, creatinina si amoniacul sau subsatnte
care servesc la sinteza proteinelor, cum sunt aminoacizii. Proportia acestor substante
variaza in limite foarte largi.
Substantele organice neazotate sunt reprezentate prin :
glucide, dintre care amintim glucoza, a carei concentratie normala de 0,8-1,3g
se numeste glicemie. In stari patologice, proportia de glucoza poate sa creasca
(hiperglicemie) sau sa scada (hipoglicemie). Rolul glucozei este foarte important,
caci ea reprezinta forma de absorbtie, de circulatie si de consum a glucidelor ;
lipidele plasmatice dintre ele trebuie remarcate gliceridele, fosfatidele si
colesterolul ;
In plasma se mai gasesc : acid lactic, bilirubina, enzime, printre care amintim si
protrombina, hormoni, anticorpi, vitamine si alte substante.