Indreptar de Lucrari Practice PDF

Florin Grosu Laurențiu Stupariu
Histologie generală
Îndreptar de lucrări practice
Florin Grosu Laurențiu Stupariu
Histologie generală
Îndreptar de lucrări practice
(pentru studenții specializării Medicină generală)
Sibiu - 2018
Titlul: Histologie generală. Îndreptar de lucrări practice
(pentru studenţii specializării Medicină generală)
Copyright © 2018
Toate drepturile aparţin autorilor.

Reproducerea integrală sau parţială a textului sau a ilustraţiilor din această carte
este posibilă numai cu acordul prealabil scris al autorilor.
Autorii îşi asumă întreaga răspundere asupra conţinutului.
Tehnoredactare: Techno Media

Coperta: Techno Media
ISBN: 978-606-616-339-2
Editura Techno Media

550074, Sibiu, str. Dimitrie Cantemir nr. 22
tel./fax: 0269/21.19.83
www.technomedia.ro;
e-mail: office@technomedia.ro
Cuprins
Țesuturile ..................................................................................................................... 11
Țesuturile epiteliale ..................................................................................................... 12
Epiteliu simplu pavimentos ....................................................................................... 12
Epiteliu simplu prismatic........................................................................................... 15
Epiteliu simplu cubic ................................................................................................. 15
Epiteliu pseudostratificat ........................................................................................... 17
Epiteliile stratificate................................................................................................... 20
Epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat ............................................................. 20
Epiteliu stratificat pavimentos keratinizat ................................................................. 22
Uroteliul ..................................................................................................................... 25
Epiteliile glandulare .................................................................................................... 28
Glanda unicelulară (celula caliciformă) .................................................................... 28
Glanda membraniformă ............................................................................................. 31
Glanda tubulară simplă .............................................................................................. 33
Glanda tubulară compusă (tubulo-acinoasă) ............................................................. 34
Organizarea epiteliului glandular endocrin în fascicule ............................................ 37
Organizarea epiteliului glandular endocrin în foliculi .............................................. 39
Organizarea epiteliului glandular endocrin în cuiburi............................................... 42
Țesuturile conjunctive ................................................................................................ 44
Fibre colagene ........................................................................................................... 45
Fibre de reticulină ...................................................................................................... 46
Fibre elastice .............................................................................................................. 48
Histiocitul .................................................................................................................. 48
Mastocitul .................................................................................................................. 49
Plasmocitul ................................................................................................................ 49
Țesut conjunctiv mezenchimatos .............................................................................. 49
Țesutul conjunctiv mucos .......................................................................................... 52
Țesutul conjunctiv lax ............................................................................................... 54
Țesut conjunctiv reticulat .......................................................................................... 55
Țesut conjunctiv adipos ............................................................................................. 56
Țesut conjunctiv tendinos .......................................................................................... 59
Țesut conjunctiv aponevrotic .................................................................................... 61
Țesut cartilaginos hialin ............................................................................................ 63
Țesut cartilaginos elastic ........................................................................................... 65
Țesut cartilaginos fibros ............................................................................................ 68
Țesutul osos .................................................................................................................. 69
Ţesutul osos compact șlefuit ..................................................................................... 69
5
Țesut osos compact decalcificat ................................................................................ 72
Țesut osos spongios .................................................................................................. 73
Osificarea endocartilaginoasă ................................................................................... 75
Țesuturile musculare .................................................................................................. 78
Ţesutul muscular neted ............................................................................................. 78
Ţesutul muscular striat scheletal ............................................................................... 81
Țesutul muscular striat cardiac ................................................................................. 83
Țesutul nodal (excito-conductor) .............................................................................. 86
Aparatul circulator ..................................................................................................... 87
Capilarele sanguine ................................................................................................... 87
Artera de tip elastic ................................................................................................... 90
Artera de tip muscular ............................................................................................... 92
Țesutul sanguin ........................................................................................................... 95
Sângele ...................................................................................................................... 95
Hematiile .......................................................................................................................... 97
Neutrofilele....................................................................................................................... 97
Euzonofilele ..................................................................................................................... 97
Bazofilul ........................................................................................................................... 98
Limfocitele ....................................................................................................................... 98
Monocitul ......................................................................................................................... 98
Trombocitele .................................................................................................................... 99
Tabloul sanguin – formula leucocitară ............................................................................. 99
Organele hemato și limfopoietice ........................................................................... 100
Măduva roșie hematogenă .............................................................................................. 101
Ganglionul limfatic ........................................................................................................ 103
Splina.............................................................................................................................. 105
Timusul .......................................................................................................................... 108
Plăcile lui Peyer.............................................................................................................. 109
Țesutul nervos ........................................................................................................... 112
Neuronul .................................................................................................................. 112
Granulațiile Nissl............................................................................................................ 113
Neurofibrilele ................................................................................................................. 113
Celule gliale ............................................................................................................ 114
Astrocitul plasmatic........................................................................................................ 115
Astrocitul fibros.............................................................................................................. 115
Oligodendroglia.............................................................................................................. 115
Microglia ................................................................................................................. 116
Fibra nervoasă ......................................................................................................... 116
Sistemul nervos ......................................................................................................... 117
Organele periferice ale țesutului nervos.................................................................. 117
Nervul ............................................................................................................................. 117
Oganele centrale ale sistemului nervos ................................................................... 118
Măduva spinării .............................................................................................................. 118
Cerebelul ........................................................................................................................ 120
Bibliografie ................................................................................................................ 123
6
Index figuri
Figura 1 Epiteliu simplu pavimentos 10x................................................................................. 13
Figura 2 Epiteliu simplu pavimentos 20x................................................................................. 14
Figura 3 Epiteliu simplu pavimnetos 40x................................................................................. 14
Figura 4 Epiteliu simplu cubic 10x .......................................................................................... 16
Figura 7 Epiteliu pseudostratificat 10x .................................................................................... 18
Figura 8 Epiteliu pseudostratificat 20x .................................................................................... 19
Figura 9 Epiteliu pseudostraiticat 40x ...................................................................................... 19
Figura 10 Epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat 10x ..................................................... 20
Figura 11 Epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat 20x ..................................................... 21
Figura 12 Epiteliu stratificat pavimnetos nekeratinzat 40x ...................................................... 22
Figura 13 Epiteliu stratificat pavimentos keratinizat 10x ........................................................ 23
Figura 16 Uroteliu 10x ............................................................................................................. 25
Figura 19 Glanda unicelulară 10x ............................................................................................ 29
Figura 20 Glanda unicelulară 20x ............................................................................................ 30
Figura 21Glanda unicelulară 40x ............................................................................................. 30
Figura 22 Glanda membraniformă 10x .................................................................................... 31
Figura 23 Glanda membraniformă 20x .................................................................................... 32
Figura 24 Glanda tubulară simplă 10x ..................................................................................... 33
Figura 25 Glanda tubulară simplă 20x ..................................................................................... 34
Figura 26 Glanda tubulo-acinoasă 10x ..................................................................................... 35
Figura 29 Suprarenală 10x ....................................................................................................... 38
Figura 30 Suprarenală 20x ....................................................................................................... 39
Figura 31 Tiroida 10x ............................................................................................................... 40
Figura 32 Tiroida 20x ............................................................................................................... 41
Figura 33 Tiroida 40x ............................................................................................................... 41
Figura 34 Pancreas 10x ............................................................................................................ 42
Figura 37 Fibre colagene 20x ................................................................................................... 45
Figura 38 Fire de reticulină 10x ............................................................................................... 46
Figura 39 Fibre de reticulină 20x ............................................................................................. 47
Figura 40 Fire de reticulină 40x ............................................................................................... 47
Figura 41 Fibre elastice 10x ..................................................................................................... 48
Figura 42 Țesut conjunctiv mezenchimatos 10x ...................................................................... 50
7
Figura 45 Țesut conjunctiv mucos 10x .................................................................................... 52
Figura 48 Pasaj esofago-gastric 10x......................................................................................... 54
Figura 49 Țesut conjunctiv reticulat 10x.................................................................................. 56
Figura 50 Țesut conjunctiv adipos 10x .................................................................................... 57
Figura 53 Țesut conjunctiv tendinos 10x ................................................................................. 59
Figura 56 Țesut conjunctiv aponevrotic 10x ............................................................................ 61
Figura 59 Țesut cartilaginos hialin 10x .................................................................................... 63
Figura 62 Țesut cartilaginos elastic 10x ................................................................................... 66
Figura 65 Disc intervertebral.................................................................................................... 68
Figura 66 Țesut osos compact șlefuit 10x ................................................................................ 70
Figura 69 Țesut osos compact decalficat 10x .......................................................................... 72
Figura 70 Țesut osos spongios 10x .......................................................................................... 73
Figura 73 Osificarea endocartilaginoasă .................................................................................. 77
Figura 74 Țesut muscular neted 10x ........................................................................................ 79
Figura 77 Țesut muscular striat scheletal 10x .......................................................................... 81
Figura 80 Țesut muscular striat de tip cardiac 10x .................................................................. 84
Figura 83 Capilare sanguine 10x.............................................................................................. 88
Figura 86 Artera de tip elastic 10x ........................................................................................... 90
Figura 89 Artera de tip muscular 10x....................................................................................... 93
Figura 92 Frotiu sanguin periferic............................................................................................ 99
Figura 93 Măduva roșie hematogenă 10x .............................................................................. 101
8
Figura 96 Ganglionul limfatic 10x ......................................................................................... 104
Figura 97 Ganglionul limfatic 20x ......................................................................................... 105
Figura 98 Splina 10x .............................................................................................................. 106
Figura 99 Splina 20x .............................................................................................................. 107
Figura 100 Splina 40x ............................................................................................................ 107
Figura 101 Timusul 10x ......................................................................................................... 108
Figura 102 Plăci Peyer 4x ...................................................................................................... 110
Figura 103 Plăci Peyer 10x .................................................................................................... 110
Figura 104 Plăci Peyer 20x .................................................................................................... 111
Figura 105 Măduva spinării – canalul ependimar 10x ........................................................... 118
Figura 106 Măduva spinării – coarnele anterioare 10x .......................................................... 119
Figura 107 Măduva spinării – coarnele anterioare 20x .......................................................... 120
Figura 108 Cerebel 10x .......................................................................................................... 121
Figura 109 Cerebel 20x .......................................................................................................... 122
9
Țesuturile
Definiție.
Țesuturile, sunt asociații de celule cu o morfologie asemănătoare, organizate în
scopul îndeplinirii unor funcții.
După organizarea morfofuncțională deosebim 4 tipuri de țesuturi:

1. Epitelial
2. Conjunctiv
3. Muscular
4. Nervos
Epiteliile se împart în:

 epitelii de acoperire
 epitelii glandulare
 epitelii senzoriale
11
Țesuturile epiteliale
Epiteliile sunt țesuturi avasculare, alcătuite predominant din celule de forme
relativ geometrice (poligonale, cubice, prismatice), dispuse relativ ordonat, dar foarte
strâns în cuiburi, cordoane, în unul sau mai multe straturi. Funcția lor principală poate
să fie de acoperire/căptușire, de secreție/absorbție sau senzorială.
Clasificarea epiteliilor de acoperire:

 Epitelii simple (unistraficate)
1. Epiteliu simplu pavimentos MEZENTER, impr.Ranvier
2. Epiteliu simplu prismatic STOMAC – reg. fundică, col.HE
3. Epiteliu simplu cubic RINICHI, col.HE
4. Epiteliu pseudostratificat TRAHEE, col.HE;
 Epitelii stratificate (pluristratificate)
1. Epiteliu stratificat pavimentos
a. Keratinizat PIELE, col.HE
b. Nekeratinizat VAGIN, col.HE
2. Epiteliu stratificat cubic
3. Epiteliu stratificat prismatic
4. Uroteliu (epiteliu de tranzitie) URETER, col.HE.
Epiteliu simplu pavimentos

preparat de studiat: mezenterul
colorație: impregnație Ranvier
Diagnostic
Este format din celule poligonale aplatizate așezate într-un singur rând pe o
membrană bazală. Limitele celulare sunt greu vizibile, nuclei sunt de formă rotundă
sau ovalară cu citoplasmă mai evidentă perinuclear.
Cu obiectivul mic
Vom observa forma poligonală a celulelor, dispoziția lor ordonată și foarte
strânsă, asemănătoare pietrelor de pavaj.
12
Figu
ura 1 Epiteeliu simplu
u pavimento
os 10x
C
Cu obiecttivul maree
V
Vom urmăări limitelee crenelatee ale celuleelor, lipsa structuriloor celularee interne
(nucleeu, nucleol,, citoplasm
mă).
13
Figurra 2 Epiteliiu simplu pavimentos
p s 20x
Figurra 3 Epiteliiu simplu pavimnetos

p s 40x
14
Epiteliu simplu prismatic
preparat de studiat: stomac regiune fundică
colorație: hematoxilină eozină
Diagnostic
Epiteliu format dintr-un singur rând de celule, înalte, prismatice cu nuclei în
formă de bastonaș așezați într-un singur rând perpendicular pe membrana bazală.
Cu obiectivul mic
Vom urmări așezarea ordonată a celulelor prismatice, evidente prin nucleii lor în
formă de bastonaș, dispusi paralel între ei și perpendicular pe membrana bazală.
Nucleii sunt situați în ½ inferioară a celulelor.
Cu obiectivul mare
Vom observa forma alungită a celulelor epiteliale, aspectul striat al membranei
polului apical (platou striat) și nucleii ovalari așezați paralel cu axul celulei.
Epiteliu simplu cubic

Preparat de studiat: rinichi
Colorație: hematoxilină eozină
Diagnostic
Epiteliu format dintr-un singur rând de celule cu laturi izodiametrice, de formă
patrată, iar nucleii sunt așezați în centrul celulei.
Cu obiectivul mare
Vom studia așezarea ordonată a celulelor cubice cu nucleii rotunzi, centrali,
așezați în șirag de mărgele.
15
Figura 4 Epiteliu simplu cubic 10x
16
Epiteliu pseudostratificat
Preparat de studiat: trahee
Diagnostic
Epiteliu alcătuit din mai multe rânduri de nuclei, ce dau aparență de falsă stratifi-
care. Este alcătuit dintr-un singur rând de celule de formă și înălțimi diferite. Toate
celulele sunt așezate pe o mebrană bazală, dar nu toate ajung până la suprafața
epiteliului.
Cu obiectivul mic
Vom observa așezarea nucleilor din epiteliu în 2 – 4 rânduri neordonate, iar sub
epiteliu vom găsi țesut conjunctiv.
17
Figu
ura 7 Epiteeliu pseudostratificat 10x
Cu
u obiectivvul mare
Voom examinna diferitelee forme nuucleare:
 nuclei rotuunzi așezațți spre bazaa epiteliulu
ui
 nuclei rotuunzi ovalarri în zona m
mijlocie
 nuclei în formă
f de bastonași, aașezați în ½ superioarră a epiteliuului
Ceelulele suntt înalte prissmatice, cuu citoplasm

ma supranucleară eoziinofilă, om
mogenă,
iar la ppolul apicaal prezintă cili. Celuule cubice au un nuccleu rotundd central și ș sunt
așezate pe membrana bazalăă.
18
Figura 8 Epiteliu pseudostratificat 20x
Figura 9 Epiteliu pseudostraiticat 40x
19
Epiteliile stratificate
Diagnostic
Țesut epitelial alcătuit din mai multe rânduri de celule (nuclei), dispuse strâns și
în straturi suprapuse.
Nucleii din acelasi rând sunt identici ca formă, mărime și structură.
Stratul superficial este constituit din celule turtite , pavimentoase:
 fie cu nuclei – epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat
 fie fără nuclei – epiteliu stratificat pavimentos keratinizat
Epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat

Preparat de studiat: vagin
Cu obiectivul mic
Vom recunoaște țesutul epitelial, alcătuit din mai multe rânduri de celule supra-
puse cu mai multe rânduri de nuclei așezați deasupra unui țesut conjunctiv, iar mem-
brana bazală care desparte cele două țesuturi are un traiect sinuos, învelind papilele.
Figura 10 Epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat 10x
20
Cu obiectivul mare
Vom recunoaște cele 3 zone celulare urmărind forma și structura celulelor și mai
ales a nucleilor situați în diferite straturi:
 stratul bazal – celule cubo-cilindrice, cu nuclei ovalari, intenși cromatici,
orientați perpendicular pe membrana bazală
 stratul mijlociu – cu mai multe rânduri de celule poligonale bine delimitate,
cu nuclei rotunzi, centrali eucromi
 stratul superficial – cu celule turtite, pavimentoase, orientate paralel cu
suprafața epiteliului, nuclei hipercromi, picnotici
Figura 11 Epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat 20x
21
Figura 12 Epiteliu stratificat pavimnetos nekeratinzat 40x
Epiteliu stratificat pavimentos keratinizat

Preparat de studiat: pielea
Cu obiectivul mic
Vom recunoște epiteliul după așezarea în straturi suprapuse a celulelor, dar cu
lipsa nucleilor în stratul superficial. Corionul ( reprezentat de țesutul conjunctiv)
însoțește țesutul epitelial în care se invaginează sub forma unor papile înalte.
22
Figura 13 Epiteliu stratificat pavimentos keratinizat 10x
Cu obiectivul mare
Aici stratificarea este mai variată formată din 5 straturi celulare: bazal, spinos,
granulos, lucid și cornos.
23
24
Uroteliul
Preparat de studiat: pielea
Diagnostic
Epiteliu alcătuit din mai multe rânduri suprapuse de celule și nuclei (epiteliu
stratificat) morfologia celulelor (formă, mărime, așezare) fiind diferită, deosebim 3
straturi celulare:
 stratul bazal (celule cubice)
 stratul mijlociu (celule în rachetă)
 stratul superficial (un rând de celule în umbrelă)
Cu obiectivul mic
Vom urmări așezarea în rânduri ordonate și suprapuse a nucleilor din țesutul
conjunctiv subiacent epiteliului (corionul).
Figura 16 Uroteliu 10x
25
Cu obiectivul mare
Vom urmări configurația celulor din cele 3 straturi:
 stratul bazal, având un rând de celule cubice, cu citoplasmă mai întunecată și
nucleu ovalar
 stratul mijlociu, alcatuit din mai multe rânduri de celule în formă de rachetă
(de tenis), cu un corp celular ovalar, ce conține un nucleu central, rotund și o
expansiune citoplasmatică scurtă
 stratul superficial, un singur rând de celule mari, eozinofile, ce acoperă 2 – 4
celule subiacente în rachetă. Celula în umbrelă poate avea unu sau doi nuclei.
Sub epiteliu vom observa un țesut conjunctiv lax.
26
27
Epiteliile glandulare
Epiteliile glandulare sunt de celulele epiteliale care participă la alcătuirea paren-
chimului glandelor cu secreție externă și/sau internă. Luând în considerare locul în care
aceste celule își varsă produsul de secreție epiteliile glandulare pot să fie endocrine
sau exocrine.
Epiteliile glandulare exocrine

Aceste epitelii alcătuiesc glandele de tip exocrin ce își varsă produsul de secreție
la exterior, fie pe suprafața corpului, fie în cavități care comunică cu exteriorul.
Glandele exocrine se clasifică în:

1. Glande exocrine fără canal de excreție
2. Glande exocrine cu canal de excreție
1. Glande exocrine fără canal de excreție
Glanda unicelulară (celula caliciformă)

preparat: colon
Diagnostic
Celulă prismatică, mai largă în regiunea apicală și mai îngustă în regiunea
bazală, așezată printre celulele epiteliale de acoperire.
Citoplasma apicală (supranucleară) este mai palidă, cu aspect vacuolar în col
H.E, iar citoplasma bazală conține un nucleu ovoid sau turtit, bogat în cromatină.
Cu obiectivul mic
Se observă printre celulele epiteliului simplu prismatic al mucoasei intestinale,
prezența unor celule înalte cu citoplasma supranucleară necolorată.
28
Figura 19 Glanda unicelulară 10x
Cu obiectivul mare
Celula caliciformă se prezintă cu o formă caracteristică, a unei „cupe de șam-
panie” având un picior subțiat, care se inseră pe membrana bazală și conține nucleul
turtit, citoplasma bazofilă supranuclear.
29
30
Glanda membraniformă
preparat: stomac regiune fundică
Diagnostic
Epiteliu simplu prismatic, monomorf al mucoasei gastrice. Celulele epiteliului
sunt alungite, cu nuclei ovalari, așezați în jumătatea inferioară, perpendicular pe mem-
brana bazală. Citoplasma supranucleară este vacuolară, dorită granulelor de mucus,
care nu se colorează cu eozină (celule mucoase închise).
Cu obiectivul mic
Vom recunoaște epiteliul monomorf prismatic, unistratificat, ce învelește mu-
coasa stomacului, invaginând-se pe alocuri în țesutul conjunctiv subiacent.
Figura 22 Glanda membraniformă 10x
Cu obiectivul mare
Vom urmări citologia celulei mucoase închise. Celule înalte prismatice cu polul
apical bine delimitat, cu numeroase vacuole mici acumulate în citoplasma supranu-
cleară, nucleul ovalar cu structură cromatiniană laxă.
31
Figura 23 Glanda membraniformă 20x
Glanda membraniformă 40x
32
2. Glande exocrine cu canal de excreție
Aceste glande se clasifică în funcție de morfologia canalului de excreție
(simple = un canal; compuse = canal ramificat) și a adenomerului (tunulare = deget de
mănușă; acinoase = bob de strugure):
1. glande tubulare (simple sau compuse)
2. glande acinoase (simple sau compuse)
3. glande tubulo-acinoase
Glanda tubulară simplă

preparat: colon
Diagnostic
Celule epiteliale prismatice, așezate într-un singur rând pe membrana bazală
(glandilem) ce delimitează un lumen alungit, filiform.
Cu obiectivul mic
Vom urmări în corionul mucoasei intestinale, glande tubulare așezate ordonat, ce
străbat perpendicular corionul și se deschid la suprafața mucoasei.
Figura 24 Glanda tubulară simplă 10x
33
Cu obiectivul mare
Vom studia, aspectul glandelor și caracterele morfologice ale celulelor
secretoare care delimitează lumenul glandular: celule prismatice cu nuclei ovalari
așezați în treimea inferioară, cu citoplasmă bine colorată (enterocite) sau slab colorată,
vacuolară (celule caliciforme), ultimele în număr mai mare.
Figura 25 Glanda tubulară simplă 20x
Glanda tubulară compusă (tubulo-acinoasă)

preparat: glanda submaxilară
Diagnostic
Formațiuni ,,acinoase” alcătuite din 4-8 celule piramidale, așezate pe glandilem
(membrana bazală) delimitând la polul apical un lumen foarte fin.
Vom observa structuri canaliculare intralobulare, secționate longitudinal sau trans-
versal, căptușite de un epiteliu prismatic bine colorat, ce delimitează un lumen mai larg
regulat. Nucleii acestor canale, numite striate sunt ovalari și așezați în centrul celulelor.
34
Cu obiectivul mic
Vom observa diversitatea acinilor glandulari ca mărime și structură citologică.
Canalul secretor așezat printre acini este bine delimitat și puternic eozinofil.
Figura 26 Glanda tubulo-acinoasă 10x
Cu obiectivul mare
Vom căuta să recunoaștem și să deosebim:
 acinii secretori: seroși, mucoși, sero-mucoși
 canalele secretoare – prin lumenul lor bine conturat, delimitat de: un rând de
celule prismatice, înalte cu nuclei centrali, citoplasmă eozinofilă
35
36
Acinul seros – este cel mai mic, prezintă un lumen foarte mic. Este constituit
din celule seroase prismatice, mai mici, cu un nucleu rotund, aproape central, eucrom,
citoplasma subnucleară este bine colorată în timp ce supranuclear este mai slab
colorată și vacuolară (granule de zimogen).
Acinul mucos – este de mărime mijlocie cu un lumen mai evident, care este
delimitat de 4-6 celule mucoase mari, ordonate pe o membrană bazală.
Celule mucoase sunt prismatice, mari cu citoplasma palidă, supranuclear
vacuolară (granule de mucus) și un nucleu hipercrom, turtit apico-bazal și așezat la
polul inferior. Între celulele mucoase și glandilem se află câteva celule mioepiteliale.
Acinul mixt – este cel mai mare acin și prezintă un lumen larg, delimitat numai
de celule mucoase. Între acestea și glandilem la un pol al acinului, sub formă de
,,capișon” se interpun 3-5 celule seroase, alcătuind semilunele lui Gianuzzi. Există și
în acest acin celule mioepiteliale.
Epitelii glandulare endocrine
Aceste epitelii formează parenchimul glandelor cu secreție internă, care își varsă
produsul de secreție (hormoni) în sânge și ca atare nu au canale de excreție, dar sunt
foarte bogate în capilare sanguine.
După citoarhitectura parenchimului deosebim 3 modalități de organizare a
epiteliilor glandulare endocrine în:
1. cordoane (fascicule)
2. vezicule
3. insule
Organizarea epiteliului glandular endocrin

în fascicule
preparat: cortico-suprarenala
Diagnostic
Celule epiteliale așezați ordonat în rânduri paralele cu capilarele sanguine, pe
care le delimitează lateral.
Lipsa canalelor excretoare, este înlocuită printr-o vasta capilaritate.
Cu obiectivul mic
Vom urmări zona corticala a glandei suprarenale (zona de sub capsula glandei).
Observam după așezarea cordoanelor celulare și mărimea celulelor 3 zone:
 zona glomerulară – imediat sub capsula glandei (cu celule mici, mai puternic
colorate, alcătuind cordoane celulare arcuite)
37
 zona fasciculată – ocupă 70% din corticala, este așezata la mijloc (formată din
celule mari cu citoplasma palidă, organizată în cordoane)
 zona reticulată – dispusă spre medulosuprarenala (cu celule cubice,
citoplasmă eozinofilă și nuclei hipercromi).
Figura 29 Suprarenală 10x
Cu obiectivul mare
Vom urmări organizarea celulelor epiteliale din zona fasciculată. Celulele sunt
mari, poligonale, organizate în cordoane paralele printre capilarele sanguine pe care le
mărginesc. Celulele au o citoplasmă palidă, vacuolara și nuclei mari, rotunzi și eucromi.
38
Figura 30 Suprarenală 20x
Organizarea epiteliului glandular endocrin în foliculi

preparat: tiroida
Diagnostic
Celule epiteliale delimitează cavități (vezicule), de mărimi și forme diferite, ce
conțin o substanță omogenă, eozinofilă (coloid).
Lipsa canalelor excretoare este înlocuită prin numeroase capilare => glandă
endocrină.
Cu obiectivul mic
Vom observa numeroase structuri cavitare cu conținut eozinofil, omogen (coloid)
și perete constituit din epitelii unistratificate.
39
Figura 31 Tiroida 10x
Cu obiectivul mare
Vom studia parenchimul tiroidian constituit din vezicule, formate dintr-un perete
epitelial simplu cubic sau prismatic, așezat pe o membrana bazala, delimitând o cavitate
plină cu coloid eozinofil omogen. În jurul foliculilor tiroidieni se află numeroase capi-
lare sanguine.
40
41
Organizarea epiteliului glandular endocrin în cuiburi
preparat: pancreasul
Diagnostic
Celule epiteliale organizate în cuiburi de diferite mărimi, așezate printre celelalte
structuri (acini, stromă) glandulare exocrine.
Canalele excretoare sunt înlocuite cu capilare sanguine, dispuse printre celulele
intrainsulare (glandă endocrină).
În jurul insulelor celulare endocrine, sunt numeroase formațiuni acinoase de tip
seros si canale excretoare (pancreas exocrin).
Cu obiectivul mic
Vedem numeroase formațiuni acinoase, colorate mai închis.
Figura 34 Pancreas 10x
Cu obiectivul mare
Vom studia organizarea insulelor Langerhans, ce reprezintă pancreasul endocrin.
Insulele epiteliale sunt așezate printre acinii pancreasului exocrin. Apar ca și cordoane
celulare anastomozate, despărțite de spatii filiforme cu nuclei pe margini.
42
43
Țesuturile conjunctive
Sunt alcătuite din variate tipuri de țesuturi foarte heterogene ca aspect histologic,
toate având însă origine mezenchimală și unele caractere comune de structură, ca:
 prezența în proporții diferite a 3 componente de bază și anume: celule, fibre
(colagene, elastice și de reticulină) și substanță fundamentală.
 funcția de susținere, legătură, trofică și de apărare
Clasificarea țesuturilor conjunctive

1. Țesuturi conjunctive embrionare (nediferențiate):
a. Țesutul mezenchimatos
b. Țesutul conjunctiv mucos
2. Țesuturi conjunctive adulte (diferențiate):
a. Țesuturi conjunctive moi (substanță fundamentală vâscoasă)
i. În care proporția celor 3 componente (fibre, celule și substanță funda-
mentală) este egală
1. Țesut conjunctiv lax
2. Țesut de granulație
ii. În care predomină celule specializate
1. Țesut conjunctiv reticular
2. Țesut conjunctiv adipos
3. Țesut conjunctiv pigmentar
4. Țesut conjunctiv sero-membranos
iii. În care predomină fibrele (țesuturi fibroase)
1. Țesut conjunctiv tendinos
2. Țesut conjunctiv aponevrotic
3. Țesut conjunctiv fibrolamelar
4. Țesut conjunctiv elastic
5. Țesut conjunctiv dermo-capsular
b. Țesut cartilaginos (substanța fundamentală este solidă și elastică)

1. Țesut cartilaginos hialin
2. Țesut cartilaginos elastic
3. Țesut cartilaginos fibros
44
c. Țesutul osos ( substanță fundamentală dură, mineralizată)
1. Țesut osos compact
2. Țesut osos spongios
Pe preparatele colorate prin tehnici speciale se vor studia separat componentele

celulare fibrilare.
Fibre colagene
preparat: pasaj esofago-gastric
Cu obiectivul mare
Apar cu obiectivul mare sub forma unor rețele de fascicule, mai subțiri sau mai
groase, orientate ordonat sau neordonat care:
 nu se ramifică
 nu se anastomozează
Figura 37 Fibre colagene 20x
45
Fibre de reticulină
preparat: ficat
impregnație Gömöri
Le putem studia pe preparate impregnate cu nitrat de argint (metoda Gömöri)

care le colorează în negru.
Apar sub forma unor linii, negre subțiri, dispuse în lobul hepatic radiar față de
vena centrolobulară.
Fibrele de reticulina:
 se ramifică
 se anastomozează
Figura 38 Fire de reticulină 10x
46
Figura 39 Fibre de reticulină 20x
Figura 40 Fire de reticulină 40x
47
Fibre elastice
preparat: aorta
colorație rezorcină fuxină
Se evidențiază în pereții vaselor sanguine sau în cartilagiile elastice. Fibrele se

bifurcă și se anastomozează formând rețele elastice sau se asociază formând lame
elastice.
Figura 41 Fibre elastice 10x
Fibre Colagene Elastice Reticulina

nu se ramifică se ramifică se ramifică
Caracteristici nu se anastomozează se anastomozează se anastomozează
formează fascicule formează rețele formează rețele
Tabel 1 Caracteristicile fibrelor conjunctive
Histiocitul
Este macrofagul tisular care se evidențiază în țesutul conjunctiv din hipodermul
tegumentar, în care s-a injectat în prealabil soluție de albastru de tripan. După obținerea
48
secțiunilor în parafină, preparatele sunt colorate pentru evidențierea nucleilor cu
Kernechtrot (roșu).
Cu obiectivul mare
Vom recunoaște macrofagul histiocitar, grație particulelor de colorant pexate fie
sub forma unor granule albastre, fie placarde granulare care maschează citoplasma.
Mastocitul
Se pune în evidență prin colorație cu albastru de toluidină, care va colora meta-
cromatic granulele mastocitului în roșu-violaceu.
Cu obiectivul mic
Vom observa cuiburi de celule ovalare, colorate roșu-violaceu.
Cu obiectivul mare
Vom observa celule mari, ovalare, în care nucleul nu se colorează, iar citoplasma
perinucleară vom găsi îngesuite sau izolate formațiuni granulare, rotunde, de culoare
roșu violacee.
Plasmocitul
Se evidențiază fie într-un țesut de granulație, fie în corionul mucoasei digestive
sau respiratorii.
Cu obiectivul mic
Vom observa celule rotunde cu nucleu excentric, așezate mai ales în jurul
capilarelor.
Cu obiectivul mare
Vom recunoaște plasmocitul, ca o celulă mare rotundă, cu citoplasmă bazofilă și
un nucleu tot rotund, excentric, cu așezarea heterocromatinei în ,,spiță de roată”.
Țesut conjunctiv mezenchimatos

preparat: dezvoltarea dintelui
49
Diagnostic
Țesut conjunctiv, format aproape în exclusivitate din celule cu o formă neregu-
lată, stelată celulele prezintă un nucleu mare, rotund-ovalar și puțină citoplasmă bazo-
filă. Prin prelungirile lor, celulele mezenchimale se anastomozează, realizând aspectul
de rețea.
Cu obiectivul mic
Vom observa un țesut format dintr-o îngrămădire de celule neregulate, stelate.
Figura 42 Țesut conjunctiv mezenchimatos 10x
Cu obiectivul mare
Vom urmări bogăția de celule mezenchimale alcătuind o rețea cu ochiuri mari,
nucleul așezat central, palid, rotund, bine conturat.
50
51
Țesutul conjunctiv mucos
preparat: cordonul ombilical
Diagnostic
Țesut conjunctiv tânăr, în care predomină subtanța fundamentală. Celule sunt în
minoritate și au o formă stelată cu citoplasmă puțină și nucleu eucrom, central.
Vom prezența vaselor ombilicale (două artere și o venă) în centru și a unui epiteliu
simplu cubic la exterior (epiteliu amniotic) = cordon ombilical (gelatina lui Wharton).
Cu obiectivul mic
Vom observa epiteliul amniotic la suprafața cordonului ombilical și cele 3 vase
sanguine secționate transversal, aflate în zona centrală.
Figura 45 Țesut conjunctiv mucos 10x
Cu obiectivul mare
Vom studia aspectul neregulat al celulelor și bogația substanței fundamentale.
52
53
Țesutul conjunctiv lax
preparat: pasaj esofago-gastric
Diagnostic
Țesut conjunctiv în care celulele, fibrele și substanța fundamentală, se află în
proporții aproximativ egale. Fibrele sunt dispuse în rețea, în ochiurile căreia se află
substanță fundamentală
Din varietatea de celule recunoaștem:
 celulele conjunctive (fibroblaste, fibrocite) prin nucleul în formă de bastonaș,
așezați în vecinătatea fibrelor colagene
 plasmocitele formă rotundă și nucleu excentric, tot rotund
 adipocitele cu aspectul lor de ,,inel in pecete,,
Cu obiectivul mic
Vom urmări orientarea fibrelor colagene într-o rețea mai mult sau mai puțin
ordonată cu celule și capilare interpuse în ochiurile rețelei.
Figura 48 Pasaj esofago-gastric 10x
54
Cu obiectivul mare
Vom observa că fibrele colagene sunt dispuse fie izolat, fie în fascicule, sub
forma unor panglici ondulate, ordonate sau nu și colorate roz palid. În substanța
fundamentală vom observa variate tipuri de celule:
 fibrocite – nuclei fusiformi
 plasmocite – celule rotunde nucleu excentric
 adipocite – inel cu pecete
Țesut conjunctiv reticulat

preparat: ganglionul limfatic
impregnație Gömöri
Diagnostic
Țesut conjunctiv în care predomină celulele stelate, cu numeroase prelungiri, ce
par că se anastomozează. În ochiurile rețelei, spații clare goale sau pline cu celule
limfocitare.
Cu obiectivul mic
Vom observa aspectul dantelat al țesutului conjunctiv reticulat, realizat de celulele
reticulare ce alcătuiesc stroma ganglionului limfatic. Ne vom orienta spre zona
medulară a ganglionului limfatic, urmărind spațiile dintre cordoanele limfoide.
55
Figura 49 Țesut conjunctiv reticulat 10x
Cu obiectivul mare
Vom recunoaște celulele reticulare, prin aspectul lor stelat, având nuclei mari,
rotunzi, cu cromatină mai palidă. Fibrele de reticulină se evidențiază prin impregnații
de nitrat de argint (Gömöri).
În ochiurile rețelei stromale vom recunoaște elementele limfoide, datorită aspec-
tului lor citologic caracteristic: celule mici, nuclei mari și hipercromi, citoplasmă
puțină.
Țesut conjunctiv adipos

preparat: ovarul
Diagnostic
Țesut conjunctiv în care predomină celulele adipoase, rotunde, mari, așezate în
cuiburi țesut conjunctiv alb
Adipocitul conține citoplasmă redusă spre periferie (inel), o vacuolă de grăsime
mare în centrul celulei și un nuclei turtit (semilună) și hipercrom.
56
Cu obiectivul mic
Vom recunoaște organizarea histologică a țesutului conjunctiv alb sub forma
cuiburilor de celule mari, rotunde sau poligonale, delimitate de puține fibre
conjunctive și numeroase capilare sanguine.
Figura 50 Țesut conjunctiv adipos 10x
Cu obiectivul mare
Vom studia mai ales aspectul citologic al adipocitului care, pe secțiunile colorate
cu H.E. apare gol. Se vede un inel de citoplasmă și un nucleu turtit la periferia celulei,
în timp ce la colorația Sudan III, vacuola de grăsime se colorează portocaliu.
57
58
Țesut conjunctiv tendinos
preparat: tendon
Diagnostic
Țesut conjunctiv în care predomină fibrele colagene, organizate în fascicule
ordonate
Fasciculele colagene sunt așezate paralel între ele (pe secțiune longitudinală), iar
între acestea se interpun celule fibroblastice (tenocite).
Tenocitele pe secțiune longitudinală apar dreptunghiulare și perechi, în timp ce
pe secțiune transversală au o formă stelată, cu un nucleu central.
Cu obiectivul mic
Vom observa fasciculele colagene dispuse într-un singur sens (paralele) și
celulele tendinoase așezate în șiraguri paralele.
Figura 53 Țesut conjunctiv tendinos 10x
Cu obiectivul mare
Vom distinge pe sau printre fasciculele conjunctive tenocitele, de formă
dreptunghiulară, conținând fiecare câte un nucleu alungit, situat unul în apropierea
celuilalt (nuclei gemeni).
59
60
Țesut conjunctiv aponevrotic
preparat: aponevroza
Diagnostic
Două sau mai multe lame de țesut conjunctiv, suprapuse, în care predomină
fibrele colagene.
Fibrele colagene sunt orientate paralel între ele, dar pe o direcție perpendiculară
față de fibrele din lama învecinată. Între lame găsim celule conjunctive turtite.
Cu obiectivul mic
Ne vom orienta în preparat punând la punct imaginea fibrelor colagene, așezate
în straturi suprapuse.
Figura 56 Țesut conjunctiv aponevrotic 10x
Cu obiectivul mare
Vom studia orientarea paralelă a fasciculelor colagene în fiecare lamă
conjunctivă, dar suprapunându-le vom observa dispoziția perpendiculară a structurilor
fibrilare din cele două lame învecinate.
61
62
În celulele dispuse între cele două lame vom deosebi numai nucleii bine
conturați și cu margini neregulate.
Țesut cartilaginos hialin

preparat: trahee
Diagnostic
Țesut în care predomină substanța fundamentală. Fibrele colagene sunt mascate
de substanța fundamentală (hialină), condrocitele, de formă ovalară, sunt așezate fie
izolat, fie în grupuri izogene, ambele demarcate de o capsulă bazofilă (halou bazofil).
La periferia cartilagiului există o membrană conjunctivo-vasculară (pericondru),
sub care se află condroblastele (de formă lenticulară).
Cu obiectivul mic
Vom observa: substanța fundamentală omogenă (palid albăstruie) în care sunt
cuprinse celulele cartilaginoase dispuse izolat sau în grup.
Figura 59 Țesut cartilaginos hialin 10x
63
Cu obiectivul mare
Vom studia pericondru de la periferia potcoavei cartilaginoase format:
 în ½ externă din fibre colagene și capilare
 în ½ internă din fibroblaste și condroblaste (sub forma celulelor lenticulare)
În substanța fundamentală bogat reprezentată vom găsi condrocitele singuratice

sau în grupe izogene, ambele delimitate de o capsulă bazofilă.
Condrocitele apar ca formațiuni: ovalare cu 1-2 nuclei rotunzi, bogați în
cromatină, așezați în substanța fundamentală (condroplaste) delimitate de un halou
mai bazofil.
Grupele izgogene apar sub forma unui cuib de condrocite, având o capsulă
comună, tot bazofilă.
64
Țesut cartilaginos elastic

preparat: epiglota
Diagnostic
Țesut cartilaginos în care predomină fibrele elastice, alcătuind o rețea mai
condensată pericelular. Condrocitele sunt așezate în ochiurile rețelei fibrilare: fie
izolat (mai frecvent) fie în grupuri izogene (cu puține celule componente).
Cu obiectivul mic
Vom observa cartilajul alcătuit dintr-o rețea de fibre elastice, care predomină. În
ochiurile rețelei fibrilare vom găsi condrocitele.
65
Figura 62 Țesut cartilaginos elastic 10x
Cu obiectivul mare
Vom urmări arhitectura rețelei fibrilare, elastice, așezarea condrocitelor mici
ovalare, fie izolate, fie grupate câte două. În ochiurile rețelei vom observa 1-2 celule
rotunde sau ovalare, cu nuclei rotunzi.
66
67
Țesut cartilaginos fibros
preparat: disc intervertebral
Diagnostic
Țesut cartilaginos în care predomină fibrele colagene, așezate paralele între ele.
Condrocitele sunt rare și așezate mai ales izolat, printre fasciculele colagene.
Substanța fundamentală este foarte redusă.
Cu obiectivul mic
Vom studia forma globuloasă a condrocitelor, cu citoplasmă relativ omogenă și
un nucleu rotund, bine conturat.
Fibrele colagene sunt organizate în fascicule paralele și au un traiect sinuos sau
penat.
Figura 65 Disc intervertebral
68
Țesutul osos
Este o varietate de țesut conjunctiv, în care substanța fundamentală este dură și
rezistentă (oseină) datorită procesului de mineralizare 66%. Substanța fundamentală
conține fibre de colagen și celule: osteoblaste, osteocite și osteoclaste.
Țesutul osos se prezintă sub două aspecte:
a. țesut osos compact
b. țesut osos spongios
Structura lor histologică se poate studia pe piese uscate și subțiate prin șlefuire
(vom studia componentele minerale) și pe piese proaspete fixate și decalcificate (vom
studia coponentele organice)
Ţesutul osos compact șlefuit

preparat: țesut osos compact șlefuit
colorație: Ruppricht
Diagnostic
Organizarea lamelară a țesutului osos în jurul unor canale (Hawers). În secțiuni
longitudinale, canalele Hawers sunt orientate paralele între ele si cu axul osului
(canalul medular), fiind legate între ele prin canale oblice sau transversale (canale
comunicate).
Pe secțiuni transversale, canalele Hawers apar ca spații rotunde, înconjurate de
lamele osoase (concentrice).
Lamelele sunt formate din substanță fundamentală (ce maschează fibrele
colagene) și elemente celulare (osteocite) dispuse ordonat în șiraguri.
În osul șlefuit, pericanalicular se văd osteoplastele, sub forma unor lacune săpate
în substanța fundamentală a lamelelor concentrice.
Cu obiectivul mic
Vom recunoaște imaginea sistemelor hawersiene (osteon), pe secțiune
transversală: un spațiu rotund central (negru), canalul Hawers, înconjurat de lamele
osoase cu cavități lenticulare, așezate ordonat și concentric în mai multe rânduri
(osteoplaste).
69
Figura 66 Țesut osos compact șlefuit 10x
Cu obiectivul mare
Vom studia aspectul de păianjen al osteoplastelor: o cavitate lenticulară și
numeroase expansiuni canaliculare (lungi, subțiri, anastomozate și ramificate
sistemele interhaversiene (resturi de osteon).
70
71
Țesut osos compact decalcificat
secțiune longitudinală
preparat: țesut osos compact
Diagnostic
În țesutul osos compact descalificat, în lamelele osoase, eozinofile sunt dispuse
osteocitele în șiraguri paralele, în substanța fundamentală.
Cu obiectivul mic
Vom recunoaște canalele Hawers așezate paralel, delimitate prin lamele osoase
cu osteocitele în rânduri paralele cu canalul hawersian. Canalele hawersiene de
legătură au o dispoziție, fie oblică, fie transversală.
Cu obiectivul mare
Vom studia componentele din canalul Hawers: capilar, elemente conjunctive și
aspectul alungit, ovalar al osteocitelor (sâmbure de bostan), cu nucleu mic, foarte
cromatic, așezat central.
Figura 69 Țesut osos compact decalficat 10x
72
Țesut osos spongios
preparat: țesut osos spongios
Diagnostic
Țesut osos format din numeroase și variate cavități, neregulate, intercomunicante
(areole), pline cu măduvă hematogenă sau măduvă galbenă. Cavitățile areolare sunt
delimitate prin travee osoase cu aspect lamelar (trabecule), ce conțin osteocite
(intralamelar) și osteoblaste (la suprafață).
Cu obiectivul mic
Vom recunoaște histoarhitectura osului spongios decalcificat, cu variate cavități
areolare, unele mai mari, altele mai mici, conținând elemente celulare specifice
măduvei roșii hematogene:
 celule mici, cu citoplasmă puțină, nuclei hipercromi
 celule gigante, cu citoplasmă bogată și nucleu înmugurit (megacariocit)
 celule rotunde goale cu nucleu excentric (adipocite)
Traveele apar eozinofile și sunt așezate sub forma unor rețele.
Figura 70 Țesut osos spongios 10x
73
Cu obiectivul mare
Vom studia structura histologică a traveelor eozinofile, formate din lame osoase
ce conțin, așezate ordonat, osteocitele, de formă discoidală. La suprafața traveelor
vom găsi osteoblastele așezate ca un șirag de mărgele.
Osteoblastele au o formă triunghiulară, un nucleu rotund, excentric și citoplasma
mai întunecată (bazofilă).
74
Osificarea endocartilaginoasă
Osificarea este procesul de formare a țesutului osos.
Dacă osificarea se desfășoară într-o:
- structura cartilaginoasa => osificare endocartilaginoasă (endocondrală)
- membrana conjunctiva=> osificare endoconjunctivă (de membrana)
Diagnostic
Prezenta a doua țesuturi, unul cartilaginos de tip hialin si altul osos, despărțite
printr-o zonă de cartilagiu modificat si puternic vascularizat. Zona de țesut osos, este
formată din numeroase trabecule (travee) și lame de osteoid la suprafața (cu
osteoblaste).
Cu obiectivul mic
Vom studia structura generală microscopică a zonei diafizo-epifizare, care va
apărea alcătuita din țesut cartilaginos hialin și țesut osos în organizare. Vom observa
înlocuirea treptata a cartilagiului cu țesut osos.
În zona centrala a cartilagiului de creștere vom recunoaște structura caracteristică
a țesutului cartilaginos hialin:
75
- substanța fundamentala
- condroplaste
- condrocite
Spre epifiza și spre diafiza cartilagiul se modifică treptat îmbrăcând aspectul
zonelor de osificare ce reflectă acest proces complex.
Zonele de osificare:
I. Zona cartilagiului hialin
II. Zona cartilagiului seriat
III. Zona cartilagiului calcificat
IV. Zona de eroziune
V. Zona de osteoid
VI. Zona osificata
I. Zona cartilagiului hialin – apare cu celule cartilaginoase unele încapsulate,

altele fără o capsula proprie, toate cuprinse într-o substanța fundamentala
cu aspect omogen.
II. Zona cartilagiului seriat – în care condrocitele multiplicând-se se dispun în
grupe izogene axiale, paralele cu axului osului condrocitele sunt turtite,
fiecare celula având o ,,capsula” proprie, iar grupa izogonă o ,,capsula”
comună.
III. Zona cartilagiului calcificat – cu substanța cartilaginoasă ușor sidefie și
redusa la niște benzi înguste ce separă grupele izogene în care condrocitele
sunt: mari globuloase cu citoplasmă vacuolară, nuclei ratatinați, picnotici.
IV. Zona de eroziune – apare sub forma unor lacune rămase după dispariția
condrocitelor fagocitate; aici găsim numeroase capilare sanguine însoțite
de elemente conjunctive tinere și condroclaste (osteoclaste).
V. Zona de osteoid – o recunoaștem prin tunelele neregulate, delimitate de
travee care conțin la mijloc (în axul lor) încă substanța fundamentală
cartilaginoasă (travee directoare), iar la suprafață un strat de țesut preosos
(osteoid).
VI. Zona osificată – este formată din lame osoase eozinofile cu osteocite,
osteoblaste și osteoclaste
76
Figura 73 Osificarea endocartilaginoasă
77
Țesuturile musculare
Țesuturile musculare sunt formate din elemente celulare alungite (fibre
musculare) ce conțin în mod caracteristic miofibrile sau miofilamente, care asigură
contracția fibrei musculare. Printre fibre vom găsi în cantitate mai mare sau mai mică,
țesut conjunctiv bogat în vase și nervi (atmosferă conjunctivo-vasculo-nervoasă).
Ţesutul muscular neted

preparat: vezica urinară
Diagnostic
Țesut format din celule alungite, cilindrice și cu capetele ascuțite (fusiforme)
dispuse izolat sau în mănunchiuri.
Fibra conține un singur nucleu, așezat central și în formă de bastonaș. Printre
fibrele musculare netede predomină atmosfera conjunctivo-vasculo-nervoasă.
Cu obiectivul mic
Vom studia aspectul fusiform al celulelor musculare netede (cilindrice, alungite,
mai groase în jurul nucleului și ascuțite la cele două capete) înmănuncheate în
fascicule, printre care se află mult țesut conjunctiv, bogat vascularizat.
78
Figura 74 Țesut muscular neted 10x
Cu obiectivul mare
Vom urmări atent forma fibrei musculare și așezarea centrală a nucleului unic,
care imită forma celulei și este așezat paralel cu axul ei. Nucleul este granulat si
hipocrom, citoplasma omogenă, eozinofilă.
79
80
Ţesutul muscular striat scheletal
preparat: limba
Diagnostic
Țesut în care predomină elementele celulare mai alungite, așezate paralel și cu
capetele rotunjite.
Fibrele musculare prezintă numeroși nuclei așezați la periferia celulei, sub
sarcolemă.
Sarcoplasma fibrelor musculare este heterogenă cu striațiuni transversale,
așezate ordonat . Printre fibrele musculare striate există puțină atmosferă conjunctivo-
vasculo-nervoasă.
Cu obiectivul mic
Vom recunoaște forma alungită a celulei musculare (panglică) cu un diametru
uniform și numeroși nuclei așezați la periferie sub sarcolemă. Între fibrele musculare
țesutul conjunctiv este foarte redus.
Figura 77 Țesut muscular striat scheletal 10x
81
Cu obiectivul mare
Vom urmări heterogenitatea sarcoplasmei fibrei musculare, alcătuită din striații
transversale, unele cenușii-negre (benzi întunecate) altele palide, necolorate (benzi
clare). Sub sarcolemă vom observa nuclei ovalari hipercromi în număr destul de mare.
82
Țesutul muscular striat cardiac

preparat: miocard
Diagnostic
O rețea formată din celule alungite, dar mai scurte, de formă dreptunghiulară, cu
capetele bifurcate.
Celula miocardică prezintă un singur nucleu așezat central, de formă ovalară.
Sarcoplasma are un aspect heterogen, alcătuit din striații transversale (discuri clare și
întunecate) și striații longitudinale (coloanele Leydig). În ochiurile rețelei fibrilare
există o atmosferă conjunctivo-vasculo-nervoasă bogată în capilare sanguine.
Cu obiectivul mic
Vom urmări forma dreptunghiulară cu capetele ramificate ale celulei miocardice
și așezarea acesteia în rețea. În ochiurile căreia vom recunoaște țesut conjunctiv.
83
Figura 80 Țesut muscular striat de tip cardiac 10x
Cu obiectivul mare
Vom urmări structura celulei miocardice: de formă dreptunghiulară, cu capetele
ramificate și legate cu celulele sub și supraiacente, prin linii transversale întrerupte
(striațiile scalariforme ale lui Eberth). Nucleul este unic, situat central (alungit și
ovalar). Sarcoplasma prezintă striații transversale așezate în registru și striații
longitudinale date de coloanele Leydig (mănuchiuri rare de miofibrile secționate
longitudinal).
În spațiile intercelulare între coloanele de celule miocardice comune sunt
prezente numeroase capilare sanguine.
Pe secțiune transversală vom recunoaște celulele miocardice lucrătoare prin
forma lor ovalară, neregulată, cu un singur nucleu central, iar în sarcoplasmă
miofibrilele grupate și secționate transversal (alcătuiesc câmpurile lui Cohnheim).
84
85
Țesutul nodal (excito-conductor)
Diagnostic
Țesut muscular striat cardiac cu o heterogenitate celulară a fibrelor musculare.
Celulele miocardice comune ,,lucrătoare”, cu structura lor caracteristică, sunt alături
de celulele miocardice cu formă și dimensiuni variabile, mai palide, bogate în
sarcoplasmă, dar cu mai puține miofibrile.
În jurul țesutului excito-conductor organizat în cuiburi sau cordoane, se află
țesut conjunctiv lax, vasculo-nervos.
Cu obiectivul mic
Vom observa endocardul constituit din 3 straturi:
a. stratul intern (entodeliu)
b. stratul mijlociu fibro-musculo-elastic
c. stratul extern de țesut conjunctiv, adiacent miocardului.
Cu obiectivul mare
În stratul mijlociu al endocardului, în țesutul conjunctiv, fibro-musculo-elastic,
vom studia celulele lui Purkinje, așezate în zona profundă (adiacent miocardului).
Celulele țesutului nodal, apar sub forma unor elemente ovalare (mai largi) sau
alungite, mai palide și slab conturate. Prezintă un nucleu rotund (uneori excentric),
bogat în cromatină, cu multă sarcoplasmă și puține miofibrile, subțiri așezate la
periferia citoplasmei, cu striațiuni transversale mai slab organizate ca în fibra
miocardică lucrătoare (comună).
86
Aparatul circulator
Aparatul circulator sau cardio-vascular, este alcătuit din inimă, organ musculo-
cavitar și dintr-un sistem de conducte, cu rol de transport al sângelui: capilare, artere
și vase.
Capilarele sanguine
preparat: limba
colorație: Szekely
Diagnostic
Vas sanguin, cu lumen foarte îngust, ce conține hematii, peretele capilar este
foarte subțire, în care recunoaștem nucleii celulelor endoteliale (proemină în lumenul
vasului ca dinții de fierăstrău) și rare elemente conjunctive.
Cu obiectivul mic
Pe secțiune longitudinală, capilarul apare sub forma unui lumen îngust cu
hematii, delimitat de un perete foarte subțire, slab structuralizat, ce prezintă spre
lumen, alternativ, de o parte și de alta, nuclei turtiți, ovalari, hipercromi (ca dinții de
fierăstrău).
În secțiune transversală capilarul apare ca un spațiu circular, în care proemină 1-
2 nuclei hipercromi.
87
Figura 83 Capilare sanguine 10x
Cu obiectivul mare
Vom urmări organizarea precară a peretelui capilar, indiferent de secțiune:
endoteliu și câteva fibre conjunctive.
Printre care apar rar celule sau numai nucleii alungiți ai pericitelor sau
fibroblastelor.
88
89
Artera de tip elastic
preparat: aorta
colorație: hematoxilină eozină, rezorcină fuxină
Diagnostic
Formațiune cavitară (ovalară sau alungită) delimitată de un perete gros cu
structură heterogenă (endoteliu, țesut conjunctiv și muscular) organizată în tunici.
Lumenul este căptușit de un endoteliu (10%).
Tunica medie, groasă, este bogată în fibre și lame elastice (80%).
La exterior puțin țesut conjunctiv, adventicea (10%).
Cu obiectivul mic
Vom recunoaște bogăția de elemente elastice (fibre și lame) mai ales la nivelul
mediei lamelele elastice se colorează specific în albastru violaceu.
Figura 86 Artera de tip elastic 10x
Cu obiectivul mare
Vom studia în fiecare tunică prezența și modul de organizare a elementelor elastice:
 intima cu rare și fine fibre elastice în stratul subendotelial și lame subțiri
sinuoase, ce alcătuiesc limitanta elastică internă
90
 media, preponderentă ca grosime, conține numeroase lame elastice, crenelate,
orientate concentric în jurul lumenului și legate prin fibre elastice cu traiect
oblic
 adventicea – conține o rețea fină de fibre elastice, vom urmări și aici
organizarea elementelor elastice, din care se evidențiază mai bine limitanta
elastică externă
 pe colorație cu H.E. nu vom studia elementele elastice, deoarece ele apar ca
spații lineare goale
În colorație hematoxilină eozină vom studia

– intima cu:
– un endoteliu (nuclei hipercromi proeminenți spre lumen)
– un strat subendotelial (fibre colagene și fibroblaste)
– limitanta elastică internă (spațiu îngust sinuos, necolorat
 media cu lamele elastice necolorate (spații sinuoase, groase, dispuse
concentric), iar printre ele celule conjunctive și fibre musculare netede
dispuse tot circular (nuclei fusiformi)
 adventiția, subțire, reprezentată de un țesut conjunctiv lax cu vase și nervi
91
Artera de tip muscular

preparat: pachet vasculo-nervos
colorație: hematoxilină ferică
Diagnostic
Vas cu lumen rotund înconjurat de un perete gros organizat din 3 tunici bine
delimitate. Lumenul căptușit de un endoteliu, sub care apare evidentă limitanta
elastică internă. În media groasă, predomină fibrele musculare netede (50%). În
exterior țesut conjunctiv bine reprezentat (40-50%), adventicea.
Cu obiectivul mic
Vom observa artera, ca un vas sanguin cu lumen circular, regulat, înconjurat de
un perete gros musculo-conjunctiv, bine organizat cu cele 3 tunici distincte evident.
Alături vom recunoaște vena și 1-2 nervi secționați transversal.
92
Figura 89 Artera de tip muscular 10x
Cu obiectivul mare
Vom studia structura celor 3 tunici:
La nivelul intimei în col. H.E. vom recunoaște endoteliu prin nuclei ovalari
hipercromi, ce proemină în lumen.
Stratul subendotelial mai slab reprezentat, cu rare fibroblaste și fibre colagene.
Limitanta elastică internă, mai bine reprezentată printr-o lamă elastică ce apare
sub forma unui spațiu linear, îngust și sinuos.
Media formată din fibre musculare netede, orientate circular în mai multe
straturi, iar printre ele fibre colagene.
Adventicea este formată din țesut conjunctiv mai dens în ½ internă si mai lax
spre exterior.
93
94
Țesutul sanguin
Țesutul sanguin este format din totalitatea celulelor sanguine circulante (sânge),
din precursorii acestora, localizați în organele hemato și limfopoietice, precum și din
celulele sanguine prezente în țesuturi și organe. În concordanță cu această concepție,
țesutului sanguin i se descriu trei compartimente:
1. Compartimentul tisular central, alcătuit din totalitatea organelor hemato-
poietice și limfopoietice, în care se formează și maturează elemente figurate
ale sângelui (măduva roșie hematogenă, ganglionul limfatic, splină, timusul,
amigdalele, țesutul limfoid intestinal).
2. Compartimentul circulant reprezentat de sânge.
3. Compartimentul tisular periferic reprezentat de totalitatea celulelor sanguine
mature, migrate în țesuturi și organe.
Sângele
Sângele este un țesut conjunctiv în constituția căruia intră: substanță fundamen-
tală fluidă (plasma sanguină), elemente celulare (elementele figurate) și fibre (fibrină).
În laboratorul de histologie sunt studiate doar elementele figurate ale sângelui
periferic (circulant), reprezentat prin:
1. Globule roșii (hematia sau eritrocitul)
2. Globulele albe (leucocitele)
a. granulocite (polinucleare)
i. neutrofile
ii. eozinofile (acidofile)
iii. bazofile
b. agranulocite (mononucleare)
i. monocite
ii. limfocite
3. Plachetele sanguine (trombocite, globuline)
Studiul microscopic al elementelor figurate din sânge se face cu ajutorul
,,frotiului sanguin” pregătit din sângele periferic, după următorii timpi:
a. recoltarea sângelui – care se face preferabil dimineața. Se dezinfectează
pulpa degetului cu un tampon îmbibat în alcool și apoi se șterge cu un
tampon uscat. Se înțeapă pulpa degetului (spre periferie), cu un ac de
seringă steril, printr-o apăsare ușoară și rapidă, fără ca acul să treacă
dincolo de dermul tegumentar. Prima picătura de sânge se îndepărtează cu
un tampon uscat de vată, iar din picătura a doua, vom întinde un frotiu.
95
b. întinderea frotiului sanguin – se face cu ajutorul a două lame de sticlă, din
care una este obligatoriu cu margini șlefuite. Sângele îl recoltăm pe lamă
atingând picătura de sânge cu suprafața periferică a lamei neșlefuite.
După ce întoarcem lama neșlefuită cu picătura în sus, cu marginea lamei
șlefuite (ținută în mâna opusă) atingem marginea picăturii recoltate și
executăm câteva mișcări fine de lateralitate. Prin capilaritate, sângele se
întinde dealungul marginii lamei șlefuite după care, ținând lama șlefuită
cu o înclinație de 45, executăm o mișcare uniformă de glisare (de la
dreapta spre stânga) pe suprafața lamei neșlefuite (întinzând picătura de
sânge prin tragere și nu prin strivirea ei). Pentru a nu împiedica întinderea
frotiului, vom ține lama neșlefuită cu degetele așezate la cele două capete
ale lamei și nu pe marginile ei laterale. Frotiul bine întins va avea o
grosime uniformă, aspect omogen și o culoare roz palid. Frotiul va fi
uscat prin agitare la temperatura camerei sau deasupra unui bec Bunsen.
c. Colorarea frotiului se face prin metoda panoptică May-Grünwald-Giemsa
astfel:
1. Acoperirea frotiului cu un număr cunoscut de picături (10-15 picături),
colorant May-Grünwald timp de 33 de minute. Alcool metilic din soluția
colorată va avea rol de fixator pentru elementele figurate ale sângelui.
2. Fără a îndepărta colorantul May-Grünwald, se adaugă pe frotiu același număr
de picături (10-15) de apă distilată, lăsându-se numai 1 minut. În soluție
apoasă, colorantul May-Grünwald (eozină și albastru de metilen dizolvat în
alcool etilic) va colora elementele acidofile și granulațiile neutrofile.
3. După îndepărtarea soluției anterioare (prin înclinarea lamei) vom acoperi
frotiul cu soluție Giemsa, diluată proaspăt. Pentru diluție se utilizează
amestecul într-un cilindru gradat, de 3 picături din soluția concentrată
Giemsa (soluție mamă) într-un mililitru de apă distilată (ph=7.2). Durata
colorării va fi 15-30 de minute. Soluția Giemsa este un amestec de soluții:
azur de metilen, albastru de metilen și eozină în alcool etilic și glicerină. Ea
colorează nucleii și granulațiile azurofile.
4. Se spală frotiul cu un jet de apă curgătoare (din pisetă) după care se usucă la
aer și se examinează.
d. Rezultatele colorației – le obținem, examinând frotiul la microscopul cu
imersie și consemnând: forma nucleului și aspectul cromatinei; forma,
mărimea, numărul, repartizarea și afinitatea granulațiilor intracitoplas-
matice din elementele figurate ale sângelui; mărimea elementelor figurate.
Pe baza datelor citologice culese, vom putea recunoaște și diferenția
celulele sanguine din frotiul examinat.
96
Hematiile
Hematiile sau eritrocitele sunt celule anucleate cu un diametru de 7,5m,
rotunde (văzute din față), colorate roșu cărămiziu. Centrul hematiei se colorează mai
palid, fiind mai subțire (1,5 m), în timp ce periferia, mai groasă (2,5 m) va apărea
sub forma unui halou circular mai închis. Dimensiunea și forma hematiei poate varia
mai ales în unele boli (ereditare): creșterea dimensiunii poartă numele de macrocitoză;
scăderea diametrului se numește microcitoză și ele reprezintă două aspecte diferite ale
procesului de anizocitoză). Modificările de formă ale hematiilor (poikilocitoza) se
traduce prin hematii stelate, piriforme, semilunare, ovalare etc.
În unele anemii severe, datorită unor tulburări în procesul de maturare a
hematiilor în unele eritrocite mai persistă unele resturi nucleare sau citoplasmatice
(granule ARN, mitocondrii, reticul endoplasmic, membrană nucleară, etc). Aceste
celule numite reticulocite, sunt hematii tinere, imature și nu pot fi identificate numai
prin colorații vitale cu albastru de crezyl sau roșu neutru, care evidențiază ,,un reticul
fin granulpo-fibrilar” intracitoplasmatic.
Neutrofilele
Neutrofile, sunt leucocite granulare cu dimensiuni între 9-12 m diametru, ce
ating un procent de 60-70% din totalul globulelor albe dintr-un frotiu sanguin.
Citologic se caracterizează prin:
 formă rotundă ( tare mijlocie)
 nucleu polilobat, cu 2-5 lobuli uniți prin punți fine de cromatină
 citoplasmă roz-pal, cu granulații numeroase, fine pulverulente, care
maschează citoplasma.
Într-un procent de 1-3% putem găsi și neutrofile cu nucleu nesegmentat, ce

reprezintă leucocitele tinere sau din contră, neutrofile cu nucleu hipersegmentat, ce
reprezintă celulele îmbătrânite.
Davidsohn și Smith, au semnalat la nivelul nucleilor leucocitari, prezența unor
excrescențe nucleare (cromatină) care, îmbracă aspectul unei ,,baghete de toboșar” sau
a ,,pulpei de pui”, denumindu-le ,,drumsticks”. Acești apendici nucleari sexuali,
reprezintă echivalentul corpusculilor Barr din celulele epiteliale, deci a cromatinei
sexuale, ce reprezintă cromozomul X inactiv, prezent în celulele provenite de la o
femeie, cu set gonosomial normal (XX).
Euzonofilele
Euzinofilele sau acidofilele, sunt leucocite granulare, prezente în frotiu normal,
într-un procent de 2% și care se caracterizează citologic prin:
97
 formă rotundă, dimensiune de 12-17 m
 nucleu în „desagă”, format din doi lobi uniți printr-o punte mai groasă
 citoplasmă roz-palidă cu granulatiuni acidofile, toate de formă rotundă, egale
ca mărime și egal repartizată în citoplasmă, mascând uneori și nucleul.
Culoarea roșie portocalie a granulațiilor a determinat compararea aspectului
citoplasmei cu o tartină cu ,,icre de Manciuria”.
Bazofilul
Bazofilul, este granulocitul cel mai rar întâlnit în sângele periferic (0,5%), are 8-
12 m diametru și un nucleu fie bi sau trilobat (parțial), fie sub forma unei frunze de
trifoi. Citoplasmă este mai puțin abundentă Ș conține un număr mai restrâns de
granulațiuni cu 3 inegalități: ca formă ( rotunde, colțuroase), ca dimensiuni (0,4 – 2,2
m) și ca repartizare (cuiburi).
Limfocitele
Limfocitele, sunt leucocit ,,agranulare” mici (6 – 12 m) cu nucleu hipercrom
(tahicrom) rotund sau reniform, cu citoplasmă bazofilă, albastru deschisă ca ,,cerul
senin” și granulațiuni azurofile colorate în roșu purpuriu. În frotiu procentul lor
variază între 25-35% și pot fi grupate astfel ( din punte vedere citologic):
– limfocite mici (6-8 m) – cu nucleu grunjos ce ocupă cea mai mare parte din
celulă. Citoplasmă bazofilă (albastru intens) este redusă la o bandă subțire
(inel) perinuclear. Granulație azurofile sunt puține sau chiar absente.
– limfocitul mijlociu – (7-10 m) are nucleul mai mare și reniform, adeseori
excentric cu cromatină mai puțin dură. Citoplasmă este bazofilă, mai palidă și
cu granulațiile azurofile în scobitura nucleară.
– limfocitul mare – (9-15 m) prezintă un nucleu mare, rotund sau ovalar,
excentric și mai sărac în heterocromatină, cu 1-2 nucleoli. Citoplasmă mai
abundentă ca la tipurile limfocitelor anterioare, este cea mai palidă cu
numeroase granulațiuni azurofile.
Monocitul
Monocitul, reprezintă leucocitele cele mai mari (15-25 m), de formă rotundă,
prezente în proporție de 6% în sângele periferic. Nucleul este mare, reniform, cu
cromatină fin pulverulentă (palidă) și o citoplasmă bogata, de culoarea fumului de
țigară (cer înnorat) cu granulațiuni azurofile, mari, roșii, purpurii.
98
Trombocitele
Trombocitele, sunt elemente anucleate (plachete sanguine), provenite prin
fragmentarea megacariocitului. Au o formă neregulată, pun diametrul de 2-4 m
dispuse în agregate. Prezintă două zone distincte la colorație MGG sub forma unei
zone centrale granulare, neomogenă numită granulomer (cronomer) colorată violet și
o zonă periferică, omogenă, hi hialină, colorată albastru deschis, numită hialomer.
Figura 92 Frotiu sanguin periferic
Tabloul sanguin – formula leucocitară

Examinarea frotiului sanguine colorat cu MGG și înregistrarea procentului de
reprezentare a fiecărui tip de celulă sanguină (element figurat) dintr-o 100 de
leucocite citite, reprezintă tabloul sanguin care ne permite să stabilim formula
leucocitară, la un pacient.
Pentru a stabili formula leucocitară vom examina la microscopul cu imersie,
frotiul sanguin, recunoscând fiecare element figurat, pe care apoi îl înregistrăm într-un
tabel. Se numără și se notează 100-200 de leucocite și se calculează procentul fiecărui
tip de celulă sanguină, recunoscuta și diagnosticată.
Tipul celular Valorile medii (%) Variații normale (%)

Neutrofile
1 segmentate 62,0 50 – 70
nesegmentate 3,5 3–5
99
3 Eozinofile 3.0 2–4
4 Bazofile 0,5 0–1
5 Limfocite 25,0 25-35
Monocite 6,0 5 – 10
Tabel 2 Tabloul sanguin și formula leucocitară normală
Organele hemato și limfopoietice

Aceste organe sau rol în formarea elementelor celulare sanguine și limfatice, rol
în metabolismul general și în procesele de apărare imunologică a organismului.
Toate aceste organe sau un plan comun de organizare format din:
a. capsulă
b. stromă
c. parenchim
1. Capsula – este de natură conjunctivă, conținând uneori și fibre musculare

netede. De pe fața internă a acesteia se desprind travee conjunctivo-vasculo-
nervoase care compartimentează organul.
2. Stoma – este alcătuită dintr-o rețea tridimensională de țesut conjunctiv
reticulat cu două tipuri de ochiuri:
- unele mici, care conțin elemente celulare ale parenchimului
- alte mari, neregulate, căptușite pe alocuri cu celule reticulo-endoteliale,
constituind capilare de tip sinusoid, prin care circulă sângele sau limfa.
3. Parenchimul – este format din cuiburi celulare, situate în ochiurile mici ale
stromei si reprezintă celule tinere, imature (în centrul insulei), de tranziție și
mature (la periferia cuibului) ce concretizează procesul de hemato și
limfopoieză.
După caracterele morfo-funcționale aceste organe se grupează în două categorii:

1. Organe mieloide – în care se formează eritrocitele, granulocitele, trombocitele
(ex: măduva roșie hematogenă) și monocitele.
2. Organe limfoide – în care se formează limfocitele (ganglionul limfatic, splin,
timusul, amigdalele și formațiunile limfoide intestinale).
100
Măduva roșie hematogenă
preparat: măduvă hematogenă sau țesut osos spongios
Diagnostic
Pe preparatele executate din os spongios epifizar, găsim travee de țesut osos,
delimitând cavități areolare pline de țesut mieloid.
Pe preparatele executate numai din măduvă roșie hematogenă, vom găsi numai
țesut mieloid.
Țesutul mieloid apare sub forma a numeroase cuiburi celulare, majoritatea foarte
tinere (imature) și adipocite în proporții diferite.
Obligatoriu vom găsi și megacariocite, fără de care diagnosticul pozitiv este
imposibil de stabilit.
Cu obiectivul mic
Vom observa pe secțiune un țesut, alcătuit din numeroase celule mici,
punctiforme, dispuse în insule și spații mari, circulare ,,goale”.
Pe alocuri, găsim celule gigante cu citoplasmă eozinofilă (megacariocit).
Figura 93 Măduva roșie hematogenă 10x
101
Cu obiectivul mare
Vom studia megacariocitul, celulă gigantă, cu multă citoplasmă eozinofilă și un
nucleu mare înmugurit sau în formă de inel.
Printre insulele celulare de tip mieloid vom recunoaște adipocitele, îmbrăcând
aspectul inelului cu pecete și foliculi limfoizi, despărțiți de numeroase capilare
sanguine sinusoide.
102
Ganglionul limfatic
preparat: ganglionul limfatic
Diagnostic
Organ limfoid, învelit într-o capsulă conjunctivă din care pleacă septe foarte
scurte, compartimentând numai periferia organului.
Organ limfoid alcătuit dintr-un țesut conjunctiv reticulat și un parenchim
organizat în 3 zone:
 zona corticală
 zona medulară
 zona paracorticală
Cu obiectivul mic
Vom observa organizarea histoarhitecturală a ganglionului limfatic. La periferie
o capsulă conjunctivă dublată, uneori de țesut adipos cu septe foarte înguste și scurte
ce compartimentează numai periferia organului.
103
Sub capsulă se văd distinct 2 zone:
 zona corticală (subcapsulară, alcătuită din foliculi limfoizi așezați în coroană)
 zona medulară – formată din cordoane de celule limfoide, despărțite de spații
înguste, neregulate (capilare sinusoide)
 între cele două zone, apare zona paracorticală (corticală profundă)
Figura 96 Ganglionul limfatic 10x
Cu obiectivul mare
La periferia ganglionului recunoaștem capsula conjunctivă cu fibre colagene și
celule conjunctive.
Din capsulă se desprind septe conjunctive slab organizate, care pătrund doar
printre foliculii limfatici din corticală.
În corticală sunt folicului limfatici primari (formați numai din limfocite mici,
conglomerate într-o insulă compactă).
Foliculi secundari sau reactivi, formați dintr-un centru clar ce conține celule
mari, cu nucleu hipocrom și citoplasmă bogată, bazofilă (macrofage) și limfoblaști.
La periferie vom găsi o coroană limfocitară, reprezentată printr-o formațiune în
capișon de limfocite mici.
La periferia ganglionului sub capsulă vom recunoaște sinusul marginal.
În jurul foliculilor limfoizi , între ei și septele conjunctive , apar sinusurile
perifoliculare.
104
În zona medulară, în vecinătatea hilului, se văd cordoanele medulare și
sinusurile medulare care le despart.
În corticala profundă, zona paracorticală, apare un spațiu cu infiltrații masive
limfoide
aici putem găsi venulele postcapilare ale lui Schültze cu endoteliu cubic.
Figura 97 Ganglionul limfatic 20x
Splina
preparat: splina
Diagnostic
Organ limfoid cu foliculi limfoizi răspândiți în tot parenchimul fără o anume
așezare. Capsula și septele conjunctive sunt bogate în fibre musculare netede.
Parenchimul format din pulpă albă și pulpă roșie (cordoanele Billroth). Foliculii
limfoizi primari sau secundari conțin 1-2 arteriole.
Cu obiectivul mic
Vom urmări organizarea morfologică a splinei, cu o capsulă și septe
conjunctivo-musculare evidente.
105
În interiorul secțiunii vom observa formațiuni limfoide mai mari (foliculi
limfoizi) sau mai mici (teci limfoide) răspândite neuniform, dar toate conținând una
sau mai multe arteriole (central, periferic) alcătuind toate la un loc pulpa alba.
Printre formațiunile limfoide o rețea de spații capilare și venoase sinusoide și
cordoane celulare alcătuite mai ales din hematiile depozitate aici, sub forma
cordoanelor Billroth.
Figura 98 Splina 10x
Cu obiectivul mare
Vom urmări citoarhitectura tecilor limfoide și a foliculilor limfoizi formați dintr-
un: centru germinativ, coroană limfocitară, zona marginală și 1-2 arteriole centrale sau
periferice.
Dacă centrul clar și coroana limfocitară prezintă o structură similară cu a
nodulilor limfoizi, zona marginală este alcătuită din limfocite și macrofage și
reprezintă o întrepătrundere a pulpei albe cu pulpa roșie.
Arteriolele au structura lor caracteristică.
Pulpa roșie o recunoaștem prin hematiile așezate în fișicuri de monede printre
structurile sinusoidale.
106
107
Timusul
preparat: timus
Diagnostic
Organ limfoid cu lobuli bine individualizați. Fiecare lobul alcătuit dintr-o zonă
centrală mai clară (medulara) slab colorată și o zonă periferică mai întunecată
(corticală) și intens colorată.
În medulară sunt prezente formațiuni lamelare, eozinofile reprezentând
corpusculii Hassall.
Cu obiectivul mic
Vom urmări organizarea morfologică a timusului, înconjurat de o capsulă
conjunctivă, bogată în țesut adipos.
Trabeculele care se desprind din capsulă, împart organul în lobi și lobuli, bine
individualizați.
Lobulii timici prezintă o periferie mai densă, bogată în celule limfoide, iar în
zona centrală elementele celulare sunt mai mari și mai puține, apărând ca un spațiu
mai clar, parțial compartimentat.
Figura 101 Timusul 10x
108
Cu obiectivul mare
Vom studia zona corticală a lobulilor timici cu o bogată populație celulară,
alcătuită din celule mici, rotunde cu nuclei hipercromi (timocite).
În zona medulară vom recunoaște pe lângă timocite celulele reticulo-epiteliale
ale stromei sub forma unor celule mari, bogate în citoplasmă și un nucleu mare,
central, rotund.
În medulară vom găsi niște formațiuni ovoide constituite din lame concentrice
formate din celule epiteliale stromale alcătuind corpusculii lui Hassall. În centrul lor
pot prezenta resturi celulare, degenerate, cheratinizate și nuclei picnotici.
Plăcile lui Peyer

preparat: ileon
Diagnostic
Fragment al intestinului subțire – ileon (perete musculo-epitelial, organizat în 4
tunici:
 mucoasă
 submucoasă
 musculară
 seroasă
Vilozitățile intestinale, care treptat devin mai scunde și apoi dispar lăsând
suprafața mucoasei netedă.
În corionul subiacent mucoasei netede: apar foliculi limfoizi agregați (8-10) și
infiltrat limfoid, care uneori străpung și musculara mucoasei.
109
Figura 102 Plăci Peyer 4x
110
Cu obiectivul mic
Vom recunoaște ileonul prin prezența celor 4 tunici
 mucoasa – epiteliu simplu prismatic, corionul și musculara mucoasei
 submucoasa – țesut conjunctiv lax bogat vascularizat și inervat
 tunica musculară – strat intern circular și strat extern longitudinal de fibre
musculare netede
 seroasa peritoneală – epiteliu simplu pavimentos
Vom recunoaște vilozitățile intestinale, sub forma unor ridicături mai mici, în
deget de mănușă alcătuită din componentele structurale ale mucoasei. În zona unde
vilozitățile dispar sau sunt reduse la simple creste ale mucoasei, vom urmări în corion
conglomerate de foliculi limfoizi și infiltrații limfoide ce alcătuiesc plăcile Peyer.
Cu obiectivul mare
Vom studia aspectul citologic și structurile histologice ale plăcilor Peyer: noduli
limfoizi reactivi și infiltrații limfoide extinse care maschează tot corionul mucoasei,
îndepărtând sau înlocuind glandele lui Lieberkühn și destrămând musculara mucoasei.
111
Țesutul nervos
Țesutul nervos este constituit din elemente specializate, numite neuroni (celule
nervoase), foarte distincte morfologic și din elementele auxiliare cu rol trofic de
legătura și apărare denumite celule gliale.
Țesutul nervos formează atât sistemul nervos central (măduva spinării, cerebelul,
emisferele cerebrale), cât și sistemul nervos periferic (ganglionii spinali vegetativi
nervi periferici).
Neuronul
Neuronul este unitate amorfă funcțională a țesutului și sistemului nervos este
format din corpul celular (pericarion) împreună cu toate prelungirile sale (dendrite și
axon).
Diagnostic
Celulă polimorfă (ovalară sau stelată) cu două sau mai multe prelungiri,
evidențiabile cu ajutorul impregnațiilor argentice.
Corpul celular pericarionul conține un nucleu mare rotundă veziculos bine
nucleolat. În citoplasmă prin colorații speciale se pot evidenția: neurofibrilele
(impregnații argentice), granulațiile Nissl (albastru de toluidină, violet de cresil).
1. Forma celulelor nervoase

Forma neuronilor este determinată de mărimea pericarionului și numărul prelun-
girilor care emană din corpul celular: stelate, ovalare, piramidale, filiforme, rotunde.
Silueta neuronilor poate fi redată prin impregnații argentice (Golgi, Cajal etc.)
a. Celula stelată - este o celulă multipolara cu mai multe prelungiri din critice
și un singur axon (exemplu: celula radiculară din cornul anterior al măduvei
spinării).
b. Celula piramidală - este caracteristica scoarței cerebrale (ariile motorii) și
apare sub forma unui corp celular triunghiular (triunghi isoscel), din
colțurile căruia pleacă numeroase dendrite, iar la mijlocul bazei un axon.
c. Neuronul piriform – celula lui Purkinje din scoarța cerebeloasă, în formă de
pară. De la polul extern al corpului celular pleacă 1-3 prelungiri dendritice
groase care apoi se ramifică intens (arborizație).
112
Cu obiectivul mic
Vom căuta să recunoaștem zona în care se află acești neuroni: în măduva spinării
vom examina cornul anterior; în scoarță cerebrală vom fixa straturile motoare; în
scoarța cerebeloasă vom lua ca punct de reper celulele așezate la granița dintre stratul
molecular și stratul granulos.
Obiectivul mare
Vom studia aspectul neuronului impregnat cu argint. El va apărea de culoare
neagră pe un fond gălbui. Vom urmării atât forma corpului celular cât și aspectul și
dispoziția dendritelor și axonului.
Granulațiile Nissl
Substanța cromofilă se prezintă sub forma unor granule sau corpusculi de
diferite forme colorate electiv cu coloranți bazici. Aceste granulații Nissl sunt
distribuite în pericarion și dendrite.
Diagnostic
Secțiune transversală prin măduva spinării în care recunoaștem cu greu: canalul
ependimar, substanța cenușie și substanța albă. În coarnele anterioare ale substanței
cenușii sunt prezente numeroase celule nervoase stelate neregulate cu nucleu rotund,
veziculos, bine nucleolat. În pericarion, granulații de diferite forme și mărimi care
conferă aspect tigroid citoplasmei.
Cu obiectivul mic
Vom recunoaște canalul ependimar (inel albastru), iar în vecinătatea sa cornul
anterior, bogat în celule mari de diferite forme.
Cu obiectivul mare
Vom urmări aspectul citologic al neuronilor somatomotori din coarnele
anterioare ale măduvei spinării, recunoscând silueta pericarionului, nucleu veziculos
și granulații Nissl dispuse în citoplasma neuronului cu excepția zonei de origine a
axonului (conul de emergență) în care substanța tigroidă lipsește.
Neurofibrilele
Neurofibrilele apar sub forma unor structuri fibrilare foarte fine (argirofile),
dispuse în neuroplasmă sub forma unei rețele perinucleare, care la nivelul dendritelor
și axonului îmbracă o așezare ordonată, paralelă cu axul prelungilor celulare.
113
Diagnostic
Secțiune transversală prin măduva spinării, în care prin impregnație argentică,
recunoaștem substanța albă și substanța cenușie.
Substanța albă, formată din fibre nervoase mielinice este la exterior, iar
substanța cenușie bogată în neuroni, este în interior.
În coarnele anterioare ale substanței cenușii se văd numeroși neuroni mari, de
formă stelată (radiculari).
În citoplasma neuronilor somatomotori apar structuri fibrilare alcătuind o rețea
(neurofibrile).
Cu obiectivul mic
Vom recunoaște structurile măduvei spinării evidențiate în impregnație argen-
tică, oprindu-ne la nivelul unui corn anterior bogat în celule nervoase (mari, stelate).
Cu obiectivul mare
Vom studia neuronii somatomotori din coarnele anterioare ale măduvei spinării,
observând în citoplasma acestor neurofibrilele, sub forma unei rețele fibrilare brun-
cenușie, cu ochiuri mici în apropierea imediată a nucleului (pată albă, rotundă) și cu
ochiuri mari (mai laxă) la periferia celulei. Acolo unde se văd și prelungirile den-
dritice, vom observa așezarea ordonată și paralela a neurofibrilelor în dendroplasmă.
Celule gliale
Celulele gliale (nevrogliile) apar în țesutul nervos sub forma unor celule stelate
sau ovalare, cu numeroase prelungiri care însoțesc deopotrivă pericarionul și
prelungirile neuronului.
Clasificarea celulelor gliale
1. Macroglia
a. centrală:
i. astroglia protoplasmatică
ii. astroglia fibroasă
iii. oligodendroglia
b. periferică
i. celula Schwann
ii. celula satelită (ganglionul spinal)
2. Microglia
114
Diagnostic
Se evidențiază numai prin tehnici speciale: impregnații cu nitrat de argint și aur
(Golgi, Cajal, Del Rio, Hortega). În țesutul nervos apar celule satelite, formate dintr-
un corp celular cu numeroase prelungiri, dându-le un aspect caracteristic (stea de
mare). Citoplasma celulelor gliale nu conține granulații Nissl și nici neurofibrile. Unele
celule gliale le găsim în substanța cenușie (astrocitul plasmatic, microglia, oligoden-
droglia), altele în substanța albă (astrocitul fibros, oligodendroglia, microglia).
Astrocitul plasmatic
Cu obiectivul mic
Vom localiza în câmpul optic zone din scoarța cerebrală în care vom recunoaște
diferite celule impregnate cu nitrat de argint în negru.
Cu obiectivul mare
Vom studia în vecinătatea neuronilor (piramidali) glia citoplasmatică, de formă
stelată (astrocit) cu prelungiri scurte, divergente, uneori cu asperități pe suprafața lor.
Astrocitul fibros
Cu obiectivul mic
Vom așeza în câmpul microscopului zone din substanța albă a creierului, în care
astrocitul fibros formează un bogat plex fibrilar interstițial.
Cu obiectivul mare
Vom studia aspectul Gliei de tip fibros, care apare ca o celulă de formă stelată
(,,stea de mare”) din care pornesc un număr însemnat de prelungiri, lungi, subțiri și
netede ( puțin ramificate) dintre care, unele fac legătura între fibrele nervoase
mielinice și vasele sanguine, terminându-se ,,în pâlnie”.
Oligodendroglia
Cu obiectivul mic
Vom fixa substanța cenușie a cerebelului sau substanța albă, căutăm să
localizăm în campul optic celulele cu nucleu veziculos.
Cu obiectivul mare
Vom recunoaște, oligodendroglia prin următoarele caractere citologice: celulă
mică, cu un nucleu sferoid, veziculos, ramificațiile celulare sunt puține, lungi și
115
neregulate cu nodozități pe traiectul lor. La nivelul substanței albe oligodendrogliile
se așază în lungul fibrei nervoase.
Microglia
Cu obiectivul mic
Vom căuta în scoarța cerebeloasă, dar și în substanța albă, celule extrem de mici
(5 microni), polimorfe (ovalar, fusiformă), răspândite difuz printre neuroni și/sau fibre
nervoase.
Cu obiectivul mare
În impregnație argentică, microglia apare ca un corp celular mic și alungit, din
care emană la ambele capete prelungiri, ramificate și numeroși spini la suprafață
(microglia).
Fibra nervoasă
Atât în sistemul nervos periferic câți și în cel central, fibră nervoasă este
constituită dintr-o prelungire neuronală (dendrită, axon) învelită de 1-3 teci, dispuse
concentric.
Cu obiectivul mic
Vom recunoaște un mănunchi de structuri fibrilare colorate în negru. Alegând o
zonă în care fibrele sunt mai disociate, le vom așeza în mijlocul câmpului microscopic
și apoi le vom examina cu obiectivul mare.
Cu obiectivul mare
Vom studia aspectul fibrei nervoase, recunoscând numai teaca de mielină,
evidențiată de acidul osmic. Fibra nervoasa secționată transversal va apărea sub forma
unor spații circulare incolore înconjurate de una sau două inele negre ( unele groase
altele mai subțiri). Pe secțiune longitudinală, și fibra apare ca două linii paralele,
negre (teacă de mielină), ce delimitează un spațiu îngust, alungit (neuritul) și incolor.
Teaca de mielină, din loc în loc se îngustează și se întrerupe pe o distanță foarte
mică (strangulațiile lui Ranvier.
116
Sistemul nervos
Sistemul nervos este constituit din elementele fundamentale ale țesutului nervos,
celule si fibre nervoase, asociate cu țesuturi de altă natură: nevroglică, conjunctivă și
vasculară.
Organele periferice ale țesutului nervos
Nervul
Nervul, reprezintă o structura anatomică formată din fibre nervoase (paralele),
înmănuncheate în fascicule. În interiorul fasciculelor, între fascicule și la periferia
fiecărui nerv, se află un țesut conjunctiv care constituie: epinervul (învelitoare
conjunctivă comună), perivervul (în jurul fiecărui fascicul) și endonervul (în jurul
fibrei nervoase).
Diagnostic
Mănunchi de fibre nervoase, secționate longitudinal, oblic și/sau transversal.
Fasciculele de fibre sunt învelite de țesut conjunctiv.
Cu obiectivul mic
Vom studia nervul format din fascicule de fibre nervoase mielinice și formațiuni
conjunctive care, realizează epinervul, perivervul și endonervul. Fibrele nervoasă zice
de transversal, apar ca cercuri incolore (teacă de mielină) cu un punct euzinofil central
(filamentul axial) și un inel tot eozinofil la periferie (tecile Schwann și Henle) uneori
cu câte un nucleu (al celulei Schwann).
Epinervul este învelitoare comună a nervului, formată dintr-un țesut conjunctiv
lax, vase și nervi. Perinervul, înconjoară fasciculul nervos secundar, sub forma unor
lamele (1-3) conjunctive, subțiri, suprapuse, acoperite pe una sau ambele fețe, de un
strat celular endoteliform (fibroblaste).
Endonervul, este format din septe conjunctive care, se desprind de pe fața
internă a perinervului și formează în jurul fiecărei fibre nervoase, câte o învelitoare
denumită teaca lui Henle.
117
Oganele centrale ale sistemului nervos
Măduva spinării
preparat: măduva spinării
Diagnostic
Organ cu o structură neuro-glială (țesut nervos). Substanța cenușie este așezată
central (formă de fluture) și substanța albă, periferică (secțiune transversala) sub
forma de cordoane. În substanța cenușie, găsim celulele nervoase multipolare mari si
mici, dispuse în grup.
În substanța albă găsim fibre nervoase mielinice, secționate transversal
Cu obiectivul mic
Vom urmări organizarea morfologică, microscopică a măduvei spinării secțio-
nată transversal: canal ependimar în centru, înconjurat de substanța cenușie de forma
literei H, iar la exterior substanța albă, acoperită de meninge.
Figura 105 Măduva spinării – canalul ependimar 10x
118
Figura 106 Măduva spinării – coarnele anterioare 10x
Cu obiectivul mare
Vom studia aspectul microscopic al neuronilor multipolari din coarnele ante-
rioare: celule mari, stelate cu citoplasmă bogată și un nucleu rotund, central,
veziculos.
În comisura cenușie găsim canalul ependimar delimitat de un rând de celule
cubo-cilindrice.
În substanța albă găsim cordoanele formate din fibre nervoase de mielina:
filamentul axial (substanța granulară eozinofilă centrala), teaca de mielina (spațiu
inelar, incolor), celulele gliale (lamă subțire circulară de citoplasma și un nucleu).
119
Figura 107 Măduva spinării – coarnele anterioare 20x
Cerebelul
preparat: cerebel
Diagnostic
Structură neuro-glială cu substanța cenușie la exterior (scoarța cerebeloasă) și
substanța albă la interior (,,arborele vieții”).
Scoarța cerebeloasă evidențiază la exterior un strat palid eozinofil sărac în
celule, iar la interior un strat bine colorat, plin de nuclei mici, hipercromi.
Între cele două straturi, un rând de celule piriforme, mari (celulele lui Purkinje).
Cu obiectivul mic
Vom urmări histoarhitectura scoarței cerebeloase cu cele 3 straturi caracteristice:
stratul molecular, stratul celulelor Purkinje, stratul granular.
120
Figura 108 Cerebel 10x
Cu obiectivul mare
Vom studia citoarhitectura fiecărui strat al scoartei cerebeloase:
 stratul molecular: aflat imediat sub meninge, conține celule stelate mici
 stratul granular (învecinat substanței albe) este foarte bogat in nuclei
hipercromi, mici, rotunzi si rari nuclei mai mari, primii reprezinta nucleii
celulelor granuloase, ceilalți nucleii celulelor Golgi tip II
 stratul celulelor Purkinje se află la mijloc și este format dintr-un singur rând
de celule mari, piriforme, bogate în citoplasma și un singur nucleu, central,
veziculos
121
Figura 109 Cerebel 20x
122
Bibliografie
[1] Dr. F Grosu, Dr. H. Dura, Dr. Stela Roșca, Dr. O. Teodorescu, Dr. Csilia Kovacs,
Dr. Anca Roșca, Dr. C. Cipăian, Dr. Sanda Dura și Dr. Gheoghe Roșca, Curs de
Histologie, vol. I, Sibiu, 2005.
[2] „Utah medical Library,” 24 12 2018. [Interactiv]. Available:
https://library.med.utah.edu/WebPath/HISTHTML/NORMAL/NORM004.html.
[3] D. S. Roșca, Histologie lucrări practice.
[4] „Yale Team Based Learning,” [Interactiv]. Available:
http://tbl.med.yale.edu/histology_of_connective_tissues/reading.php. [Accesat 24
12 2018].
123

Indreptar de Lucrari Practice PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indreptar de Lucrari Practice PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Florin Grosu Laurențiu Stupariu

Toate drepturile aparţin autorilor.

Autorii îşi asumă întreaga răspundere asupra conţinutului.

Tehnoredactare: Techno Media

Editura Techno Media

După organizarea morfofuncțională deosebim 4 tipuri de țesuturi:

Epiteliile se împart în:

Clasificarea epiteliilor de acoperire:

Epiteliu simplu pavimentos

Figurra 3 Epiteliiu simplu pavimnetos

Epiteliu simplu cubic

Figura 5 Epiteliu simplu cubic 20x

Ceelulele suntt înalte prissmatice, cuu citoplasm

Figura 9 Epiteliu pseudostraiticat 40x

Epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat

Figura 10 Epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat 10x

Figura 11 Epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat 20x

Epiteliu stratificat pavimentos keratinizat

Figura 15 Epiteliu stratificat pavimentos keratinizat 40x

Figura 16 Uroteliu 10x

Sub epiteliu vom observa un țesut conjunctiv lax.

Figura 17 Uroteliu 20x

Epiteliile glandulare exocrine

Glandele exocrine se clasifică în:

1. Glande exocrine fără canal de excreție

Glanda unicelulară (celula caliciformă)

Figura 21 Glanda unicelulară 40x

Figura 22 Glanda membraniformă 10x

Glanda membraniformă 40x

Glanda tubulară simplă

Figura 24 Glanda tubulară simplă 10x

Figura 25 Glanda tubulară simplă 20x

Glanda tubulară compusă (tubulo-acinoasă)

Figura 26 Glanda tubulo-acinoasă 10x

Figura 28 Glanda tubulo-acinoasă 40x

Organizarea epiteliului glandular endocrin

Figura 29 Suprarenală 10x

Organizarea epiteliului glandular endocrin în foliculi

Figura 33 Tiroida 40x

Figura 34 Pancreas 10x

Figura 36 Pancreas 40x

Clasificarea țesuturilor conjunctive

b. Țesut cartilaginos (substanța fundamentală este solidă și elastică)

Pe preparatele colorate prin tehnici speciale se vor studia separat componentele

Figura 37 Fibre colagene 20x

Le putem studia pe preparate impregnate cu nitrat de argint (metoda Gömöri)

Figura 38 Fire de reticulină 10x

Figura 40 Fire de reticulină 40x

Se evidențiază în pereții vaselor sanguine sau în cartilagiile elastice. Fibrele se

Figura 41 Fibre elastice 10x

Fibre Colagene Elastice Reticulina

Țesut conjunctiv mezenchimatos

Figura 42 Țesut conjunctiv mezenchimatos 10x

Figura 44 Țesut conjunctiv mezenchimatos 40x

Figura 45 Țesut conjunctiv mucos 10x

Figura 47 Țesut conjunctiv mucos 40x

Figura 48 Pasaj esofago-gastric 10x

Țesut conjunctiv reticulat

Țesut conjunctiv adipos

Figura 50 Țesut conjunctiv adipos 10x

Figura 52 Țesut conjunctiv adipos 40x

Figura 53 Țesut conjunctiv tendinos 10x

Figura 55 Țesut conjunctiv tendinos 40x