Bilet 4

Haptene

A) structura. Haptenele sunt molecule prea mici pt a fi imunogenice; ele sunt

cunoscute si sub denumirea de antigene "incomplete" sau "partiale".

B)functie. Haptenele nu pot induce un raspuns imun prin ele insele, dar pot
reactiona cu produsii acestui raspuns(celule si molecule)(antigenicitate).

C)exemple de haptene : antibiotice, analgezice, alti compusi cu greutate

moleculara mica(metil-dopa)

Multe hidrocarburi complexe functioneaza ca haptene. De exemplu, polizaharidul

capsular de tib b din str H.influenzae este foarte slab imunogen cand e
administrat la copii de 1 an( care reprezinta grupa de varsta cu cel mai mare risc
de meningita dupa infectia cu acest microorg), dar este un imunogen acceptabil in
cazul administrarii la adulti. Polizaharidul capsul Hib este un antigen T-
independent, iar la copilul mic raspunsul limfocitelor B fata de acest tip de antigen
este slab. Cand polizaharidul capsular este cuplat cu proteine imunogenice ca
toxoidul difteric(toxina difterica tratata cu formaldehida), copii imunizati cu acest
complex vor produce si o cantitate suficienta de anticorpi fata de polizaharidul
capsular al Hib ca raspuns la vaccinare. Asadar, polizaharidul capsular de tib b al
H.influenzae actioneaza ca haptena la copii si ca imunogen la adulti.

Haptenele pot deveni imunogenice daca sunt cuplate in vivo sau in vitro cu o
molecula de dimensiuni mari,de regula o proteina,care ea insasi este imunogen, si
care a fost denumita molecula purtatoare sau CARRIER. cand se cupleaza cu o
proteina, o haptena se comporta ca un determinant antigenic(epitop). Un epitop
poate,totusi, include haptena plus o regiune adiacenta din carrier.

Efectul carrier. Injectarea moleculei carrier induce formarea anticorpilor

specifici.Injectarea doar a haptenei nu duce la producerea anticorpilor anti-
haptena. La administrarea haptenei conjugate cu un carrier, animalul raspunde
prin formarea de anticorpi anti-carrier si anti-haptena.
Alte haptene sunt macromoleculele(>100 kDa). Nu se stie exact de ce aceste
substante sunt mai degraba haptene decat imunogene,dar s-a constatat ca, in
urma cuplarii cu proteine imunogene, induc un raspuns T helper fata de
complexul haptena-purtator.

Moleculele carrier pot fi albumine,globuline sau polipeptide sintetice.

Haptenele sunt larg folosite in imunologia fundamentala ca determinanti

antigenici definiti(epitopi). Spre deosebire de epitopii naturali ai proteinelor,
haptenele pot fi usor manuite in laborator, atat sub forma libera cat si cuplata. Ele
i-au ajutat pe imunologi sa evalueze specificitatea,afinitatea si heterogenitatea
anticorpilor si sa estimeze dimensiunile situsului lor de combinare cu ag.

Reactiile adverse ale unor medicamente apar uneori datorita comportamentului

ca haptene.In organism se cupleaza cu o molecula mare(daca e prot= carrier),
inducand un raspuns imun specific.Ex: reactia alergica a unor persoane la
penicilina.

Epitopii

=grupari determinante/determinanti antigenici

=situsuri,aflate pe suprafata sau in interiorul antigenului, cu care reactioneaza

anticorpii si receptorii celulelor T si B. Anticorpii poseda un situs de combinare,
denumit si paratop, similar ca structura si dimensiune si forma intre anticorpii cu
specificitati diferite. Acest situs de combinare nu e complementar intregului corp
bacterian,dar e complementar intotdeauna unui epitop particular, care are
dimensiuni moleculare limitate. Efectorii celulari ai raspunsului imun specific sunt
Limfocitele B si T.

Structura:

A) Dimensiune. Epitopii sunt foarte mici. Determinantii antigenici pot fi parti de

proteine,acizi nucleici,polizaharide,lipide sau glicolipide sau alte molecule
biologice; el este format din 4-6 AA sau 6-8 unitati monozaharidice.

B)Conformatie. In functie de pozitia AA care formea epitopii pot fi:

  lineari(continui,determinanti secventiali)- reprezentati de o succesiune
continua de AA in secventa primara a proteinei;
 conformationali(discontinui)- continand AA situati in aceeasi zona de pe
suprafata proteinei, care sunt plasati la distanta in secventa primara a
proteinei.

Daca Ac generati fata de o prot reactioneaza bine si cu tetra-,penta- sau

hexapeptidele derivate din acea proteina, atunci Ac recunosc un determinant
secvential.

Pe de alta parte, Ac sintetizati impotriva unui determinant conformational care

reactioneaza foarte bine cu molecula intreaga, nu vor mai reactiona cu fragmente
peptidice rezultate in urma denaturarii proteinei respective.

De retinut: prot globulare + ac nucleici nativi = epitopi conformationali.

Polizaharidele,prot fibrilare ,ac nucleici monocatenari = epitopi secventiali.

Localizare:

 la suprafata moleculei de Ag(epitopi topografici,externi)=accesibili celulelor

imunocompetente in forma nativa a proteinei.
 in interiorul Ag(interni)- sunt recunoscuti dupa ce Ag a fost partial
degradat(procesat) in interiorul unei celule specializate.

Functii:

 determina specificitatea moleculei de Ag si de aceea sunt denumiti grupari

determinante.
 sunt imunoreactivi- capabili sa reactioneze cu Ac specifici. Nu toti epitopii
induc in mod constant un raspuns imun: unii sunt mai imunopotenti ca
altii(=competitie antigenica).Imunopotenta poate fi definita drept
capacitatea unei regiuni a moleculei de Ag de a servi drept epitop si de a
induce un raspuns imun specific. Din punctul de vedere al imunopotentei
putem clasifica epitopii in dominanti,subdominanti si criptici.
Exista epitopi care in anumite conditii nu se exprima
deloc(tacuti,criptici,ascunsi) dar care, in alte situatii, pot declansa un
raspuns imun eficient. Astfel, un epitop poate fi tacut in interiorul unei
macromolecule,dar poate deveni imunopotent cand un segment din
macromolecula pe care se afla este folosit pt imunizare.
Valenta antigenelor.
Ag pot prezenta mai multi epitopi. Valenta unui Ag este egala cu nr total de
epitopi ai acestuia.
Ag sunt multivalente. O molecula de Ag are mai multi epitopi diferiti,uneori
de ordinul sutelor, dintre care unii determina sinteza de Ac dirijati fata de
determinantul A,B,etc.Ca si alte Ag, proteinele au un spectru continuu de
determinanti antigenici,care corespund unor portiuni limitate din structura
de suprafata si care sunt localizate preferential in regiunile cele mai expuse
la exterior.Relatia dintre structura si antigenicitate este, totusi, mai
complexa in cazul proteinelor globulare decat in cazul altor Ag, prin faptul
ca ea depinde in mare masura de conformatia globala a intregii molecule.
Explorarea regiunilor Ag-ice de pe suprafata proteinelor a devenit mai
usoara gratie Ac monoclonali si a metodelor rapide de sinteza peptidica.

Adjuvantii
=substante sau amestecuri de substante care au rolul de a creste
imunogenicitatea antigenului, potentand capacitatea acestuia de a induce
un raspuns imun.
Mecanismele prin care adjuvantii isi exercita efectele biologice sunt
multiple:
 adjuvantii pot actiona ca substante depozit prelungind perioada de
expunere la imunogen
 adjuvantul poate actiona ca un "iritant", care creste raspunsul
inflamator la locul administrarii imunogenului
 unii adjuvanti pot stimula proliferarea celulelor imune antigen
specifice.

Specificitatea antigenelor naturale este multipla,putandu-se descrie:

  Ag specifice de specie- prezente la toti membrii unei specii
 Ag specifice de grup- caracteristice numai unor grupuri de indivizi si
nu tuturor membrilor unei specii (Ag ABO)
 Ag specifice de testut(organ). Diferite organde au in compozitia lor
anumite antigene unice care le sunt specifice.

Tiroida are un ag specifice de organ- tireoglobulina. La toate speciile,

glanda tiroida contine aceasta proteina specifica . Un raspuns imun fata de
aceasta proteina apare la pacientii cu tiroidita Hashimoto.

Proteina bazica mielinica exista in tesutul cerebral al tuturor speciilor si nu

mai este intalnita in nici un alt organ. Aceasta proteina este implicata in
producerea encefalomielitei alergice experimentale

* in caz ca intreaba

exista si

antigene specifice celulelor(celule cu epitopi specifici : limfocitul T matur

are markerul membranar CD3)

antigene sechestrate = ag specifice de organ care, in mod normal, nu vin in

contact cu sistemul imun. Astfel, in mod normal, nu apare un raspuns imun
fata de antigene autologe oculare, deoarece aceste substante nu sunt
accesibile celulelor sistemului imun.In cazul traumatismului ocular => boala
autoimuna => uveita simpatetic