Sub 32-Ag endogene:calea citosolica.

Interactiuni MH1-peptid

Calea prin care antigenele endogene sunt degradate in vederea prezentarii in cupa MH1 este in fapt acceasi utilizata de catre
celula ptr turn-overul normal al proteinelor celulare.In celulele eucariote nivelul de proteine este reglat foarte atent.Fiecare
proteina produsa va fi de asemenea degradata intr-un anumit ritm,masurat prin ceea ce denumim half-life.Unele proteine,cum
ar fi factorii de transcriptie,ciclinele,anumite enzime metabolice,au perioade de injumatatire foarte scurte.Proteinele care nu s-
au pliat complet,moleculele incomplete anormale sunt de asemnea degradate foarte repede.Toate aceste proteine
intracelulare sunt degradate rapid in peptide scurte cu ajutorul unui sistem proteolitic citosolic prezent in toate celulele.Cu
ajutorul unei enzime,proteinele destinate proteolizei li se ataseaza covalent la gruparile NH2 ale catenelor laterale de lizina,
polimeri ale unui mic peptid(76aa) denumit ubiquitina.Se crede ca enzimele ubiquitare sunt capabile sa identifice o serie de
modificari post-translationale,cum ar fi fosforilari,defosforilari,glicozilari.

Conjugatele proteina-poli-ubiquitina pot fi astfel degradate cu ajutorul unui organit non-lizozomal cu functie de proteaza
multifunctionala,denumit proteasom.Proteasomii sunt complexe de cca 700KDA,formate din multiple subunitati,care poseda
activitati catalitice multiple.Exista 2 tipuri de proteasomi:”house-keeping” sau standard(datorita presentei sale in orice celula si
datorita functiei sale) si imunoproteasomi.Ambele tipuri de proteasomi au in mijlocul lor un “miez” comun(denumit si 20S)

Acesta este alcatuit ca o particula cilindrica formata din patru unitati inelare,delimitand un canal intern ca un diametru de 10-50
angstromi.Inelele de la baza si de la varf sunt compuse din cate 7 unitati tip alfa in timp ce inelel din mijloc sunt compuse din
cate 7 unitati beta.Aceste subunitati sunt codate de gene distincte si au secvente de aa distincte.Subunitatile alfa ale
proteasomului mentin forma miezului,in timp ce 3 dintre subunitatile beta(beta1,2,5) reprezinta componente catalitice
active.Subunitatile Beta sunt structurate astfel incat situsurile active enzimatic sunt situate la fata interna a
cilindrului.Proteasomul poate cliva legaturi peptidice dintre 2 sau 3 combinatii de aa in cadrul unui proces ATP-dependent iar
degradarea complexelor proteina-ubiquitina se produce in interiorul proteasomului,prevenindu-se astfel liza altor proteine in
interiorul citoplasmei.

Proteasomul standard(denumit si 26S) este format din proteasomul 20S la care se adauga 2 copii ale structurii denumite
complex reglator 19 S.Acesta contine aprox 20 de proteine diferite,inclusiv 6 atp-aze si enzime implicate in desfacerea si
translocarea proteinelor.Pestidele care rezulta prin actiunea proteasomului standard variaza in lungime intre 3-22aa,un procent
de cca.20% dintre peptidele rezultate avand o medie de 8-10aa,adecvata cupei de MHC1.

Expunerea celulelor la citokine pro-inflamatorii precum IFN alfa si TNF pare sa modifice proteasomul.Cele 3 unitati/situsuri
catalitice beta ale proteasomului standard sunt inlocuite de subunitatile LMP2 SI LMP7 si MECL-1.Unitatea reglatorie 19 S a
proteasomului standard este inlocuita cu un complex reglator distinct (11s SAU pa28) care se dovedeste esential ptr
incorporarea LMP-1,LMP-7 si MECL-1.Faptul ca expresia acestor unitati este stimulata de IFNalfa si TNF arata ca in timpul unui
raspuns imun impotriva unui patogen este favorizata asamblarea imunoproteasomilor.Astfel de proteasomi sunt capabili sa
hidrolizeze legaturile peptidice consecutive rezidurilor bazice si/sau hidrofobe,dar ubiquitatea proteinelor nu mai este
necesara.Nu intamplator,peptidele care se leaga la MHC1 se termina aproape exclusiv cu reziduuri hidrofobe sau
bazice.Deoarece proteasomii imuni cliveaza preferential anumite secvente,aceasta ajuta la selectarea peptidelor care vor fi
incarcate in fiecare alela MHC1.

Peptidele rezultate ca urmare a actiunii proteasomului trebuie transportate in reticulul endoplasmatic,acolo unde moleculele
MHC sunt asamblate.Experimentele lui Townsend au demonstrat rolul critic al peptidului ptr stabilizarea moleculelo de MHC1 si
astfel pentru exprimarea ei pe suprafata celulei.

Transportul peptidelor in RER este asigurat de TAP(transporters associated with antigen processing) un heterodimer format din
TAP1 si TAP2.In plus,fata de multiplele lor segmente transmembranare,fiecare din cele doua prezinta un domeniu
hidrofobic,despre care se crede ca strabate membrana si patrunde in lumenul RER si un domeniu citosolic care leaga ATP-
ul.TAP1 si 2 apartin unei familii de molecule(ATP-binding cassete proteins) gasite in mb multor celule(inclusiv bacterii) si
mediaza transportul ATP-dependent de aa,zaharuri,ioni,peptide.

Astfel,peptidele generate in citosol de catre proteasom sunt translocate de catre TAP in RER printr-un proces care necesita
hidroliza ATP.Tap prezinta cea mai mare afinitate ptr peptide formate din 8-13 aa,ceea ce reprezinta de astfel si lungimea
optima a peptidului care ar putea fi prezentat de catre MHC1.De asemenea,TAP pare sa favorizeze peptide cu aa carboxi-
terminal bazici sau hidrofobi,ancorele preferate de MHC1.

Peptidele rezultate din procesare si care trebuie transportate in reticul nu se gasesc insa libere in citosol,ci sunt chaperonate de
catre proteine de soc termin hsp70,hsp90,hsp110.Proteinele de soc termic sunt inalt conservate in toate organismele si
reprezinta un subgrup dintr-un grup mai larg numit “proteine de stress”.Expresia hsp creste dramatic in celule ca urmare a
stress-ulul cum ar fi cresterea brusca a temperaturii,transformarea maligna sau raspunsul inflamator.In contextul prezentarii
antigenice hsp70,hsp90 si hso110 transporta peptidele de la nivelul proteasomului catre partea citosolica a TAP,in timp ce
moleculele chaperon rezidente in ER(GP96,GRP170,BiP)preiau peptidele transportate si le leaga la partea din ER a
TAP.Transferul de la proteasom la TAP nu necesita energie,dar transportul peptidelor in ER se face cu consum de energie.S-a
estimat ca TAP poate transloca mai mult de 20000 de peptide/min/celula si astfel furnizeaza suficiente peptide moleculelor
MHC1 nascente,care sunt produse la o rata de 10-100/min.

Genele TAP1 si TAP2 sunt adiacente celor care codeaza ptr LMP2 si 7,in cadrul complexului genic MHC.Atat genele TAP si LMP
sunt polimorfice ceea ce ar putea explica printre altele susceptibilitatea diferita a unor indivizi de a raspunde diferit fata de
antigene endogene.

Ca si alte proteine,lanturile alfa si beta2 microglobulina ale MHC1 sunt sintetizate la nivel ribosomal si apoi translocate in
reticul.Molecula completa de MHC1 necesita nu doar aceste lanturi,pliate si asamblate corect ci si prezenta peptidului din
cupa.Asamblarea acestor componente intr-o molecula stabila,care sa poata parasi RER,are loc in cateva etape care implica
participarea unor chaperoni moleculari,care vor facilita plierea polipeptidelor.Primul astfel de chaperon care intra in actiune
este calnexina,o proteina de 88 de kDa,rezident al mb RN.Calnexina se asociaza cu gruparile glicozil ale lanturilor alfa
libere,promovand plierea acestuia si formarea legaturilor disulfidice.Totodata calnexina coordoneaza asocierea lantului
beta2miuG.La om,cand lantul beta2 microglobulina se leaga la lantul alfa,calnexina este eliberata si inlocuita cu un al doilea
chaperon,calreticulina.In plus fata de acesti chaperoni,molecula de MHC1 este asociata cu o oxidoreductaza thiol-dependenta
numita Erp57(endoplasmic reticulum protein 57) care catalizeaza formarea si desfacea legaturilor disulfidice.O alta molecula
denumita tapasina(TAP –associated protein) va fi de asemenea asociata acestui complex.Tapasina este o glicoproteina
transmembranara de 58kDa,membra a superfamiliei imunoglobulinelor,bogata in prolina.Domeniul transmb hidrofobic contine
un reziduu de lizina care interactioneaza cu transportul TAP.Ca si in cazul altor gene ce codeaza ptr moleculele implicate in
procesarea antigenului,expresia genei ptr tapasina poate fi indusa de catre IFNalfa.De vreme ce moleculele de tapasina
functioneaza ca o punte intre MHC si TAP,ajutand la stabilizarea moleculei MHC1 intr-o conformatie adecvata ptr incarcarea
unui peptid.Asocierea fizica a heterodimerului format din lantul alfa si beta2 microglobulina cu proteina TAP faciliteaza
capturarea peptidului inainte ca acesta sa fie expus mediului din interiorul RER.Peptidele care nu sunt capturate astfel de catre
MHC1 sunt rapid degradate.Un heterodimer TAP este legat de 4 molecule de tapasina ceea ce face sa creasca sansa ca peptidul
sa poata fi legat macar la cupa unei molecule MHC1.Tapasina ar mai putea avea rolul de a retine in reticul acele molecule MHC1
care au fost incarcate incorect sau suboptimal.

Consecinta a legarii peptidului,MHC1 devine stabila si se poate asocia de chaperoni,poate iesi din RER si via complexul Golgi se
indreapta spre suprafata celulara.

Interactiunea MHC1-PEPTID

Molec de MHC1 prezinta peptide endogene derivate din calea endogena.Peptidele sunt prezentate limfocitelor Tc.Fiecare tip de
MHC1(A,B,sau C) leaga un set unic de peptide.In plus fiecare varianta alelica de molecula MHC1 leaga un set diferit de
peptide.Pe suprafat unei celule anucleate se gasesc aprox 10 la a 5-a copii ale fiecarui tip de molecula MHC1.Astfel,pe suprafata
unei celule pot fi prezentate simultan un nr foarte mare de peptide diferite.Complexele MHC-peptid au fost izolate de pe
suprafata celulelor,purificate si apoi denaturate ptr ca peptidul sa fie eliberat.O celula normala prezinta peptide self derivate
din proteine intracelulare:citocrom c,proteine ribosomale.Celulele infectate prezinta peptide virale.S-a demonstrat ca doua
variante alelice ale aceleiasi molecule MHC1 pot prezenta mai mult de 2000 de peptide diferite si fiecare dintre ele este
prezentat cu o frecventa intre 100 si 4000 de copii pe celula.Un limfocit TC poate fi activat de 100 de complexe MHC1/peptid.
Peptidele prezentate de MHC1 au lungimi cuprinse intre 8 si 10 aa si contin anumite secvente necesare ptr legarea la
cupa.Acesti aa sunt denumiti reziduuri ancora.Lanturile laterale ale reziduurilor ancora intra in buzunarele cupei.Ancorele sunt
formate din reziduuri hidrofobe(leucina,izoleucina).Majoritatea ancorelor sunt situate la capatul c-terminal dar exista si la
capatul N-terminal.