Regnul Monera (Procariota) include organismele procariote: bacteriile și cianobacteriile (alge

albastre-verzi). Caracteristic pentru aceste organisme este organizarea simplă și primitivă a corpului.
Celulele procariotelor sunt lipsite de nucleu bine-definit. Datorită dimensiunilor foarte mici ele nu pot
fi văzute cu ochiul liber, motiv pentru care sunt incluse în grupa microorganismelor. Regnul Monera
cuprinde 2 grupe principale de organisme: alge albastre-verzi(cianobacterii) și bacteriile
(archebacteriile și eubacteriile). Aceste organisme au fost grupate împreună, deoarece ele sunt
organisme procariote. Ele nu au nucleu individualizat, însă în centrul celulei poate fi întâlnit un
cromozom lung și circular, compus dintr-o fâșie lungă de ADN, însă fără proteine. Nu au mitocondrii,
respirația fiind efectuată de suprafața internă a membranei celulare. Peretele celular este alcătuit
dintr-un amestec de substanțe: mureină, acizi teicoici și substanțe pectrice. Unele au flagel.
Monerele se împart în 2 încrengături: Cyanophyta și Schizomycophyta. La majoritatea monerelor
înmulțirea se face asexuat prin diviziune directă; majoritatea sunt heterotrofe.
Regnul Monera este cel mai unitar dintre regnurile lumii vii, deoarece cuprinde un singur tip de
organisme, bacteriile, similare din punct de vedere morfo-anatomic, dar extrem de diversificate eco-
fiziologic.
Bacteriile sunt cele mai vechi organisme vii de pe Pământ; aproximativ două miliarde de ani au fost
singurele forme de viața de pe Terra. Bacteriile sunt totodată cele mai primitive sisteme biologice;
sunt procariote.
Morfologia bacteriilor este destul de simplă. Denumirea de "bacterie" vine de la cuvântul grecesc
"bacterion" care înseamna "bastonaș". Forma de bastonaș este caracteristică grupului de bacterii
numite bacili. Există însă și alte forme pe care le prezintă celulele bacteriene, cum ar fi cea sferică la
coci, cea spiralată la spirili si spirocheți etc.
Bacteriile sunt organisme unicelulare, solitare; frecvent acestea se asociază în colonii de formă
filamentoasă, de șirag de mărgele sau de ciorchine.

Reticulul endoplasmatic este structurat ca un sistem tridimensional de canalicule, vezicule și

cisterne ramificate și anastomozate. El face legătura între membrana plasmatică și membrana
nucleară. RE are aspect neted (reticul endoplasmatic neted - REN.) sau rugos (granular) când se
asociază cu ribozomii (reticul endoplasmatic granular - REG.). REG lipsește în hematiile mature. RE
este mai dezvoltat în celulele cu activitate metabolică intensă (de exemplu, în celulele hepatice).
Compoziția RE este similară cu cea a membranei plasmatice, deși acest organit este de fapt o
extensie a membranei nucleare. RE este locul traducerii informației genetice, și mijlocul de transport
al proteinelor ce urmează să devină parte din membrana celulară (de exemplu receptori
transmembranari) sau care urmează să fie secretate prin exocitoză (de exemplu neurotransmițători,
enzime digestive, etc.).
RE este format dintr-o rețea de tuburi și cisterne. RE este acoperit în parte de ribozomi (care produc
proteine din aminoacizi, bazat pe codul genetic). Deoarece aceste locuri par a fi "rugoase" văzute
sub microscopul electronic, această parte a fost numită reticul endoplasmatic rugos. Părțile fără
ribozomi se numesc reticul endoplasmatic neted. Ribozomii transferă proteinele gata produse în RE,
care le transportă la aparatul Golgi.
Rol[modificare]
Reticulul endoplasmatic este un sistem circulator intraplasmatic care transportă substanțe în toată
citoplasma, inclusiv în spațiu din jurul nucleului. RE joacă rol în compartimentarea celulei, asigurând
o mare suprafață pentru reacțiile biochimice. Are rol mecanic și participă la diferențierea vacuomului.
REN este locul sintezei lipidelor, are rol și în metabolismul glicogenului. RER este locul în sinteză a
proteinelor (pe ribozomii legați). El transportă proteinele sintetizate de la ribozomi la cisternele
aparatului Golgi pentru a fi împachetate în vezicule secretorii.
Reticul endoplasmatic rugos[modificare]
RE rugos produce și transportă proteinele. Acesta este acoperit de ribozomi care îl fac să arate
"rugos". RE rugos se întâlneste în mai multe celule, de exemplu în celulele din pancreas, care sunt
implicate în secreția de insulină în circuitul sanguin.
În plus, RE rugos este și un producător de membrane, deoarece înglobează proteinele membranare
în structura sa, iar când este nevoie de ele în alte locuri le transferî. Acest organit modifică
proteinele și le modifică calitatea.
Reticul endoplasmatic neted[modificare]
RE neted este implicat în procese metabolice, ca de exemplu sinteza de lipide, metabolismul
carbohidraților și detoxificarea drogurilor și otrăvurilor. RE neted produce și steroizii, de exemplu
steroizii sexuali la vertebrate și steroizii secretați de glandele adrenale. Celule care secretă aceste
substanțe sunt bogate în RE neted.
Celulele din ficat sunt și ele bogate în RE neted. Aceste celule depozitează carbohidrații sub forma
glicogenului. Hidroliza glicogenului produce fosfatul glucozei, o formă ionica de zahăr care nu poate
ieși din celulă. O enzimă din RE neted al acestor celule indepărtează fosfatul, astfel încât glucoza
poate ieși din celulă. Astfel, ea pătrunde în circuitul sanguin prin care poate ajunge oriunde este
nevoie.
Enzimele din RE neted ajută la detoxifierea drogurilor și otrăvurilor prin adăugarea unei grupări de
hidroxil la substanțe, astfel încât ele devin mai solubile și mai ușor de eliminat din corp.
Structura
Prezinta un sistem canalicular, care leaga plasmalema (membrana celulară) de citoplasmă.
Totodata, se poate observa și o rețea de intermembrane cu aspect diferit, în funcție de specializarea
care o ocupă.
Rol
În sistemul circulator intercitoplasmatic și unul important în metabolismul glicogenului (un glucid care
se află în cea mai mare parte în ficat).
Reticulul sarcoplasmic[modificare]
Acesta se întâlnește în celulele mușchilor, și este adaptat pentru depozitarea și eliberarea ionilor de
calciu. Acest proces este realizat de pompele de calciu și necesită energie furnizată de ATP (acid
adenozintrifosforic). Pompele de calciu sunt proteine membranare adaptate pentru transportul activ
al ionilor de calciu în mediul extraceleular (interiorul reticulului sarcoplasmic este de asemenea
mediu extracelular). În fibra musculară striată scheletică pompele de calciu sunt reglate de
calmodulină, iar în cele miocardice de fosfolamban. Calciul este necesar pentru contracția fibrei,
fiind eliberat din reticulul sarcoplasmic în momentul în care fibra respectivă este excitată, prin
deschiderea canalelor de calciu dependente de voltaj. În perioadele dintre contracții, pompele îl
concentrează în lumenul reticulului sarcoplasmic.

Ribozomii sau Corpusculii lui Palade generați de nucleoli sunt constituiți din ARN. Ei se
găsesc liberi în citoplasma celulară sau atașați reticulului endoplasmatic, formând cu acesta reticulul
endoplasmatic rugos. Ribozomii sunt sediul biosintezei proteinelor specifice.Ribozomii celulelor
procariote au dimensiun mai mici decat la eucariote. Nu prezinta membrana la periferie și sunt
alcătuiți din 2 subunități (una mică si una mare). În timpul procesului de sinteză ribozomii acționează
ca punct de legatură între toate moleculele implicate, precis poziționate unele față de celelalte.
Diametrul ribozomilor este de aproximativ 20nm.
Ribozomii au dimensiuni de aproximativ 20 nm în diametru și sunt compuși în 65% din ARN
ribozomal și 35% din proteine ribozomale (cunoscute și sub numele de ribonucleoproteine). Rolul lor
este de a decoda ARN mesager pentru construcția lanțurilor polipeptidice din aminoacizi aduși de
ARN de transport.
Ribozomii construiesc proteinele necesare pentru informația genetică conținută în ARN-ul de
transport. Ribozomii liberi se găsesc suspendați în citosol (partea semi-fluidă a citoplasmei), pe când
ceilalți ribozomi sunt legați de reticolul endoplasmatic rugos, dându-i acestuia aspectul caracteristic.
Cum ribozomii sunt alcăzuiți majoritar din ARN, se crede că ei sunt o remineșcență a “lumii ARN”.
Catalizarea legăturilor peptidice implică C2 hidroxilaza de la nivelul situsului P al ARN-ului, implicând
un mecanism de transport proteic. Intreaga funcție a ribozomului se bazează pe schimbările pe care
le face la nivelul conformației proteinelor. Ribozomii sunt considerați de multe ori organite, însă
acest termen se referă la componentele sub-celulare, subcomponenete ce se găsesc în relație cu
membrana fosfo-lipidică, subcomponenete din care ei nu fac parte sau nu sunt atașați. De aceea de
multe ori se face referire la ribozomi ca fiind componente „non-membranare”.
Subunitățile ribozomale sunt relativ identice în celula eucariotă și cea procariotă. Ribozomii
eucariotelor au dimensiuni de 80S, și fiecare conține o subunitate mică (40S) și o subunitate mare
(60S). Subunitatea mare este alcătuită din ARNS 5S (120 de nucleotide), ARN 28S (4700 de
nucleotide), o subunitate de 5,8S (160 de nucleotide) și aproximativ 49 de proteine. Subunitatea
mică 40S conține ARN 18S (1900 de nucleotide) și aproximativ 33 de proteine.
Ribozomii găsiți în cloroplastele și mitocondriile celulelor eucariote au subunitatea mare și mică
conectate prin intermediul proteinlor la nivelul particulei 70S. Aceste organite sunt considerate a fi o
remineșcență de la bacterii, a căror ribozomi sunt similari inclusiv celor de la procariote.
Diferitele tipuri de ribozomi au însă o structură comună, indiferent de diferențele mari de dimensiuni.
Ribozomii sunt alcatuiti din 2 subunitati suprapuse:subunitatea mica,bilobata(s) si subunitatea
mare,hemisferica(l).In prezenta ioni de magneziu cele 2 subunitati se mentin asociate(concentratie
0.001 moli/molecula). Sub aceasta concentratie,cele 2 subunitati disociaza reversibil in cele 2
particule. La concentratii mai mari de 0.1 M(molara) si PH=7,ribozomii se asociaza si formeaza
poliribozomi(ergozom,polizom) cu rol in sinteza proteinelor. Poliribozomii se asociaza cate 5-40 pe o
molecula de ARN mesager.

CELULA-PREZENTARE
Celula este unitatea structurala functionala si genetica a materiei vii,capabila sa-si duca viata
independent si interdependent.Cel care a introdus pentru prima oara notiunea de celula a fost
Robert Hooke in anul 1665.
Mult mai tarziu,o data cu perfectionarea microscopului optic,a devenit posibil si studiul a catorva
componete celulare precum:membrana,citoplasma,nucleul,vacuolele,etc.
Structura celulei plantelor,adica celula vegetala,a fost descrisa de catre M. Schleiden in 1838,si mai
apoi a fost descrisa si celula animala de catre T.Schwann in 1839.Dupa putin timp a luat nastere
teoria celulara,care sustine,in principal,ca toate plantele si animalele sunt alcatuite din celele
nucleate.
Proprietati fizice ale celulei:
Celulele au diferite forme.Acestea pot fi sferive,ovale,cilindrice,prismatice,stelate,cubice,fusiforme,
fusi-
forme,poliedrice,etc.
Dimensiunile celulelor-majoritatea celulelor nu se observa cu ochiul liber.Dimensiunea medie a
celulelor
fiind de 10-100milimicroni.
Celulele se impart, dupa absenta sau prezenta unui nucleu individualizat in celule procariote si
eucariote .
Celulele procariote nu au nucleul individualizat,delimitat de citoplasma printr-o membrana, ci doar
o masa nucleara numita nucleotid.Aceste celule sunt unitatea structurala a bacteriei.
Celulele eucariote au nucleul bine individualizat ,delimitat de o membrana.Aceste celule sunt cele
vegetale sau animale.
Celula are o stare de sol-gel,avand permeabilitate selectiva.
Proprietati chimice ale celulei:
In compozitia chimica a celulei se gasesc peste 60 de elmente.Aceste elemte se impart in doua
categorii.
a)microelemente-fier,zinc,mangan,magneziu,sodiu,potasiu
b)macroelemente-carbon,hidrogen,oxigen,sulf,fosfor
Substantele chimice pot fi,la randul lor,impartite in doua categorii.
a)organice-proteinele-substante complexe cu rol in construirea structurilor care compun organismul.
Au rol plastic.*Proteine cu rol special-enzimele-care se comporta precum niste catalizatori
cu rol in grabirea reactiilor biochimice.
-glucidele-substante care prin descompunere dau o mare cantitate de enrgie.Rol energetic.
-lipidele-substante cu rol mixt,care formeaza tesutul adipos.
-acizii nucleici-adn-ul-cu rol in stocarea si transmiterea infirmatiilor genetice.
b)anorganice-apa-care ocupa 60% din citoplasma.Are rol de solvent,permitand desfasurarea
reactiilor biochimice.
Structura celulei:
La microscopul electronic se poate observa ultrastructura celulei:
-constituenti celulari care sunt protoplasmatici(vii) si neprotoplasmatici(nevii).
a)cei protoplasmatici sunt -membrana celulara-se gaseste la exteriorul citoplasmei,avand un strat
dublu de fosfolipide.Are rol de protectie si mediaza schimburile de substante intre celula si
mediu,avand permeabilitate selectiva.
Citoplasma-este substanta fundamentala.Este de doua tipuri-fundamentala(nestructurata) si
structurata,adica organitele citoplasmatice.
Reticulul endoplasmatic(R.E)este o retea de canalicule ramificate,care face legatura dintre
membrana plasmatica si membrana nucleului.Are aspect rugos(R.E.R) sau aspect neted (R.E.N).In
interiorul acestor canalicule se afla o substanta in continua miscare,reticulul avand rolul unui aparat
circulator intracelular,dar si un rol mecanic.
Mitocondriile sunt asezate,de obicei,in jurul nucleului,fiind mai numeroase in celulele cu activitate
intensa.Au rol in respiratia celulara si sunt considerate ''uzinele enegetice'' a celulei in care are loc
oxidarea substantelor organice ,cu eliberare de energie.Aceasta energie este inmagazinata in
moleculele de acid adenozin-trifosforic(ATP),sintetizate prin fosfolirarea acidului adenoyin-
difosforic(ADP) sub actiunea unei enzime,localizata pe cristele mitocondriale.
Aparatul Golgi este asezat tot in aproprierea nucleului.El este format din niste cisterne plate in forma
de disc,dilatate la capete si inconjurate de vezicule.Are rol secretor,fiind deyvoltat mai ales in
celulele secretoare.Este implicat si in formarea membranei celulare.
Ribozomii au fost descoperiti de savantul american de origine romana GEORGE Emil PALADE.
Ribozomii sunt sferici,liberi sau atasati de reticulul endoplasmatic.Contin ARN,proteine si au rol in
sinteza proteinelor.
Lizozomii sunt corpusculi foarte mici care stocheaza peste 40 de enzime digestive.Cand membrana
lor impermeabila se rupe,enzimele sunt puse in libertate si devin active.Au rol in digestia celulara si
sunt cosiderati ,,maturatori' ai celulelor.Lizozomii se gasesc in numar mare in leucocite si in celulele
imbatranite.
NUCLEUL are o forma sferica situat in centrul celulei la celulele tinere si in lateral la cele
senescente.Nucleul este delimitat de o membrana dubla a)externa(prezinta pori) si b)interna.prin
pori se realizeaza schimbul de substante dintre nucleu si citoplasma.In interiorul acestei
membranese gaseste nucleoplasma,care contine acizii nucleici.ARN+ADN formeaza cromozomii.Se
afla si 1-2 nucleoli sferici.
Centrozomul sau centrul celular se intalneste la mjoritatea celulelor.Este absent la celulele nervoase
sau la hematii.Prezinta 1-2 centrioli.Are rol in diviziunea celulara.Initiaza aparatul de diviziune.
Incluziunile sunt produsi rezultati din activitatea metabolica a celulei.
CONSTITUENTI CELULARI SPECIFICI PLANTE
Acestia sunt:plastidele,vacuolele si peretele celualar.
Plastidele sunt sferice sau ovale cu rol in nutritie.Se cunosc trei tipuri:
a) cloroplastele care contin clorofila si au rol in fotosinteza.
b)cromoplastele care contin pigmenti care dau culoarea petalelor,florilor,etc.
c)leucoplastele care sunt incolore si au rol in sinteza si depozitarea unor substante .
Vacuolele sunt vezicule pline cu suc vacuolar.Se gasesc si in celulele animale,dar sunt mici si au
caracter temporar.Pozitia vacuoleor,forma si numarul lor sunt determinate de varsta si tipul de
celula.
Peretele celular este specific celulelor plantelor, bacteriilor si ciupercilor.El se formeaza cu participa-
rea membranei plasmatice, fiind alcatuit din molecule lungi de celuloza grupate in manunchiuri,
inglobate intr-o matrice formata din peticina si hemiceluloza.Peretele celular este o importanta cale
de transport,fiind
permeabil pentru apa sau alte substante solubile.
FUNCTIILE CELULEI
Metabolismul celular constituie totalitatea transformarilor care au loc in celula,in urma schimbului de
materie si energie cu mediul.Raportul dintre cele doua procese ale metabolismului,asimilatia si
dezasimila- tia,se schimba permanent.
Excitabilitatea este raspunsul specific dat de celula la actiunea diferitilor factori din mediu.
Miscarea presupune deplasarea activa a unor constituenti celulari.
Semipermeabilitatea este insusirea membranei plasmatice de a fi permeabila pentru apa sau pentru
alte substante solubile.