Subiectul 81

Reticulul endoplasmatic: definiție, forme

RETICULUL ENDOPLASMIC (RE) este un organit delimitat de endomembrană, structurat sub

forma unor cisterne şi/sau tubuli, cu numeroase anastomoze, a căror faţă citoplasmatică prezintă,
sau nu, rugozităţi şi a cărui funcţie de bază este aceea de a produce molecule şi macromolecule
esenţiale organizării şi funcţionării celulelor.

RE face parte din grupul organitelor implicate în biogeneza şi traficul intracelular al

membranelor alături de:
 aparatul Golgi
 lizosomi
 sistemul endosomal = sistem reprezentat de o multitudine de vezicule şi/sau vacuole care
facilitează fie schimbul de substanţă între organitele enumerate mai sus, fie între acestea şi
membrana celulară pentru a asigura desfășurarea fenomenelor de exocitoză, respectiv
endocitoza.
RE este primul organit din serie celor implicate în traficul intracelular al membranelor, adică
cel care iniţiază procesele celulare ce se desfăşoară în și între aceste organite. Reticulul
endoplasmic reprezintă cea mai abundentă structură delimitată de endomembrane din celulă,
conţinând mai mult de jumătate din sistemul de membrane ale acesteia.

Organitul este organizat pe baza unor endomembrane sub formă de cisterne ce prezintă
numeroase anastomoze şi/sau tubuli înreţelaţi. Spațiul din interiorul membranelor (echivalent
exteriorului celular din punct de vedere topologic) este denumit lumen şi are o grosime/diametru
de 30-60 nm, putând fi mai mare în stări de activitate crescută a organitului sau în situații
nefiziologice. Lumenul RE este continuu între cisterne şi tubuli, iar la nivelul cisternelor se realizează
anastomoze şi cu anvelopa nucleară. Astfel, există continuitate între lumenul RE şi lumenul
anvelopei nucleare.
 zonele organizate sub forma de cisterne prezinta de regula ribozomi atasati pe membrana
citoplasmatica a organitului si fomeaza RER=reticulul endoplasmatic rugos
- rol: sinteza de proteine, prelucrarea si transportul lor spre ap Golgi

 zonele structurate sub forma de tubuli, ce continua cisternele RER --> REN = reticulul
endoplasmatic neted.
- rol: metabolizarea lipidelor, stocarea ionilor de calciu, detoxifiere celulara

Daca, de regula, RE contine cel putin jumatate din membranele dintr-o celula, raportul
dintre componenta rugoasa si cea neteda variaza in functie de tipul de celula. Exista celule in care
RER este preponderent ( celule specializate in sinteza si secretia de proteine, ex: celulele acinare
pancreatice), sau celule in care REN este preponderent( celule specializate in sinteza si secretia de
hormoni steroidici , ex: celulele Leydig din testicul).
Un alt caz ar fi cel in care raportul RER/REN este echilibrat ( la hepatocite).
Distributia intracelulara a RE acesta poate fi difuză (hepatocite), sau polarizata, cum este in
cazul celulelor acinare pancreatice, unde RER este localizat in jumatatea bazala a celulelor, polul
apical al acestora fiind ocupat de vacuolele de secretie.
 Subiectul 82
Mecanismul prin care lanțul polipetidic este transferat din citosol în reticulul
endoplasmatic

Biosinteza tuturor proteinelor intr-o celula se initiaza in citosol, exceptie facand

proteinele codificate de ADN-ul mitocondrial.
Se pune problema care dintre complexele de biosinteza proteica (poliribosomi)
trebuie sa fie preluate la nivelul membranei RE. Informatia prin care se face selectia se afla in
insusi lantul polipeptidic in formare. Ea este o secventa compacta de 15-30 aa preponderent
hidrofobi denumita secventa semnal.
De regula, secventa semnal este asociata capatului amino-terminal al proteinelor in
cauza. Desi necesara prezenta secventei semnal, aceasta nu este suficienta, intrucat nu are
un receptor corespunzator in membrana RE.
In procesul de recrutare a poliribozomilor care au produs peptida semnal din proteina
a carei sinteza o desfasoara, intervine un alt complex macromolecular ribonucleoproteic,
denumit particula de recunoastere a semnalului (SRP - Signal Recognition Particle). Aceasta
contine o molecula mica de ARN, complexata polipeptidic, rezultand o forma de bastonas.
Acest complex structureaza la un capat un sit de interactiune cu peptida semnal din
lantul polipeptidic si la celalalt capat un domeniu de legare la situl A al ribosomului. Dupa
legarea la ribosom, adiacent situsului de interactiune cu peptida semnal, SRP expune situsul
de legare la receptorul specific din membrana RE, si anume receptorul la SRP ( SRPR = SRP
receptor).
In aceasta conjunctura, poliribosomul este recrutat de membrana RE.
Dupa legarea complexului ribosom operational + lant polipeptidic in sinteza +
particula de recunoastele semnal, receptorul din membrana RE preda intreaga masinarie
unui alt complex macromolecular, de aceasta data, transmembranar din membrana RE,
complex denumit TRANSLOCON.
Transloconul este astfel organizat incat structureaza pe de o parte un sit de
acomodare a peptidei semnal hidrofobe, iar pe de alta parte, un por hidrofil, prin care este
translocat lantul peptidic in lumenul RE, pe masura alungirii sale.
Din momentul in care transloconul preia ribosomul, SRP este eliberata in citosol, iar
sinteza poate continua, fiind eliberat situl A al ribozomului.

Pe scurt, etapele descrise ar fi:

1. Initierea sintezei proteice in citosol
2. Aparitia peptidei semnal
3. Recunoasterea peptidei semnal de SRP, interactiunea dintre ele, blocarea sintezei
prin ocuparea sitului A
4. Legarea complexului macromolecular astfel format la SRPR din membrana RE
5. Interactiunea dintre SRPR si translocon cu transferul complexului, legarea
ribosomului si deblocarea sintezei proteice prin eliberarea SRP in citosol
6. Translocarea lantului polipeptidic, pe masura ce se alungeste, prin membrana RE
 Subiectul 83
Rolul reticulului endoplasmatic în biosinteza și prelucrarea proteinelor

Biosinteza tuturor proteinelor intr-o celula se initiaza in citosol, exceptie facand proteinele
codificate de ADN-ul mitocondrial.
Pe scurt, etapele descrise ar fi:
1. Initierea sintezei proteice in citosol
2. Aparitia peptidei semnal
3. Recunoasterea peptidei semnal de SRP, interactiunea dintre ele, blocarea sintezei prin
ocuparea sitului A
4. Legarea complexului macromolecular astfel format la SRPR din membrana RE
5. Interactiunea dintre SRPR si translocon cu transferul complexului, legarea ribosomului si
deblocarea sintezei proteice prin eliberarea SRP in citosol
6. Translocarea lantului polipeptidic, pe masura ce se alungeste, prin membrana RE

Preocuparea RE pentru proteinele care fac interesul sau nu se rezuma doar la biosinteza
lantului polipeptidic si eliberarea sa in lumen. RE isi asuma mai departe si prelucrarea lanturilor
polipeptidice, prelucrare ce implica pe de o parte modificarea chimica la unele resturi ale
aminoacizilor, iar pe de alta parte asistarea proteinelor pentru o corecta impachetare, adica,
pentru adoptarea unui conformatii corecte, functionale.

La nivelul RE se petrec o serie de transformari asupra proteinelor care au loc concomitent cu

traducerea (modificari co-traducere), sau dupa terminarea acesteia ( modificari post-traducere). O
modificare cotraducere este actiunea semnal-peptidazei si clivarea peptidei semnal in cazurile
specificate.
Aceste modificari sunt etape ale maturarii proteice, maturare ce incepe la nivelul RE si este
continuata si finalizata in complexul golgian.
Modificări co-traducere ale lanțului polipeptidic
 realizate atâta timp cât lanțul polipeptidic se află la nivelul transloconului (adică în timpul
etapei de alungire a biosintezei), de regulă prin proteine accesorii ale mașinăriei de
translocare (transloconului)

a) Initierea glicozilarii proteinelor

In RE este initiata formarea structurilor N-glicozidice, adica acele structuri glucidice purtate
de azotul amidic al asparaginei. Acest lucru se petrece numai atunci cand Asp se afla adiacent
secventei ... -Asn-X-Ser(Thr)-... , unde X poate fi oricare dintre aminoacizi, cu exceptia Pro.
Glicozilarea este realizata de o oligozaharid-transferaza, care citeste lantul polipeptidic in
curs de formare pe masura ce acesta iese din porul transloconului si cand afla o Asp in ambianta
mentionata, ii grefeaza la azotul amidic un oligozaharid cu structura globala -(GlcNAc) 2Man9Glc3 .
Daca Asp nu este in secventa mentionata, oligozaharid-transferaza ramane indiferenta.
Substratul de pe care enzima transfera acest oligozaharid complex este dolicil-difosfo-
oligozaharidul, care la randul sau este sintetizat de celula cu un mare consum energetic, prin
adaugarea glucidelor pas cu pas. Dupa actiunea enzimei, celula incepe totusi sa tunda din aceste
glucide, eliminand trei glucoze si o manoza.
Modificări post-traducere ale lanțului polipeptidic
a) Hidroxilari la nivelul lantului polipeptidic
 Au fost evidentiate, la unele proteine, hidroxilari in pozitia 4 a unor proline (prolil-4-
hidroxilaza), sau in pozitia 5 a unor lizine (prolil-4-hidroxilaza).
 Se petrec în proteine ale matricei extracelulare (de exemplu în colagen, sau
elastină), aceste modificări asigurând asamblarea lor sub formă fibrilară şi în
fascicule de fibre pentru corecta organizarea țesuturilor conjunctive
b) Carboxilarea acidului glutamic in pozitia gama
 Aceasta modificare e operata de carboxilaza, al carei sit de activitate e expus pe
versantul luminal al membranei RE.
 Modificarea a fost evidențiată la proteine ce participă la coagularea sângelui (de
exemplu la protrombină, factorii VII, IX şi X) şi, se pare, în unele proteine ale matricei
osoase, ajutând la mineralizare.
c) Glipiarea
 procesul prin care unele ectoproteine sunt atasate mai ferm la bistratul lipidic, prin
ceea ce se numeste ancora glicofosfatidilinozitolica.
 Ancorarea se face printr-o legatura amidica, iar distribuirea acestui tip de proteine se
face preferential la nivelul plutelor lipidice. Ancorarea prin glicofosfolipid permite
eliberarea acestor proteine prin activitatea fosfolipazelor, mediind semnalizari
celulare.
 Subiectul 84
Rolul reticulului endoplasmatic în biogeneza membranelor

Am afirmat, cand am definit RE, ca principala lui menire este aceea de a biosintetiza
molecule si macromolecule esentiale pentru functionarea celulei.
RE sintetizeaza lipide membranare si are mecanismele de a le distribui intr-un bistrat
asimetric si eterogen (Vezi Sub. 84). RE produce, intre alte proteine, pe cele transmembranare, in
toata diversitatea lor. Deci, la nivelul RE, se pun bazele structurarii unor noi suprafete de
membrana.
Dar, nu la toate componentele noilor membrane, astfel pornite, structurile sunt definitivate
la nivelul RE. Maturarea acestora continua in aparatul Golgi:
 definitivarea glicozilarii structurilor N-glicozidice
 formarea structurilor O-glicozidice
 transformarea ceramidelor in sfingomieline sau glicolipide
 producerea glicozaminoglicanilor
Deci, traficul dintre RE si complexul Golgi este o parte a procesului de biogeneza a
membranelor.
Dar, membranele trebuie sa ajunga si acolo unde sunt menite sa functioneze (adica la
diversele organite, sau in membrana celulara). Pentru acest lucru, este nevoie de continuarea
traseului noilor membrane intr-un mod directionat si riguros controlat de celula. Numai dupa ce
membranele produse de novo ajung la destinatie, procesul biogenezei lor se poate considera
incheiat, incepand un altul, acela de reciclare.
Asadar, prin biogeneza membranelor trebuie sa intelegem totalitatea proceselor de
biosinteza si maturare a componentelor acestora, de asamblare corecta a lor in noua structura si
de transportare a lor in locurile corespunzatoare din celula. Aceste procese nu se petrec neaparat
secvential ci amalgamat, astfel incat ultimele "retusuri" se pot petrece chiar la ajungerea noilor
structuri la destinatie.
Deci, RE este un organit ubicuitar. Rolul sau in biogeneza membranelor il face indispensabil
organizarii si functionarii celulelor. Chiar si in cazul eritrocitului (lipsit de organite), RE a fost prezent
si a activat in timpul diferentierii precursorilor, pana in momentul maturarii elementului circulant.
 Subiectul 85
Descrieti modul de organizare ultrastructurala a reticulului endoplasmatic si
implicarea acestuia in metabolismul lipidc

Vezi Subiectul 81 - structura/ultrastructura RE

Rol in metabolismul lipidic
RE participa practic la biosinteza tuturor lipidelor membranare direct in forma finala, sau
prin precursori ce sunt apoi prelucrati in aparatul Golgi.
Colesterolul este produs in RE printr-un proces biologic complex, bine elaborat si atent
reglat, pornind de la materia prima:
acetil-CoA => acid mevalonic => scualen => lanosterol => colesterol.
Tot la nivelul RE sunt produse ceramidele, precursorii sfingomielinelor si glicolipidelor.
Ceramidele sunt transformate in sfingomieline/glicolipide la nivelul complexului Golgi.

Componenta lipidica membranara este formata insa in principal din glicerofosfatide (70%).
Spre exemplu, fosfatidilcolinele sunt biosintetizate in foita interna a membranei RE (lucru valabil si
pentru celelelate glicerofosfatide) din acil-CoA si glicerol-3-fosfat, printr-o secventa de 3 reactii:
1. Obtinerea acidului fosfatidic din acil-CoA si glicerol-3-fosfat (la nivelul foitei interne)
2. Eliminarea fosfatului din acidul fosfatidic sub actiunea fosfatidil-fosfatazei => DAG (tot la
nivelul foitei interne)
3. Adaugarea fosfo-colinei la hidroxilul DAG
Se mai pune si intrebarea este de ce este sintetizata fosfatidilcolina la nivelul foitei
interne, daca eatrebuie sa ajunga la foita externa? Redistribuirea ei se face prin complexe
macromoleculare de translocare numite generic flipaze, care maresc de 100 000 de ori frecventa
miscarii de flip-flop la nivelul membranei RE (exceptia de la flip-flop) .
Exista 3 categorii de flipaze:
 flopaze (transfera fosfolipidele din foita interna in cea externa)
 flipaze (din externa in interna)
 scramblaze (transfera lipedele membranare in ambele sensuri) - actioneaza fara
consum energie !!!
Deci, pentru PC exista in mb RE o flopaza care o translocheaza preferential din foita interna
in cea externa.
Un alt aspect interesant este faptul ca celula nu este nevoita sa sintetizeze fosfolipide de
novo, atunci cand proportia dintre diferitele tipuri trebuie sa se schimbe la nivelul bistratului.
Fosfolipidele pot suferi reactii de disproportionare, adica acele reactii prin care ele pot trece dintr-
una in alta. Posibilitatile de
disproportionare nu sunt nici universale, nici intotdeauna bidirectionale.
Sunt cunoscute urmatoarele posibilitati de disproportionare:
La nivelul RE:
1. PE - PC ( prin reactie de metilare - fosfatidiletanolamin-N-metil-transferaza)
2. posibilitati de conversie in ambele sensuri intre PC, PE si PS prin reactii de schimb la
nivelul capului hidrofil
La nivelul mitocondriei - PS - PE (prin decarboxilare, sub actiunea fosfatidilserin-decarboxilazei)
 Distribuirea lipidelor nou sintetizate catre celelalte membrane din celule este considerata a
se face prin difuzie laterala pentru anvelopa nucleara, sau constitutiv (adica de la sine) pentru
organitele implicate in traficul intracelular al membranelor (aparat Golgi, lizosomi, endosomi,
membrana celulara).
Pentru organitele dinafara acestui trafic, asa-numitele organite autonome (mitocondrie,
peroxisomi), exista parerea ca distributia se face prin transportori de schimb fosfolipidic. Acesti
transportori ar avea specificitate pentru structura capului hidrofil si ar extrage fosfolipidele din
membrana RE, le-ar transporta prin citosol, ascunzand coada hidrofoba a acestora si cedandu-le
membranelor tinta.
In ceea ce priveste peroxisomul insa, studii recente legate de biosinteza organitului,
dovedesc prezenta unor structuri microveziculare care fac transport de la RE catre acesta - prin
PEROXINE.

Alte roluri ale REN in metabolismul lipidic:

 producerea trigliceridelor
 desaturarea acizilor grasi prin citocrom b5 (NADH-citocrom b5-reductază) şi acid gras
desaturaze.
 Procesul are loc adesea cu alungirea lanțului alifatic.
 Modularea cantității de acizi grași nesaturați în fosfolipidele membranare permite
celulelor să-şi regleze fluiditatea membranelor, în conformitate cu nevoile de
moment
 Subiectul 86
Reticulul sarcoplasmic: localizare, ultrastructura, functii

Reticulul endoplasmic – depozit dinamic de Ca2+

Această funcție se manifestă pregnant la celulele musculare striate. La aceste celule, la care
reticulul endoplasmic este denumit RETICUL SARCOPLASMIC (RS), funcția şi dinamica celulară sunt
realizate prin cooperarea mai multor componente moleculare.
O primă componentă este CALSECHESTRINA, proteină cu mare afinitate pentru ionii de
calciu, aflată în cantitate mare în lumenul organitului. Prezența calsechestrinei contribuie (conform
constantei sale de afinitate) la controlul cantității de Ca2+ liber din lumenul RS, în condițiile unei
concentrații totale de Ca2+ crescute. La stimularea celulelor, se deschid în membrana RS canale de
calciu controlate chimic (prin inozitol trifosfat – IP3, vezi la, prin care ionii de calciu, aflați liberi în
lumen, pătrund în citosol şi declanșează contracția.
Trecerea Ca2+, din lumenul RS în citosol, are loc atâta timp cât canalele sunt deschise, pe
baza deplasării echilibrului din lumen dinspre calciul legat pe calsechestrină, spre calciul liber,
determinând menținerea în permanență a unei concentrații de calciu liber în RS mai ridicată decât
în citosol.
Ciclul se închide prin acţiunea unor pompe de calciu din membrana RS, care reintroduc Ca 2+
în lumenul RS, unde calsechestrina îl complexează, pentru a păstra constantă concentrația de ioni
liberi. Readucerea rapidă a concentrației de Ca2+ liber din citosol se poate face și prin acțiunea unor
pompe de calciu din sarcolemă, sau a unor canale de schimb ionic, ambele eliminând Ca 2+ în
exteriorul celulei.
 Subiectul 87
Raspunsul fata de proteinele eronat impachetate (unfolded protein response)

Asistarea proteinelor pentru impachetarea corecta - este realizata de proteine numite saperone.
Saperonele sunt molecule specializate in a asista proteinele nou-sintetizate pentru adoptarea
conformatiei corecte, acea conformatie care asigura functionalitatea macromoleculelor.
 calnexina
 protein disulfura izomeraza (leaga tranzitoriu cisteinele din proteina sintetizata, sau desface
puntile incorecte din proteinele a caror traducere s-a terminal si ajuta la realizarea puntilor -
S-Scorecte)
 BiP ( Binding Protein) - saperona cu cea mai larga sfera de actiune care se pare ca ar fi
responsabila si pentru controlul deschiderii si inchiderii porului transloconului, ea
complexeaza noile proteine translocate si nu le elibereaza decat atunci cand impachetarea
lor este corect definitivata; mai mult, daca proteina esuaza in adoptarea conformatiei
corecte, BiP o conduce la translocon, care expulzeaza lantul polipeptidic "gresit" in citosol,
unde este poliubiquitinilat si intra in proces de degradare proteolitica in proteasom,
organitul de degradare a proteinelor citosolice

Vezi Subiectul 51
 Subiectul 88
Ultrastructura aparatului Golgi

Aspecte introductive
Aparatul Golgi = complexul Golgi este un organit celular delimitat de endomembrane,
structurat sub forma unei stive de cisterne recurbate prezentand polaritate morfologica si
biochimia, cu rol cheie in procesele de biogeneza a membranelor, in maturarea, sortarea si
distribuirea de molecule si macromolecule atat catre locurile celulare carora le sunt destinate, cat si
in calea secretorie. Face parte din sistemul de organite implicat in traficul intracelular al
membranelor, care incepe cu RE si se termina la membrana celulara sau la componentele
sistemului endosomal.
Termenul de "polaritate" este folosit in acest context pentru a sublinia existenta unei
diferente intre doi poli, in cazul ap. Golgi: doua extremitati si doua fete - CIS si TRANS.
Acest organit a fost pentru prima data evidentiat in 1898 de catre Camilo Golgi, in celulele
Purkinje, prin impregnare argentica.

Ultrastructura
Complexul Golgi este structurat ca o stiva de cisterne recurbate. Numar cisternelor este
variabil, diferind de la un tip de celula la altul.
Dispozitia si numarul cisternelor aparatului Golgi diferita in functie de tipul celular si,
implicit, de activitatea de sinteza a proteinelor destinate ciclului secretor.
In celulele EK, aparatul Golgi este format din mai multe astfel de stive, unite prin tubuli
inretelati care formeaza o panglica in vecinatea nucleului, in zona pericentrozomala. Aparatul Golgi
este o structura caracterizata ultrasturctural prin polaritate morfologica, dar si prin polaritate
biochimica.

Se definesc in cazul aparatului Golgi urmatoarele caracteristici ultrastructurale:

 o fata convexa, numita si fata cis , orientata catre cisterne ale RE , din care inmuguresc
vezicule
 o fata concava, numita si fata trans
 retea trans-Golgi, un sistem de vezicule/vacuole , tubuli inretelati si fragmente de cisterne
din care rezulta macrovezicule ce for fi trimise catre destinatiile lor finale; aceasta retea
este in continuarea fetei trans
 intre RE tranzitional si fata cis-golgiana au fost evidentiata microvezicule cu diametrul mediu
de 50 nm, care, in momentul de fata, sunt dovedite a conflua intr-un sistem veziculo-
tubular, considerat un compartiment intermediar intre RE si Golgi; acest compartiment
este numit prescurtat fie VTC fie ERGIC
Intre reteaua trans-Golgi si sistemul endosomal se descrie de asemenea un sistem de
recirculare a unor vezicule de transport, denumit compartiment de reciclare endosomal.
In ceea ce priveste stiva de cisterne, se opereaza cu notiunile : cisterne cis, cisterne
mediene si cisterne trans, dupa cum acestea sunt orientate catre fata cis-Golgi , catre fata trans-
Golgi, sau sunt asezate in zona din mijloc a stivei.
Morfologic, polaritatea se poate evidentia atat intre cisterne (cisternele cis au lumenul mai
subtire, cele trans mai gros) , cat si in cadrul cisternelor (mai efilate central si mai ingrosate
limitrof). Pentru a ne completa imaginea in spatiu a morfologiei complexului Golgi, este bine sa
specificam faptul ca cisternele trebuie vazute ca imbracand un sector de sfera. Desi corespondenta
dintre polaritatea morfologica si cea biochimia a fost dovedita intre cisterne, nu acelasi lucru s-a
intamplat si in ceea ce priveste polaritatea din cadrul aceleiasi cisterne. Nu exista, in momentul de
fata, dovezi cum ca intre zonele mediene ale cisternelor, mai subtiri, si cele limitrofe, mai
gonflate, ar exista diferente de molecularitate.
Dimpotriva, s-a evidentiat ca moleculele si/sau macromoleculele din cisternele golgiene
difuzeaza fara restrictii in planul membranelor fiecarei cisterne.
Din punct de vedere al structurii biochimice, la nivelul aparatului Golgi se descriu doua
tipuri de proteine:
 structurale, cu rol in formarea matricei aparatului Golgi, responsabile de organizarea lui
3D si pozitionarea corecta intracelular; din aceasta familie fac parte GOLGINA si proteinele
din familia GRASP (s-a demonstrat experimental ca proteinele din familia GRASP sunt
capabile sa reasambleze in aproximativ 12 ore aparatul Golgi, dupa extragerea organitului
din celula prin microdisectie laser)
 functionale - enzimele specifice aparatului Golgi, cu rol in definitivarea structurii
proteinelor si lipidelor glicozilate
 Subiectul 89
Polaritatea aparatului Golgi. Semnificație biologică

Aparatul Golgi este o structură caracterizată ultrastructural prin polaritate morfologică, dar şi prin
polaritate biochimică.
Morfologic, polaritatea se poate evidentia atat intre cisterne (cisternele cis au lumenul mai subtire,
cele trans mai gros) , cat si in cadrul cisternelor (mai efilate central si mai ingrosate limitrof). Pentru a ne
completa imaginea in spatiu a morfologiei complexului Golgi, este bine sa specificam faptul ca cisternele
trebuie vazute ca imbracand un sector de sfera. Desi corespondenta dintre polaritatea morfologica si cea
biochimia a fost dovedita intre cisterne, nu acelasi lucru s-a intamplat si in ceea ce priveste polaritatea din
cadrul aceleiasi cisterne. Nu exista, in momentul de fata, dovezi cum ca intre zonele mediene ale
cisternelor, mai subtiri, si cele limitrofe, mai gonflate, ar exista diferente de molecularitate.
Dimpotriva, s-a evidentiat ca moleculele si/sau macromoleculele din cisternele golgiene difuzeaza
fara restrictii in planul membranelor fiecarei cisterne.
Din punct de vedere al structurii biochimice, la nivelul aparatului Golgi se descriu doua tipuri de
proteine:
 structurale, cu rol in formarea matricei aparatului Golgi, responsabile de organizarea lui 3D si
pozitionarea corecta intracelular; din aceasta familie fac parte GOLGINA si proteinele din familia
GRASP (s-a demonstrat experimental ca proteinele din familia GRASP sunt capabile sa reasambleze
in aproximativ 12 ore aparatul Golgi, dupa extragerea organitului din celula prin microdisectie laser)
 functionale - enzimele specifice aparatului Golgi, cu rol in definitivarea structurii proteinelor si
lipidelor glicozilate

Modalitatea prin care aparatul Golgi isi mentine polaritatea a fost explicata prin doua modele:
Modelul transportului vezicular (tip suveică) si modelul maturarii cisternelor (spre deosebire de prima in
care complexul tinta este transportat intr-o vezicula independenta, in acest model intreaga vezicula
golgiana evolueaza, se “matureaza” dinspre fata cis spre fata trans. Procesul are loc atat anterograd cat si
retrograd (de la aparat Golgi la RE).

1. Mecanism tip suveica:

 transport anterograd: facut prin microvezicule; presupune segregarea moleculelor a caror
prelucrare este terminata in membrana cisternelor donoare, desprinderea lor sub forma unor
vezicule de transport, migrarea catre cisterna urmatoare (acceptoare), fuzionarea cu membrana
acesteia, predarea moleculelor/macromoleculelor transportate in vederea prelucrarii
corespunzatoare bagajului enzimatic al noii cisterne
 transport retrograd: returnarea componentelor rezidente in RE, adica acele componente care
scapa accidental in microveziculele de transport in timpul selectarii si segregarii materialului
exportat, inmuguririi si desprinderii structurilor de transport din membrana RE
 reciclarea componentelor necesare reluarii procesului
Au fost evidentiate vezicule de transport ce contin molecule transportate si prelucrate la nivelul
organitului, in toata adancimea complexului Golgi, argument in favoarea modelului tip suveica.
2. Modelul maturarii cisternelor:
 transport anterograd: se face prin inaintarea intregii cisterne dinspre fata cis catre fata trans, pe
masura ce procesele biochimice avanseaza.
 transport retrograd: din cisternele maturate, in fiecare etapa, proteinele sunt returnate cisernelor
anterioare printr-un transport vezicular.
Prin Golgi sunt transportate agregate moleculare ce depasesc diametrul unor vezicule de transport,
ceea ce favorizeaza modelul maturarii cisternelor.
 Subiectul 90
Funcțiile aparatului Golgi

Ceea ce cunoaştem în momentul de faţă asupra funcţiilor complexului Golgi provine, în

general, din studii de citochimie ultrastructurală şi din folosirea de diverse căi de inhibare a
proceselor celulare care antrenează acest organit.
1. prelucrarea sfingolipidelor (biosinteza sfingomielinelor şi glicolipidelor prin modificarea
ceramidelor produse în RE);
2. glicozilarea proteinelor (prelucrarea structurilor N-glicozidice – continuarea tunderii
oligozaharidului introdus la arginină în RE şi efectuarea glicozilării terminale; formarea în întregime
a structurilor O-glicozidice inserate pe serină sau treonină);
3. producerea glicozaminoglicanilor cu asamblări ale proteoglicanilor membranari, sau ai matricei
extracelulare;
4. sulfatarea unor glucide (atât din glicozaminoglicani, cât şi din unele glicoproteine); substratul de
pe care sulfo-transferazele transferă sulfatul este 3’- fosfoadenozin-5’-fosfosulfatul;
5. marcarea enzimelor lizosomale prin eticheta manozo-6-fosfat (M6P) şi biogeneza llizosomilor;
6. maturarea proteinelor (proces ce implică atât modificări enumerate la punctele 2 – 5, cât şi
prelucrări proteolitice);
7. sortarea şi transportul moleculelor şi macromoleculelor la destinaţia finală în celulă, sau pentru
secretarea (exocitarea) lor;
8. biogeneza şi traficul intracelular al membranelor (proces care nu poate fi separat de toate
celelalte enumerate).
Toate aceste procese se petrec intr-o succesiune ordonata de etape bine controlate si
reglate, pe masura ce substantele primite de la RE avanseaza prin aparatul Golgi, dinspre fata cis,
catre fata trans.

Prelucrarea si definitivarea structurilor glucidice N-glicozidice

Producerea acestor structuri este initata in RE sub forma unor structuri complexe
oligozaharidice, formate din 2 N-acetil glucozamine, 9 manoze si 3 glucoze. Stim de asemenea ca,
dupa inserarea pe asparagina aflata intr-o secventa consens (-N-X-S/T-), structura incepe sa fie
tunsa chiar in RE (mai intai glucozele, apoi o manoza).
Tunderea de primelor doua glucoze asigura impachetarea corecta, cu ajutorul actiunii
calnexinei. Dupa ajungerea in Golgi, celula este in masura sa decida asupra destinului acestor
glicoproteine. Cele care vor fi enzime lizosomale sunt marcate la cel putin una din manoze . Cele
care au alte destinatii vor fi prelucrate, prin continuarea tunderii manozelor si, de regula, prin
glicozilari terminale, pentru a deveni structuri inalt manozilate, structuri hibride sau structuri
complexe. Structurile inalt manozilate sunt slab reprezentate in afara enzimelor lizosomale,
structurile hibride contin inca un numar de cel putin cinci manoze, iar structurile complexe contin
un miez trimanozidic.
Biosinteza structurilor O-glicozidice
Structurile O-glicozidice se produc in intregime la nivelul cisternelor golgiene.
 Subiectul 91
Transportul dintre reticulul endoplasmic și aparatul Golgi

Procesele prin care proteinele nou formate sunt prelucrate fac parte din fenomenul
denumit maturare. Maturarea începe la nivelul RE, dar este continuată şi, de regulă,
definitivată la nivelul complexului Golgi.
Procese de maturare se petrec şi pentru sfingolipide; transformarea ceramidelor în
sfingomielină, sau în glicolipide are loc tot în aparatul Golgi. Pentru realizarea acestor
procese, este necesar un trafic de (macro)molecule între RE şi complexul golgian. Traficul nu
se face pentru macro(molecule) individuale ci pentru porțiuni membranare care
aglomerează componentele ce trebuie tranzitate.
Trafic biomoleculalor ce trebuie să ajungă în complexul Golgi se face prin intermediul
veziculelor. Intermedierea implică existenţa unor ultrastructuri veziculo-tubulare (prescurtat
VTC, de la “Vesicular Tubular Clusters”), cunoscute şi sub numele ERGIC (de la “Endoplasmic
Reticulum-Golgi Intermediate Compartment”).
Transportul între RE şi Golgi respectă un mecanism tip suveică. Prin acest mecanism
se rezolvă pe de o parte exportul de substanţă destinată a ajunge în alte locaţii din celulă
(calea anterogradă), iar pe de altă parte reciclarea componentelor necesare reluării
procesului, ca şi returnarea componentelor rezidente în RE (calea retrogradă), adică a acelor
componente care scapă accidental în microveziculele de transport în timpul selectării şi
segregării materialului exportat, respectiv în timpul înmuguririi şi desprinderii din membrana
RE a ultrastructurilor de transport.

Implica urmatoarele procese:

1. Sortarea la nivelul elementelor tranzitionale ale RE (cu participarea
proteinelor de invelis COP II si a proteinei G monomerice Sar1 cu rol reglator)
2. Traficul catre Ap Golgi
3. Sortare la nivelul complexului Golgi (cu participate proteinelor de invelis COP I
si a proteinei G monomerice Arf1 cu rol reglator)
4. Returul la RE (cu reciclarea unor componente)

Mecanismele prin care transportul se face sunt departe de a fi elucidate, cert este ca
el implica:
a) diferite proteine de invelis (COPII si COP I)
b) reglatori (proteinele monomerice G)
c) structuri intermediare (ERGIC/VTC)