See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/341803492

Dezinfecția, decontaminarea și deratizarea incintelor, spațiilor și echipamentelor unității

experimentale.

Chapter · March 2017

DOI: 10.13140/RG.2.2.12632.93442

CITATIONS READS
0 390

1 author:

Ioan Hutu
Banat University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine
307 PUBLICATIONS 77 CITATIONS

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Neuromodulation in SCI minipigs View project

Farm Animal Production View project

All content following this page was uploaded by Ioan Hutu on 01 June 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 CAPITOLUL 4

Premisele utilizării animalelor în procedurile

proiectelor de cercetare

Procedurile din cadrul Unităților experimentale iau în considerare

principii privind identificarea animalelor, biosecuritatea,
biosiguranța, condițiile de mediu, gestionarea deșeurilor și
igiena necesară derulării activităților caracteristice proiectelor de
cercetare care utilizează animale în proceduri.

Derularea activităţilor are loc în unități microbiologice bine delimitate și

controlate atât din punct de vedere al incluziunii, cât și al excluziunii
unor potențiali factori periculoşi. Utilizarea animalelor în procedurile
proiectelor de cercetare științifică solicită respectarea regulilor de
marcare, identificare, înregistrare și păstrare a evidențelor în cadrul
Unităților experimentale.
Programul de monitorizare a sănătății animalelor, alături de decon-
taminarea spațiilor și sterilizarea instrumentelor și echipamentelor
utilizate sunt demersuri imperios necesare desfășurării activităţii
dindărătul barierelor sanitare delimitate în cadrul unității. Gestionarea
deșeurilor devine, de asemenea, o activitate în sine care trebuie să
respecte și să urmeze reglementările în materie.
126 UNITĂTI EXPERIMENTALE

Unitatea experimentală câini-pisici, infrastructură din cadrul

Complexului de Laboratoare de Cercetare Horia Cernescu, în data de
28 martie 2015, la momentul începerii proiectului de cercetare nr.
4833 - Modificări comportamentale la animalele de companie
întreținute în condiții de pensiune; coordonatorul proiectului împreună
cu studenții: drd. Irina Patraș, Carmen Ana-Maria Andrei, Ștefania
Prună, Sebastian Oancea, Zoltan Gergo Biro, Cătălina Antonache și
Sorin Bădău (de la stânga la dreapta).
 Dezinfecția, decontaminarea și deratizarea incintelor,
spațiilor și echipamentelor unității experimentale
Obiectiv:
Prezentarea particularităților procedurii standard privind
înlocuirea așternutului, curățarea, dezinfecţia și sterilizarea
spațiilor și echipamentelor pentru menţinerea igienei și a stării de
sănătate a animalelor.

PSUEX 4.4
Domeniu de aplicare:
Procedura se aplică în cadrul Unităților experimentale

Curățarea cuștilor, decontaminarea incintei, echipamentelor și

sterilizarea instrumentelor și materialelor sunt, în mod evident,
activități necesare pentru menținerea igienei și sănătății animalelor.
1. Definiții
În procedurarea activității de decontaminare sunt utilizaţi numeroși
termeni; accepțiunea curentă1 a acestora este:
- antimicrobian - un agent care suprimă creşterea, multiplicarea sau
omoară microorganismele;
- antiseptic - o substanţă care se aplică uzual pe suprafaţa
tegumentelor și care inhibă creşterea şi dezvoltarea
microorganismelor, fără să le omoare neapărat;
- biocid - termen general care se aplică oricărui agent care ucide
organismele
- germicid chimic - substanţă chimică sau amestec de substanţe
chimice utilizat pentru omorârea microorganismelor;

1
Conform prevederilor Ghidului național de biosiguranță pentru laboratoarele medicale,
Ministerul Sănătății, România, 2005.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 161
- decontaminare - orice proces utilizat pentru îndepărtarea şi/sau
omorârea microorganismelor sau neutralizarea substanțelor
chimice periculoase şi a materialelor radioactive;
- dezinfectant - substanță sau amestec de substanţe chimice aplicate
pe suprafețe sau obiecte inerte, utilizate pentru omorârea
microorganismelor, dar nu neapărat şi a sporilor acestora;
- dezinfecţie - metode fizice sau chimice utilizate pentru omorârea
microorganismelor, dar nu neapărat şi a sporilor acestora;
- microbicid - substanță chimică sau un amestec de substanţe chimice
care omoară microorganismele; termenul se utilizează adesea în loc
de “biocid”, “germicid” sau “antimicrobian”;
- sporocid - o substanţă chimică sau un amestec de substanţe chimice
care omoară microorganismele şi sporii;
- sterilizare - proces care omoară şi/sau îndepărtează toate clasele de
microorganisme şi sporii.

2. Precurăţarea și spălarea incintelor, spațiilor și echipamentelor

Etapele urmate pe durata curățării depind esențial de gradul de
murdărire, tipul incintelor (cameră de creștere, coridoare, camere
murdare, spații exterioare din preajma unității ș.cl.), echipamentelor și
instrumentelor. De regulă, acţiunea de curățare urmărește etapele
descrise mai jos:
2.1. Precurățarea sau curăţarea mecanică este o etapă care are
drept scop potențarea dezinfecției sau sterilizării.
Această etapă este precedată de depopularea incintei, evacuarea utilajelor
şi instalațiilor mobile în exteriorul camerelor de creștere și constă în
stropirea (dezinfecţia) de fixare cu soluții dezinfectante slabe (sau apă),
îndepărtarea materiilor organice și a murdăriei, perierea, aspirarea,
curățarea de praf şi decolmatarea instalațiilor şi echipamentelor rămase și,
eventual, ştergerea umedă. După terminarea curățării mecanice, se pot
executa mici reparații ale incintelor, respectiv ale instalaţiilor şi
echipamentelor. Precurăţarea permite îndepărtarea murdăriei care a aderat
la suprafețe și potențează acțiunea decontaminanților (antiseptice, germicide
chimice şi dezinfectanți); operațiunea se execută cu precauții deosebite,
pentru a evita expunerea la agenți patogeni.
162 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
2.2. Curăţarea spațiilor, numită și curățare sanitară hidromecanică
sau spălare are drept scop îndepărtarea murdăriei şi reducerea
gradului de contaminare microbiană cu până la 90-95% prin acţiunea
mecanică şi antimicrobiană a agenților de spălare. Curăţarea sanitară
constă în succesiunea a două faze:
- înmuiere
Prin înmuiere se urmărește desprinderea mai ușoară a unor eventuale resturi
deshidratate şi aderente la diferitele suprafețe ale incintelor.
- decapare
În acest context, decaparea presupune spălarea cu jet de apă sub presiune
sau frecarea cu apă şi detergent (soda calcinată, fosfatul trisodic,
metasilicatul de sodiu, anionii, cationii, polifosfaţii ș.a.m.d.) cu ajutorul
mașinii de spălare a pardoselilor. Întotdeauna, sensul spălării este dinspre
regiunile superioare, plafon și pereți spre pardosea, dinspre zonele curate
spre cele murdare.
2.3. La curățarea diferitelor incinte și echipamente se procedează
conform celor prezentate mai sus; în principiu, succesiunea fazelor
depinde de particularitățile spațiilor, suprafețelor și echipamentelor
curățate. Astfel, dependent de particularitățile incintei, se desfășoară:
- curățarea camerelor de creștere:
În mod curent au loc activități de întreținere a curățeniei: șters praf, măturat
și spălare manuală a pardoselilor. După depopulare se desfăşoară
decuplarea instalațiilor și transferul cuștilor în camera de spălare, în
vederea începerii activităților de prespălare: îndepărtarea murdăriei,
perierea, aspirarea, desprăfuirea şi decolmatarea gurilor de admisie și
evacuare a aerului, rastelurilor, chiuvetei și a geamurilor și ușilor. Spălarea
sau cel puțin ștergerea umedă începe din zonele mai înalte, uși și geamuri și
se finalizează cu spălarea pardoselii cu ajutorul mașinii de spălat și aspirat,
cu sau fără înmuiere prealabilă. La finalizarea activităţii se repornește
sistemul de ventilație, pentru a facilita uscarea suprafețelor. Pentru a fi ușor
curățate, spălate și dezinfectate, fiecare dintre camerele de creștere au un
inventar redus la minimum1: rastele metalice, baterii de cuști și o chiuvetă.

1
Pentru a preveni depunerea prafului și pentru a facilita operațiunile de curăţenie, curățare și
decontaminare, incintele nu sunt echipate cu mobilier suspendat.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 163

- curățarea cuștilor
Curățarea cuștilor are loc în cuva de oțel inoxidabil din sala de spălare, sală
dotată cu exhaustor pentru menținerea presiunii negative și presupune:
precurățarea, înmuierea, decaparea, clătirea și uscarea. Temperatura apei
utilizate la decapare este de peste 80°C, iar timpul de spălare de cel puțin
trei minute. Deoarece camera de spălare nu este delimitată fizic, ci doar
funcțional, în zona murdară și zona curată, activitățile curate sunt separate
temporal de cele murdare. Activitatea de curățare a cuștilor are loc în loturi
mici și în etape distincte; activitatea „murdară” de îndepărtare a dejecțiilor,
de curățare și spălare începe doar după ce s-a finalizat activitatea „curată”,
respectiv cuștile spălate au fost autoclavate, uscate și transferate în magazia
curată cu sau fără sterilizare1.
- curățarea stației de evacuare a așternutului
Curățarea stației de evacuare a așternutului are loc zilnic, ori de câte ori
este murdară sau după o perioadă de neutilizare; conform procedurii
standard, au loc următoarele:
o se pornește stația pentru 10-15 minute, până când ajunge la starea
de echilibru, timp în care se pregătesc trei recipiente cu pompă:
unul pentru apă caldă la 40ºC, unul cu soluție de detergent pentru
sticlă și oțel inoxidabil și altul cu apă demineralizată;
o se înlătură sacul cu deșeuri (vezi paragraful eliminarea deșeurilor)
o se pulverizează cu apă caldă, se șterg geamurile laterale și
suprafețele din oțel inoxidabil;
o se pulverizează cu soluție de detergent în aceeași succesiune, se lasă
un timp pentru ca substanța chimică să îşi facă efectul;
o se clătește prin pulverizare cu apă demineralizată și se şterge/usucă
cu prosoape de hârtie;
o se repune pubela pentru colectarea deșeurilor cu un sac curat și se
închid ușile dulapului;
o se spală, clătesc și se șterg cu prosoape de hârtie zonele exterioare.
La spălarea stației de evacuare a așternutului nu se vor utiliza lichide sau
jeturi de apă în apropierea componentelor electrice și nu se vor utiliza
produse pe bază de clor pentru curățarea suprafețelor din oțel inoxidabil.

1
Periodic, cuștile sunt sterilizate în autoclav, în „șarje” de câte patru bucăți. În anumite situaţii,
din considerente de biosecuritate sterilizarea prin autoclavarea cuștilor se face și înainte de
spălarea și evacuarea așternutului.
164 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
- curățarea și spălarea autoclavului
Curățarea și spălarea autoclavului se face doar cu apă, cu apă și săpun sau
cu apă și detergent neutru după regulile descrise la stația de schimb talaș,
dar fără ca echipamentul să fie deconectat de la sursa de energie electrică;
nu se utilizează detergenți acizi, solvenți pe bază de clor sau soluții saline.

3. Dezinfecția și sterilizarea depind esențial de tipul activităţilor

desfășurate și tipul agenților etiologici; ca urmare, în baza procedurii
standard, pe durata derulării fiecărui proiect de cercetare se aplică o
procedură specifică, adaptată particularităților de periculozitate.
3.1. Dezinfecţia propriu-zisă, ca de altfel și curățarea precedentă,
solicită utilizarea unor substanţe germicide, chimic compatibile.
Germicidele pot fi dăunătoare oamenilor, animalelor şi mediului
înconjurător, motiv pentru care sunt alese, manipulate, depozitate, evacuate
și utilizate corespunzător1. În mod cert, utilizarea acestora contribuie la
siguranţa locului de muncă, prin reducerea riscului de expunere a
personalului şi a mediului la agenții infecțioși; totodată, la manipularea și
prepararea soluțiilor diluate se impune protecția ochilor, mâinilor sau
corpului cu echipamente adecvate.
Unitățile experimentale utilizează o gamă variată de germicide
chimice; pentru cele care au ca substanță activă clorul sunt preparate
diluțiile de lucru recomandate (în tabelul 4.4.1), iar la celelalte se
dozează și utilizează soluții sau vapori, dependent de cerințele
efective; cele mai utilizate substanțe chimice germicide sunt:
- hipoclorit de sodiu
Clorul este un oxidant puternic şi rapid, cu spectru larg de acțiune. Soluția
de hipoclorit (NaOCl) este foarte alcalină şi corozivă pentru metale; se
comercializează de regulă sub formă de înălbitor și este păstrată în
recipiente închise. Utilizată cu scop de dezinfectant, soluția se prepară zilnic,
diluându-se cu apă, pentru a se obține concentrațiile de clor 1-5 g/l. La
concentrații de 70% Cl se adaugă 1,4, respectiv 7,0 g hipoclorit /litru apă.

1
Efectul scontat este obținut prin utilizarea unor diluții corespunzătoare pentru un timp de
contact specific fiecărei substanțe; de regulă, concentrațiile germicide sunt redate în termeni de
greutate într-un volum (g/v), iar timpul de contact este specificat de către producător.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 165
Acţiunea hipocloritului de sodiu este diminuată considerabil de prezența
substanțelor organice (proteine), motiv pentru care necesită prealabila
curățare la locul administrării. Nu este recomandat ca antiseptic, dar poate
fi utilizat pe scară largă ca dezinfectant de uz general şi pentru obiectele
nemetalice. În concentrații de 1-2 mg/l poate fi utilizat ca dezinfectant al apei
potabile.
- diclorizocianuratul de sodiu
Diclorizocianuratul de sodiu (NaDCC) conţine 60 % clor, fiind comercializat
fie în formă de pulbere, fie sub formă de tablete care conțin 1,5 g Cl /
comprimat. Varianta pulbere poate fi aplicată și ca atare, peste petele de
sânge sau alte lichide contaminate, lăsându-l înainte de a fi îndepărtat să
acționeze timp de cel puţin 10 minute. Soluțiile apoase se prepară prin
dizolvarea pulberii (1,7÷8,5 g/litru) sau a 1-4 tablete în apă, dependent de
concentrația solicitată pentru asigurarea clorului activ necesar
decontaminării.
- cloraminele
Sunt germicide chimice, care pot fi disponibile sub formă de pulbere și care
conțin 25% clor; pentru decontaminare se utilizează soluţii rezultate prin
dizolvarea a 20 g cloramină/l, atât pentru suprafețele curate, cât și pentru
suprafețele murdare; soluţiile sunt inodore și nu sunt inactivate de materia
organică în aceeaşi măsură ca soluţiile de hipoclorit.

Tabelul 4.4.1. Diluțiile recomandate ale produselor pe bază de clor

Produs / Condiţii Condiţii
Concentrație de clor necesară, “curate”* “murdare”**
indiferent de produsul utilizat 0,1% (1g/l) 0,5% (5g/l)
Cloramina (25% Cl) 20 g/l 20 g/l
Diclorizocianurat de Na pudră, (60%Cl) 1,7 g/l 8,5 g/l
Diclorizocianurat de Na tablete (cu 1,5 g o tabletă /litru 4 tablete /litru
Cl/tabletă)
Hipoclorit de Ca (70% Cl) 1,4 g/l 7,0 g/l
Soluţie de hipoclorit de Na (5%Cl) 20 ml/l 100 ml/l
*Considerate ca fiind îndeplinite după precurăţare, îndepărtarea grosului materialului
organic, de exemplu a sângelui, dejecţiilor sau a materialelor aderente.
**Se toarnă peste materialul organic, de exemplu peste sânge, înainte de îndepărtarea
acestuia. Sursa: preluare după Ionescu și col., 2005.
166 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
- dioxidul de clor
Dioxidul de clor (ClO2) este un germicid puternic, cu acțiune imediată,
adesea activ la concentrații mai joase decât cele ale hipocloritului; se poate
obține fie prin amestecarea de acid clorhidric şi clorit de sodiu (NaClO2), fie
se poate comanda sub formă de soluţie apoasă stabilizată, care este activată
în momentul folosirii. Dioxidul de clor este biocidul cu cel mai selectiv efect
oxidant - reacționează în special asupra compușilor sulfurici, aminelor
secundare şi terțiare şi asupra altor compuși organici intens reduși.
- clorhexidina
Clorhexidina (C22H30Cl2N10) este un antibacterian care poate fi folosit ca
antiseptic. Este un produs cationic (bisbiguanide) și se utilizează în principal
ca săruri ale acestuia (de exemplu, clorhidrat, diacetat și digluconat); când
este utilizat ca dezinfectant este recomandat pentru decontaminarea pielii,
mâinilor și mucoaselor (Hebisol 1%).
- dezinfectanții iodați
Acţiunea acestor dezinfectanți este similară cu cea a clorului, fiind mai puţin
inhibați de substanțele organice; aceștia pătează însă suprafețele de lucru şi
țesăturile; nu sunt folosiți ca dezinfectanți, dar sunt utilizați sub formă de
soluţiile iodate şi tincturi ca antiseptice. Nu se recomandă pentru
instrumentar medical, obiecte din aluminiu sau cupru.
- formaldehida (formol)
Formaldehida (HCHO) se găsește fie sub formă solidă, de fulgi sau tablete
(polimer para-formaldehidă), fie ca formol - o soluţie 37% (370 g formol /
litru apă) în care se adaugă 100 ml metanol stabilizator. Sub formă gazoasă,
prin încălzirea la temperaturi mai mari de 20ºC, în medii cu umiditate
relativă mai mare de 70% distruge microorganismele şi sporii acestora.
Vaporii de formaldehidă se utilizează la decontaminarea spațiilor închise,
cum ar fi camerele de creştere, hotele de biosiguranţă şi alte incinte, după ce
acestea au fost blindate. Soluția de formol 5% în apă poate fi utilizată ca
dezinfectant lichid.
- apa oxigenată şi peracizii
Peroxidul de hidrogen (H2O2) şi peracizii sunt germicide oxidante puternice,
cu spectru larg de acțiune. Peroxidul de hidrogen se utilizează fie în soluții la
concentrație de 3%, fie ca diluții cu apă distilată de 5-10 ori volumul unei
soluții de concentrație 30%.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 167
Apa oxigenată se utilizează pentru decontaminarea suprafețelor de lucru, a
mobilierului, a hotelor de biosiguranţă și a instrumentarului medical.
Utilizarea peroxidului de hidrogen vaporizat (CH3COOOH, acidul peracetic)
pentru decontaminarea instrumentelor medicale și chirurgicale
termosensibile necesită un echipament adecvat. Peroxidul de hidrogen şi
peracizii sunt mai puțin dăunători în mediu comparativ cu cloramina, dar au
acţiune corozivă asupra aluminiului, cuprului, alamei şi zincului, decolorând
părul, pielea, mucoasele și câmpurile operatorii.
- alcoolii
Alcoolul etilic (C2H5OH, etanolul) şi izopropil alcoolul [(CH3)2CHOH] sunt
substanţe volatile, ușor inflamabile, care pot diminua elasticitatea
cauciucului, dar utilizaţi la concentrații de 70% (v/v) în soluţie apoasă au
proprietăți dezinfectante asupra formelor vegetative ale bacteriilor,
ciupercilor, precum şi împotriva virusurilor cu înveliș lipidic; nu au efect
asupra sporilor. Soluțiile de etanol 70% (v/v) sunt utilizate pentru
decontaminarea mâinilor, tegumentelor, suprafețelor de lucru ale meselor de
laborator, hotelor de biosiguranţă, precum şi pentru imersarea diferitelor
instrumente chirurgicale, deoarece nu lasă nici un reziduu.
- Virkon-ul
Virkonul este un dezinfectant cu spectru larg; conține oxon
(peroximonosulfat de potasiu), dodecilbenzensulfonat de sodiu, acid sulfamic
și substanțe de tampon anorganice. Se află disponibil sub formă de pulbere
(Virkon™S), tablete de 5 și 50 mg, soluție apoasă (Virkon™H2O) sau soluție
fenolică (Virkon™LSP - Liquid Syntetic Phenol). Acesta este utilizat în mod
obișnuit pentru curățarea scurgerilor periculoase, înmuierea și dezinfectarea
suprafețelor, pavimentelor, echipamentelor, mobilierului, materialelor textile
și vehiculelor. Administrarea se face prin vaporizare sau direct în apă,
atunci când are loc decontaminarea sistemelor de distribuție a apei. Virkon-
ul eliberează oxigen activ, fiind considerat un dezinfectant netoxic.
- amestecurile de soluții și substanțe chimice germicide
Amestecurile de substanţe chimice sunt mai eficiente decât soluțiile simple.
Spre exemplu, combinaţiile de alcool 70% (v/v) cu 100 g/l formaldehidă sau
amestecul dintre alcool și clor (2 g/l clor) sunt mai eficiente decât fiecare
substanță germicidă utilizată separat.
168 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
3.2. Decontaminarea mâinilor, încăperilor, a mobilierului şi a
echipamentului poate necesita utilizarea separată a unor germicide
sau combinații de dezinfectanți lichizi şi gazoși.
- spălarea și decontaminarea mâinilor
Conform rutinei, activitățile se realizează doar prin protecția mâinilor cu
mănuși adecvate în timpul manipulării materialelor care prezintă risc
biologic; purtarea mănușilor nu înlătură necesitatea decontaminării
mâinilor. Mâinile trebuie decontaminate înainte și după manipularea
materialelor sau animalelor cu risc biologic, înainte și la ieșirea din camera
de creștere.
Spălarea mâinilor cu apă și săpun se face prin săpunire, urmată de spălare
printr-o frecare riguroasă, care trebuie să dureze minimum 10 secunde;
spălarea este urmată de clătire din abundență cu apă curată şi apoi uscare
cu şerveţele de hârtie, prosop curat sau cu uscătoarele de mâini cu aer cald.
Deoarece robinetele nu pot fi acționate cu cotul sau cu piciorul, la închidere
se utilizează prosopul de hârtie sau textil, pentru a evita contaminarea mâinii
proaspăt spălate.
Decontaminarea cu soluţii alcoolice poate fi utilizată ori de câte ori nu este
posibilă spălarea adecvată a mâinilor; aceasta constă în frecarea mâinilor
cu soluţii alcoolice
- decontaminarea suprafețelor cu soluții
Suprafețele pot fi decontaminate prin utilizarea unor soluţii de hipoclorit de
sodiu conținând 1-5g/l clor activ; de regulă, soluţiile mai concentrate se
utilizează la decontaminarea suprafețelor cu risc crescut. De asemenea, la
decontaminarea spaţiului de lucru se poate utiliza apa oxigenată - peroxid de
hidrogen 3%. Administrarea acestora se poate face odată cu curățarea
sanitară sau prin pulverizare.
- decontaminarea spațiilor prin fumegare cu vapori
Încăperile şi echipamentele pot fi decontaminate prin fumegare cu vapori de
formaldehidă, generați prin încălzirea para-formaldehidei sau prin fierberea
unei soluţii de formol și ulterior, pentru neutralizare, cu bicarbonatul de
amoniu. În incintele de mici dimensiuni, dacă există echipamente adecvate,
decontaminarea se poate realiza cu vapori de peroxid de hidrogen.
Procedeul este destul de periculos, necesită personal special instruit și
pregătiri prealabile.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 169
Astfel, la decontaminarea prin fumegare cu vapori de formaldehidă se vor
considera, punctual, următoarele aspecte:
o calculul necesarului de substanță decontaminantă, pentru a se
obține o concentrație de 0,8 % para-formaldehidă în aerul din
incintă; pentru camerele de creştere, SAS, hotă ș.cl. se consideră că
10 ml/m3 din soluția formol 37% asigură o decontaminare eficientă.
Bicarbonatul de amoniu, substanța neutralizantă, va fi într-o
cantitate mai mare cu 10% decât para-formaldehida; ambele
substanţe sunt introduse concomitent în incintă, dar în recipiente
diferite, pe surse de încălzire diferite/diferit controlate.
o închiderea ermetică a incintei - ferestrele, ușile gurile de admisie /
evacuare sau deschiderile frontale (în cazul hotelor) sunt închise
ermetic cu folie de polietilenă și cu bandă adezivă.
o îndeplinirea cerințelor de temperatură și umiditate relativă -
temperatura și umiditatea incintei se ridică la minimum 21°C,
respectiv 70%.
o vaporizarea substanțelor decontaminante: în lipsa unui echipament
specializat se poate utiliza o plită/reșou și un recipient emailat
pentru para-formaldehidă. Dispozitivul de încălzire este programat
și controlat din afara hotei; sterilizarea începe cu fierberea
formaldehidei și păstrarea incintei ermetic închise pentru minimum
șase ore.
o vaporizarea substanței neutralizante are loc după finalizarea
dezinfecției, prin pornirea celei de-a doua plite care va evapora
bicarbonat de amoniu; pentru a favoriza circulația vaporilor de
bicarbonatul de amoniu în întreaga incintă/hotă se porneşte
sistemul de ventilație/ventilatorul hotei în două reprize a câte 2-5
minute.
o ventilarea incintei, aerisirea și accesul pentru îndepărtarea
etanșărilor și pregătirea incintei/echipamentelor pentru o nouă
utilizare au loc la cel puţin 30 minute de la finalizarea evaporării
bicarbonatului.
În cazul utilizării Virkon™S-ului, dezinfectarea se face prin producerea
unei ceți foarte fine, cu ajutorul unui pulverizator sau a unui echipament de
producere și împrăștiere uniformă a aburului soluției de dezinfectare:
o pulverizarea ceții „la rece” se face prin utilizarea unor dispozitive
mecanice – fig. 4.4.1; se face la diluții de 1:100, care aplică soluția
Virkon™S, în cantitate de 1 litru / 10m2 de spațiu.
170 UNITĂȚI EXPERIMENTALE

Figura 4.4.1. Dispozitive de pulverizare și producere a ceții

Generator pentru producerea ceții „la rece” (20-60 µm) acționat de către un motor electric
(220 V, 50 Hz), prevăzut cu un rezervor de cinci litri (stânga) și aparat de producere a ceții
„la cald” cu butelie de gaz și rezervor pentru soluția dezinfectantă de doi litri.
Sursa: http://www.pestcontrol-expert.ro

o pulverizarea ceții „la cald” (figura 4.4.1) se face în diluții de 1:25

(4%), soluție de Virkon™ S în amestec cu apă:Virkon™ S de 85:15;
cantitatea utilizată este de 1 litru amestec diluat la 40 m2 de spațiu.
Sterilizarea chimică cu ajutorul unor produse bactericide sau virulicide
administrate în formă gazoasă1 sau prin pulverizare are utilizare limitată;
acest tip de decontaminare se utilizează doar în spațiile cu presiune negativă
și bine ventilate, respectiv doar în camerele de creștere. De regulă, acest tip
de decontaminare este utilizat pentru menținerea barierei microbiologice în
camerele și la instrumentele/echipamentele care nu pot fi decontaminate prin
sterilizare termică.
3.3. Decontaminarea prin factori fizici se pretează a fi utilizată în
cadrul unităților experimentale; face referire la căldura și lumina
ultravioletă.
Dezinfecția prin căldură este cea mai utilizată metodă care
întrebuințează un agent fizic pentru decontaminare; după proprietățile
sale, căldura poate fi căldură uscată sau căldură umedă.

1
Utilizarea vaporilor de peroxid de hidrogen care s-a dovedit a fi un produs sterilizant sigur și
eficient, reziduurile fiind netoxice (rezultă oxigen și apă); inconvenientul este legat de faptul că
producerea vaporilor se face cu un aparat special.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 171

Principalele caracteristici ale decontaminării prin căldură sunt

următoarele:
- decontaminarea prin căldură uscată
Căldura „uscată” obținută în etuve este utilizată pentru multe ustensile și
materiale din laborator care pot suporta temperaturi de 160°C (agent fizic
necoroziv) sau mai înalte, timp de 2-4 ore.
Arderea sau incinerarea poate fi considerată atât o metodă de
decontaminare, cât mai ales de neutralizare prin căldură uscată. Arderea
este utilă îndeosebi în cazul anselor de însămânțare. Pentru neutralizarea
cadavrelor de animale şi pieselor anatomice sau a altor deșeuri se utilizează
incinerarea. Neutralizarea deșeurilor nepericuloase în cadrul incineratorului
universității permite configurații diferențiate ale temperaturilor din camerele
de combustie; conform procedurii, materialele sunt transferate la incinerator
în containere închise, cu instrucțiuni clare în ceea ce privește încărcarea şi
temperatura de combustie (vezi PUEX 4.7).
- decontaminarea prin căldură umedă
Fierberea, cu toate că nu garantează distrugerea tuturor microorganismelor
şi a agenților patogeni, poate fi folosită ca un procedeu minim de dezinfecție,
atunci când nu pot fi efectuate alte metode, cum sunt dezinfecţia chimică sau
sterilizarea prin autoclavare.
Autoclavarea (sterilizarea cu abur sub presiune - vezi figura 4.4.2) este
principalul mijloc de sterilizare pentru cuști, flacoane, așternut și
echipamente utilizate în cercetare. Autoclavarea este preferabilă altor
metode de sterilizare, deoarece generează „căldură umedă”. Autoclavul din
dotare are o capacitate de 75 litri, rulează 10 programe de sterilizare pentru
medii lichide și solide, funcționând în regim termic de până la 135ºC pentru
intervale de timp de 3-180 minute. Fiecare ciclu de sterilizare trece prin
fazele: i) purjarea aerului din cuvă (previdarea) ii) încălzirea primară, iii)
sterilizare, în parametri presetați de timp, temperatură și presiune, iv) răcire,
respectiv scăderea temperaturii sub 95°C urmată de uscare, cu finalizarea
procesului. Primele patru programe sunt presetate și au următoarele
caracteristici:
o P0 = 60 minute la 115°C și 0,6 bari, pentru medii solide
o P1 = 30 minute la 121°C și 1,1 bari, pentru medii solide
o P1 = 20 minute la 133°C și 2,1 bari, pentru medii solide
o P1 = 20 minute la 121°C și 1,1 bari, pentru medii lichide.
172 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
După www.raypa.com, 2017

Figura 4.4.2. Graficul ciclului de sterilizare (sus) la autoclavul

AHS 75-N (jos)
A- purjare; B – încălzire; C – sterilizare și D – uscare.
1 – mâner volant; 2 – bolț de blocaj al ușii; 3 – suport pentru bolțul de blocare; 4 – gura de
alimentare cu apă distilată; 5 – ecranul microprocesorului cu controler de tip P.I.D.1; 6 –
manometru care măsoară presiunea din camera de sterilizare; 7 - comutator pentru exhaustare
și lumină de avarie în caz de supraîncălzire; 8 – comutator alimentare cu energie electrică; 9 –
robinet manual de alimentare cu apă distilată a camerei de sterilizare și de evacuare a
condensului din camera de sterilizare (stânga) și robinet de golire a camerei de sterilizare
(dreapta); 10– panou cu siguranțe electrice și priza de conectare la computer/imprimantă.

1
Controler proporțional-integral-derivat (regulator PID, acronim de la englezescul
proportional–integral–derivative controller) este un mecanism control de tip feedback care
calculează în mod continuu valoarea de eroare ca diferență dintre o valoare presetată și
valoarea măsurată pe durata procesului de sterilizare, comandând corecții calculate în termeni
proporționali, integrali și derivați, în funcție de parametrii presetați: temperatură, presiune și
timp.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 173
Celelalte programe de sterilizare sunt introduse dependent de nevoile
unității; cele mai utilizate programe sunt setate pentru: 3 minute la 134°C,
10 minute la 126°C, 15 minute la 121°C și 25 minute la 115°C.
Utilizarea autoclavului se face conform procedurii specifice de operare,
considerându-se imperios necesară respectarea punctuală a următoarelor
etape și prevederi:
o autoclavarea se face doar de către persoane special instruite
o autoclavul utilizează apă distilată, fără adausuri de alte substanţe
chimice (de exemplu inhibitori ai coroziunii), pentru a nu contamina
obiectele care urmează a fi sterilizate
o sunt alese și utilizate programe speciale pentru matrice solide,
respectiv pentru matrice lichide – în ultimul caz are loc evacuarea
lentă a aburului, pentru a evita fierberea lichidelor în momentul
deschiderii autoclavului; recipientele rămân cu o rezervă de 25%
din volum neumplută
o materialele care urmează a fi sterilizate sunt puse în tăvi sau în
containere care permit eliminarea completă a aerului şi
pătrunderea nestânjenită a căldurii și aburului
o procesul de sterilizare este monitorizat electronic pe toată durata și
în toate fazele
o ușa autoclavului se deschide doar la finalizarea procesului de
sterilizare (la afișarea mesajului PROCESS COMPLETED), atunci
când temperatura coboară sub 80°C
o operatorul trebuie să poarte mănuși adecvate şi scut transparent de
protecţie a feței când deschide autoclavul, chiar dacă temperatura a
scăzut sub 80°C
o autoclavul este supus periodic unor inspecții privind: ușa, valvele,
compartimentul de sterilizare, supapele, robinetele şi instrumentele
de măsură și de siguranță.
În cazul unității experimentale animale de laborator, instalația de
autoclavare este amplasată între laturile murdare și curate ale zonei de
spălare, în proximitatea bazinului de după spălare. Astfel, după sterilizare,
materialele și echipamentele autoclavate pot fi transferate cu ușurință din
zona curată a sălii de spălare și de aici în spații curate special destinate
depozitării materialelor și echipamentelor.
174 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
Decontaminarea prin lumină ultravioletă este utilizată în special
pentru sterilizarea suprafețelor.
Lampa cu lumină ultravioletă utilizată pentru dezinfecție sau sterilizare este
una mobilă, ce emite lumină ultravioletă de tip C (lungimi de undă 100-280
nm1 - mai exact cele două lămpi de 55W emit lumină UV cu lungimea de
undă de 253,7 nm), cu efect distructiv asupra celulelor. Deoarece acest tip de
radiație este foarte periculos, este interzisă prezența personalului în timpul
funcționării lămpilor.

Figura 4.4.3. Lampă cu

lumină UV
Este prevăzută cu un tub generator de
radiație UV-C (lungime de undă 253,7
nm), are o eficacitate mare (distruge
99,99% dintre micro-organisme) și o
durată de viaţă de minimum 8000 de
ore. Lampa, prevăzută cu reflector
pentru concentrarea radiației UV,
poate fi montată pe stativ, perete sau
pe tavan, având în dotare un dispozitiv
de orientare a lămpii care asigură
rotirea lămpii cu aproximativ 300° în
plan vertical și 360° în plan orizontal.
Este eficientă pentru o suprafaţă de
maximum 45 m².

Sterilizarea cu lampa UV este ineficientă pentru zonele ascunse sau

acoperite, ajută la reducerea numărului de microbi, dar prezintă și riscuri
privind expunerea accidentală și producerea de ozon, uneori peste limitele
maxim admise.
Metodele de sterilizare utilizate sunt sigure și eficiente pentru nevoile
unității; echipamentele de sterilizare sunt poziționate strategic, în
încăperi care permit realizarea fluxurilor și acoperirea ariilor protejate
din interiorul unității.

1
Lumină ultravioletă de tip C, cu unde scurte 100-280 nm și energie fotonică de 4,43–12,4 eV
(electron volți) și 0,710–1,987 aJ (attojoule, 10-18J); sunt radiații germicide, complet absorbite
de stratul de ozon și atmosferă.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 175

4. Verificarea eficienţei dezinfecției se face prin teste de sanitație

După efectuarea decontaminării profilactice, a dezinsecției şi a deratizării,

medicul veterinar prelevează probe de sanitație, în scopul verificării
eficienţei dezinfecției. Controlul de rutină al eficienţei dezinfecţiei
suprafețelor din adăposturile pentru animale este oficializat şi are la bază
testarea prezenței coloniilor de Escherichia coli pe mediile de cultură
însămânțate cu probe prelevate de pe aceste suprafețe. Se recoltează cel
puţin 10 probe (ideal 30-50) din locurile cele mai suspecte sub raportul
curățirii mecanice, la cel puţin două ore şi cel mult 24 ore de la efectuarea
dezinfecției. O decontaminare eficientă este caracterizată de absența
coloniilor de E. coli pe mediul de cultură. Controlul foarte rapid al eficienţei
decontaminării suprafețelor se poate realiza cu ajutorul testului
microbiologic de teren (TNT), aflat la îndemâna oricărui practician.

5. Deratizarea, operațiune subcontractată și derulată la nivel de

campus universitar, are drept scop combaterea rozătoarelor
dăunătoare (şoareci, şobolani) pentru menţinerea condițiilor de
biosecuritate.
Se cunosc o multitudine de mijloace şi metode de combatere a rozătoarelor,
pornind de la cele mecanice (capcane, inundarea galeriilor), chimice (cu
raticide anorganice, organice vegetale sau de sinteză ș.a.) până la cele
biologice (cu animale sălbatice sau domestice); combaterea biologică este
dezavuată în cadrul unităților experimentale.
Buna realizare și reușita deratizării sunt influenţate fundamental de:
- respectarea măsurilor preventive pentru limitarea dezvoltării
rozătoarelor
În esență, măsurile de prevenire se concretizează prin eliminarea oricărei
posibilităţi de hrănire, ascundere şi adăpare a rozătoarelor, precum şi prin
împiedicarea accesului acestora în incintele unității. Acțiunile de prevenire
fac referire şi la locurile de colectare a cadavrelor, depozitele şi magaziile
de furaje. Măsurile preventive pot fi realizate și prin mijloace fizice, cum sunt
generatoarele de ultrasunete, dar întotdeauna în afara incintei și la distanță
față de unitatea experimentală animale de laborator.
176 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
- tipul, concentrațiile, momeala şi mecanismul de acțiune al
raticidelor utilizate
Pentru o eficienţă ridicată a acestor acțiuni se recomandă utilizarea mai
multor metode şi raticide. În timp, pentru prevenirea dobândirii rezistenței,
raticidele se schimbă; măsura este mai eficientă decât mărirea dozei
principiilor active. Iniţial, se recomandă premomirea cu substanţe toxice cu
acțiune lentă, iar după 4-6 zile premomelile sunt îndepărtate şi înlocuite de
momeli cu raticide foarte toxice. În caz contrar, are loc mai degrabă o
alarmare a coloniilor de rozătoare şi o migrare masivă spre alte ascunzișuri,
decât o combatere a acestora.
- dispunerea, persistenţa şi tipul momelilor
Deratizarea trebuie să se desfășoare în mod simultan la toate obiectivele din
incinta unităților, recomandându-se chiar combaterea concomitentă la mai
multe obiective, în scopul prevenirii migrării rozătoarelor şi răspândirii
microorganismelor patogene (salmonele, leptospire ș.cl.)
- acoperirea galeriilor, îndepărtarea momelilor şi distrugerea
acestora după terminarea operațiunii de deratizare
Este o etapă necesară în special pentru a evita consumul accidental, precum
și pentru a se evita obișnuirea rozătoarelor cu tipul, mirosul și forma
momelilor.
- reinspectarea zonelor tratate, pentru identificarea unor
eventuale urme proaspete
În cazul surprinderii acestora, deratizarea se repetă cu alte raticide şi
metode decât cele utilizate la deratizarea inițială.

Direcţii prioritare:
 Curățenia, dezinfecția și deratizarea incintelor unităților
experimentele sunt activități procedurate, care trebuie
derulate cu maximum de atenție.
 Eficiența decontaminării și a deratizării sunt verificate și
cuantificate; neexecutarea corespunzătoare solicită
reluarea procesului.
 Deratizarea incintelor și decontaminarea spațiilor se
realizează periodic și au drept scop păstrarea unui nivel de
biosecuritate și biosiguranță adecvat.
View publication stats