APA IN ORGANISMUL UMAN - Chimie

Nu ncape nici o ndoial, c dintre toate substanele care intr n corpul omenesc i n cel al animalelor, apa st pe primul loc n ceea ce privete cantitatea. Filozoful Claude Bernard este primul care a ncercat, nc din secolul trecut s calculeze proportia de ap din organismul uman.Cum a procedat?El a cntrit mumiile egiptene-care erau complet dezhidratate.Apoi a comparat greutatea acestor mumii cu greutatea unor oameni vii de aceeai nlime i cu trsturi fizice ct mai asemntoare mumiilor respective.Prin acest procedeu,el a determinat c apa are o proporie de 90% n organismul uman.Cifra este prea ridicat.Acest lucru se explic pentru c uscarea prelungit a mumiilor a dus i la pierderea unor substane din corpul lor alturi de ap. Ulterior s-au fcut cercetri mai precise, care au artat nu numai ct ap este n organismul uman, dar i chiar ct ap contin esuturile din care este alctuit.n medie, un om care cntrete 65 de kilograme poate fi sigur ca aproximativ 41 de kilograme (63-70%) din organismul su este ap.Aceast proporie este valabil i pentru alte animal: cine, pisic, iepure, n general animalele cu snge cald au aceeai proporie de ap n organism ca i omul i mai mult au aceeai proporie de ap n esuturi ca i omul. Rolul apei n organism Apa reprezint un excelent dizolvant pentru multe substane i este mediul n care se desfoar cele mai multe reacii chimice legate de metabolismul substanelor i deci de via.Rolul apei n organismul uman este foarte mare.Chimitii tiu foarte bine ce se ntmpl cnd vor ca dou substane s reacioneze ntre ele.De exemplu dincarbonatul de sodiu i sulfatul de cupru (piatra vnt) va rezulta carbonat de cupru i sulfat de sodiu.Dac se amestec cele dou pulberi pur i simplu aceast reacie nu va avea loc.Este nevoie ca substanele s fie dizolvate n prealabil n ap pentru ca reacia s aib loc. n organismul uman au loc numeroase reacii chimice care dau natere la cldur, energie i la metabolismul necesar vieii.Aceste reacii au nevoie de un mediu apos, altfel substanele nu se pot desface n ioni, iar reaciile nu pot avea loc. Pe lng aceasta apa nsi este un lectrolit slab, care se disociaz n ion de hidrogen (H+) i hidroxil (OH-).Aceiai ioni au proprieti catalitice, ei accelernd un numr considerabil de reacii care n mod normal ar dura zile ntregi, n prezena ionilor reaciile au loc n cteva secunde. Apa are i proprietatea de a acumula i de a degaja cldur prin evaporare.Aceste nsuiri ale apei au un rol foarte important n fiziologia termoreglrii.La temperaturile ridicate ale verii organismul uman primete mult mai mult cldur dect are nevoie.Dac cldur nu s-ar elimina organismul ar avea mult de suferit.Din fericire organismul dispune de o serie de mijloace de eliminare a cldurii.Schimbarea apei din stare lichid n stare gazoas presupune o pierdere de cldur de la corpul unde se afla apa.n corpul omenesc fiecare gram de ap evaporate de pe suprafaa pielii (transpiraie) la temperatura camerei nlesnete pierderea a 580 de calorii mici. Introducerea i eliminarea apei din organism Apa este introdus n organism sub form de buturi mpreun cu alte alimente.ntr-adevr, n afar de apa pe care o bem, o cantitate de ap se formeaz n organism prin oxidarea diferitelor alimente. Mult lume consider c dac mnnc o pine, o friptur, o prjitur sau o legume nu itroduc in organism nici o pictur de ap.Acest lucru este greit.S-a constatat c prin completa

oxidare a 100 grame de grsime se formeaz 107 grame de ap, din 100 gramede amidon se formeaz 55 de grame de ap, din 100grame de albumil se formeaz 41 de grame de ap.Dintrun alt punct de vedere alimentele conin o nsemnat cantitate de ap mpreun cu alte substane hrnitoare.De regul fructele i vegetalele conin peste 90 ap, iar alimentele pe care le numim uscate (pinea, carnea) contin intre 60 i 85% ap.Orice aliment pe care l-am considera contine o cantitate apreciabil de ap, n afara cantitii de ap care se formeaz prin oxidarea alimentului respectiv. Apa luat din stomac i din intestine este transportat de snge n tot organismul i este reinut de esuturi.Rezerva de ap aorganismului o constituie n special muchii i pielea, datorit volumului lor.Pe lng acestea i celelalte organe i pri ale corpului omenesc au n compoziia lor o cantitate nsemnat de ap (ficatul, creierul, plasma sanguin, celulele, plmnii). n mod normal organismul uman are nevoie zilnic de 2 litri i jumtate de ap, dar uneori aceast nevoie poate s se ridice pn la zeci de litri de ap.ntrebarea este de ce e nevoie s schimbm apa ?Este limpede c dac eliminm apa trebuie s o i punem napoi.Dar de ce s o eliminm ?. Apa se elimin din organism n primul rnd prin rinichi (1 litru i jumtate pe zi).De fapt pierderea aceasta variaz ntre 0,6 i 2 litri pe zi.n unele cazuri se pot atinge valori foarte mari.Astfel, n boli cum ar fi diabetul pot fi eliminate cantiti uriae de urin(8-10litri pe zi). Rinichii au un rol foarte important ; ei extrag din snge toate substanele nefolositoare sau duntoare organismului, pe care acesta le-a adunat din esuturi i organe.Pentru a arunca afar aceste substane este neaprat nevoie de ap, n care aceste substane sunt dizolvate.Restul apei se elimin prin plmni, sub form de vapori(~400cm2), prin intestine (100-200cm2) i prin piele (500cm2). O mare parte din ap se pierde prin plmni.La cini, care sunt lipsiti de glande sudoripare, evaporarea apei se produce prin gur, prin plmni i prin cile respiratorii.Aceast pierdere a apei este mrit prin gfire.n acest fel cinele reuete s fac fa vara la marea cantitate de cldur. n respiraia accelerat la om, n timpul muncii sau a altor eforturi fizice, cantitatea de ap care se elimin prin plmni crete.Oamenii care muncesc n condiii de temperatur ridicat pot pierde pn la 6-10 litri de ap. Starea i reglarea metabolismului apei Muli oameni i-au pus ntrebarea de ce le este sete ?Setea este semnalul lipsei de ap n organism.Celulele din diferite tesuturi ajung la un moment dat s nu mai aib destul ap.Acest lucru de ntmpl mai ales vara.Celelale anun creierul despre lipsa apei.La nivelul cerebral informaia este prelucrat i se formeaz senzaia de sete, care ne oblig s bem ap. Ct timp poate s triasc o vieuitoare fr ap ?Aceasta variaz mult de la o specie la alta.Unele specii, cum sunt molii sau erpii au o rezisten foarte mare la lipsa apei.La fel i cmilele au o rezistena bun la dezhidratare.ns majoritatea animalelor nu po suferi lipsa ndelungat a apei.Oamenii pirdui n deert fr ap, supravieuiesc cel mult 3 zile. Metebolismul apei este influenat de multe glande cu secreie intern (tiroida, glandele suprarenale, glandele genitael, pancreasul, ficatul), dar organul cel mai important care regleaz metabolismul apei este hipofiza (o gland ce se situeaz sub creier).Hormonul lobului posterior al hipofizei pituitrita-provoac o diuree puternic (creterea cantittii de urin). Scoara creierului are un rol foarte important n reglarea introducerii, folosirii i eliminrii apei din organism.Ca organ coordonator scoara creierului intervine n toate aceste procese.

Astfel via devine indisolubil legat de ap Cantitatea de ap din componentele lichide ale corpului omenesc : Plasma sanguin 3litri Lichid interstiial 14litri Apa din celule 29litri Procente de ap in corpul omenesc : Creier......................75% Plmni.80% Inim.79% Splin75% Rinichi...82% Snge83% Muchi.. 75% Oase..22% APA N ORGANISMUL UMAN Apa este un constituent fundamental i indispensabil al organismului uman. Modificri mici produc tulburri grave iar insuficiena aportului de ap este mult mai puin tolerat dect carena n alte elemente. 2.1 Cantitate i repartizare Proporia de ap din organism variaz dup vrst: de la peste 97 % la embrionul de 7 zile, scznd treptat la 80 % la nou-nscut, 60-65 % la adult i 50-55 % la vrstnic. Procentul de ap variaz dup intensitatea proceselor metabolice. Acest fapt se reflect i n proporia diferit a apei n esuturi: smal dentar 0,2 %, dentin 10 %, esut osos 22 %, esut adipos 20 %, esut cartilaginos 55 %, muchi striat 75 %, ficat 75 %, rinichi 80 %, creier (substan cenuie) 85 %, plasm sangvin 90%. Femeile avnd o proporie mai ridicat de esut adipos (relativ srac n ap), procentul de ap din organism depinde de sex: n medie 52 % la femei i 63 % la brbai. La obezi, procentul de ap poate scdea astfel pn la 40 %. n organismul uman, apa total (60% din greutatea corporal) se repartizeaz n mai multe compartimente: Apa intracelular (40 %) i apa extracelular (20 %), aceasta la rndul ei reprezentat de apa circulant = intravascular (4- 4,5 %), apa interstiial (15 % - majoritatea legat n geluri) i apa transcelular (1%). 2.2 Rolul apei n organismul uman Rolurile apei n organism sunt multiple, cele mai importante fiind: - rolul structural, ca i principal component al organismului;

- rolul de mediu de reacie pentru i intervenia n toate procesele metabolice; contribuia la meninerea homeostaziei (fiind esenial pentru variate procese, ca absorbia, transportul, difuzia, osmoza, excreia...); - rol n metabolismul macronutrienilor (din a cror degradare rezult ap); - surs de Ca, Mg, Na, K i alte substane utile pentru organism, dar uneori i de elemente nedorite (toxice, ageni patogeni...). Dinamica apei n corpul uman i bilanul hidric al organismului au fost ndelung studiate n fiziologie i sunt astzi binecunoscute, avnd largi aplicaii medicale. Deshidratarea respectiv hiperhidratarea, cu numeroasele variante fiziopatologice, sunt ntlnite n cadrul multor afeciuni i pun serioase probleme de diagnostic i tratament.

Apa reprezinta aproximativ 60% din compozitia corporala a unui adult si este vitala pentru supravietuire. Ajuta la transportul nutrientilor si produsilor rezultati din metabolism, participa la reactiile bio-chimice, actioneaza ca solvent, atenueaza socurile mecanice si regleaza temperatura corpului. Pentru a mentine echilibrul hidric al organismului, consumul de lichide, alimentele si procesele metabolice trebuie sa egaleze cantitatea de apa eliminata prin excretie de catre rinichi, piele, plamani si tubul digestiv. Cantitatea si calitatea apei baute poate avea efecte pozitive sau negative asupra sanatatii noastre. Procentul de apa din organismul uman Apa (H2O) este cel mai important nutrient pentru noi, fara ea nu putem trai mai mult de 2-3 zile (fara mancare aproximativ 40 de zile). Procentul de apa din organismul adult variaza intre 5070%, fiind mai mare la barbati. Este mai mic la femei, persoane obeze si oameni in varsta, datorita cantitatii mai reduse de muschi. Cantitatea de apa in muschi este destul de mare, aproximativ , iar in tesutul adipos mult mai mica, , explicandu-se astfel diferentele procentuale pe sexe. Rol biologic In organismul uman, apa este fluidul in care se desfasoara toate procesele bio-chimice. Mai jos sunt enumerate cele mai importante roluri ale apei si fluidelor corpului:

Asigura transportul nutrientilor si produsilor de excretie in organism. Regleaza si mentine temperatura corpului in limite normale (evaporarea transpiratiei prin piele si racirea organismului). Mentine constante volumul si presiunea sangelui. Are rol de lubrifiere si de atenuare a socurilor in cazul articulatiilor, in interiorul ochiului, in maduva spinarii si in lichidul amniotic. Mentine structura moleculelor mari precum proteinele si glicogenul.

Participa la reactiile metabolice. Actioneaza ca solvent (dizolvant) pregatind moleculele mici pentru procesele metabolice (vitamine, minerale, aminoacizi, glucoza si alte molecule mici).

Pentru a-si sustine functiile, organismul uman regleaza si mentine tot timpul balanta hidrica, indiferent de vointa noastra, iar senzatia de sete apare la scaderea cu doar 1-2% a cantitatii de apa din corp. Mecanismul este reglat de hormonul numit vasopresina. Fluxul de apa in interiorul si exteriorul celulelor este strict controlat prin modificarea concentratiilor electrolitilor in interiorul sau exteriorul membranei celulare. Principalii electroliti intracelulari sunt ionii de potasiu (K+), magneziu (Mg2+), fosfat (PO43-) si sulfat (SO42-), iar cei extracelulari, ionii de sodiu (Na+) si de clor (Cl-). Apa nu contine calorii, ci doar minerale, in proportie diferita, in functie de sursa de provenienta. Apa minerala poate fi de doua tipuri: plata si carbonatata, aceasta din urma avand dioxid de carbon (CO2) dizolvat in ea si un pH usor mai acid. Apa este consumata ca atare dar si in diferite bauturi (sucuri, bauturi alcoolice) sau in mancare (supe, ciorbe, sosuri etc), dar mai ales in fructe si legume, care au un continut ridicat de apa (8595%). Apa este de asemenea produsa de organism in diverse procese metabolice. Organismul prelucreaza in jur de 2,5L de apa zilnic (vezi tabelul de mai jos), aici fiind inclusa si apa excretata (urina, vapori de apa eliminati prin respiratie, transpiratia si apa din materiile fecale). Surse de apa Excretie Lichide (urina) Mancare (transpiratie) Apa din (respiratie) metabolism (fecale) Total Cantitate (mL) Cantitate (mL) 550-1500 500-1400 700-1000 450-900 200-300 350 tub digestiv 150 1450-2800 1450-2800 total

rinichi

piele

plamani

Tabel: Balanta hidrica a unui adult (pentru mentinerea acestei balante este nevoie de un aport de lichide adecvat si de buna functionare a rinichilor). Necesarul de apa al unei persoane difera in functie de clima, activitate, alimentatie, sanatate si alti factori, totusi este nevoie de 2L de lichide pe zi din toate sursele pentru a se asigura hidratarea organismului. Cantitati suplimentare de apa sunt necesare in anumite situatii, precum activitate fizica prelungita sau intensa, boala, vreme caniculara sau cand circulam cu avionul.

Cantitati exagerate de apa (hiperhidratarea), mai mult de 1-1,5L de apa pe ora au ca efect scaderea concentratiei de sodiu in organism (hiponatremia). O hiponatremie poate provoca tulburari digestive (dezgust fata de apa, apoi greturi si varsaturi) si mai ales neurologice (se pote ajunge de la simpla confuzie mintala la coma). Deshidratarea, avand ca prim efect setea, apare atunci cand bem prea putina apa sau cand am pierdut apa din corp si aceasta nu a fost inlocuita. Simptomele evolueaza rapid, in lipsa hidratarii, de la sete la slabiciune, epuizare si delir. Este recomandat un consum zilnic de lichide (aici fiind incluse si ceaiurile) mai mare persoanelor cu nisip si pietre la rinichi precum si celor care se constipa. Sa nu uitam sa bem apa, mai ales cand suntem la serviciu, absorbiti de lucrul la computer, cand nu ne miscam cu orele, deoarece o hidratare necorespunzatoare scade puterea de concentrare si memoria de scurta durata. Hidratarea in curele de slabire. De multe ori, rezultatele spectaculoase atunci cand vine vorba de slabit se explica prin deshidratare. Cand se deshidrateaza, organismul secreta vasopresina, iar aceasta comanda rinichilor sa realoce apa din urina (de aici culoarea mai inchisa) in fluidele intracelulare. Acest fapt creste ulterior predispozitia corpului de a retine apa. Asa ca, pe termen mediu si lung, deshidratarea nu reprezinta o solutie viabila de slabit. Ba, mai mult, procesele de buna functionare a organismului sunt date peste cap. Incheiem prin a avertiza despre efectele negative pentru slabit pe care un fluid foarte popular, alcoolul, le are. Acesta furnizeaza 7 calorii pe gram. Iar asta inseamna o cantitate aproape dubla fata de carbohidrati, spre exemplu (4,1cal/g).

Este un element de esenta majora pentru organismul uman. Depozitarea fierului se face cu ajutorul moleculei numite feritina, in care compusul dominant este fosfatul de Fe. Rolul cel mai important al fierului in organismul uman este legarea si transportul oxigenului atmosferic. Acest proces se realizeaza In mare masura cu ajutorul hemoglobinei si mioglobinei. Stocarea fiziologica a fierului se realizeaza prin feritina si partial prin hemosiderina. Joaca un rol important in dezvoltarea organismului, creste rezistenta fata de imbolnaviri, reda tonusul pielii si combate senzatia de oboseala. In general in jur de 8 % se absoarbe din Fe consumat cu alimente; pentru a asigura o buna utilizare a fierului de catre organism este nevoie de cupru, cobalt, mangan si de vitamina C. Fierul este indispensabil in metabolismul adecvat al vitaminelor B. Dieta vegetariana aduce un aport mai scazut de Fe decat in cazul dietei mixte, deoarece carnea contine o cantitate semnificativa de Fe biologic valorificabil. In general in cantitati mai mari se gaseste in ficat, inima, rinichi, galbenus de ou, carne rosie, spanac, piersica uscata, nuca, fasole. Carenta de Fe poate produce multe consecinte serioase, boala cea mai frecventa fiind anemia feripriva. In carenta de Fe scade semnificativ numarul celulelor T aflate in organism, deci eficacitatea raspunsului imunitar este scazuta. Semnele carentei sunt: oboseala, astenie, scaderea puterii de concentrare, caderea parului, paliditatea, scaderea apetitului. Un aport prea ridicat de fier poate fi daunator, mai ales pentru copiii mici. La adulti poate accelera fenomennul imbatranirii si poate creste riscul infarctului miocardic.

Magneziul este un macroelement mineral esential organismului prin functiile indeplinite si prin procentul relativ ridicat pe care il reprezinta in structurile corpului. Organismul adult contine, in medie, 20-30 de grame de magneziu, peste 50% din acesta fiind in oase (sub forma de fosfat de magneziu si carbonat de magneziu). Rolurile magneziului sunt predominant metabolice, fiind implicat in producerea si transportul energiei necesare diverselor procese fiziologice. Este implicat in proteinogeneza, in metabolismul lipidelor si glucidelor, catalizeaza o mare parte din reactiile biochimice, are rol in contractia si relaxarea musculara. Printre cele mai cunoscute functii sunt cele care implica homeostazia calciului si procesul de mineralizare, in care magneziul are un rol activ, regland echilibrul calcic (prin favorizarea absorbtiei si metabolizarii acestuia) si impiedica precipitarea lui cu formare de calculi (renali, biliari). Magneziul este un mineral care, asemanator calciului, are capacitatea de a deprima excitabilitatea neuromusculara. Din aceasta proprietate deriva efectul lui tranchilizant.

Surse alimentare de magneziu Sus Magneziul este un mineral raspandit in natura, fiind continut in legume verzi, in special in frunze (spanac, salata verde, urzici, ceapa verde). Cantitati insemnate de magneziu sunt aduse insa si de produsele din soia (cum ar fi tofu), seminte, nuci, migdale, cereale integrale (orez brun), fasole, mazare, fructe (avocado, banane, caise deshidratate), smochine, crustacee. Absorbtia magneziului este redusa in prezenta acidului oxalic, acidului fitic si excesului de celuloza, precum si in cazul unui regim predominat carnat. Organismul asimileaza mai bine acest mineral in prezenta vitaminei B6. Excesul si deficitul de magneziu Sus Magneziul este un mineral a carui absorbtie intestinala este controlata de catre organism si este adaptat in permanenta nevoilor. In general, dintr-o dieta echilibrata, mixta, in conditiile unui necesar normal, organismul preia 30-40% din aport (acest procent insa variaza in functie de starea metabolica, intre 20-70%). Deoarece utilizarea sa digestiva este in permanenta controlata, niveluri toxice de magneziu se ating foarte rar si de obicei au ca substrat patologii complexe sau administrari irationale (mult peste necesar) de suplimente dietetice. Suplimentele nutritionale continand magneziu nu sunt indicate pacientilor cu probleme renale (insuficiente renale cronice, litiaze) sau biliare, deoarece concentratia ridicata de magneziu din acestea le poate agrava sau precipita simptomatologia. Deficitul de magneziu este si el destul de rar intalnit. Se manifesta de obicei prin cefalee, astenie, hiperexcitabiliate si somnolenta, tremor muscular, parestezii, labilitate emotionala. Carenta de magneziu este de obicei expresia unor boli concrete si cu interesare sistemica, cum ar fi ciroza hepatica, diabetul zaharat (in special in faza de acidoza diabetica), diareea cronica, alcoolismul cronic, malnutritia si orice alta patologie de natura digestiva care scade absorbtia (interventii chirurgicale, boli infectioase). Exista medicamente care pot asocia scaderea magneziului din organism (cum ar fi diureticele). Hipocalcemia este o alta stare care poate duce la deficitul de magneziu. Carenta de magneziu se manifesta prin 3 categorii de simptome: - simptome ce apar precoce: iritabilitate, anorexie (scaderea apetitului), astenie, insomnie si spasme musculare; apar de asemenea si tulburari de memorie, apatie, confuzii si scaderea capacitatii de asimilare a cunostintelor noi

- deficitul moderat se traduce prin tulburari ale ritmului cardiac si alte modificari de natura cardio-vasculara - in carenta severa pacientul are convulsii, crize de tetanie, apatie generala, halucinatii si delir. 2. SOLUTIA DILUATA DE PEROXID DE HIDROGEN Solutio hidrogeni peroxydi diluata de H sinonim = apa oxigenataRp:Perhidrol 10gApa distilata q.s.ad 100gPrin descompunere totala 1ml solutie degaja aproximativ 10ml oxigen (se numeste apa oxigenata de10 volume)Preparare:Componentele se iau prin cantarire sau masurate cu pipeta (ambele cu aceeasi masura).Se dilueaza 10g peroxid de hidrogen cu apa distilata pina la 100g. Solutia obtinuta se amesteca usor pina la omogenizare.Prepararea se face numai prin cantarirea compenentelor Proprietati:Solutie limpede, incolora, fara miros, cu gust slab metalic, cu reactie slab acidaPERHIDROL = apa oxigenata de 100 de volume, deoarece, prin descompunere totala, 1ml solutieapoasa degaja aprox. 100ml oxigen.Conservare:Se prepara in cantitati mici, la nevoie. Se pastreaza in flacoane colorate, la loc racoros.Perhidrolul se pastreaza in flacoane colorate, bine inchise, la loc racoros, in dulapul Separanda. Nuse folosesc dopurile de pluta sau de cauciuc.Intrebuintari - decolorant - actiunea se datoreaza eliberarii rapide a oxigenului in contact cu tesuturile, dar efectul dureaza numai cit timp se produce oxigenul in stare nascinda. - este eficace in curatarea ranilor: efervescenta oxigenului detaseaza tesuturile moarte si bacteriile din locurile neaccesibile. - prezinta actiune de distrugere a coagulilor sangvini de aceea se foloseste in dezlipirea pansamentelor si curatarea ulceratiilor si abceselor - este periculoasa introducerea apei oxigenate in cavitatile inchise ale organismului, din care eliberarea oxigenului este impiedicata - diluata 1:3 cu apa sau cu infuzie de musetel se foloseste ca dezinfectant al cavitatii bucale, in tratamentul stomatitelor acute sau sub forma de gargara ca decolorant sau apa de gura (diluata 1:8 cu apa)