Intr-o lume a lui Sartre existenta precede esenta. Omul mai intai exista.

Apoi, confruntandu-se constant cu realitatea, cu lumea inconjuratoare capata esenta. Asta pentru ca el mai intai exista si apoi incepe sa se gandeasca pe sine. Omul este o fiinta orientata catre viitor, se proiecteaza in viitor devenind asa cum e proiectul sau. Asadar el, omul, este pe deplin responsabil pentru ceea ce va fi, ce va deveni. Este responsabil pentru esenta sa. Pentru ca suntem liberiin orice moment, pentru ca avem libertatea, in orice clipa, de a alege. Chiar si atunci cand NU ALEGEM, inseamna de fapt ca AM ALES sa nu alegem. Cu alte cuvinte suntem pe deplin responsabili de fiecare situatie in care ne aflam. Ne cream prin alegerile facute. Devenim produsul propriilor alegeri dintr-un univers complex si complicat de posibilitati. Suntem proprii actori ai propriei povesti de viata. Noi putem fauri sensul existentei noastre prin asumarea acestei libertati. Vezi, e usor sa fii liber. Dar cine te lasa? Cate aprinse controverse si cate nesfarsite conflicte genereaza atat de mult dorita libertate? Mai ales cand vorbim despre libertatea in contextul diadei, acolo unde atitudinea noastra fata de libertate este, de regula, ambivalenta. Pe de o parte e minunat daca eu am libertate si ma bucur de ea, iar tu ma iubesti asa liber(a), independent(a). Dar sa ai si tu propria lui libertate? Asta chiar nu e posibil. Pai nu am citit eu intr-o carte, a unui autor neispirat cred, cum ca, pentru a-mi apara iubirea, trebuie sa iscodesc tot ce faci, tot ce gandesti, tot ce spui, cui spui, tot ce respiri, cu cine vorbesti, cui i-ai zambit, cui i-ai promis? Desi, in acelasi timp, in trompa lui Eustachio imi suna, asa, serafimic, o voce ce se vrea convingatoare Crede si nu cerceta! Atunci de ce ma las antrenat(a) intr-o voluptoasa cercetare a buzunarelor, a camasii, a posetei, a telefonului, a e-mailurilor etc, stimulat(a) de o betie de idei cu iz paranoic. experimentand iadul chiar si aici, pe lumea aceasta! Am crezut intotdeauna ca cel mai frumos lucru pe care poti sa il primesti si in acelasi timp sa il oferi celuilalt intr-o relatie este aceasta libertate. Libertatea de a fi ceea ce esti tu, nespoit, neimpodobit, necenzurat, libertatea de a te exprima congruent cu tine insuti, libertatea de a simti ceea ce vrei sa simti, libertatea de a te dezvolta in directia dorita de tine, adica libertatea de a-ti crea esenta. Pentru ca atunci cand iubesti oferi libertate! Sa ai libertatea si in acelasi timp nebunia de a fi tu insuti. Adica sa nu incerci sa fii altcineva cu cel de langa tine, sa nu iti ascunzi laturile tale fragile, vulnerabile, pe alocuri poate chiar nevrotice. Narcisice azi. De un egoism respectabil maine. Sa fii liber de a te manifesta uneori infantil, alteori enervant si obositor de profund, sa fii liber de a spune si de a face lucruri prostesti, imature, de a fi spontan, necenzurat, dar in acord deplin cu iubirea si respectul tau pentru omul de langa tine. Imi repugna mastile, fie ele chiar si de carnaval! Sa ramai o persoana libera, sa fii tu, chiar daca uneori, nu va fi foarte comod in relatie. Sa fii tu,

asa cum esti, imperfect poate, dar intreg tu! Sa te autocreezi doar acolo unde vei dori tu sa o faci! In plus libertatea inseamna sa intelegi ca Eu nu sunt Tu. Ca nu ne adunam amestecandu-ne pana la a ne pierde individualitatea. Inseamna ca exista un spatiu psihologic al fiecaruia, ca avem granite trasate, nevoi si modalitati de satisfacere a acestora comune dar si diferite in acelasi timp . Mai inseamna ca aici ma termin eu si acolo incepi tu. Ca exista un loc dincolo de mine si dincoace de tine unde ne putem intalni pentru a adauga o dimensiune mai valoroasa, mai intensa relatiei noastre. Inseamna ca sunt atent, suportiv, generos cu tine, preocupat in a-ti implini nevoile, dorintele fara insa ale neglija pe cele proprii. Inseamna sa gasesti un echilibru intre toate acestea astfel incat fiecare sa fie puternic si de succes pe cont propriu. Pentru ca o persoana puternica langa o alta persoana puternica extinde ambele lumi ale lor, mai mult decat ar putea-o face individual. Cu alte cuvinte, intr-o astfel de relatie 1+1 nu fac 2, ci mai degraba 1+1 =11, adica nimeni nu pierde propria identitate ci gasesc, impreuna, posibilitati de a avea mai multe identitati (Mona Ackerman).

Libertatea de a face ceea ce doresti, ce te ajuta sa te simti bine, sa exprimi ceea ce esti in felul si prin experientele pe care ti le doresti, in acord insa cu dorintele partenerului. Pentru ca libertatii mature, asumate, impartasite, intelese ii pasa de celalalt. Pentru ca libertatea nu inseamna absenta totala a unor limite. De aceea e dificil sa inteleg ce anume consideri a fi magulitor si recompensator pentru tine in a ma priva de experientele pe care mi le doresc? In ce fel poate sa te doara faptul ca eu imi traiesc viata altfel dacat o faci tu, in moduri incitante, stimulative, interesante pentru mine? Devii o persoana mai sigura pe tine, mai implinita, mai respectata, mai valoroasa ca urmare a libertatii pe care refuzi sa mi-o oferi? In felul acesta iti hranesti oare narcisismul? Te zbati, te frangi in numele unor scorneli ale mintii tale nevrotice! Si in final care o fi talcul intregului zbucium? Libertatea de a decide singur cine vrei sa devii, sa te dezvolti in viata ta asa cum iti doresti, invoindu-te cu celalalt. Sa ai drumul tau langa drumul celuilalt. Si celalalt sa nu te opreasca in loc, sa nu interfereze in mod negativ cu planurile tale de viitor, ci doar sa iti ofere resursele sale si sa caute modalitati de a te sustine in demersurile tale, chiar si in acelea pe care uneori ii va fi greu sa le inteleaga, sa le accepte. Fara teama. Fara rezerve. Pentru ca devenirea de sine in context diadic presupune o estompare a limitelor individuale in interesul si beneficiul fiecaruia, in acelasi timp cu o amplificare a elementelor ce aduc satisfactie si suport celuilalt (suport emotional, confort, siguranta etc). Apoi libertatea in cuplu presupune chiar si dreptul de a simti ceea ce simti, dreptul de a nu-ti ascunde sentimentele fata de celalalt, indiferent de polaritatea lor (atractie, tandrete, dezamagire etc). Dreptul de a iubi si de a fi iubit inapoi. Ori dreptul de a il iubi sau a nu il mai iubi apoi. Dreptul ca atunci cand nu mai simti nici un fel de alta emotie in raport cu celalalt, sa te simti liber sa accepti si mai ales sa exprimi asta. Intre aceste doua stari stau insa,

ingramadite, ganduri otravite de ipocrizii, lasitati, prejudecati, urzeli sociale (de cele la care tu nu ai fost invitat sa iei parte atunci cand s-au stabilit si sa te pronunti) care nu ne lasa sa iubim si sa fim iubiti asa cum ne dorim, cat ne dorim. Sta o intreaga lume a conventionalului ce prefera o minciuna care aduce un zambet unui adevar care rostogoleste o lacrima. O lume a conventionalului ce ne face sa pierdem legatura cu ceea ce suntem, cu propria natura. O lume in care gandirea pe cont propriu pare a fi intrat putin in coma. O puscarie a sufletelor. De aceea pentru multi libertatea e un produs de lux. E drept ca ai nevoie de o mare complexitate emotionala si cognitiva pentru a intelege esenta celuilalt, de a accepta ca sensul unei relatii e acela de a crea si sustine reciproc starea de bine a celor doi. Sa intelegi cat de inutil e sa ne frustram in mod consecvent ignorandu-ne reciproc nevoile, dorintele, preferintele, sa ne umilim, sa ne criticam, sa ne isterizam atunci cand fiecare ni le revendicam decent. Si daca avem noroc si de nitica obsesionalitate sa ne urmarim, sa ne iscodim, sa ne cercetam. Accepta ca te gasesti pe un teren minat emotional! Intr-o paradoxialitate si ambiguitate existentiala! Confunzi iubirea cu dorinta nevrotica de control. Iar absenta reflectiei asupra acestui aspect al interactiunii diadice poate genera o dureroasa inabilitate relationala! Da, stiu ca indragostirea e o emotie coplesitoare si extraordinara, dar la fel de extraordinara este si ratiunea. Te scuteste de drame inchipuite, suferinta inutila, remuscari tardive. Asadar trezeste-te adormitul intru cognitiv! Ai nevoie de un glasnost al libertatii! Deci nu-i permite neocortexului sa se damblageasca! Tine-ti mintea in alerta pentru ca altfel risti sa te trezesti intr-o lume populata de nevroze! Si sclavul propriilor obsesii! Fa uz de artileria grea! Reseteaza-te! Iesi din acel iad al dorintei nevrotice de control, care te imboldeste sa verifici, sa iscodesti, sa revendici.! Pentru ca dragostea daca exista, o fi cu totul altceva. Recupereaza-te din nefericire, disperare, deznadejde! Invata sa distingi intre esential si accesoriu. Esential este sa va simtiti in cuplu liberi, fara constrangeri si fara ziduri de aparare. Fiecare cu portile acceptarii, consensului, pretuirii larg deschise spre celalalt! Exerseaza regula de trei simpla a libertatii in cuplu: 1. Puneti lobii frontali pe on astfel incat printr-un mecanism magic numit rationalizare tot ceea ce ai trait sub imperiul impulsului si in numele unei sosii a iubirii sa evaluezi, sa ierarhizezi, sa cumpanesti, sa transformi in intelegere si libertate a mintii. In esenta a ta. 2. Apoi prelungeste-ti libertatea mintii intr-o libertate a relatiei asa incat sa poti gasi calea catre un altfel: catre punctul acela de echilibru in care exista EU, exista TU, dar care reusesc sa se intalneasca undeva intr-un NOI. Acel punct de echilibru care sa iti permita sa te bucuri de fapt de intreaga ta complexitate psihologica, fara a-l prejudicia insa pe celalalt.

3. Fa din libertate un modus vivendi si in felul acesta fii propriul actor pe propria scena a vietii! Oscarul te asteapta! 4. Aplauze, aplauze! (optional!) Amalia Hodisan, ARPC