Utilizarea practica a tuburilor Reguli tehnice utile si obligatorii Imbatranirea si moartea tuburilor - procese consecutive modificarilor fizice ireversibile

si inevitabile: - suprafata anodei: rigurozitate -> fisuri -> cratere -> alterarea orientarii emisiei foronilor => o parte din fotonii fascicolului util se pierd; prin compensare se produce cresterea constantelor energetice -> suprasolicita anoda -> avanseaza craterizarea. - peretii de sticla: depunerea interna de atomi de metal -> metalizare. - compromiterea vidului - imbatranirea sticlei (pori). Accidente: Catodul - ruperea filamentului. Anodul - blocarea anodei la nivelul lagarelor/rulmentilor. Sticla - spargerea si permeabilizarea peretilor.

Accesoriile tubului radiogen Sunt echipamente situate in afara tubului propriu-zis si sunt destinate optimizarii omogenitatii si transmisiei fascicolului anodic. 1. Cupola = recipient metalic. Roluri: - protejeaza tubul, - opresete orice radiatie, in afara de cele care compun fascicolul de radiatii, - contine materialul de racire. 2. Diafragmul - absoarbe radiatiile divergente. 3. Centromul - centreaza fascicolul. 4. Filtrul - elimina fotonii de energie joasa care nu contribuie la formarea imaginii. Radiatia X Se produce in generatorul de radiatii prin declansarea unei diferente de tensiune electrica intre anod si catod. Cand electronii de mare viteza lovesc un metal => radiatia X. Intre anod si catod se produce o diferenta de potential ce determina smulgerea de electroni din "norul" din jurul filamentului si lovirea tintei (anodul) => energie calorica si radianta. Cand electronii lovesc anodul au loc interactiuni (coliziune, franare) => radiatia X. Interactiuni prin coliziune Coliziunea are loc intre un electron accelerat emis de filament si un atom de la nivelul anodului. Procesul incepe cu scoaterea prin ionizare a unui electron, in principal de pe nivelul k (posibil si de pe l, m ....).

Electronii de pe nivelurile m, l, coboara pe locul vacant creat pe nivelul k. Interactiunea de franare Electronul cu energie mare nu atinge nucleul, isi incetineste viteza si ia o noua traiectorie => radiatii electomagnetice - reactie de franare ce participa la formarea imaginii. Caracteristicile razelor X: Se raspandesc sferic din sursa care le emana, formand un fascicol divergent; Sunt invizibile; Se deplaseaza cu viteza luminii; Se propaga rectiliniu; Au o penetrabilitate invers proportionala cu lungimea de unda; Sunt absorbite de obiectele pe care le traverseaza; Intensitatea lor scade cu patratul distantei; Determina fenomenul de iluminiscenta; Determina efecte fotochimice; Produc efecte biologice asupra tesuturilor vii, antrenand modificari de diferite grade mergand chiar pana la moartea celulara. Interactiunea radiatiei X cu materia implica 2 categorii de procese fizice: 1. Radiatia direct ionizanta - energia este depusa de particula in mod direct materiei. 2. Radiatia indirect ionizanta - particula secundara determina ionizarea. Exista 5 mecanisme de interactiune a unui foton cu materia: Efectul Thompson Efectul fotoelectric Efectul Compton Efectul de materializare sau producerea in pereche Fotodezintegrarea Efectul Thompson - imprastiere coerenta Radiatia care apare dupa cel putin o interactiune a unui foton cu un corp. Este o radiatie imprastiata. Efectul fotoelectric este un proces de interactiune intre un foton si electron di stratul profund al tintei. Avantaje: absorbtia diferita a tesuturilor => realizarea contrastului; nu produce fotoni imprastiati => reduce expunerea personalului. Dezavantaj: creste doza absorbita de pacient. Efectul Compton

Este procesul de cedare a energiei de catre fotonul incident, unui electron din straturile exterioare ale atomului mediului respectiv. Electronul eliberat = elctronul Compton care produce ionizari aditionale. Cu cat energia fotonului este mai mare, efectul Compton scade, deoarece fotonul are energie suficienta pentru a traversa tinta fara sa se lase influentat: absorbtia la tesuturi este slaba -> contrastul este slab. Mecanismele de interactiune ale radiatiilor X cu materia se definesc prin aprecierea coeficientilor de reactie: - coeficient de absorbtie; - coeficient de atenuare; - coeficient de difuziune; - coeficient de distanta. Desfasurarea reactiilor depinde de relatia dintre razele X si mediu (Z): - Z mic - absorbtie mica; - Z mare - predomina efectul fotoelectric -> absorbtie mare, contrast mare (osul, iodul contrast bun), (Pb - radioprotectie).

Notiuni de dozimetrie - marimi si unitati in radiologie Dozimetria = procedee de masurare a dozelor de radiatii, cu rol in evaluarea fenomenelor biologice produse de radiatii, pentru a cunoaste bilantul intre risc (provocat de iradiere) si beneficiu si de a optimiza abordarile procedurale (diagnostic si terapie). Scopul medical este cunoasterea dozei/cantitatea de energie absorbita de tesuturi care este influentata de calitatea si cantitatea fotonilor X incidenti. Calitatea fotonilor este caracterizata de energia lor. Fascicolul X este alcatuit din fotoni cu energii diferite: - mici -> raze moi; - mari -> raze dure. Dozimetria cantitativa are 3 marimi: 1. Doza de emisie (expunerea) 2. Doza absorbita 3. Doza echivalenta Doza de emisie reprezinta numarul de sarcini electrice produse de radiatie in aer. Doza absorbita reprezinta cantitatea de enrgie disipata de radiatie pe unitatea de masa de tesut biologic si absorbita de acel tesut. Se masoara cu ajutorul calorimetrului. Doza echivalenta reprezinta aprecierea efectelor biologice consecutive unor iradieri, in raport cu energia fotonilor incidenti si tipul de iradiere (X, gamma, alfa, beta).

Unitati de masura: rontgen, coulomb-ul, rad-ul, gray-ul, sievert-ul. Modul elementar de actiune al radiatiilor X. Mecanismul de actiune Direct - ruperea arhitecturii moleculare (gene, cromozomi, enzime). Indirect - prin substantele rezultate din reactiile precedente, care vor actiona dupa acelasi mecanism ca in cazul actiunilor directe. Cu cat un tesut este mai tanar cu atat el va fi mai sensibil si vulnerabil (legea Bergonier si Tribondeau). Doze mici si unice -> autorestaurarea. Doze mari -> deficit celular -> alterari functionale -> mutatii/moarte celulara. Fenomene deterministice = reactii tisulare: sindromul acut de iradiere, eritemul. Probabilitatea de aparitie si severitatea efectului cresc cu doza. Fenomenele stochastice (cronice -> malign) - apar consecutiv unui incident sau cumulativ, severitatea este determinata de transformarea maligna si nu au prag putand aparea si la doze foarte mici. Siguranta radiatiei ia in considerare pacientul si operatorul. Radiosensibilitatea este probabilitatea ca o celula, un tesut sau organ sa sufere un efect per unitate de doza.

Exista 5 grade perceptibile de radioopaciate: - aerul -> are radiotransparenta maxima, radioopacitate minima => culoare neagra, - grasime, - apa/muschi, - os, - metalul -> are radiotransparenta minima, radioopacitate maxima => culoare alba. Cu cat creste grosimea tesutului cu atat creste radioopacitatea. Radiografia este o imagine bidimensionala a unor structuri tridimensionale -> imaginea structurilor respective va fi in functie de pozitia lor in fasciculul primar de radiatii. Consecinta: marire, deformare, estomparea contururilor, sumatia imaginii structurilor. Dimensiunea imaginii este cu atat mai mare cu cat structura este mai aproape de tub. In cazul structurilor suprapuse - mai mare apare structura care este cea mai departe de film. Daca fascicolul de radiatie cade perpendicular pe obiect => imagine marita, dar nedeformata. Daca fascicolul de radiatie nu cade perpendicular pe obiect => imagine marita, dar deformata. Cand fascicolul este perpendicular pe axul lung => proiectie longitudinala.

Cand fascicolul este perpendicular pe axul scurt => proiectie axiala. Fenomenul de " stergere a marginilor". Fenomenul "semnul siluetei (contururilor)" / substractia. Fenomenul de paralaxa. Calitatea imaginii depinde de contrast si definitie - claritatea/finetea (vizibilitatea precisa a demarcatiei - detaliu). Factorii care afecteaza detaliul: - sursa fascicolului sau marimea petei focale; - pozitia structurii in fascicolul de radiatii (distanta focar - obiect); - miscarea pacientului produce stergerea contururilor => este necesra imobilizarea absoluta; - ecranele intensificatoare; - grila antidifuzanta/antiimprastiere; Factori care influenteaza contrastul Contrast - diferente gradulale de innegrire a filmului ca urmare a atenuarii diferite a fascicolului de raze X care traverseaza o regiune corporala. Poate fi natural sau artificial (substante radioopace, substante radiotransparente, mixt). Rol - evidentiaza detaliile. Contrastul depinde de: - subiect; - energia fascicolului incident; - sensibilitatea filmului; - ecranele intaritoare; - radiatia imprastiata; - developarea. Imaginea radiografica si interpretarea Radiografia = conturul unor structuri si opacitatile diferite ale acesteia. Terminologia radiologica - incidenta laterala (pozitie decubitala stanga, dreapta) - craniu, gat, torace, abdomen. - incidenta latero-mediala/medio-laterala - membre. - incidenta cranio-caudala/caudo-craniala - membre. - incidenta ventro-dorsala/dorso-ventrala - craniu, torace, abdomen, bazin. Examinarea unei imagini radiologice - modificari de pozitie, - modificari de dimensiune - crestere/scadere, - modificari de contur sau forma, - modificari de numar,

- modificari de densitate - crestere: hipertrofia unor organe, acumulare de lichid in cavitati/tesuturi, mineralizare in tesuturi moi (calcificare hematoame, tumori, abcese), mineralizare in cavitati, in jurul unui nucleu (calculi prostatici, calculi vezicali, etc.) sau scadere: prezenta anormala de aer si reducerea densitatii structurii (rahitism, osteomielita, tumori). Paronichia = distrugerea falangelor in urma unor proceselor patologice.

Examenul radiologic al scheletului Dezvoltare: - oase lungi si scurte - osificare encondrala, - oase late - osificare intramembranoasa. Diafiza - compacta diafizara este puternic radioopaca, uniforma si canalul medular este slab radioopac, omogen. Periostul - in mod normal nu se observa radiologic. Endostul - in mod normal nu se observa radiologic. Fiza = placa de crestere, locul de osificare encondrala (asigura cresterea in lungime) -> zona de radiotransparenta intre metafiza si epifiza. Cand osificarea se incheie => linie de scleroza a fizei radioopaca. Poate suferi remodelare si disparitie la adulti. Metafiza Epifiza Situatie unica - fiza distala a ulnei: aspect conic, cu varful in epifiza. Centri de osificare secundari sunt formatiuni osoase normale si trebuie diferentiati de fragmentele din fracturi sau de osteofite. Apofizele sunt protuberante osoase cu centru de osificare propriu cu rol de pridere al tendoanelor si ligamentelor (tuberozitatea supraglenoidala, tuberculul mare humeral, condilii humerali, olecranul si procesul anconeu, tuberozitatea ischiatica, trochanterul mare femural, creasta tibiala). Procesul anconeu La rasele mari - centru de osificare distinct, la rasele mici apare ca o prelungire a metafizei ulnare. Prezenta unei linii radiotransparenta dupa varsta de 6 luni - neunirea procesului anconeu displazie de cot. Procesul coronoid medial al ulnei La unii indivizi apare ca centru de osificare si se uneste cu ulna. Daca nu se uneste/fractura/fragmentare - artrita degenrativa si displazie de cot. Osul sesamoid din ligamentul humero-radial Centru de osificare la marginea caudala a cavitatii glenoide

Centru de osificare la marginea cavitatii acetabulare Oasele sesamoidiene ale genunchiului Sesamoizii degetelor (palmar/plantar) Osul penian Raspunsul osului la actiunea factorilor de boala Osul are 2 mecanisme de raspuns: - demineralizare -> radiodensitate redusa, in grade diferite, - radiocondensare (scleroza). Parametrii de evaluare a tipului leziunii osoase: prezenta modificarii osoase, tipul de liza osoasa, tipul ractiei periostale/endostale, caracterizarea zonei de tranzitie - de la osul sanatos la cel bolnav. Aprecierea degradarii osoase Tipul de liza: - lacunara - afecteaza atat canalul medular cat si cortexul, insa fara a distruge cortexul; cu margine subtire catre osul normal; fara o zona de scleroza evidenta; obisnuit este benigna/non-agresiva; ex. chistul osos. - punctiforma - "roasa de molii"; multiple zone de liza, reduse dimensional (3-10 mm); pot conflua in centrul leziunii => lacuna; zona de scleroza mai evidenta decat osul normal; mai agresiva; ex. osteomielita, tumori maligne. - diseminata - foarte agresiva; intindere mare; zona de tranzitie larga intre osul sanatos si cel bolnav. Reactia periostala: - omogena - zona densa, omogena, non-agresiva, caracterizeaza traumatismele osoase; - lamelara - productie osoasa multistratificata, traumatisme - infectii, asociate cu unele boli mai putin agresive; - palisada - asemantor unei perii, radiaza perpendicular pe cortexul diafizar, intindere mare, osteopatia hipertrofica, ocazional in osteomielita, scorbut juvenil; - spiculi - "raze de soare", pornind dintr-o zona de liza sau condensare osoasa, foarte agresiva, tumori primare; - aspect amorf - tumori agresive. "Triunghiul Codman" - periostul adiacent leziunii este indepartat de cortex si sub el apare o reactie periostala omogena triunghiulara; apare atat in procesele nonagresive cat si incele agresive. Reactia endostala este mai greu de cizualizat si se datoreaza suprapunerii reactiei corticalei sau periostului. Caracterizarea zonei de tranzitie - aspectul zonei dintre osul sanatos si cel bolnav. Limita de demarcatie clara si zona de tranzitie redusa => negresiva.

Limita de demarcatie neclara si zona de tranzitie larga => agresiva. Raspuns non-agresiv: zona de demarcatie distincta, zona ingusta de tranzitie, lipsa osteolizei/lacunara, cortexul poate fi deformat, rar nu rupt, reactie periostala neteda, omogena, monoostotica si evolutie lenta, chist. Reactie agresiva: zona de demarcatie absebta, zona larga de tranzitie, osteoliza difuza, cortex distrus, reactie periostala in spiculi, neregulata, poliostotica, ritm rapid de modificare/evolutie, osteosarcom. .................. Cavitatea nazala si sinusurile Procesele tumorale Sunt 2/3 carcinoame - adenocarcenom, scvamocelular, nediferentiat si 1/3 sarcoame fobrosarcom, chondrosarcom, osteosarcom, nediferentiat. Incidente - laterala, dorso-ventral cu filmul in gura, oblic ventro-dorsal, frontala (sinusuri). In stadiu incipient - zona de radioopacitate crescuta, localizata sau difuza in cavitatea nazala si/sau sinusuri. In stadiu avansat - opacitate neregulata: - radiotransparenta - corneti nazali - devierea/liza septumului nazal - lama ciuruita - deformarea cavitatii nazale/sinusurilor - fetei - pierderea dintilor Tumorile mai putin agresive si stadiile incipiente sunt greu de diferentiat de rinite. Arcadele dentare si dintii Incidente pentru evaluarea arcadelor superioare - dorso-ventrala si laterala oblica. Dentitia la caine (definitivi/caduci) I 3/3, C 1/1, P 4/3, M 2/0. Incidente pentru evaluarea arcadelor inferioare - incidenta ventro-dorsala cu filmul in gura, si oblica dorso-ventral. Conformatie dinte: coroana, col, radacina. Structura unui dinte: - formatiuni dure (radioopace) - smalt, cement, dentina; - formatiuni moi (radioopacitate redusa) - cavitatea pulpara, periostul alveolar, gingia. Afectiuni dentare Abcesul dentar periapocal Este o omfectie a varfului dintelui. Apare in general la animalele batrane, secundar bolilor parodontale, fracturilor dentare, neoplasmelor orale si dentare.

Apare frecvent la caine la al patrulea premolar superior, se xtimde la maxilar => fistula. Rx: largirea spatiului peridentar apical. Apare liza sau scleroza osului adiacent varfului radacinii, eroziunea progresiva a radacinii, infectia osoasa. Fractura dentara Cauze: mestecarea obiectelor dure, traumatisme, resorbtie odontoclastica la nivelul colului -> subtiere -> fractura. Fracturi: coronare, la nivelul colului, radiculare. Expunere cavitate pulpara => infectie => necroza pulpara, abces dentar apical, chist dentar apical. Rx: utilizata pentru localizarile coronoradiculare si radiculare ale fracturilor dentare; apare o linie radiotransparenta. Resorbtia radacinilor Apare la pisicile batrane si poate fi partiala sau totala. Cauze: consecutiv inflamatiilor cronice, traumatismelor, prehensiunii fortate. Apare la nivelul cementului (sub ligamentul gingival). Rx: pete radiotransparente de diferite dimensiuni pe colul dentar. Boala parodontala (gingivita+parodontita) Afecteaza structurile de sustinere: cementul, ligamentul alveolodentar, osul alveolar, gingia. Primar: dezvoltarea placii dentare care se mineralizeaza -> tartru -> gingivita -> parodontita. Secundar: fragmente consecutiv fracturilor sau extractiilor incomplete. Este mai frecventa la cainii batrani din rasele mici si la pisici. Apare reactia gingiei cu descoperirea radacinii si pierrea dintelui. Rx: nu ofera date directe despre gingie (radiotransparenta); apare structura osoasa peridentala. Are 5 stadii evolutive: - I si II tumefierea gingiei, fara semne Rx - III creasta alveolara devine neregulata - IV pierdere osoasa -V Caria dentara Apar zone cu opacitate redusa pana la nivelul coroanei dentare - erodarea smaltului si diferite grade de eroziune. Tulburari de dezvoltare Oligodontia Cauze: agenezie dentara (lipsa mugurelui dentar) sau dobandita (traumatisme, infectii, extractii). Polidontia

Cauze: retinerea dintilor caduci (pseudopoliodontia), congenitala (unilaterala sau bilaterala), germinarea (divizia incompleta a unui dinte la nivelul coroanei). Alinierea defectuoasa Este normala la rasele brahicefalice. Poliodontia - eruptia in alt loc (palat). Tumorile tesuturilor moi. Tumorile dentare Odontoma - tumora de origine odontogenica care contine smalt, cement si dentina.

Examenul radiologic al coloanei vertebrale

O vertebra este alcatuita din: - proces spinos; - procese transverse; - margine craniala; - margine caudala; - procese articulare craniale; - procese articulare caudale; - canal vertebral; - corp vertebral; - spatiu intervertebral; - gaura intervertebrala. Incidenta standard = ortogonala: laterala stanga sau dreapta si ventro-dorsala. Incidente suplimentare: - stang/drept oblic ventro-dorsal (hernii de disc), - orizontal ventro-dorsal (fracturi), - flexie/extensie (instabilitate vertebrala), - substante de contrast. Protocolul prevede colimarea fasciculului pe zona de interes -> claritate mai buna. Modificarile coloanei vertebrale: congenitale, de dezvoltare, degenerative, metabolice, traumatice. Anomalii congenitale Frecvent intalnite la rasele brahicefalice. Multe nu au semnificatie clinica. Unele pot deforma canalul vertebral -> compresiuni pe maduva si pe radacinile nervilor.

Apar ca urmare a alterarilor in dezvoltarea embrionara => variatii ale formei si numarului (o crestere sau o reducere la nivelul tuturor segmentelor coloanei. Vertebre tranzitionale = au caracteristicile veretebrale din doua regiuni adiacente (regiunea toraco-lombara -> lombo-sacrala). Ex: - agenezia sau formarea incompleta a perechii 13 de coaste -> T 13 tranzitionala; - lombarizarea sacrumului -> prima vertebra sacrala nu fuzioneaza cu sacrumul unilateral/bilateral, prima vertebra caudala sa apara unita cu ultima sacrala - sacrumul are tot 3 vertebre; - sacralizarea ultimei vertebre lombare -> L 7 se uneste unilateral sau bilateral cu iliumul; Vertebre tranzitionale lombosacrale: Ciobanesc German, Labrador, Doberman, Dog german Reducerea numarului de vertebre caudale (pisicile Manx nu au vertebre coccigiene). Blocul vertebral = reducerea numarului de vertebre prin unirea (corp, arc, proces spinos) partiala sau totala a doua sau mai multor vertebre alaturate. Nu are manifestari clinice, insa, uneori datorita fortelor ce actioneza asupra zonelor alaturate, apar degenerari. Hemivertebra = anomalii de dezvoltare a unei portiuni din corpul vertebral. Afectiune unilaterala dorsala sau ventrala. Contur neted, densitate normala, forma alterata -> are aspect de pana -> deformarea coloanei vertebrale. Spatiul intervertebral este normal reprezentat, uneori poate fi mai larg. Rasele cu coada rasucita - Bulldog, Boston terrier. Obisnuit fara semne clinice. Poate determina angulatia coloanei. Vertebra fluture Neunirea in punctul median al corpului vertebrei => formarea a doua hemivertebre, stanga si dreapta = aspect de fluture. Spina bifida Defect de unire a arcului vertebral cu/fara hernierea maduvei sau a meningelui. Rx - absenta arcului vertebral sau neunirea proceselor spinoase (stanga/dreapta). Obisnuit ultimele vertebre lombare sau sacrale. Clinic - manifestari neurologice - parezia membrelor posterioare, incontinenta urinara sau/si defecare involuntara.

Anomalii vertebrale => cifoza, lordoza, scolioza.

Anomalii de dezvoltare Instabilitatea atlanto-axiala = subluxatia atlantoaxiala congenitala sau dobandita Incidenta laterala, cu flexia capului, oblica. Rx - cresterea spatiului dintre arcul dorsal C1 si procesul spinos C2, Manipulare cu grija a animalelor -> traumatizarea maduvei. Anestezie obligatorie. Spondilomielopatia cervicala (sindromul Wobbler) Cauze: - modificari ale discurilor de la nivelul segmentului cervical; - modificari ale structurilor ligamentare; - subluxatia cervicala; - malformatii ale vertebrelor cervicale. Rx - osificare distala prematura (tineret), degenerarea proceselor articulare, spondiloza deformanta, aplatizarea fetelor corpului vertebral, modificarea alinierii vertebrale, ingustarea canalului vertebral. Anomalii degenerative Spondiloza deformanta Formarea de puncte osoase sau punti osteofitice. Fara manifestari clinice, insa, cand osteofitele avanseaza pe marginea laterodorsala pot compresa pe radacinile nervilor -> durere / instabilitate. Spondiloza deformanta anchilozanta = hiperostoza idiopatica spinala difuza Intalnita la cainii tineri si pisici. Caracterizata prin extinderea productiei osoase ventral si lateral la mai mult de 4 vertebre alaturate. Spondilita Reprezinta inflamatia corpului vertebral. Disospondilita Reprezinta infectia discului intervertebral si a suprafetelor corpurilor vertebrale. Scaderea densitatii suprafetelor corpului vertebral -> liza lor si a zonei adiacente, urmata de scleroza sau osteofitoza in jurul spatiului discal.

Boala degenerativa articulara - artrita Suprafata proceselor articulare degenereaza. Apare scleroza subcondrala si osteofitoza periarticulara cu reducerea spatiului articular. Osteocondroza sacrala Boala degenerativa - necroza a cartilajului, intalnita la nivelul sacrumului - predominant la Ciobanesc German. Zona radiotransparenta neregulata la nivelul fetei craniale a primei vertebre sacrale. Stenoza degenerativa lombosacrala Modificare de volum a canalului vertebral lombosacral - stenoza canalului vertebral lombar sau sacral (congenital sau dobandit) => "sindromul cozii de cal". Este obligatoriu examenul cu contrast artificial. Procesele neoplazice vertebrale Primare - osteosarcomul, fibrosarcomul, comdrosarcomul, mielomul, hemangiosarcomul. Secundare- carcinomul (mamar, de prostata, al glandelor perianale), sarcomul. Rx - liza osoasa, productie osoasa, sau ambele. Benign - exostoxa cartilaginoasa multipla (osteocondromatoza). Rx - expansiunea proceselor spinoase si a arcului vertebral -> canalul spinal = semne neurologice.

Traumatismele Fractura - poate afecta toate componentele unei vertebre. Poate fi simpla sau cominutiva. Rx - prin compresiune se scurteaza corpul vertebral -> creste densitatea radiologica. Poate aparea prin smulgere si forfecare => smulgerea de fragmente osoase si deplasarea lor prin suprapunere. Poate aparea prin spargere => numeroase fragmente, cu dimensiuni variabile aparute prin impuscare sau lovire.

..........................................

Examenul radiologic al scheletului apendicular Osteopatii nutritional-metabolice Sunt consecinta unor tulburari in fiziologia osului care determina ruperea echilibrului dintre procesul osteoformator si procesul osteodistructiv. Cauze: - carenta sau exces de substante necesare osificarii; - actiune a unor produsi intermediari de degradare metabolica, care perturba echilibrul mineral si hormonal. Modificarile Rx reflecta tulburarile metabolice medii si severe -> o pierdere a Ca din oase de peste 30%. Osteopatiile nutritional-metabolice afecteaza mai multe oase. Rx: - densitate osoasa scazuta in hiperparatiroidism secundar nutritional si renal, rahitism, hipervitaminoza A, etc.; - densitate osoasa crescuta in osteoporoza. Hiperparatiroidismul secundar nutritional = osteodistrofia juvenila, nutritionala, fibroasa Apare la tineretul carnivor dupa intarcare, hranit exclusiv cu carne, cu continut scazut de Ca si crescut de P -> "boala de macelarie". Clinic: - schiopaturi moderate (un membru) sau severe (toate membrele => imposibilitatea de a se ridica); - sensibilitate la palpare, deformari osoase (consecutiv fracturilor spontane); - parezia sau paralizia consecutiv compresiunilor medulare; - administrarea de ratii echilibrate determina remineralizarea osoasa. Rx: - demineralizare osoasa generalizata; - in cazuri severe, opacitatea tesutului osos este similara tesuturilor moi -> inlocuirea tesutului osos cu tesut fibros = osteodistrofia fibroasa; - subtierea corticalei diafizare -> adpect de "foaie de hartie"; - obisnuit fracturi spontane incomplete -> in "lemn verde"; - uneori si fracturi complete; - unele oase lungi au forma anormala consecutiv calusarii vicioase a fracturilor vechi; - la pisica - lordoza coloanei in regiunea lombosacrala si fracturi de compresiune a corpurilor vertebrale; - incurbarea iliumului si ischiumului si ingustarea bazinului.

Hiperparatiroidismul secundar renal = osteodistrofie Clinic: - semnele bolii renale (poliurie, polidipsie, voma, azotemie); - mandibula devine "moale" ("rubber jaw"), apar tulburari de masticatie, hipersalivatie, mobilitate dentara; - in situatii mai avansate pot apare si schiopaturi acute - comsecutive demineralizarilor oaselor lungi si fracturilor patologice. Rx: - demineralizare generalizata a oaselor craniului, cu pierderea structurii trabeculare; - reducerea marcanta a laminei dura -> opacitate crescuta a dintilor fata de osul mandibular si maxilar = "dintii plutesc" in alveole; - in unele cazuri pot aparea mineralizari ale tesuturilor moi (rinichi); - in cazurile avansate pot fi identificate demineralizari si resorbtii osoase subperiostale care imprima un aspect dantelat (areolat) zonei respective. Rahitismul Clinic: - apatie, tulburari digestive in faza prerahitica; - degormari simetrice juxtaarticulare ale oaselor lungi, incurbarea diafizelor, schiopetura intemitenta si progresiva, mers plantigrad - "laba de urs". Rx: - sunbtierea corticalei diafizare si largirea canalului medular ale oaselor lungi; - radiotransparenta crescuta si omogena -> "oase de sticla"; - imgrosarea cartilajului de crestere, largirea metafizei care are aspect neregulat si concav (de ciuperca). Osteoporoza = boala oaselor de marmura sau de creta Osteopatie produsa de activitatea defectuasa a osteoclastelor de la nivelul cavitatii medulare care nu participa la remodelarea osoasa -> persistenta spongioasei primare la nivel medular. Se produce o crestere difuza a opacitatii oaselor (osteoscleroza) cu ingrosarea corticalei diafizare si reducerea progresiva a cavitatii medulare. Scaderea celulelor hematopoietica -> anemie. Desi au aspect opac, oasele sunt fragile -> fracturi patologice. Clinic: - schiopatura, durere osoasa consecutiv fracturilor patologice; - paliditatea mucoaselor, oboseala, apatie, etc. Osteopatii posttraumatice Fractura = ruperea sau spargerea partiala sau totala a unui os (normal sau bolnav), consecutiv unei actiuni bruste si violente.

Miscare -> imagine neclara -> mascheaza fisurile sau fracturile mici. Tehnica: - obligatoriu incidente ortogonale care sa cuprinda srticulatiile adiacente - proximala si distala; - daca examenul clinic releva semne severe, dar Rx clasica nu confirma prezenta fracturii sunt efectuate incidente suplimentare oblice mai ales pentru oasele mici; - in caz de incertitudine se examineaza si membrul congener; - in caz de incertitudine se recomanda o reevaluare dupa 4-8 zile pentru ca atunci poate sa devina vizibila linia de fractura prin resorbtie osoasa. Rx: - discontinuitatea conturului razei osoase, - linie radiotransparenta - fragmentele sunt la distanta, - linie radioopaca - fragmentele sunt comprimate sau suprapuse, - tumefierea tesutului moale - densitate radiologica crescuta, - modificarea axului lung - angulatie, - scurtarea osului - fragmente comprimate, modoficare sesizata prin comparatie cu zona congenera. Clasificarea fracturilor Dupa raportul cu tesuturile moi: - deschisa - lezionarea pielii la locul fracturii si prezenta de resturi straine radioopace; - inchisa - fara lezionarea pielii la locul fracturii. Dupa directia liniei de fractura: - transversala - frecvent apare deplasarea frgmentului distal fata de cel proximal, ca urmare a contractiei musculaturii; - oblica; - spiralata. Dupa intinderea liniilor de fractura: - completa - se intinde prin tot osul rezultand doua sau mai multe fragmente; - incompleta (fisura - linie radiotransparenta, fractura "in lemn verde" - apare pe partea convexa a osului indoit, fractura de stress). Dupa numarul fragmentelor osoase: - simpla - o singura linie de fractura care separa osul in 2 fragmente; - cominutiva - exista mai multe linii de fractura care se unesc intr-un punct comun rezultand mai mult de doua fragmente osoase (fractura fluture cu 3 fragmente mari dintre care unul are aspect triunghiular); - multipla sau segmentara - mai multe linii de fractura dar care nu au punct comun. Dupa locul fracturii: - diafizara (proximala, distala si mijlocie); - epifizara - implica articulatia adiacenta osului;

- metafizara (proximala si distala); - segmentara (de trocanter, creasta, maleola, etc.) La animalele tinere, cu fiza inchisa, se pot intalni numeroase fracturi metafizo-fizo-epifizare -> 5 tipuri: SH I - separarea epifizei de metafiza la nivelul fizei SH II - separarea epifizei cu un fragment din metafiza SH III - fractura trece prin epifiza (intraarticulara) SH IV - linia trece prin metafiza si epifiza, traversand fiza (intraarticulara) SH V - fiza este compresata (strivita) intre epifiza si metafiza, fara deplasarea razelor osoase - linie radioopaca neregulata la nivelul jonctiunii epifizo-metafizare Uneori compresarea excentrica a placii metafizare este mentionat ca tipul VI. Dupa statusul osului fracturat: - fractura unui os normal, - fractura unui os patologic (osteopenie, osteopetroza). Rx evidentiaza tipul fracturii, localizarea, directia de deplasare a fragmentelor, leziunile asociate. Vindecarea poate fi primara (nu se formeaza calusul osos - pentru remedieri rigide) sau secundara (se realizeaza toate stadiile - pentru remedierile elastice). Complicatiile fracturilor: - calisarea vicioasa - videcare in pozitie incorecta; - intarzierea consolidarii - fractura nu se consolideaza in timpul asteptat; - pseudoartroza - articulatia falsa - extremitatile fragmentelor sunt sclerozate, ingrosate ("picior de elefant"), cu o linie de radiotransparenta evidenta, capetele osoase cunt conectate printr-o structura fibroasa mimand capsula articulara; - osteomielita - reactie neregulata periostala extinsa, zone de scleroza si de liza, sechestrul - osul mort care impiedica vindecarea - fragment opac separat de osul mama printr-o zona transparenta ce contine puroi, traiect de drenaj; - transformare neoplazica - Rx: leziuni agresive osoase in zona unde anterior a fost o fractura - reactie periostala, liza osoasa si mineralizari in tesuturile moi. Examinarea radiologica a articulatiilor Articulatiile pot fi fibroase (sinartroze, fara imagine Rx -> craniu), cartilaginoase (amfiartroze -> intervertebrale, pubis) si sinoviale (diartroze). Artropatii primare Osteocondroza Necroza subcondrala consecutiv unei perturbari a osificarii encondrale locale -> separarea focala a cartilajului articular. Se traduce prin schiopatura -> 4-10 luni. Tineretul raselor mari, cu crestere rapida.

Evolueza frecvent bilateral, desi animalele afectate prezinta schiopatura la un singur membru. Are o predispozitie anatomica - articulatiile ce suporta greutate mai mare (umar, cot, genunchi, jaret). OC a capului humeral Rx: Defect al osului subcondral sub forma unei zone radiotransparente, aplatizate sau chiar concave, inconjurata de scleroza osului subcondral adiacent. Fragmentul se poate desprinde si migreaza in spatiul articular -> fragmente radioopace dupa mineralizarea lor. Pot aparea colectii articulare sau ingrosarea capsulei = opacitatea tesuturilor moi tumefiate. Secundar apar afectiuni degenerative articulare. OC a genunchiului, a jaretului Necroza aseptica a capului femural = maladia Legg-Perthes-Calve Afecteaza tineretul raselor mici de caini. Varsta: 3-12 luni. Rx: - in faza incipienta - linie radiotransparenta in profunzimea osului subcondral al capului femural; - aspect neregulat al capului femural - consecutiv prabusirii osului subcondral - care se largeste; - capul femural se aplatizeaza; - necongruenta intre capul femural si cavitatea acetabulara creste; - scurtarea colului femural; - largirea cavitatii acetabulare; - subluxatie coxofemurala. La pisica necroza apare la nivelul colului femural - radiotransparenta crescuta. In ambele situatii apar procese degenerative secundare. Arteopatiile primare Displazia de cot Produsa de 3 entitati patologice: Fragmentarea peocesului coronoid medial ala ulnei Diagnosticul este dificil de pus mai ales daca ramane cartilginos sau nu este desprins in totalitate; cand este osificat - fragment radioopac pe marginea mediala a procesului coronoid. Modificari degenrative: contur anormal al marginii craniale a procesului coronoid; scleroza osului subcondral adiacent sufrafetelor articulare radio-ulnare, etc.

Neunirea procesului anconat al olecranului Diagnostic - prezenta unei linii transparente ce separa procesul anconat de olecran dupa varsta de 5 luni jumate. Aceasta linie poate fi bine definita sau cu diferite neregularitati. Osteocondroza condilului medial al humerusului. Dispalzia de sold Laxitatea articulara este principalul factor de risc pentru dezvoltarea osteoartrozei coxofemurale. Rx Metoda recomandata de FOA - incidenta VD, cu membrele in extensie fortata si articulatia genunchiului rotita catre interior - masurarea unghiului Norberg. Are precizie redusa la tineret. Precizia creste o data cu inaintarea in varsta - diagnostic cert dupa 2 ani. Nu verifica laxitatea articulara, ci doar raportul dintre capul femural si cavitatea acetabulara, precum si prezenta modificarilor degenrative secundare. Metoda PennHIP Utilizeaza 3 radiografii: - de compresie - pentru verificarea congruentei capului femural cu cavitatea acetabulara, - de abatere - pentru verificarea laxitatii pasive a articulatiei - un dispozitiv de cauciuc ce tractioneaza bilateral femurul (aflat la 90 de grade de pelvis), - clasica - pentru identificarea proceselor degenerative. Rx - eroziunea si subtierea cartilajului articular - aspect neregulat, opacitate crescuta a osului subcondral. Remodelarea capului si gatului femural - aplatizarea capului, scurtarea si ingrosarea gatului. Remodelarea cavitatii acetabulare - mai putin adanca si largita. Formarea de osteofite periarticular, cu aspect de guler. La pisica are incidenta mai mare la rasele pure si mai mica la metisi. Rx Subluxatia coxofemurala consecutiva remodelarii cavitatii acetabulare. Formarea de osteofite pe marginea cavitatii acetabulare. Mai rar remodelarea capului si gatului femural. Osteoartrozele Sunt procese degenrative care afecteaza articulatiile sinoviale, mai frecvent genunchiul, soldul si cotul. Rx

Colectii articulare si degradarea cartilajului articular. Initial largirea, apoi reducerea spatiului articular. Producerea de os nou - osteofite pericondrale. Hipervitaminoza A In urma consumului excesiv de ficat de bovina. Rx Mineralizarea tesuturilor moi (ligamente, capsula) adiacente articulatiilor -> punti -> artroza -> anchiloza. Leziuni ale cotului, umarului si coloanei vertebrale cervicale si portiunea craniala a cv toracale. Diagnostic - anamenza si leziunile anchilozante de la nivelul cv concomitent cu cele de la articulatiile proximale. Traumatismele articulare Entorsele - nu se vad Rx, doar aparitia proceselor degenerative secundare - osteofite + tumefierea tesuturilor moimadiacente. Sunt leziuni ale ligamentelor si tendoanelor, cu ruperea partiala sau totala. Luxatiile - deplasarea capetelor articulare cu lezionarea ligamentelor, tendoanelor si capsulei, eventual avulsia de fragmente de la locul de insertie ligamentara/tendinoasa. Fracturile intraarticulare - orice fractura care comunica cu spatiul articular - cele epifizare. Toate fracturile de cap femural sunt intraarticulare. Artritele infectioase Poliarticulare Sunt produse de un focar de infectie din care disemineaza pe cale sanguina sau de boli sistemice. Monoartoculare: un focar de osteomielita, intepaturi cu corpuri straine, interventii chirurgicale intraarticulare, inseminatea in urma unei fracturi intraarticulare, etc. Rx Largirea articulatiei - colectie articulara si tumefierea tesuturilor moi adiacente. Distrigerea cartilajului articular si instalarea osteomielitei subcondrale. Reducerea interliniei articulare. Distrugerea osului subcondral si pericondral -> aspect neregulat = extinderea infectiei la os. Distrugere continua a osului subcondral -> spatii chistice de liza (radiotransparenta). Scleroza osoasa adoacenta zonelor de liza. Diagnosticul artritelor septice - examen citologic al lichidului siovial.

Osteocondromul sinovial Afectiune benigna cu etiologie necunoscuta, cu punct de plecare membrana sinovials. Birmanezele sunt predispuse. Deformare articulara, durere si schiopatura. Indepartarea chirurgicala amelioreaza semnele clinice. Rx Focare bine conturate, neomogene, intraarticulare sau extraarticulare. Devin vizibile cand sunt mineralizate. Examenul histo stabileste tipul lezional. Sarcomul sinovial Tumora primara articulara Afecteaza cainii de talie mijlocie si mare, de varsta mijlocie. Cu predilectie la genunchi si cot. Rx Initial o masa de tesut moale, omogen la nivel articular. Apoi apar zone mineralizate punctiforme sau liniare. Ulterior invadeaza osul adiacent articulatiei:apar spiculi periostali, eroziuni neregulate osoase, uneori initial este neagrsiv (mimeza un chist), ca apoi sa devina distrugator, invadand ambele capete osoase ale articulatiei. Tumora este invaziva local, cu un pronuntat caracter imprevizibil de metastazare. Metastazeaza mai ales in pulmon. Prezenta leziunilor tumorale intraarticulare cu potential distructiv asupra oaselor adiacente articulatiei nu pot di atribuite obligatoriu sarcomului sinovial.