Sunteți pe pagina 1din 4

CURS 2

1. Primitive(continuare)
_
Bx + C
(x
2
+ bx + c)
n
dx = B
_
x +
C
B
(x
2
+ bx + c)
n
dx =
B
2
_
2x +
2C
B
(x
2
+ bx + c)
n
dx
=
B
2
_
2x + b +
2C
B
b
(x
2
+ bx + c)
n
dx
=
B
2
_
2x + b
(x
2
+ bx + c)
n
dx +
2C Bb
2
_
dx
(x
2
+ bx + c)
n
=
B
2
1
(1 n)(x
2
+ bx + c)
n1
+
2C Bb
2
_
dx
_
(x +
b
2
)
2
+

4

n
=
B
2
1
(1 n)(x
2
+ bx + c)
n1
+
2C Bb
2
_
dt
_
t
2
+ (

4
)
2
_
n
,
unde t = x +
b
2
.
Ne ramane sa calculam urmatoarea primitiva
I
n
=
_
dx
(x
2
+ a
2
)
n
=
1
a
2
_
a
2
+ x
2
x
2
(x
2
+ a
2
)
n
dx =
1
a
2
I
n1

1
a
2
_
x
2
(x
2
+ a
2
)
n
dx.
Aplicam in continuare integrarea prin parti si
_
x
2
(x
2
+ a
2
)
n
dx =
_
x
(x
2
+ a
2
)
n
xdx =
x
2(n 1)(x
2
+ a
2
)
n1
+
_
dx
2(n 1)(x
2
+ a
2
)
n1
=
x
2(n 1)(x
2
+ a
2
)
n1
+
1
2(n 1)
I
n1
.
Prin urmare
I
n
=
1
a
2
_
x
2(n 1)(x
2
+ a
2
)
n1
+
2n 3
2(n 1)
I
n1
_
.
7. Integrale binome I =
_
x
m
(ax
n
+b)
p
dx, unde m, n, p Q. Aceste
integrale pot calculate doar in urmatoarele trei cazuri folosind sub-
stitutiile lui Cebasev.
1
2 CURS 2
Cazul I Daca p Z facem substitutia x = t
s
, unde s este numitorul
comun al lui m si n. Deoarece dx = st
s1
dt I devine
I =
_
R(t)dt,
R ind functie rationala.
Exemplu 1.1.
_
dx

x(
4

x+1)
10
, x > 0. x = t
4
.
Cazul II Daca
m+1
n
Z, p / Z se face substitutia ax
n
+b = t
r
, unde
r este numitorul lui p. Astfel x = (
t
r
b
a
)
1
n
iar prin diferentiere obtinem
dx =
1
n
(
t
r
b
a
)
1
n
1 rt
r1
a
dt. Inlocuind obtinem
I =
r
na
_ _
t
r
b
a
_m+1
n
1
t
rp+r+1
dt =
_
R(t)dt,
deoarece
m+1
n
1 Z, rp Z si functia de sub integrala este rationala
in t.
Exemplu 1.2. Sa se calculeze
_
x
3

1x
2
dx, unde x (1, 1). Facem
schimbarea de variabila 1x
2
= t
2
, adica x =

1 t
2
si dx =
t

1t
2
dt.
Cazul III Daca
m+1
n
+ p Z,
m+1
n
/ Z si p / Z facem schimbarea
de variabila
ax
n
+b
x
n
= t
r
, x = 0, unde r este numitorul lui p. Ca si in
celelalte cazuri problema se reduce la calculul primitivei unei functii
rationale.
Exemplu 1.3.
_
dx
x
2

(1+x
2
)
3
, x > 0.
2. Integrala definita
Denitie 2.1. Fie I = [a, b] un interval. Se numeste diviziune a in-
tervalului I orice submultime = {x
0
, x
1
, . . . , x
n
} [a, b] astfel incat
a = x
0
< x
1
< < x
n
= b, iar numarul = max
1in
(x
i
x
i1
) se
numeste norma diviziunii .
Denitie 2.2. Spunem ca diviziunea

este mai na decat diviziunea


si notam cu

daca diviziunea

contine pe langa punctele


diviziunii si alte puncte. Este evident ca

.
Fie f : [a, b] R o functie marginita. Notam cu m = inf{f(x) : x
[a, b]}, M = sup{f(x) : x [a, b]}, m
i
= inf{f(x) : x [x
i1
, x
i
]} si
M
i
= sup{f(x) : x [x
i1
, x
i
]}. Este evident ca
(1) m m
i
M
i
M,
pentru orice i = 1, n.
CURS 2 3
2.1. Sume Darboux.
Denitie 2.3. Se numeste suma Darboux inferioara (superioara)
s

=
n

i=1
m
i
(x
i
x
i1
),
respectiv
S

=
n

i=1
M
i
(x
i
x
i1
).
Din punct de vedere geometric aceste sume Darboux reprezinta arii.
Folosind inegalitatea (1) avem
(2) m(b a) s

M(b a),
pentru orice diviziune .
Lema 2.4. Daca

atunci s

si S

.
Lema 2.5. s

, pentru orice doua diviziuni

ale inter-
valului [a, b].
Folosind inegalitatile (2) rezulta ca multimea de numere reale {s

este majorata de M(ba), iar {S

este minorata de m(ba). Notam


in continuare cu I

= sup

si cu I

= inf

. I

se numeste integrala
inferioara si I

se numeste integrala superioara.


Teorema 2.6. I

.
Denitie 2.7. Fie f : [a, b] R o functie marginita. Spunem ca
f este D-integrabila (integrabila in sensul lui Darboux) pe [a, b] daca
I

= I

= I. Valoarea I o notam cu
_
b
a
f(x)dx.
Daca f(x) = c, pentru orice x [a, b], atunci m = m
i
= M
i
= M = c
si s

=
n

i=1
c(x
i
x
i1
) = c(b a), pentru orice diviziune , iar
S

=
n

i=1
c(x
i
x
i1
) = c(b a), pentru orice diviziune . Astfel
I

= I

= c(b a) si
_
b
a
cdx = c(b a).
Observatia 2.8. Cum I

= sup

rezulta ca > 0,

astfel incat
I

< s

. Analog, > 0,

astfel incat I

< I

+.
Astfel > 0,

astfel incat I

< s

< I

< I

+ .
Se poate demonstra urmatoarea lema:
4 CURS 2
Lema 2.9. > 0,

> 0 astfel incat diviziune a inrervalului


[a, b] cu <

sa avem I

< s

< I

+ .
Teorema 2.10. (Criteriul de integrabilitate al lui Darboux) Fie f :
[a, b] R o functie marginita. Conditia necesara si sucienta ca f
sa e integrabila pe [a, b] este ca pentru orice > 0 sa existe

> 0
astfel incat oricare ar diviziunea a intervalului [a, b] cu

sa avem S

< .