NOIUNI DE DREPT PROCESUAL PENAL 1.

URMARIREA PENALA Este prima faza a procesului penal si consta in ansamblul activitatilor desfasurate de organele de u.p. in vederea strangerii probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, identificarea infractorilor si la stabilirea raspunderii penale sau civile a acestora, pentru a se constata daca este cazul sau nu sa se dispuna trimiterea lor in judecata. Urmarirea penala are doua etape procesuale:cercetarea penala (cand sunt stranse probele) si rezolvarea cauzei de catre procuror. Obiectul u.p. il constituie: strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor si evaluarea probelor stranse pentru a se constata daca este cazul sa se dispuna punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului sau o solutie de scoatere de sub u.p., respectiv incetarea u.p. 2. LIMITELE URMARIRII PENALE - Limita initiala este marcata de inceperea u.p. adica inceputul raporturilor juridice procesuale intre subiectii care participa la rezolvarea cauzei penale; corespunde cu declansarea procesului penal - Limita finala consta in: trimiterea in judecata prin rechizitoriu redactat de procuror sau ntrimiterea in judecata prin: scoaterea de sub u..p; incetarea u.p.; clasarea Actele de incepere a u.p. sunt: - Rezolutia organul de cercetare penala este sesizat printr-o plangere, denunt sau sesizare din oficiu; - Ordonanta actul prin care organul de u.p. dispune in cursul u.p. asupra actelor sau masurilor procesuale prevazute de lege; trebuie sa fie motivata de fapt si de drept 3.TRASATURILE URMARIRI PENALE a. Caracterul nepublic al u.p. (lipsa de publicitate) b. Necontradictoriu c. Preponderent scris d. Subordonarea ierarhica 4. ORGANELE DE URMARIRE PENALA Sunt organele care efectueaza u.p.: procurori constituiti in parchete si organele de cercetare penala ( organele de cercetare ale politiei judiciare, organele de cercetare speciala). Actele de u.p. sunt: rechizitoriul, ordonanta, rezolutia, procesul verbal, referat cu propunere motivata. 5. SESIZAREA ORGANELOR DE URMARIRE PENALA Reprezinta incunostiintarea organelor de u.p. cu privire la savarsirea unei infractiuni.Modurile de sesizare sunt externe si interne. In functie de efectele pe care le produc: generale, speciale si complementare. Organele de u.p. penala sunt sesizate prin: plangere, plangere prealabila, denunt sau se pot sesiza din oficiu. Plangerea este modalitatea de sesizare a organelor de u.p., prin care o persoana fizica sau juridica incunostiinteaza autoritatile ca a fost victima unei infractiuni. Se face in scris sau oral ( consemnandu-se intr-un P.v. de organul care o primeste) de catre persoana vatamata, personal sau prin mandatar special, de catre substituitii procesuali( unul din soti sau copilul major pt parinte) o ri de reprezentantul legal Plangerea prealabila plangerea de a carei formulare legea conditioneaza punerea in miscare a actiunii penale in cazul anumitor infractiuni; trebuie formulata de persoana vatamata sau prin mandatar special

Denuntul este modalitatea sesizare a organului de u.p.. constand in incunostiintarea despre savarsirea unei infractiuni facuta de o persoana fizica sau juridica, alta decat cea vatamata prin infractiune, inclusiv de catre faptuitor. Poate fi: scris, anonim, oral, facultativ. Sesizarea din oficiu - organele de u.p. se pot sesiza din oficiu cand afla pe orice cale despre savarsirea unei infractiuni; constatarea unui flagrant; sunt scrise sau verbale; se realizeaza prin mijloace de informare in masa; alte modalitati de sesizare: sesizarea comandantului militar; organelor competene ale cailor ferate; autorizarea prealabila a organului competent. 6. INCEPEREA URMARIRI PENALE Semnifica momentul initial al procesului penal si da nastere la drepturi si obligatii specifice procesului penal si faptuitorul primeste calitatea de invinuit. Conditii pentru inceperea u.p.: - Savarsirea unei fapte prevazute de legea penala - Existenta unei sesizari care sa cuprinda minim de date si informatii pe baza carora se poate dispune inceperea u.p. - Inexistenta vreunui caz de impiedicare a u.p. Se dispune de procuror sau organul de cercetare penala. 7. EFECTUAREA URMARIRI PENALE FATA DE INVINUIT SI FATA DE INCULPAT U.P. se poate desfasura: in rem ( nu se cunoaste persoana faptuitorlui) si in personam ( se cunoaste persoana faptuitorului). In cazul in care organele de cercetare penala sau procurorul constata din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate ca sunt date cu privire la savarsirea unei infractiuni si nu exista impedimente la punerea in miscare a actiunii penale, dispun prin rezolutie inceperea u.p. Confirmarea inceperii u.p. este actul procesual dispus de procuror in care constata ca rezolutia de incepere a u.p. emisa de organele de cercetare penala este legala si temeinica. Neinceperea u.p. este solutia pe care procurorul o poate dispune atunci cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate dupa primirea plangerii sau denuntului rezulta un impediment la punerea in miscare a actiunii penale. Procurorul, analizand propunerea de a nu se incepe u.p. precum si actul de sesizare, respectiv actele premergatoare efectuate in cauza, poate dispune neinceperea u.p. prin ordonanta ... Se poate desfasura numai fata de invinuit, in cauzele penale mai usoare, daca nu este necesara o privare de libertate mai mare de 10 zile, caz in care, la finalizarea urmaririi, se va dispune punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea invinuitului in judecata in calitate de inculpat. Fata de invinuit - are loc atunci cand cauzele nu sunt complexe. Participa persoanele interesate, invinuitul si persoana vatamata, fara a avea calitatea de parte in procesul penal si avand drepturi procesuale mai reduse. Interventia procurorului este mai redusa. Organele de cercetare penala desfasoara activitati cum ar fi: audierea invinuitului, partilor, martorilor; ridicarea de obiecte sau inscrisuri; *retinerea invinuitului; intocmirea unui referat cu propuneri pt procuror prin care dispune: punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta sau infirmarea propunerii org.de cercet.penala prin rezolutie.* Fata de inculpat in plus fata efectuarea u.p. a invinuitului*...*, exista acte specifice: arestarea preventiva a inculpatului; inculpatul este chemat de org. de u.p. pt a-i comunica fapta pt care este invinuit si pt a-i da explicatii cu privire la drepturile si obligatii pe care le are; inculpatul este obligat sa se prezinte la toate chemarile care i se fac in cursul procesului penal si trebuie sa anunte orice schimbare de adresa.

8. NETRIMITEREA IN JUDECATA -prin scoatere de sub u.p. -incetarea u.p. -clasarea Ordonanta este folosita, acolo unde lg prevede, de catre procuror si organele de cercetare penala. 9. SCOATEREA DE SUB URMARIREA PENALA Prevazuta in cap. IV, t. I, C. proc. pen.,partea speciala, activitatea procedurala prin care urmarirea penala este intrerupta, de regula, definitiv, daca se constata existenta unuia dintre cazurile de impiedicare a exercitarii actiunii penale. Scoaterea de sub urmarire penala are loc cand exista invinuit sau inculpat in cauza si se constata ca:fapta nu exista; fapta nu este prevazuta de legea penala; fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni; fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat; faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii; exista vreuna dintre cauze care inlatura caracterul penal al faptei. Competenta scoaterii de sub urmarire panala o are procurorul, care dispune luarea masurii prin ordonanta (rezolutie cand actiunea penala nu a fost pusa in miscare), din oficiu sau la propunerea organului de cercetare penala. Scoaterea de sub urmarire poate fi totala (stingere in intregime a procesului penal) sau partiala (in raport cu faptele si persoanele). Ordonanta trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de lege si prin care se dispune, daca este cazul, asupra revocarii masurilor preventive, precum si asupra masurilor asiguratorii luate, confiscarii lucrarilor etc. Procurorul incunostiinteaza persoanele interesate despre scoaterea de sub urmarire penala. 10. PREZENTAREA MATERIALULUI DE URMRIRE PENAL Prezentarea materialului de urmrire penal este obligatorie la terminarea urmririi penale att fa de nvinuit ct i fa de inculpat. Materialul de urmrire penal se prezint nvinuitului de ctre procuror, iar inculpatului de ctre organul de cercetare penal, afar de cazul n care cercetarea este efectuat chiar de procuror. Despre prezentarea materialului de urmrire penal, se va ncheia un proces verbal n care se consemneaz i declaraiile, cererile i rspunsurile nvinuitului sau inculpatului. Procesul verbal de prezentare a materialului de urmrire penal trebuie semnat de nvinuit sau inculpat, de aprtorul acestuia i contrasemnat de organul de urmrire penal. 11. TERMINAREA URMARIRI PENALE Este un moment procesual in desfasurarea urmaririi penale, prevazuta in sectiunea VII, cap. IV, t. I, C. proc. pen., partea speciala. Terminarea u.p. este considerata atunci cand s-au indeplinit toate activitatile de cercetare si dosarul urmeaza a fi inaintat procurorului, pentru a dispune trimiterea in judecata. Cand urmarirea a avut loc cu actiunea penala pusa in miscare, urmarirea penala se considera terminata cand s-a facut prezentarea materialului inculpatului si se intocmeste referatul cerut de lege. Daca urmarirea a avut loc fara punerea in miscare a actiunii penale, terminarea cercetarii are loc o data cu ascultarea invinuitului, intocmirea referatului si inaintarea dosarului procurorului, urmand ca acesta sa faca prezentarea materialului si numai dupa acest moment urmarirea penala este terminata. Conform art.260 CPP, referatul trebuie s cuprind date suplimentare privitoare la: a) mijloacele materiale de prob i msurile luate referitor la ele n cursul cercetrii penale, precum i locul unde se afl;

b) msurile asigurtorii privind reparaiile civile sau executarea pedepsei amenzii, luate n cursul cercetrii penale; c) cheltuielile judiciare. A. Terminarea urmaririi penale fara actiunea penala pusa in miscare: - daca urmarirea penala s-a efectuat de organele de cercetare penala fara punerea in miscare a actiunii penale exista trei momente prin care se efectueaza: 1. Ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii. Dupa efectuarea actelor de cercetare penala daca exista invinuit in cauza si se constata ca impotriva acestuia exista probe suficiente sa procedeaza la o noua ascultare a invinuitului, aducandu-i-se la cunostinta invinuirea si intrebandu-l daca are noi mijloace de aparare.Acest moment prespune indeplinirea conditiilor: existenta invinuitului in cauza (sa fie identificat, sa existe posibilitatea de a se lua legautra cu el), sa se constate ca impotriva invinuitului exista probe suficiente pentru a fi tras la raspundere penala (daca nu sunt probe suficiente nu se mai procedeaza la ascultarea acestuia, dosarul se transmite procurorului pentru a dispune scoaterea de sub urmarire penala. Momentulascultarii invinuitului de organul de cercetare penala nu trebuie sa se confunde cu PMUP pentru ca inca nueste pusa in miscare actiunea penala. Daca dupa ascultare nu a propus probe noi sau propunerea sa nu a fost gasita temeinica ori daca cercetarea a fost completata potrivit propunerilor facute, cercetarea sa considera terminata. 2. Inaintarea dosarului privind pe invinuit. Actul procedural prin care se dispune inaintarea dosarului este referatul care are acelasi continut ca si referatul intocmit in cazul urmaririi penale cu actiunea penala pusa in miscare. 3. Prezentarea materialului de catre procuror. Procurorul, primind dosarul il cheama pe invinuit si ii prezinta materialul de urmarire penala potrivit dispozitiilor art. 250 si urm., care se aplica in mod corespunzator. B. Terminarea urmaririi penale cu actiunea penala pusa in miscare : - in cauzele i n care actiunea penala a fost pusa in miscare, dupa completarea cercetarii si dupa indeplinirea dispozitiilor privitoare la PMUP, cercetarea penala se considera terminata. Organul de cercetare penala inainteaza de indata procurorului dosarul cauzei insotit de un referat care contine fapta ce a format obiectul actiunii penale, persoana inculpatului, incadrarea juridica a faptei si mijloacele materiale de proba, masurile luate in cursul cercetarii penale cu indicarea locului unde se afala aceste mijloace materiale de proba si masurile asiguratorii privind reparatiile civile, executarea pedepsei amenzii, masurile privind cheltuielile judiciare. In situatia in care urmarirea penala o face procurorul nu exista obligatia intocmirii referatului de terminare a urmaririi penale. In aceasta situatie actul prin care se finalizeaza urmarirea penala este rechizitoriul sau ordonanta, acte ce vor suplini referatul. 12.PRONUNTAREA, REDACTAREA SI COMUNICAREA SENTINTEI Pronuntarea are lor imediat dupa deliberare. Redactarea sentintei se efectueaza in cel mult 20 de zile de unul din judecatorii completului si se semneaza de toti membrii completului si de grefier. Comunicarea: se vor comunica copii dupa dispozitiv partilor, inculpatului detinut, administratiei locului de detinere

22 Termenul de apel. Apelul poate fi declarat in termen de 10 zile, care curge de la; -data pronuntarii sentintei pentru procuror daca a participat la judecata, sau pentru partile prezente la dezbateri sau la pronuntarea sentintei. -de la data inregistrarii la parchet a adresei prin care se trimite dosarul, in cazul in care procurorul nu a participat la judecata -de la data comunicarii in mod legal a copiei de pe dispozitivul hatararii pentru partile care au lipsit atat de la dezbateri cat si de la pronuntarea hotararii Apelul declarat dupa dezbateri, dar inaintea pronuntarii hotararii nu poate fi respins ca inadmisibil. Termenul incepe sa curga doar din momentul efectuarii actului procesual anume prevazut de lege. Pentru partea care a lipsit de la dezbateri cat si de la pronuntare, termenul de apel incepe sa curga de la data comunicarii unei copii d epe dispozitivul hotararii, eliberarea la cerere,a unei copii de pe sentinta neavand niciun efect asupra termenului de apel. 23 Repunerea in termenul de apel. Apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut in termen, daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a despagubirilor civile. Cererea de repunere in termen se formuleaza fie in cuprinsul cererii de apel, fie printr-o cerere anexata apelului, fie oral in fata instantei sesizata cu apelul. Instanta de apel poate dispune suspendarea executarii hotararii atacate pana la solutionarea cererii de repunere in termen. In sitatia in care se considera ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru repunerea in termen apelul va fi respins ca tardiv prin decizie, in acest caz hotararea apelata este definitiva de la data expirarii termenului legal de apel,iar nu de la data pronuntarii deciziei prin care apelul a fost respins ca tardiv. 24 Apelul peste termen. Este calea de atac pe care o poate declara dupa expirarea termenului de apel, partea care a lipsit de la termenele de judacata cat si de la pronuntare. Partea care a lipsit atat la toate termenele de judecata, cat si la pronuntare poate declara apel si peste termen, dar nu mai tarziu decat 10 zile de la data, dupa caz, a inceperii executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind despagubirile civile. Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea hotararii atacate. Instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate pana la judecata apelului. 25 Renuntarea la apel. Dupa pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului de declarare a apelului, partile pot renunta in mod expres la aceasta cale de atac. Asupra renuntarii, cu exceptia apelului care priveste latura civila a cauzei, se poate reveni inauntrul termenului pentru declararea apelului. Renuntarea sau revenirea asupra renuntarii poate sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special.
5

26 Retragerea apelului Pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel, oricare dintre parti isi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla in stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel. Reprezentantii legali pot retrage apelul cu respectarea, in ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal. Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior. Apelul declarat de procuror si retras poate fi insusit de partea in favoarea careia a fost declarat.

27 Efectele apelului. Efectul suspensiv al apelului Este consecinta juridical pe care o produce exerictarea cai ordinare de atac a apelului, constand in suspendarea executarii hotararii impotriva careia a fost declarat in mod legal apelul cu privire la persoana care l-a declarat si in functie de calitatea sa procesuala. Efectul suspensiv este una dintre modalitatile de garantare a prezumtieide nevinovatie a inculpatului. Efectul devolutiv al apelului si limitele sale Instanta judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de apel si numai in raport cu calitatea pe care apelantul o are in proces. In cadrul limitelor aratate in alineatul precedent, instanta este obligata ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept. Efectul extensiv Instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea. Efectul neagravarii situatiei in propriul apel Instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel. De asemenea, in apelul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava situatia acesteia. 28 Recursul( titulari , termen, efecte, motive de recurs, judecarea recursului). Recursul este o cale ordinara de atac, preponderant de reformare, ce poate fi exercitata pentru cazurile de casare strict si limitative prevazute de lege. Pot fi atacate cu recurs: a) sentintele pronuntate de judecatorii in cazurile prevazute de lege; b) sentintele pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor contra ordinii si
6

disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani; c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel; d) sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie; d1) sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate; e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curti de apel si Curtea Militara de Apel. f) sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, afara de cazul cand legea prevede altfel, precum si cele privind reabilitarea. Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea hotararii. Persoanele care pot face recurs Pot face recurs persoanele aratate in art. 362, care se aplica in mod corespunzator. Termenul de declarare a recursului Termenul de recurs este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel. Declararea, renuntarea si retragerea recursului Recursul se declara in conditiile prevazute in art. 366 si 367, care se aplica in mod corespunzator. Partile pot renunta la recurs potrivit dispozitiilor art. 368 si pot retrage recursul in conditiile art. 369, care se aplica in mod corespunzator. Efectul suspensiv al recursului Recursul este suspensiv de executare atat in ce priveste latura penala, cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel. Efectul devolutiv si limitele sale Instanta judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de recurs si numai in raport cu calitatea pe care recurentul o are in proces. Instanta de recurs examineaza cauza numai in limitele motivelor de casare prevazute in art. 3859. Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 3859, iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele. Efectul extensiv si limitele sale Instanta de recurs examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea. Procurorul, chiar dupa expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el in termen si fata de alte persoane decat acelea la care s-a referit, fara a se putea crea acestora o situatie mai grea.

Efectul neagravarii situatiei in propriul recurs Instanta de recurs, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recurs. In recursul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de recurs nu poate agrava situatia acesteia. Motivarea recursului Recursul trebuie sa fie motivat. Motivele de recurs se formuleaza in scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile inaintea primului termen de judecata. Motive de recurs 1. nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei; 2. instanta nu a fost sesizata legal; 3. sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel; 4. judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii; 5. urmarirea penala sau judecata a avut loc in lipsa aparatorului, cand prezenta acestuia era obligatorie; 6. judecata s-a facut fara intocmirea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori; 7. hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege; 8. instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului; 9. instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv; 10. cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala;

Judecata in recurs Reprezinta a treia etapa a afzei procesuale a judecatii, in care se verifica hotararea atacata in limitele efectului devolutiv, prin raportare la cazurile de casare prevazute de lege sip e baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, si a oricaror inscrisuri noi prezentate pentru prima data la instanta de resurs, astfel judecata recursului nu presupune stadiul cercetarii judecatoresti. Judecarea recursului se face cu citarea partilor si participarea obligatorie a procurorului. Prezenta inculpatului privat de libertate este obligatorie. In cadrul dezbaterii recursului se da cuvantul recurentului, apoi intimatului si in urma procurorului, daca recursul este declarat de procurer sau daca intre recursurile declarate se afla si recursul procurorului, primul cuvant il are acesta, procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatul are dreptul la ultimul cuvant. Instanta este obligate sa se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror si de parti. 29 Caile extraordinare de atac. Contestatia in anulare
8

Este calea extraordinara de atac ce poate fi exercitata in cazurile strict si limitative prevazute de lege, in scopul anularii unei hotararii definitive pronuntate cu incalcarea normelor procesual penale. Este o cale de atac de retractare, instanta care a pronuntat hotararea cu incalcarea legii anuland hotararea in scopul inlaturarii erorilor de procedura Contestatia in anulare poate fi formulate prin cerere scrisa personal sau prin reprezentant legal sau mandatar cu procura speciala. Termenul de formulare a contestatiei in anulare se face in cel mult 10 zile de la inceperea executarii dispozitiilor penale sau civile ale hotararii judecatoresti definitive. 30 Revizuirea( cazuri) Revizuirea este calea extraordinara de atac prin folosirea careia se pot inlatura erorile judiciare cu privire la faptele tetinute printr-o hotarare judecatoreasca definitive sau violarile cu character continuu ale drepturilor garantate de Conventia Europeana constatate printr-o hotaare de condamnare a statului roman de catre Curtea Europeana sau incalcarile dispozitiilor constitutionale in cazul in care Curtea Constitutionala a admis o exceptie de neconstitutionalotate.

Cazuri Cazurile de revizuire (1) Revizuirea poate fi ceruta cand: a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere; c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere; e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia. (2) Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, daca pe baza faptelor sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare. (3) Cazurile de la lit. b), c) si d) constituie motive de revizuire, daca au dus la darea unei hotarari nelegale sau netemeinice. (4) In cazul prevazut de lit. e), toate hotararile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.

31 Recursul in interesul legii

Recursul in interesul legii Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, direct, sau ministrul justitiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si colegiile de conducere ale curtilor de apel si ale
9

parchetelor de pe langa acestea au obligatia, pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura penala pe intreg teritoriul tarii, sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. Cererile de recurs in interesul legii se solutioneaza de sectiile unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care se pronunta prin decizie. Deciziile se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, precum si pe pagina de internet a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Acestea se aduc la cunostinta instantelor si de Ministerul Justitiei. Solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese. Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante.

10