Incepand cu epoca moderna, proiectele politice romanesti urmareau obiective precise, precum unirea si independenta.

Insa invecinarea cu marile puteri expansioniste era un impediment pentru realizarea acestor deziderate. Romanii au inteles, astfel, ca aveau nevoie de un context extern favorabil, de sustinerea unei mari puteri si o actiune energica din partea clasei politice romanesti. Pe fondul crizei orientale, dupa instaurarea regimului fanariot, boierimea pamanteana lupta pentru drepturi politice. Lupta continua si in secolul al XIX-lea, cu un numar mai mare de participanti, din toate categoriile sociale. Spre exemplu, in 1848, in primavara popoarelor, tinerii romani veneau cu idei de modernizare, fiind influentati de revolutiile europene. Aceste idei, care aveau la baza ideea de unire si de independenta, erau exprimate si prin intermediul proiectelor politice de la acea vreme si aveau sa fie indeplinite in a doua jumatate a secolului. In cadrul concertului european al marilor puteri, care erau preocupate de mentinerea echilibrului european si, prin urmare, de rezolvarea crizei orientale, unirea Principatelor romane era vazuta drept o solutie. Aceasta era propusa de contele Walewski, ministrul de externe francez, in cadrul Congresului de pace de la Paris din 1856. Dar pentru ca au existat puteri care se impotriveau acestei idei, s-a decis consultarea romanilor prin intermediul Adunarilor ad-hoc. Astfel, in anul urmator, atat romanii din Moldova, cat si cei din Tara Romaneasca, isi exprimau dorinta ferma de a se uni. Drept urmare, prin Conventia de la Paris din 1858, se decidea o unire trunchiata a Principatelor. In 1859, romanii, interpretand textul Conventiei, au actionat in vederea indeplinirii obiectivului national. In Moldova, Adunarea electiva il avea printre candidati si pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. Acesta era omul epocii sale, intrucat se afirmase in cadrul Revolutiei de la 1848, dar si in 1857, cand si-a dat o rasunatoare demisie din functia de parcalab, ca urmare a falsificarii alegerilor. Cuza este votat in unanimitate, atat de liberali, cat si de conservatori la 5 ianuarie 1859. Delegatia Moldovei se indreapta spre Constantinopol pentru a prezenta Portii noul candidat, insa se opreste la Bucuresti, unde Adunarea electiva isi desfasura activitatea sub presiunea maselor. La 24 ianuarie, Cuza este propus si ales in unanimitate si ca domn al Munteniei. Asadar, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza insemna incalcarea Conventiei de la Paris, insa demonstra hotararea romanilor de a-si indeplini obiectivul national, chiar daca asta insemna neglijarea intereselor marilor puteri. Prin urmare, la 24 ianuarie 1859, era infaptuit statul roman modern, iar Europa era pusa in fata faptului implinit, fiind nevoita sa accepte unirea, fapt realizat prin intermediul Conferintei de la Paris. Se creau, astfel, conditiile prielnice modernizarii Romaniei. Modernizarea va incepe prin adoptarea unor reforme necesare, precum legea agrara, legea invatamantului, legea organizarii Armatei. La 1866, Cuza este silit sa abdice, urmand ca unul dintre obiectivele romanilor exprimate in cadrul Adunarilor din 1857 sa fie indeplinite: aducerea unui principe strain. Astfel, tronul este preluat de Carol de Hohenzollern, care va elabora in acelasi an prima constitutie interna romaneasca. Acest fapt demonstra ca Romania se comporta deja ca un stat independent. Independenta trebuia insa castigata si acceptata de marile puteri. Contextul favorabil indeplinirii acestui deziderat national aparea la 1875, odata cu un nou conflict dintre Rusia si Poarta. Romanii se ofera se lupte alaturi de Rusia, insa sunt refuzati. Se incheie insa o conventie militara ce ii va permite Rusiei sa treaca pe teritoriul romanesc, respectand integritatea teritoriala. Cu toate acestea, la 1877, ducele Nicolae

este nevoit sa apeleze la ajutorul Romaniei, iar aceasta accepta cu o singura conditie, aceea ca armata romano-rusa sa fie condusa de principele Carol. Intre lunile august si noiembrie ale aceluiasi an, Romania se remarca in razboiul din Balcani, in luptele de la Plevna si, chiar si dupa ce Rusia a capitulat, la Smardan, Rahova si Vidin. Infrangerea Turciei atrage admiratia Europei, insa cea mai importanta consecinta este obtinerea independentei. Prin aceasta, Romaniei i se recunosteau drepturile asupra Dobrogei, dar pierdea trei judete din sudul Basarabiei. La 1881, Romania devenea Regat, iar Carol primea titlul de Alteta regala. Statul roman se comporta deja ca un stat suveran si actiona potrivit intereselor sale, avand propria politica externa. La 1883, se va orienta spre Tripla Alianta, de care se va indeparta mai apoi la inceputul secolului al XIX-lea. La 1914, Europa se confrunta cu declansarea Primului Razboi Mondial. Dupa doi ani de neutralitate, Romania se indreapta spre o colaborarea cu Antanta, care ii recunostea drepturile asupra Transilvaniei si Bucovinei, provincii aflate sub suzeranitate austroungara. La 1916, incepe atacarea Austro-Ungarii si eliberarea Transilvaniei. Se implica, astfel, in Primul Razboi Mondial, la sfarsitul caruia avea sa isi indeplineasca un alt deziderat national: formarea statului nationar unitar roman. In concluzie, formarea statului roman a reprezentat pasul decisiv spre modernizarea Romaniei, fapt dovedit de adoptarea unor reforme necesare in urma unirii. De asemenea, chiar si dupa abdicarea lui Cuza, romanii continua sa se modernizeze, adoptand prima constitutie interna romaneasca. Aceasta urma modelul constitutiei belgiene, considerata cea mai liberala de la acea vreme, si prevedea principii moderne, precum: cel al separarii puterilor in stat, responsabilitatea ministeriala, garantarea drepturilor si libertatilor individuale. Asadar, prin modernizare, Romania a reusit sa se adapteze contextului international, chiar inainte de a fi un stat independent.