Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat Traditionalismul este un curent cultural care, asa cum sugereaza si numele, pretuieste,

apara si promoveaza traditia, perceputa ca o insumare a valorilor arhaice, traditionale ale spiritualitatii si expuse pericolului degradarii si eroziunii. O notabila incercare de conservare a valorilor traditiei romanesti se regaseste in activitatea poporanismului si samanatorismului, care s-au manifestat pregnant in primele doua decenii ale secolului al XX-lea si a caror reactie a avut si un aspect negativ, deoarece adeptii acestor curente au respins cu fermitate orice tendinta de modernizare a literaturii nationale. In perioada interbelica, directia traditionalista s-a regasit, la nivel ideatic, in programul promovat, in principal, de reviste cu orientari politice distincte: "Gandirea", revista aparuta la Cluj in 1921 "Viata romaneasca", revista aparuta in doua serii la Iasi "Samanatorul", revista de cultura si literatura aparuta la Bucuresti intre 2 decembrie 1901 si 27 iunie 1910 Printre trasaturile traditionalismului se numara :

intoarcerea la originile literaturii; ideea ca mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor; promoveaza problematica taranului; pune accent pe etic, etnic, social; cultiva universul patriarhal al satului; proza realista de reconstituire sociala; istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie, dar intr-un mod exaltat; ilustrarea specificului national, in spirit exagerat.

Printre reprezentantii de seama ai traditionalismului poetic interbelic se numara Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu,Adrian Maniu,Lucian Blaga,Aron Cotrus si nu in ultimul rand, Ion Pillat, al carui volum Pe arges in sus a fost considerat ca fiind o intoarcere la origini si nu la poezia secolului XIX sau la idilismul samanatorist. IPOTEZA Inclusa n ciclul Trecutul viu, care face parte mpreuna cu ciclul Florica, din volumul Pe Arges n sus, aparut n 1923, Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factura traditionalista. Volumul este reprezentativ pentru traditionalismul poetului deoarece poeziile incluse realizeaza imaginea spatiului natal patriarhal (mosia Florica), casa parinteasca, interiorul cu poezia obiectelor, universul rural si mprejurimile casei, natura cmpeneasca nsufletita de amintirile copilariei. ENUNTAREA ARGUMENTELOR Poezia apartine traditionalismului prin idiliza-rea trecutului, prin cadrul rural, dar si prin tema timpului trecator -fugit irreparabile tempus. ntr-un volum de Marturisiri (1942), Ion Pillat arata ca: Toata poezia mea poate fi redusa, n ultima analiza, la viziunea pamntului care ramne aceeasi, la presimtirea timpului care fuge mereu. Fuga timpului capata un reper existential foarte propriu si cat se poate de concret; n egala masura, ea e traita sub semnul traditiei, deci ca o dimensiune sufleteasca generala, reprezentativa pentru o ntreaga comunitate umana".

DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare ) Poezia este o meditatie nostalgica pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociata cu repetabilitatea destinului uman/ ciclicitatea vietii. Comunicarea poetica se realizeaza n doua registre: lirismul obiectiv, cu elemente de narativitate simbolica si meditatie cu caracter general-uman, si lirismul subiectiv, cu prezenta eului liric si comunicarea directa a trairilor si a sentimentelor, la persoana I singular. Sentimentul elegiac si meditativ are ca suport lirismul subiectiv, sustinut de prezenta marcilor lexico-gramaticale specifice (pronume personale, adjective posesive si verbe la persoana I si a II-a singular; elemente deictice spatiale si temporale: aci acolo", acum" - atunci). Dar iubirea evocata, desi apartine planului trairii subiective, este ridicata la grad de generalitate, obiectivndu-se, prin repetabilitate. Titlul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii ce va fi evocata (timp si spatiu mitic, nedefinit), prin indicii de spatiu (adverbul de loc, cu forma regionala: acf), de timp (locutiune adverbiala de timp: pe vremuri) si forma verbala, de perfect simplu: sos?. Aci este elementul semantic definitor n raport cu eul liric vazut din perspectiva timpului: ieri - acum". Compozitional, poezia este alcatuita din distihuri si un vers final, liber, avnd rolul de laitmotiv al poeziei. Distihurile sunt organizate n mai multe secvente poetice: incipitul, evocarea iubirii de ieri a bunicilor, meditatia asupra efemeritatii conditiei umane, iubirea de acum", epilogul poemului. Cele doua planuri ale poeziei, trecutul (distihurile III-IX) si prezentul (distihurile XII-XIX), sunt redate succesiv, ceea ce accentueaza ideea de ciclicitate a vietii si a iubirii. Se utilizeaza elemente de simetrie si opozitie a planurilor, construite pe relatia atunci - acum". Elemente de recurenta sunt, de exemplu, motivul poetic ambivalent al clopotului (nsotind doua momente esentiale ale existentei umane nunta si moartea), simbol al trecerii si laitmotivul reprezentat de versul final. Primele doua distihuri reprezinta incipitul poeziei si fixeaza, prin intermediul unei metafore: casa amintirif, spatiul rememorarii nostalgice a trecutului. Metafora dobndeste semnificatia unui spatiu mitic, fie locuinta a stramosilor, fie loc al sacrei perechi, unde dintotdeauna, de pe vremuri, ca si acum, sosesc cuplurile de ndragostiti pentru a da curs recunoscutei initieri de misterul nuntii (V. Fanache, G. Bacovia. Ruptura de utopia romantica). Elementele asociate casei: obloane", pridvoi, paienjeni, poarta", zavor" si versul Paienjeni zabrelira si poarta si zavor" sugereaza trecerea timpului, degradarea, starea de parasire a locuintei stramosilor, dar si ideea de spatiu privilegiat, izolat, accesibil numai urmasului, care poate renvia trecutul n a-mintire. Trecutul capata o aura legendara, devine un timp mitic, al luptei haiducilor pentru dreptate: Jar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De cnd lup-tara-n codru si poteri si haiduc". Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocarii iubirii bunicilor. Daca n poezia romantica, existenta naturii era eterna, n opozitie cu efemeritatea existentei umane, n poezia lui Ion Pillat, natura devine solidara cu omul, fiind marcata de semnele senectutii, ca si fiinta umana: n drumul lor spre zare mbatrnira plopii. n versul Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi" este reluat titlul poeziei si este evocata imaginea din tinerete

a bunicii cu nume mitologic: Calyopi - Caliope (Kalliope), muza poeziei epice si a elocintei n mitologia greaca. - Sugestia mitica a numelui, faptul ca poetul este urmasul care eternizeaza n creatia sa iubirea bunicilor si copia" - oglindirea de acum" a povestii de iubire de ieri sunt aspecte care ar putea sustine caracterul de arta poetica a textului liric Aci sosi pe vremuri, care si reveleaza astfel nivelul de profunzime al semnificatiilor. ntlnirea bunicilor, ndragostitii de altadata, respecta un ceremonial: bunicul asteapta sosirea berlinei, din care coboara o tnara mbracata dupa moda timpului n larga crinolina". Asocierile livresti reflecta motivul bibliotecii" ntlnit adesea n poeziile lui Ion Pillat, avnd rolul de a asocia viata cu literatura si, n acelasi timp, de a indica epoca, numind preferintele n moda literara a vremurilor respective. Astfel bunicul i recita iubitei capodopere ale literaturii romantice - Le Lac de Alphonse de Lamartine si Sburatorul de I.H. Radulescu. Atmosfera evocata, peisajul selenar, sunt romantice: Si totul ce romantic ca-n basme se urzea". Sunetul clopotului, laitmotiv al poeziei, nsoteste protector cuplul de ndragostiti: Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,/ De nunta sau de moarte, n turnul vechi din sat." Meditatia poetica, tonul elegiac evidentiaza idea ca eternizarea fiintei umane este posibila doar prin iubire: Dar ei, n clipa asta simteau ca-o sa ramna...". Eternitatea iubirii, clipa de fericire, este urmata, n versul urmator de revenirea brutala la realitatea timpului care trece ireversibil: De mult e mort bunicul, bunica e batrna...", portretele fiind singurele care mai pastreaza imaginile de odinioara ale stramosilor: Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete / Te vezi aievea numai n stersele portrete. // Te recunosti n ele, dar nu si-n fata ta, / Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita...", n distihul al treisprezecelea, prin intermediul unei comparatii, se realizeaza o paralela trecut -prezent si se produce trecerea la planul prezent: Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trasura ta statu". Ca ntr-un ritual, nepotii repeta gesturile bunicilor peste timp. Diferentele tin de moda vremii: iubita coboara din trasura", iar ndragostitul i recita poeme simboliste, Balada lunei de Horia Furtuna si poeme de Francis Jammes. Din portretul fizic al iubitei se retine doar detaliul spiritualizat, imaginea ochilor, ieri ochi de peruzea", acum ochi de ametist". Un alt element comun celor doua secvente poetice, prezent - trecut, este simbolul berzei, pasare de bun augur, simbol de pietate filiala" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri, i), dar si simbol al fidelitatii, al devotiunii. Sunetul clopotului nsoteste din nou momentul ntlnirii ndragostitilor si sugereaza repetabilitatea existentei umane. Versul final, laitmotiv al poeziei, accentueaza trecerea iremediabila a timpului: De nunta sau de moarte, n turnul vechi din sat". Nivelul fonetic si prozodic - rima mperecheata, ritmul iambic, masura de 13-14 silabe; - nume cu sonoritati din secolul XIX (Calyopi, Eliad, Le Lac, Sburatoruj si moderne, de la nceputul secolului XX (Francis Jammes, Horia Furtuna); - rolul vocalelor n realizarea imaginilor auditive, n special, n versul laitmotiv. Nivelul morfosintactic

timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut si planul prezent evocate n poezie; verbele la perfect simplu (sosi, zabrelira", mbatrnira", sari, spuse") au rolul de a reda rapiditatea gesturilor sau repetabilitatea lor; verbele la imperfect (asculta", se urzea", simteau", sedeam"), mai mult ca perfect (pndise") si perfect simplu sustin narativitatea iubirii din planul trecut; verbele la perfect compus sustin narativitatea iubirii din planul prezent; verbele la timpul prezent fie ilustreaza permanenta sentimentului de iubire (vii, calci, tragi), fie nsotesc meditatia pe tema trecerii timpului (te vezi, te recunosti, uita", nupoti). Nivelul lexico-semantic cuvinte din cmpul semantic al naturii: codru", plopii, lanuri de secara", luna", cmpia", lac", nisipuF, cmpul; folosirea cuvintelor cu tenta arhaica si regionala, n evocarea trecutului: haidud, potera, berlina, crinolina", aievea", pridvor". Nivelul stilistic folosirea cu precadere a metaforei: casa amintiri", ochi de peruzea", ochi de ametist" si a comparatiei, care sustine paralelismul ntre trecut si prezent si ideea repetabilitatii existentei umane: cmpia ca un Iad, deasupra casei ca umbre berze cad, Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu"; - la nivel structural, se utilizeaza paralelismul, simetria, antiteza. CONCLUZIE Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat apartine liricii traditionaliste prin idilizarea trecutului, a cadrului rural, dar si prin tema timpului trecator, fugit irrreparabile tempus.