Indicatii ale diferitelor surse de oxigen

D. Nolte
Departamentul de Medicina Interna, Spitalul Municipal, Bad Reichenhall Republica Federala Germania

Abstract. Pacientilor mai in varsta cu prognostic limitat sau cu activitati limitate li se vor furniza concentratoare de oxigen cu sau fara cilindrii portabili de oxigen. Pacientii mai tineri care au speranta de viata, pot primi un cateter transtraheal si pentru oxigenul lichid cu sau fara sisteme de economisire a oxigenului. Pentru terapia cu oxigen pe termen lung(LTOT), sunt disponibile trei surse principale de oxigen: un cilindru presurizat de oxigen, un concentrator si un sistem de oxigen lichid. Tabelul 1 prezinta diferite indicatii. Un concentrator este potrivit daca se masoara o hipoxemie arteriala mai mica de 55 torr, in timpul repausului, daca pacientul este destul de in varsta si petrece putin timp in afara casei, sau daca hipoxemia se produce numai noaptea in timpul somnului(1,3,4). Daca pacientul doreste sa faca activitati in afara casei timp de pana la 3h zilnic, o sursa combinata de oxigen formata dintr- un concentrator si un cilindru mic mobil de O2, va fi necesara. O sursa de oxigen lichid este preferata ,daca pacientul are hipoxemie in timpul repausului sau in timpul exercitiilor, sau daca acesta e tanar sau intentioneaza sa stea mai mult de 3h in afara casei facand exercitii fizice. In acest caz, un sistem pentru economisirea oxigenului este recomandabil, dar nu este neaparat necesar. In timpul ultimilor 5 ani, am inceput terapia cu oxigen pe termen lung cu 191 pacienti. Dupa cum prezinta Fig.1, 135 de pacienti aveau hipoxemie in timpul repausului cu valori de pO2 sub 55 torr.

97 dintre acestia au primit un concentrator, 16 o combinatie dintre un concentrator si un cilindru mobil de gaz si 22 au primit un sistem de O2 lichid. 15 pacienti care au fost sub limita de 55 torr

au primit numai in timpul noptii un concentrator de oxigen singur. 14 pacienti care prezentau rezultate normale de pO2 in timpul repausului, dar hipoxemie clara in timpul exercitiilor, au primit un sistem de oxigen lichid. 12 dintre acesti 14 pacienti sufereau de fibroza interstitiala difuza. 7 pacienti care prezentau hipoxemie nu numai in timpul exercitiilor, dar si in timpul noptii, au primit o combinatie dintre un concentrator si un cilindru mobil de gaz. Tabelul 2 demonstreaza ca un concentrator de oxigen a fost predominant utilizat in cazul pacientilor varstnici, in timp ce oxigenul lichid a fost ales de obicei pentru pacientii de varsta mijlocie sau mai tineri.In cazul utilizarii unui concentrator, varsta medie a pacientilor a fost de 67.1 ani, in cazul unei surse combinate, dintre un concentrator si un cilindru mobil de gaz, a fost de 61.4 ani, iar in cazul oxigenului lichid a fost de 52.9 ani. Fara indoiala, o furnizare de baza cu un concentrator este cea mai ieftina posibilitate dintre toate. O controversa, o intrebare principala/esentiala este daca pacientul doreste mai multa mobilitate: i se va da aditional un cilindru mobil cu oxigen sau i se va prescrie un singur sistem de oxigen lichid?