Un alt motiv pentru care efectul neurotransmitatorilor asupra depresiei nu este foarte clar este acela ca medicamentele anidepresive

nu au efect asupra tuturor pacientilor. Daca ar exista o legatura cauzala directa intre nivelul neurotransmitatorilor din creier si depresie, atunci ne-am astepta la un succes mai mare al tratamentului medicamentos. In plus, desi antidepresivele pot schimba cantitatea de neurotransmitatori imediat, unei persoane care sufera de depresie ii trebuie cateva saptamani pentru a se simti mai bine. Toate aceste constatari par sa se reduca la ideea ca exista o relatie puternica intre cantitatea neurotransmitatorilor din creier si depresia clinica si ca antidepresivele au efect la majoritatea pacientilor. Nu exista insa o certitudine asupra naturii relatiei care exista intre neurotransmitatori si depresie. Motivul pentru care nu se stiu prea multe despre efectele neurotransmitatorilor este legat de dificultatea studierii acestora. Neurotransmitatorii sunt prezenti in cantitati foarte mici, se gasesc doar in anumite zone ale creierului si dispar foarte repede dupa ce sunt folositi. Din cauza ca sunt indepartati rapid nu pot fi masurati direct. Pot fi masurate doar efectele pe care le are prezenta lor in creier. Substantele ce raman in urma lor se numesc metabolite si se gasesc in sange, in urina si in lichidul cefalorahidian. Prin masurarea acestor metabolite pot fi intelese efectele schimbarilor produse de neurotransmitatori in creier. Nu se stie daca modificarile cantitatilor de neurotransmitatori cauzeaza depresia sau daca depresia are ca efect aceste modificari. Ambele variante sunt posibile. Cercetatorii cred ca structura chimica a creierului nostru poate fi afectata de comportament si ca, la randul ei, aceasta influenteaza comportamentul. De exemplu, daca o persoana traverseaza numeroase experiente stresante sau traumatizante, va fi predispusa depresiei clinice, intrucat structura chimica a creierului este afectata. Pe de alta parte aceeasi persoana poate invata cum sa isi schimbe starile depresive si comportamentul, facand fata evenimentelor stresante. Acest lucru poate modifica de asemenea structura chimica a creierului, indepartand depresia. Hormonii si sistemul endocrin Alte studii legate de determinarea cauzelor biologice ale depresiei au in vedere sistemul endocrin. Acesta lucreaza impreuna cu creierul pentru a controla numeroase activitati ale organismului. Sistemul endocrin este alcatuit din mici glande raspandite in corp care produc hormonii si ii elibereaza in sange. Hormonii regleaza procese precum reactia la stres sau dezvoltarea sexuala. S-a descoperit ca numerosi pacienti care sufera de depresie au un nivel anormal al hormonilor in sange, in ciuda faptului ca nu prezinta afectiuni ale glandelor. Se pare ca exista o legatura intre aceste dereglari hormonale si anumite simtpome ale depresiei cum ar fi lipsa poftei de mancare sau probleme legate de somn. O alta legatura a sistemului endocrin cu depresia reiese din faptul ca bolnavii care sufera de boli endocrine dezvolta adesea stari depresive. Rolul sistemului endocrin este acela de a mentine nivelul hormonal in anumiti paramentri. Acest lucru se face printr-un complicat proces de feedback, asemanator cu functionarea unui termostat. Nivelul hormonal din organism este constant monitorizat. Atunci cand un hormon depaseste cantitatea obisnuita, glanda opreste producerea si eliberarea acestuia. Atunci cand o persoana este deprimata, procesul de feedback nu functioneaza intotdeauna. De asemenea, dereglarile hormonale se pot asocia cu schimbarile din structura chimica a creierului. Sistemul endocrin este conectat cu creierul la nivelul hipotalamusului, care controleaza numeroase activitati ale organismului cum sunt somnul, pofta de mancare si sexualitatea. Hipotalamusul regleaza, de asemenea, functionarea glandei pituitare care, la randul ei, controleaza secretia hormonala a altor glande. Hipotalamusul

foloseste anumiti neurotransmitatori care au fost asociati cu depresia. Acestia au un rol important in buna functionare a sistemului hormonal. Depresia clinica poate fi un simptom al unei boli hormonale cum ar fi dereglarile tiroidiene, sindromul Cushing, si boala Addison. Cortizolul Aproximativ jumatare dintre bolnavii de depresie prezinta un exces de cortizol in sange. Cortizolul este un hormon secretat de glandele suprarenale. Localizate langa rinichi, glandele suprarenale controleaza reactiile noastre la stres. Cortizolul poate continua sa fie secretat chiar si atunci cand nivelul sau in sange este deja foarte ridicat. Producerea acestui hormon este legata de depresie, intrucat s-a constatat ca odata cu disparitia depresiei are loc o scadere a nivelului ridicat de cortizol din sange. Hipotalamusul poate fi considerat vinovat de excesul de cortizol din sange. El este responsabil de declansarea procesului ce conduce la secretarea cortizolului de catre glandele suprarenale. Mai intai hipotalamusul produce CRH (hormonul de eliminare corticotrofica). Apoi glanda pituitara este stimulata pentru a elibera hormonul adrenocorticotrofic (ACTH). Acest hormon face ca glandele suprarenale sa secrete cortizolul in sange. Atunci cand sistemul endocrin functioneaza normal, hipotalamusul monitorizeaza nivelul cortizolului din sange. Cand nivelul creste, hipotalamusul incetineste influenta sa asupra glandei pituitare, iar atunci cand nivelul cortizolului scade, hipotalamusul stimuleaza producerea CRH. In cazul unei persoane ce sufera de depresie, hipotalamusul nu mai tine cont de nivelul cortizolului din sange. Alte studii referitoare la cortizol au aratat ca timpul de eliberare a acestui hormon poate constitui o problema in cazul pacientilor cu depresie. Persoanele care nu sunt deprimate au, in principiu, secretii de cortizol in anumite momente ale zilei. Nivelul de cortizol este ridicat intre orele 8-16 si apoi din ce in ce mai scazut pe timpul noptii. La persoanele ce sufera de depresie, nivelul de cortizol poate fi ridicat tot timpul sau poate creste brusc in timpul noptii. Nivelul de cortizol poate fi testat printr-un test numit test de supresie dexametazona (DST). Desi nu este un test pentru identificarea depresiei, totusi DST poate fi util in diagnosticarea acesteia la anumite persoane. Testul consta in administarea unei doze de dexametazona (un cortizol sintetic) inainte de culcare. In dimineata urmatoare se testeaza nivelul de cortizol din sange. Testul se repeta dupamiaza. In cazul persoanelor sanatoase nivelul de cortizol este mai intai scazut, dar apoi revine la normal. In cazul persoanelor deprimate rezultatele sunt anormale. Fie secretia de cortizol nu este redusa de catre hipotalamus, fie nu are loc nicio schimbare dupa administarea cortizolului sintetic. LISTA DE ABREVIERI ACTH-adrenocorticotropic hormone(hormonul adrenocorticotrop) AD-demen Alzheimer ASC- ateroscleroz AVC-accident vascular cerebral BDI-Beck Depression Inventory ( inventarul de depresie al lui Beck) CESD-Center for Epidemiologic Studies Depression

CGI-Clinical Global Impression (impresia clinic global) CRF-corticoid realesing factor(hormonul eliberator de corticotropin) CT- computer tomografie DA- dopamin DSC-debitul sangvin cerebral DSM- Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders DST-test de supresie la dexametazon GABA- Acid gamma-aminobutiric GAF- Global Assesment Functioning ( scala de funcionare global) HAMA- Hamilton Anxiety Scale (scala Hamilton de evaluare a anxietii) HAMD- Hamilton Depression Rating Scale (scala Hamilton de evaluare a depresiei) 5-HIAA-acid 5-indol acetic HTA- Hipertensiune arterial 5-HT2-serotoninergici ICAM -1-intercellular adhesion molecule -1 ICD-clasificarea internaional a maladiilor IMA infarct miocardic acut IMAO-inhibitori de monoaminoxidaz LCR-lichid cefalorahidian LED-light emitting diode 1. MADRS- Montgomery-Asberg Depression Rating Scale ( scala de depresie Montgomery-Asberg) MCP-1-monocyte chemotactic protein MMSE-Mini Mental State Examination MPHG- 3-metoxi 4-hidroxifenilglicol MRI- Magnetic Resonance Imaging (rezonan magnetic nuclear) MRFIT- Multiple Risk Factor Intervention Trial

MT1, MT2-receptori melatoninici tip 1, 2 NA- noradrenalin NARI-noradrenaline reuptake inhibitor (inhibitori ai recaptrii noradrenalinei) NASSA-noradrenergic and specific serotonergic antidepressant NSC-nucleul suprachiasmatic OMS- Organizaia Mondial a Sntii PDGF-platelet derived growth factor PET- Positron Emission Tomography(Tomografie cu emisie de pozitroni) PSE- present state examination PTSD- post-traumatic stress disorder(tulburarea de stres posttraumatic) QD- coieficient de deteriorare RDI-Renard Diagnostic Interview REM-rapid eye movement( micri oculare rapide) SA-serotonin SGA-sindrom general de adaptare SNC-sistemul nervos central SSRI- Selective Serotonin Reuptake Inhibitor(inhibitori selectivi ai recaptrii serotoninei) STH-hormonul somatotrop TBC- Tuberculoz TEC-terapie electroconvulsivant TSH-Thyroid Stimulating Hormone(hormonul de stimulare tiroidian) VCAM-1-vascular cell adhesion -1(molecule de adeziune celular) 5 Definiia depresiei: Noiunea de depresie este utilizat frecvent, incluznd o fenomenologie clinic extrem de variat, de la schimbrile de dispoziie compatibile cu o via relativ normal, pn la manifestri psihotice, ce evolueaz att cu perturbarea strii afective, ct i cu diminuarea frapant a posibilitilor cognitive, psihomotorii i cognitive.

Tulburrile depresive au fost descrise din cele mai vechi timpuri, n literatura tuturor popoarelor, ele fiind un prerogativ al spiritului uman. Depresia este sindromul psihiatric cel mai frecvent ntlnit n practica psihiatric, apreciinduse c pe puin unul din cinci oameni va experimenta n via un episod depresiv ce va necesita intervenia psihiatrului. Depresia major este una dintre cele mai mari probleme de sntate public a rilor occidentale. Se prevede c va deveni a doua cauz de moarte prematur pn n 2020, sau de dizabilitate (OMS-2001, citat de Murray & Lopez). Depresia este considerat a 5 a cauz de mortalitate n ntreaga lume, fiind responsabil de aproximativ 4 % dintre decesele de cauz medical. n ciuda acestor date, depresia rmne totui, o boal ,,obscur, foarte muli dintre pacieni innd secret simptomatologia depresiv, aceasta fiind considerat un semn de ,,slbiciune. Femeile sunt de dou ori mai expuse riscului de depresie, iar simptomatologia se accentueaz cu vrsta. Studii recente arat c incidena depresiei este n cretere la grupuri de vrst din ce n ce mai tinere, n special la brbai tineri, ceea ce poate avea ca urmare creterea riscului suicidar. Dei exist posibilitatea ca simptomele depresiei s apar mai frecvent la persoanele excluse social i dezavantajate din punct de vedere economic, bolile depresive pot afecta persoane din aparinnd tuturor claselor socio-economice. [14] A. FACTORII BIOCHIMICI Un rol important n transmisia neuronal l au catecolaminele (noradrenalina, dopamina) i indolaminele (serotonina), denumite monoamine cerebrale. Ipoteza catecolaminic presupune c o parte din depresii sunt asociate cu o diminuare important a catecolaminelor la nivelul receptorilor adrenergici din creier, n timp ce o concentrare excesiv a acestor amine ar duce la o stare de bun dispoziie (Schildkraut, 1965).[29] La baza acestor ipoteze stau argumente obinute n special n mod indirect, att prin tehnicile geneticii moleculare, ct mai ales prin examinrile biochimice, care au demonstrat

c anomaliile biochimice de la nivelul creierului sunt acompaniate att de schimbri ale dispoziiei, ct i ale comportamentului (Schildkraut, 1965; Cooper, 1967; Ryan, 1992).[142][175]. Nu exist ns o dovad real pentru a demonstra concentrarea i schimbarea metaboliilor monoaminelor, n legtur cu diferitele stadii ale tulburrilor afective. Nu putem considera concludente datele referitoare la utilizarea esuturilor periferice imediat accesibile, cum sunt leucocitele i trombocitele, ca argumente model pentru evenimentele centrale neuromodulatoare (Werstiuk, 1989). [166] La baza ipotezelor aminergice au stat evalurile activitii fiecrui sistem monoaminergic, realizate prin msurarea neurotransmitorilor, precursorilor i cataboliilor