Sunteți pe pagina 1din 6

http://www.nucleare.ro/efectele-radiatiilor-nucleare.html http://www.scritube.com/stiinta/fizica/Descoperirea-radioactivitatii74146154.php http://www.monografias.com/trabajos65/cancer/cancer3.

shtml

Tratarea cancerului cu radiatii


Radiatiile ionizante
Radiatile ionizante sunt acele de radiatii care produc ionizarea atomilor din materialul iradiat.Aceasta definitie tine seama de efect si nu de natura radiatiilor si asa se face ca in categoria radiatiilor ionizante intra si radiatiile gamma (de natura nucleara produse la nivelul nucleului atomilor) si radiatiile X (de natura atomica). Pe langa radiatiile electromagnetice gamma si X, tot in categoria radiatiilor ionizante sunt incluse si facicule de electroni accelerati, insa nu sunt incluse radiatiile UV. De fapt, termenul radiatii ionizante are o semnificatie tehnica si atunci cand vorbim de tratament cu radiatii ionizante (sau iradiere tehnologica), in aceasta categorie raman acele radiatii care au ca efect principal ionizarea, au o capacitate de penetrare mare si - foarte important - nu produc reactii nucleare in materialul iradiat. Considerente tehnice fac sa existe un numar limitat de optiuni privind radiatiile care pot fi utilizate pentru tratamentul cu radiatii ionizante: - radiatiile gamma (), sunt radiatii electromagnetice, penetrante, de natura nucleara. De interes pentru tratamentul cu radiatii ionizante sunt radiatiile obtinute din surse cu izotopi radioactive de Cobalt-60 si intr-o masura mai mica, de Cesiu-137. Din multitudinea izotopilor radioactive cunoscuti, doar acestia pot fi produsi in cantitati suficiente, cu costuri rezonabile si au o perioada de injumatatire suficient de mare. O sursa izotopica de Co-60 emite la o dezintegrare radioactiva doua cuante de energie (fotoni) cu energiile de 1,17 MeV si 1,33 MeV iar o sursa de Cs-137 emite o cuanta cu energia de 0,662 MeV. - electronii accelerati (fascicole de electroni E-beam), sunt radiatii formate din electroni care au fost accelerati in camp electro-magnetic la energii suficient de mari incat sa asigure o buna penetrare a materialului iradiat. Pentru excluderea activarii (producerii de izotopi radioactivi) in materialul iradiat s-a stabilit limita maxima a energiei electronilor accelerati la 10MeV. - radiatiile X (Rx), sunt tot radiatii electromagnetice iar spectrul lor energetic se suprapune spectrului radiatiilor gamma. De interes pentru tratamentul cu radiatii ionizante sunt radiatiile X de franare (bremstralung) care apar la franarea electronilor accelerati in campul electric al atomilor din tinta iradiata. Din aceleasi considerente ca si in cazul electronilor accelerati, utilizarea lor in domeniul tratamentelor cu radiatii ionizante trebuie limitata in energie (5MeV). 1eV (electronvolt) este unitatea de masura a energiei radiatiilor si este energia unui electron accelerat in campul electric creat de o diferenta de potential de 1 Volt. (1eV = 1,6 10-19J).

Etimologia cuvantului provine din limba greaca KARKINOS, ceea ce inseamna crustaceu. In general termenul de cancer se refera la un grup de afectiuni caracterizate prin cresterea anormala si necontrolata a unei sau unui grup de celule, care invadeaza tesuturile inconjuratoare si care se pot imprastia (metastaza) la distanta de tesutul sau organul in care s-au format. Pentru medic cuvantul cancer inseamna evolutia unei tumori care distruge local si la distanta organele sanatoase ale individului atins de aceasta boala. Pentru histolog sau anatomopatolog, cancerul reprezinta tesut de neoformatie care infiltreaza structurile sanatoase din care s-a dezvoltat. Pentru biolog inseamna o modificare a sistemelor de reglare a cresterii si diferentierii celulelor normale care devine periculoasa pentru restul celulelor. Cancerul este rezultatul multiplicarii dezordonate a celulelor. Acest lucru poate fi inteles cercetand procesele care au loc in celulele sanatoase. Corpul uman este alcatuit din diferite tesuturi fiecare din ele fiind formate din milioane de celule. Acestea sunt dispuse intr-o maniera ordonata, fiecare tesut in parte avand propria sa structura si arhitectura celulara. Ele se supun unor reguli generale care permit functionarea normala a intregului, adica a organismului. In unele tesuturi, celulele se pierd in mod constant din cauza uzurii generale, fiind inlocuite printrun proces de diviziune celulara. In tesuturile normale, diviziunea si moartea celulara sunt controlate prin mecanisme specifice. Celulele canceroase se divid intr-un mod necontrolat, numarul lor crescand pana cand formeaza o tumora ce devine vizibila clinic. Pe langa inmultirea extrem de rapida, celule canceroase sunt incapabile sa se organizeze intr-un mod adecvat, iar masa de tesut care ia nastere nu are caracteristicile unui tesut normal.

In momentul in care un agresor (o substanta chimica, radioactiva sau o radiatiE) "loveste" nucleul unei celule, produce alterari ale materialului genetic nuclear. Daca aceste alterari pot fi "reparate" de catre celulele corpului special desemnate pentru aceasta eventualitate, procesul cancerigen este stopat inca din fasa, iar daca este depasita capacitatea corpului de a se apara, procesul se va dezvolta nestavilit. Este interesant de remarcat faptul ca in fiecare zi se formeaza in corpul nostru, sub actiunea diversilor "agresori", cel putin 1000 de celule canceroase, dar putini dintre noi ajungem sa facem boala, tocmai datorita unui sistem deosebit de bine pus la punct, care determina limitarea extinderii si distrugerea celulelor canceroase. Pentru a fi decelabila si vizibila, o tumora trebuie sa aiba cel putin 1 mm, dar aceasta inseamna mai mult de 109 (un miliarD) de celule canceroase. Dupa cum am afirmat anterior, in corpul nostru se gasesc niste celule derivate din globulele albe ale sangelui (limfocitele TkilleR), care fagociteaza (mananca, inghiT) orice celula canceroasa (sau alterata

care are un potential cancerigeN), care le iese in cale, dar si virusi, chiar dintre cei cu nume sonore ca : hepatitic B, C sau HIV. Dar daca la un anumit moment dat, datorita unor factori alimentari, vicii, medicamente etc. aceste limfocite Tk sunt inhibate, celulele canceroase incep sa se inmulteasca, scapand de sub astfel de sub control.

Raiunea din spatele terapiei cu raze X este aceeai ca i n cazul operaiei. Obiectivul l reprezint ndeprtarea tumorii, prin iradiere i nu prin tiere. Exist i foarte multe celule sntoase care sunt distruse. Cu ct este mai malign tumoarea, cu att mai rezistent devine la radioterapie. Daca nu era aa, atunci terapia cu raze X ar fi avut o rat mare de succes ceea ce, bineneles, nu sentampl. (fragmente din Lumea fr cancer, Edward G. Griffin) Aadar, nelegem c terapia cu raze X este blestemat cu aceleai neajunsuri ca i operaia. Dar mai are nc unul n plus: crete riscul de dezvoltare a cancerului i n alte pri ale corpului!

De obicei este necesara asteptarea interventiei chirurgicale pentru a incadra tumoarea intr-un anumit stadiu. Chirurgii vor preleva diverse mostre de tesut din pelvis si abdomen pentru a cauta celule canceroase. Iata cateva teste pe care medicul vi le va face pentru a verifica daca cancerul s-a raspandit:

scanarea cu CT (computer tomograf): tomografiile sunt adesea utilizate pentru a avea imagini ale organelor si tesuturilor din pelvis si abdomen; CT-ul este compus dintr-un aparat cu raze X care face poze in sectiuni transversale si este conectat la un computer. E posibil sa-ti fie administrata pe cale orala sau intravenoasa o substanta de contrast. Substanta de contrast ajuta organele si tesuturile sa iasa in evidenta cu claritate, deci lichidul abdominal sau o tumoare pot sa fie evidentiate la o scanare cu CT. razele X (radiografia) aplicate cavitatii toracice: razele X pot evidentia eventualele tumori sau existenta unui fluid scanarea cu raze X cu ajutorul bariului: medicul poate solicita o serie de investigatii cu raze X directionate asupra intestinului gros; vei primi o solutie de bariu care va pune in evidenta intestinul subtire in timpul scanarii cu raze X - in consecinta, zonele blocate de cancer se vor vedea colonoscopia: medicul insereaza un tub lung, cu lumina prin rect, pana in intestinul gros; aceasta investigatie va pune in evidenta daca cancerul s-a extins la colon si la rect.

Ce sunt CT si RMN In CT se lucreaza cu raze X, iar in RMN - cu interferenta dintre un camp magnetostatic si unul de radiofrecventa. CT permite investigarea unei plaje patologice de interes larg. RMN este un examen de precizie care ofera informatii tintite pe un anumit segment, organ. Procesarea imaginilor este foarte laborioasa. Dr. Adina Chirita, de la Clinica de Radiologie si Imagistica a Spitalului Universitar Bucuresti, ne-a declarat ca "cele doua metode au contraindicatii si limite. CT este bine sa se evite la copii si este contraindicat la femeile insarcinate. Pentru bolnavii cu insuficiente (hepatice, renale) este contraindicata administrarea substantei de contrast. In cazul RMN - este contraindicata la persoanele care au implanturi metalice sau la pacientii cu claustrofobie. O investigatie dureaza intre 10 si 40 de minute, in cazuri rare chiar si o ora".

Computer tomograful (CT) foloseste raze X pentru a efectua imagini detaliate ale structurilor din interiorul organismului. In timpul testarii, pacientul va fi intins pe o masa conectata la scanner-ul computer tomograf-ului, un aparat de dimensiuni mari cu aspectul unui cilindru fara miez. Acesta va trimite impulsuri de raze X prin corpul pacientului. Fiecare impuls dureaza mai putin de o secunda si formeaza imaginea unei felii subtiri din organul sau zona studiata. O parte a scanner-ului se poate inclina, fapt ce permite preluarea imaginilor zonei studiate din diferite pozitii. Imaginile sunt memorate intr-un computer. Computer tomograful (CT) poate fi folosit pentru studiul oricarui organ al corpului ca ficatul, pancreasul, intestinele, rinichi, glande suprarenale, plamani si inima. De asemenea poate studia vasele de sange, oasele si maduva spinarii. O vopsea iodata (substanta de contrast) poate fi folosita pentru a face structurile si organele mai usor de observat pe imaginile computer tomograf. Substanta de contrast poate fi folosita pentru a studia fluxul sanguin, pentru a gasi tumori sau pentru a cauta alte probleme. Substanta de contrast poate fi administrata intravenos sau per os (oral), in functie de testul dorit. Imaginile computer tomograf pot fi preluate inainte sau dupa administrarea substantei de contrast. Rezonanta magnetica nucleara Rezonanata magnetica nucleara este un test ce foloseste cimpul

magnetic si energia undelor radio pentru a prelua imagini ale oraganelor si structurilor din interiorul corpului. In cele mai multe cazuri rezonanta magnetica nucleara furnizeaza informatii care nu pot fi oferite de alte explorari ca radiografii, echografii sau computer tomograf. Pentru testarea cu rezonanata magnetica nucleara partea din organism ce se doreste a fi studiata este plasata in interiorul unei masini speciale care este, de fapt, un magnet foarte puternic. Informatiile furnizate de catre aparat pot fi memorate si stocate intr-un computer. Fotografii sau filme ale anumitor expuneri pot fi, de asemenea, efectuate. Uneori se poate folosi si substanta de contrast pentru a oferi imagini mai clare ale organelor si structurilor studiate. Rezonanata magnetica nucleara este folosita pentru a descoperi probleme ca hemoragii, tumori, infectii, blocaje, leziuni ale: creierului, organelor interne, glandelor, vaselor de sange sau articulatiilor.