Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-p;
c
cc
c
c
c
M
M
c
c
{ c
c
cc
cc cc
c
cc
c
M c
ccc
c
c
{ c
c
cc
cc cc
Capadocieni, însă a lipsit o comunicare eficientă între ele, astfel că a apărut necesitatea
coordonării lor la un nivel superior, pentru o acţiune mai coerentă în rândul societăţii tot
mai bolnave, lovită de tot mai multe probleme5.
Filantropia, sau iubirea de oameni îşi are temeiul în Dumnezeu,
A1 Ioan x, 16), arătată prin crearea omului ÊÊ
AFac. 2,17), pronie,
şi în mod deosebit prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu în vederea mântuirii omului AIoan
3,16), a Cărui Jertfă pe Cruce duce filantropia la cea mai înaltă treaptă.
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc
-
c
#cå
c
#cc
,
c+
#cc c c+
cc".&
#c%
c/c
#&
cc c%c
c0c1
% 2'c0c3 #c
c
c.c4556c+cccc
c
c
{ c
c
cc
cc cc
Aruncând o privire celor de mai sus, cu uşurinţă se pot observa că instituţiile create
au cunoscut o dezvoltare atât de mare, încât cu greu ne putem închipui cum ar arăta
societatea de azi fără ele, şi vorbesc aici în primul rând de spitale, fără a pierde din
vederei orfelinatele şi azilele de bătrâni, sunt orientate către acele categorii de semeni
către care chiar Mântuitorul Hristos atrage atenţia în predicile Sale.
Informaţii sigure avem din secolul XVI dintr-o însemnare datată 8 martie 1536 pe un
Minei în care aflăm că atunci a ars Mânăstirea Putna, împreună cu bolniţa din jurul ei.
Datele apar tot mai frecvent în documente în care atestă existenţa bolniţelor
mânăstireşti ADragomirna, Hurezi, Colţea). Tot pe lângă mânăstiri au luat fiinţă după
1700 şi primele spitale moderne AColţea, Pantelimon, Sf. Spiridon-Iaşi, Precista Mare ±
Roman, Tg. Neamţ). De asemenea există date despre biserica şi azilul ridicat de
Domniţa Bălaşa destinat fetelor orfane şi sărace în 1751, iar fondurile bisericeşti ³cuitia
milelor´ vor susţine începând cu 1775 un orfelinat înfiinţat de Alexadru Ipsilanti.
-c
c
{ c
c
cc
cc cc
ºc
c
c c c c
care
înfiinţează la Mânăstirea Bistriţa din Vâlcea un
Ê
Ê
Ê
ºc
c
c
c×, ºc ccc
c
Perioada communistă a făcut ca activitatea filantropică să fie masiv redusă fie prin
preluarea de către stat sau chiar desfiinţarea aşezămintelor, societăţilor şi fundaţiilor
filantropice bisericeşti. Însă anul 1989 a însemnat recăpătarea libertăţii Bisericii
Ortodoxe Române de a-şi desfăşura misiunea social-filantropică în lume. Posibilităţile
materiale reduse împiedică totuşi realizarea tuturor proiectelor propuse, sau împlinirea a
ceea ce se aşteaptă de la ea. Istoria celor 20 de ani zbuciumaţi de la căderea regimului
comunist în România a atras atenţia asupra faptului că în actul social-filantropic,
calitatea primează, deşi cantitatea este o cerinţă încă actuală.
În ultimele decenii, asistenţa socială a devenit tot mai pregnant ştiinţifică prin modul
de abordare şi multiplicarea formelor instituţionalizate specializate. Acest fapt a dus la
înfiinţarea în cadrul mai multor facultăţi de teologie a specializării Teologie ± Asistenţă
Socială, care urmăreşte nu doar specializarea profesională, ci şi imprimarea dragostei
faţă de Dumnezeu şi faţă de om, iar viitorii asistenţi sociali să privească activitatea lor
nu ca pe o simplă meserie, ci ca pe misiune divină de îndeplinit, iar folosul de pe urma
acestora îl vor avea atât Biserica în activitatea sa, cât şi instituţiile statului.
c
c
{ c
c
cc
cc cc
ë
" ALuca 9, 13). Este porunca dată de Iisus Hristos ucenicilor
Săi după ce, El Însuşi a hrănit spiritual mulţimile de oameni cu hrana Evangheliei Vieţii
şi a vindecat bolnavii aduşi la El A Ioan 6, 1-13). Minunea înmulţirii pâinii şi a peştilor, a
devenit astfel o icoană a legăturii dintre viaţa spirituală şi activitatea filantropică.
Exemplul celor două surori Marta şi Maria Acf. Luca 10, 38-x2) ² una simbol al
ospitalităţii şi alta simbol al spiritualităţii ² ne arată complementaritatea dintre social şi
spiritual Totuşi, Hristos-Domnul nu acceptă ca socialul să se substituie spiritualului, ci
trebuie ca dimensiunea spirituală a vieţii să fie baza activităţii noastre scial-filantropice:
#$ $ %
& Ê
' $
Ê
ë
ALuca 10, x1-x2). Cele două
aspecte ale implicării creştinului, în lucrarea filantropică şi creşterea în viaţa spirituală,
al consolidării comuniunii cu Dumnezeu, nu pot fi despărţite, ci chiar se contopesc. Nu
poţi aduce jertfă lui Dumnezeu, fără să fii împăcat cu fratele tău: nu poţi spune că-L
iubeşti pe Hristos, dacă fratele tău îţi este indiferent: #(
%
%
%Ê
AMatei 5, 2x).
Hristos Cel tainic prezent în Sfânta Euharistie pe masa Sfântului Altar nu poate fi
despărţit de prezenţa smerită a lui Hristos în ÄTaina Fratelui´, aşa cum ne arată Sfântul
Ioan Gură de Aur în predicile sale şi mai ales Sfântul Vasile cel Mare în lucrarea sa
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc
c
c
7
c c c3$ &$ c cc
!"! #!$
$!$c(%c c8#ccc5c
5
ccc c c!c%&!ccc
,c
c
{ c
c
cc
cc cc
filantropică numită apoi Vasiliada despre care se ştie doar că a existat. Nu s-au făcut
descrieri ale programului, ci s-a căutat grija în mod practic faţă de cei care aveau
nevoie, şi aceasta dintr-o raţiune religioasă. Încă din zorii creştinismului, grija pentru
persoana umană se vede din atenţia lui Hristos faţă de cei aflaţi în nevoie, pe care îi
însoţeşte şi îi asistă nu numai în nevoile lor fiziologice şi sociale, ci, mai degrabă, în
rezolvarea problemelor spirituale.
Poate cel mai bun exemplu este faptul că după instituirea Tainei Euharistiei, primul
gest pe care-l face Mântuitorul Hristos este cel al spălării picioarelor ucenicilor Lui.
Deşi exemplele oferirte sunt puţine, putem spune totuşi că vocaţia pentru filantropie
se naşte dintr-o vieţuire hristocentrică, dintr-o vieţuire autentic creştină. Împărtăşirea cu
Trupul şi Sângele lui Hristos, Cel răstignit şi înviat, trebuie să ne facă sensibili la
suferinţele semenilor noştri pentru care Mântuitorul a murit şi a înviat ca ei să cunoască
iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni şi să se mântuiască.
Hrăniţi cu prezenţa lui Hristos-Cuvântul, din cuvintele Sfintei Scripturi şi din Sfintele
Taine ale Bisericii, Sfinţii Părinţi au dezvoltat o pastoraţie bazată pe prezenţa tainică a
lui Hristos în aproapele nostru care are nevoie de ajutorul şi iubirea noastră AMatei cap.
25). #)
* Ê
Ê
+ ² spune Sfântul Ioan Gură de Aur ²
(
Ê
, (
%
Ê
Acare
acoperă Sfântul Potir ), %
Ê -
Ê '
#. Ê
$ %Ê
Ê
ë
.
Ê '#$
ë
$
-
$
$ "
(%Ê
ë '
Ê
/0
Opera socială derivă din Evanghelia iubirii lui Hristos, de aceea implicarea Bisericii
în asistenţa socială este o vocaţie spirituală, dar, în acelaşi timp, este şi o necesitate
practică, fiind orientată spre trei dimensiuni religioase cu privire la
"c# c c
. Acestea sunt cele trei dimensiuni care afectează fiinţa umană şi care ar trebui
să problematizeze pe celelalte fiinţe umane, la care se pot adăuga bunăstarea pentru
cei care o au şi care nu o caută şi pentru cei care nu o au şi o caută.
ccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc
c8c c3#c%c9#cc1c-cc
c
c
c
{ c
c
cc
cc cc
Deşi ca scop suprem Biserica îşi propune eradicarea acestora trei, totuşi scopul
imediat este de a ridica pe cel căzut aşa cum a făcut Samarineanul, şi de a-l repune în
locul lui de membru funcţional şi activ al Bisericii. Necesitatea operei caritabile va
rămâne permanentă, aşa cum lupta pentru biruirea patimilor sufleteşti este o luptă care
va lua sfârşit la sfârşitul veacurilor.
Filantropia socială nu a fost o vocaţie publică, ci una tainică, de care Biserica nu s-a
folosit pentru a pretinde merite. Mântuitorul nu ne cere să trâmbiţăm acest lucru, ci ne
cere să trâmbiţăm cuvântul lui Dumnezeu, căci spune:
ë Ê
ë
ë ë Ê
%
ë Ê
ë ë. Atunci când
vorbeşte despre într-ajutorare, filantropie sau asistenţă socială, Hristos recomandă
Ê, iar Biserica primului mileniu a făcut-o
întocmai.
$c
Aşadar vocaţia Bisericii de autor al actelor filantropice se manifestă prin membrii săi
atât mireni cât şi clerici. Însă pentru ca misiunea social-filantropică să se desfăşoare în
modul cel mai autentic, este necesară o permanentă grijă de a păstra legătura cu
Hristos prin Sfintele Taine, dar mai ales o permanentă curăţire prin Pocăinţă.
5c
c
{ c
c
cc
cc cc
Sfinţii Apostoli, iar mai apoi Sfinţii Părinţi au oferit suficiente modele de manifestare
filantropică, însă trebuie să remarcăm şi să preluăm gândirea ce a stat la baza
realizărilor lor, şi anume faptul că trebuie ca manifestările caritabile să fie o expresie a
vieţuirii noastre ca păzitori şi lucrători ai poruncii
% dată de Hristos.c
c
c
{ c
c
cc
cc cc
Ú
c
c