Universitatea Valahia Trgovite

Facultatea de Teologie Ortodox i tiinele Educaiei

Master D.S.E.B.C.
An universitar 2013-2014

Aspectul ecleziologic i practic al diaconei n Biserica

primar
-eseu-

Aspecte sociale ale misiunii cretine

Coordonator:
Pr. Lect. Dr. Bute Sorin

Masterand:
mprel Ramona Maria
Anul I

Trgovite,
2013

Planul lucrrii

Introducere

I.

Aspectul ecleziologic al diaconiei

II. Aspectul practic al diaconiei

Concluzii

Introducere
Notiunea de diaconie sau de slujire reprezinta una din ideile fundamentale ale
Sfintei Scripturi. In Sfanta Scriptura si mai ales in Noul Testament se descopera
intreaga semnificatie si sensul deplin al diaconiei sau slujirii. Diaconia sau slujirea
constituie notiunea-cheie a actiunii Bisericilor crestine de pretutindeni in raportul lor
cu omul si cu lumea, reprezinta o tema deosebita a invataturii neotestamentare si
patristice de totdeauna1.
Diaconia sau teologia slujirii radiaza din insasi invatatura trinitara despre
Dumnezeu, deoarece Sfanta Treime constituie structura supremei iubiri si slujiri.
Dumnezeu-Tatal prin actul creator si purtarea Sa de grija fata de om si fata de lume,
Domnul Iisus Hristos, prin invatatura si activitatea Sa soteriologica, Duhul Sfant, prin
puterea Sa sfintitoare si conducatoare spre adevar si mantuire, slujesc personal si
treimic, fara contenire, de la inceput. Teologia diaconiei se intemeiaza astfel pe
conceptia trinitara despre Dumnezeu si ocupa un loc central in revelatia Noului
Testament.
Facand o analiza amanuntita a termenului diaconia, folosit in Noul Testament,
in special in epistolele Sfantului Apostol Pavel, vom constata ca slujirea apartine
fiintei si vietii crestinismului in lume, pentru ca tine de insasi credinta crestina si nu
e o simpla deductie sau -aparitie marginala2.

1. Aspectul eclesiologic al diaconiei

1

Alexander Schmemann, Biserica, lume, misiune, trad. rom. Maria Vinteler, Editura Reintregirea, Alba Iulia,

2006, p. 39
2

Pr. Prof. Liviu Stan, Institutiile de asistenta sociala in Biserica veche, in Ortodoxia, an IX(1957), nr. 1, p. 94

Misiunea de slujire a oamenilor are baza ei permanenta in Iisus Hristos,

implinitorul, modelul si dinamizatorul adevaratei slujiri fata de Dumnezeu si fata de
oameni. De aceea temeiul hotarator al slujirii la Sfantul Pavel trebuie vazut in "fapte
de nemarginita slujire" a Mantuitorului3.Ca "trimis" al Tatalui (Evrei III, 1),
Mantuitorul a indeplinit o dubla slujire : catre Dumnezeu si catre lume.
O prim form organizat primete aadar filantropia n biserica primar prin
instituirea diaconilor (Fapte cap. 6). Lucrarea iubirii i a slujirii pentru aproapele
reprezint semnul de recunoatere ca ucenici ai lui Hristos, care se manifesta la nceput
fa de cei de o credin cu noi"(Galateni 6, 10; Ioan 13, 34-35), iar dup perioada de
persecuie, fa de toi semenii. Noi ajutm, atunci cnd putem, pe toi care sunt n
lips... iar diaconul este pentru toi acetia, care se gsesc n cetate, un purttor de
grij, scrie Sf. Iustin Martirul i Filosoful (165).4
Diaconia este strans legata de filantropoie dar mai important legata de Sf.
Liturghie, deoarece prin aceasta sunt toti chemati sa slujeasca lui Dumnezeu si
aproapelui, astfel ca Sfantul Apostol Pavel evidentiaza caracterul ecleziologic, intrucat
se fundamenteaza pe ideea de solidaritate a oamenilor in Iisus Hristos cel intrupat, si
intrucat prin Hristos, toti se regasesc in Biserica - trupul Sau tainic -, in solidaritate
unii cu altii. Avand la temelia ei nemarginita slujire a lui Iisus Hristos, care "n-a venit
sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-si dea viata rascumparare pentru multi"
(Matei XX, 28), Biserica este, prin misiunea ei, slujitoare.
Dupa Sfantul Apostol Pavel, Biserica este "imparatia lui Dumnezeu" (I Cor. XV,
24; Col. I, 13; IV, 11, I Tes. II, 12), "trupul tainic al Domnului" (Efes. I, 22-23; Col. I,
18), "poporul lui Dumnezeu" (Rom. IX, 25 ; II Cor. VI, 16), "familia lui Dumnezeu "
(Efes. II, 9-19), "ogorul lui Dumnezeu" (I Cor. III, 9), "templul sau casa Domnului" (I
Cor. III, 19 , VI, 19 ; II Cor. VI, 16 ; Evrei III, 6).
Toate aceste expresii sunt raportate de Sfantul Pavel la viata crestinilor grupati
intr-o singura comunitate, care are drept scop slujirea interesului comun, prin
3

Pr. Prof. Liviu Stan, Institutiile de asistenta sociala in Biserica veche, in Ortodoxia, an IX(1957), nr. 1, p. 98
I.P.S. Mitropolit Nifon, ORTODOXIE I ECUMENISM N CONTEMPORANEITATE- SUPORT DE CURS,
Targoviste, 2013, p.62
4

contributia fiecaruia pe masura posibilitatilor lui, la "desavarsirea sfintilor, la lucrul

slujirii, la zidirea trupului lui Hristos" (Efes. IV, 12). Ca "trup tainic al Domnului"
(Efes. I, 22-23 ; Col. I, 18), Biserica actualizeaza activitatea Mantuitorului, continua
slujirea Sa, pana ce se va realiza mantuirea subiectiva a tuturor. Biserica - totalitatea
acestor credinciosi - este deci expresia in actualitate a Domnului nostru Iisus Hristos si
a slujirii Sale. Si ea continua slujirea dupa masura intemeietorului ei5.
"Fiind un trup in Hristos, unii altora suntem madulare", spune Sfantul Apostol
Pavel (Rom. XII, 5), iar Duhul lui Hristos care salasluieste in ele fiind unul, desi
harazeste fiecarui madular alt dar, le tine pe toate unite, ca sa foloseasca darurile
acordate lor in Slujirea armonica a trupului si prin aceasta in slujirea reciproca. In
acest scop, el aseamana Biserica cu trupul omenesc, ilustrand si mai bine legatura
indisolubila dintre diferitele categorii de slujiri in organizarea activitatii exterioare a
Bisericii luptatoare. In Trupul tainic ca si in trupul uman, nici unul din madulare nu
stapaneste asupra celorlalte si nu exista pentru sine, ci pentru a servi pe celelalte si
toate la un loc trupul intreg. In Biserica conceputa de Sfantul Pavel, ca trup tainic al lui
Hristos, credinciosii sunt deci madulare legate organic intre ele (I Cor. XII, 12, 18-19).
Biserica fiind "stalpul si temelia adevarului" (I Tim. III, 15) si "cetatea
Dumnezeului celui viu asezata pe muntele Sion" (Evrei XII, 22), face cunoscuta
intelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu si slujeste nu numai pamantenilor, ci
si incepatoriilor si stapaniilor din ceruri, prin Hristos Iisus (Eres), III, 10), pentru ca
numai ea e trupul Lui, zidirea care se inalta pe El si in El, ca pe o piatra unghiulara
(Efes. II, 20-21). Fiind trupul lui Hristos, Biserica constituie mediul slujirii si al
raspunderii fata de Dumnezeu si fata de oameni6.
2. Aspectul practic al diaconiei
Fiecare membru al comunitatii, slujind potrivit chemarii lui, isi aduce aportul
sau pentru intreaga Biserica, dupa cum la randul lui se impartaseste de ceea ce
realizeaza toti membrii Bisericii la un loc. Pe de o parte ca individ da comunitatii, iar
pe de alta parte ia din aceasta comunitate. In cadrul acestei comunitati, toti membrii se
5
6

Orest Bucevschi, Hristos in viata sociala, in "Ortodoxia", an. VII, 1955, nr. 1, p. 145
Prof. Dr. Nicolae Necula, op. cit., p. 80

manifesta, se intretin si se dezvolta printr-o slujire comuna a bunurilor spirituale, prin

impartasirea de bunurile comune si prin comunicarea bunurilor personale. Aceasta
slujire reciproca, a carei temelie este iubirea frateasca, "este numitorul comun al
apartenentei la Biserica"7.
In viziunea Sfantului Apostol Pavel, sensul integrarii efective al acestei
apartenente este slujirea practica. Iubirea frateasca, rugaciunea, solidaritatea si slujirea
reciproca dintre crestini este expresia participarii lor comune la viata in Hristos:
"Nimeni sa nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui" (I Cor. X, 24). Modul practic
si colectiv de slujire in iubire il constituie mesele comune sau agapele (I Cor. XI, 3334). Aceste mese comune organizate de crestini constituiau o impresionanta scoala de
dragoste, de slujire si de solidaritate intre credinciosi. Din punct de vedere social, ele
erau un mijloc admirabil pentru stavilirea imbogatirii unora si pentru usurarea saraciei
altora.
Cel mai important act de slujire practica in sanul obstei crestine este darnicia
(Evrei XIII, 16) sau colecta de ajutoare (Rom. XV, 26). De fapt "in conceptia Sfantului
Pavel, departe de a fi numai o fapta de milostenie, strangerea de daruri este o
binecuvantare, o comuniune cu sfintii sau o slujire" (diakonia - II Cor. VIII, 1, 4, 7, 19;
Rom. XV, 25-28)37. In acest sens, el randuieste o colecta de daruri incepand in
Biserica Antiohiei pentru saracii dintre sfintii de la Ierusalim (Gal. II, 10), si din
Bisericile din Galatia (I Cor. XVI, 1). Expresie a dragostei fata de fratii din afara si de
departe, colectele constituiau si un mijloc material de slujire sociala si universala. In
felul acesta, crestinismul era indrumat nu numai spre latura interioara-spirituala, ci si
spre latura lui practica, sociala. Pentru implinirea acestei sacre si permanente misiuni
sociale a crestinismului8.
Sfantul Apostol Pavel poarta pe umerii sai povara in ce priveste orientarea
credinciosilor asupra slujirii lor practice. Astfel lui Filimon din Colose ii cere sa
elibereze pe sclavul Onisim si sa-l trateze ca pe un frate iubit (Filim. 16-17).
Crestinilor din toate comunitatile le scrie, in grai profetic, sa puna capat dezbinarilor si
le porunceste ca fiecare sa poarte grija de nevoile aproapelui (I Cor. I, 11-28 ; X, 24, II
7

Drd. Apostolu George, Lucrarea sociala a Bisericii, in Studii Teologice, anul XLIV(1992), nr. 3-4 p. 109
Prof. Dr. Nicolae Necula, Legatura dintre viata liturgica si opera de caritate in Ortodoxie, in Glasul
Bisericii, an L(1991), nr. 1-3, p. 83
8

Cor VIII, 1 IX, 24), sa se ingrijeasca de vindecarea bolnavilor si ajutorarea

infirmilor sa cultive "pacea cu toata lumea" (Evrei XII, 12-14), sa nu dea uitarii
facerea de bine si darnicia (Evrei XIII, 16 ; Gal. VI, 9) sa evite in relatiile dintre dansii,
atat in viata de familie, cat si in societate, orice violenta, asuprire si jignire (Efes.. V 22
- VI, 9 ; Col. III, 1 - IV, 1 ; I Tim. VI, 1-3, 6-11, 17-19) si sa slujeasca neincetat
adevarului, dreptatii si binefacerii dupa exemplul lui Hristos (Filip. II, 1-11; IV, 8-9).

Concluzii
Prin urmare, dupa Sfantul Apostol Pavel, viata crestina este, in intregime si
print natura sa insasi, slujire. Intemeiata pe ideea de "madular" al aceluiasi trup, in
comuniunea de interese pe pamant si pentru viata vesnica, slujirea e totuna cu slujirea
de sine.
Slujirea este modul - existential si istoric - in care s-a realizat "iconomia"
mantuirii, planul lui Dumnezeu infaptuit in si prin Iisus Hristos (Efes. I, 9; III, 1-2).
Apostolul, chemat si trimis ca "reprezentant al lui Hristos" (II Cor. V, 20), oglindeste
6

idealul slujirii crestine. Deci preotia si toate institutiile bisericesti trebuie privite prin
prisma slujirii. Slujirea este o datorie sfanta : ea este munca pe care trebuie s-o depuna
zilnic Biserica si preotia, spre a urma poruncii Domnului nostru Iisus Hristos 9.
Nota caracteristica si esentiala a slujirii este iubirea. Diaconia prin iubire e
mereu prezenta in acte de intrajutorare. Cei care iubesc pe aproapele fac totul pentru
binele lui: "se bucura cu cel ce se bucura, plang cu cel ce plange" (Rom. XII, 15)-si-si
poarta "sarcinile unii altora, implinind legea lui Hristos" (Gal. VI, 2).
Ca "slujitori ai lui Hristos" (Efes. IV, 6) datoria crestinilor e aceea de a urma si
corespunde intru totul slujirii Sale dumnezeiesti in lume, slujind lui Dumnezeu si
oamenilor, de a urma lui Hristos-Slujitorul, imitandu-L, asa cum a facut de altfel-si
Sfantul Apostol Pavel, a carui viata, dupa convertire, a fost o necurmata pregatire de
imitare a modelului Hristos10. Principiul general al diaconiei e "sa te faci tuturor toate"
(I Cor. IX, 22). Prin aceasta lucrare de slujire a tuturor, credinciosul crestin contribuie
activ la transformarea in bine a vietii omenesti, la desfasurarea pana la deplina
actualizare a tuturor potentelor umane. Prin aceasta se poate realiza in lume "imparatia
lui Dumnezeu", care este o imparatie a dreptatii si a pacii (Rom. XIV, 17).

Bibliografie

1. Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii

Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994;

2. Coravu, PS Dr., Damaschin, Misiunea filantropica a Bisericii in trecut si astazi,

in vol. Pastoratie si Misiune in Biserica Ortodoxa, Editura Partner, Galati,
2007;
9

Ibidem, p. 86
PS Dr. Damaschin Coravu, Misiunea filantropica a Bisericii in trecut si astazi, in vol. Pastoratie si Misiune in
Biserica Ortodoxa, Editura Partner, Galati, 2007, p. 203
10

3. George, Drd. Apostolu, Lucrarea sociala a Bisericii, in Studii Teologice, anul

XLIV(1992), nr. 3-4;

4. Necula, Prof. Dr., Nicolae, Legatura dintre viata liturgica si opera de caritate
in Ortodoxie, in Glasul Bisericii, an L(1991), nr. 1-3;

5. Nifon, I.P.S. Mitropolit, Mihaita, ORTODOXIE I ECUMENISM N

CONTEMPORANEITATE- SUPORT DE CURS, Targoviste, 2013;

6. Bucevschi, Orest, Hristos in viata sociala, in "Ortodoxia", an. VII, 1955,

nr. 1;
7. Schmemann, Alexander, Biserica, lume, misiune, trad. rom. Maria Vinteler,
Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2006;
8. Stan, Pr. Prof., Liviu, Institutiile de asistenta sociala in Biserica veche, in
Ortodoxia, an IX(1957), nr. 1.