Pe chipul boltii, ca un gnd se-abate Un nor, greoaia umbra clatinnd; Ca sufletul bolnav ce-n pat se zbate O tufa-si joaca

bratele n vnt. Vazduhul glasul trist si surd si-ncearca Pleoapa neagra uneori clipind, Cum ochi clipesc, ce vor sa plnga, parca, Si de sub gene picuri ies, sclipind. Prin pusta, ceata-si pune laicerul Si reci fiori din smrc s-au ridicat... Gndind la jalea lui, pna si cerul Din mna parca soarele-a scapat.