Nu era chiar niciun secret, stiam ca ma iubeste doar pentru ca nu sunt ntreg si ca sa-mi poata adauga a treia mna

sau mai stiu eu ce, asadar numai ca sa fiu asa cum ma vedea ea, nu o data m-am trezit dimineata altfel dect ma culcasem cu o aripa de fluture lipita stngaci pe umarul dezgolit de furtuna din zori, cu tatuaje facute cu pixul sau doar cu ochiul ei drept, mi-a desenat nca o inima, un catarg cu velele rupte, ntr-o seara, facnd pe filozoafa, lucru ce-i dadea un aer fermecator de caraghios, dupa ce mi-a aruncat aiureala esti exponentul unei lumi fara pacat aflata sub dic tatura iubirii la lumina unor lumnari de tort a pus la cale un soi de ceremonie de sanctificatar e ori, mai degraba, de nesanctificare alaturnd numelui meu pe acela de Nietzscheanul, ca Tesviteanul bunaoara, astfel ca n toate calendarele cu nesfinti veti da de mine astfel, nu era att de fraiera nct sa nu-si dea seama ca nu sunt eu nsumi, ci doar cautarea, de aceea ea mi si zicea alteritatea ta sunt ceea ce scriu , am recunoscut, asa ca las-o balta cu declaratiile tale de drago ste, pietrele amfiteatrului, obloanele pravaliilor, macadamul, toate le stiu pe de rost si le declama fornaitor, iar tu ma minti spunndu-mi ca e ecoul , eu de fapt nici n-am iubita, e doar o cascada care curge din cer si de aceea pare nespus de nalta i naltam ode si-mi venea tare greu, pentru asta ma foloseam de zmeie din hrtie japoneza doar ca se ntmpla ca din cauza greutatii culorilor sa nu se nalte ndeajuns deseori n drum dadeam de stele si le daruiam lor, uneori ea se apleca pna la naltimea turnului meu cu ceas unde stateam adesea cu po rumbeii recitndu-le n limba lor guruita balade medievale si ma ntreba despre brfele din oras, daca a sunat coafeza sau daca a venit laptare asa, eu i povesteam despre ultimele ploi si despre brunul glazurat al olanelor ude nu rareori era asa de stralucitoare nct devenea peste noapte oglinda cu timpul nsa a obosit, nvinsa de scalmbaielile mele si de neputinta de-a-mi reflec ta abstractul ea mai era si un deal cu peri si ciresi care nfloreau natngi, n miezul iernii, se supara cnd i spuneam ca iubirea nu e dect un gen literar esti nebun, adica mbratisarea mea e literatura, vrei sa zici colinda nlauntrul meu cu un felinar aprins creznd ca sunt lumea si cum nici ea nu era cine credeam eu ca este, nici eu nu eram lumea, emigrase n mine dintr-o ntmplare profitnd de talentul meu neobisnuit de-a ma ndragosti de lucruri care nu exista, dar eu le iubesc pentru ca le vad si le socot vrednice de iubirea mea, si port dragostea cu fala cu care n copilarie purtam spielhozenurile noi ma mai ntreba ct de departe e timpul sau ct adevar poate ncapea ntr-un sceptic nu-i raspundeam, o amenintam ca o sa-mi pun capat noptilor amicii ma ironizau la cafenea ca am o iubita care nu exista si ca umblu aiurea cu scheletul unei toamne sub brat, ntr-o cutie de vioara apoi ma iscodeau despre lungimea picioarelor ei pna si pestii din acvariul de dupa usa mi puneau indiscreti ntrebari, sa te fereasca Dumnezeu de indiscretia pestilor, mie nici nu-mi trebuie iubita, vreau doar sa am pentru cine sa-mi trag, la o adi ca, un glont in cap