Dragele mele dantelarese, aflati despre mine ca m-am certat cu starostele Vermeer, iar de ceva vreme m-am mutat

ntr-o alta casa, ct mai departe de el si chiar daca e insalubra si miroase de te trasneste mlul din canalul aflat la doi pasi de pitic de ea, sunt multumit, masa o iau n camera si se compune din pine nedospita si jumatati de adevaruri cu care ma ndop si care nu-mi fac totdeauna bine, ies rar, mai mult pe acoperisul cu olane brune alaturi de niste porumbei obezi si ma ocup cu deslusitul orizontului, de altfel, de la atta deslusit mi-au ajuns ochii ct gamaliile acelor voastre din p ernitele acelea de catifea verde pe care le tineti legate de ncheietura minii seara zavorasc usa, baricadndu-ma n fata nostalgiilor mi iau caietul cu discursurile nerostite la primirea decoratiilor pe care nici dr acu n-o sa mi le dea vreodata, si repet si repet mai lasati jos, dragele mele, ghergheful si cititi-mi nefericirile si neiubirile o sa deveniti filozoafe sau poetese, ori poate, scuzat sa-mi fie, schizofrenice , abia apoi sa-mi vorbiti sau sa-mi scrieti n versuri sunt att de singur nct schimnicesc n afara singuratatii, dar nu-mi e rau, nici moartea nu e mereu un cal cstigator, aflati de la mine, asa ca nu-i cautati doar ntelesul, mai uitati-va si la potcoave. Desi poezia este esecul realitatii, mie mi place sa cred ca e singura infinitate accesibila de pe papainoage, nu mult mai sus de crligul candelabrului meu canit, portar e unul, Descartes, nchide lumea, ntregul asta care nu e tot, la orele dictate de prostituatele lunatice aduse de ceata, postasul neghiob nu mai ajunge, asteapta nghetul, si din cauza sa uitarea si da aere de eternitate eu sunt pentru el domnul neasemenea, atrnnd n pod, printre sunci, idei, doar att, e un oras nesuferit, mai cu seama n lunile cu r , plin de brutari, laptarese si mace lari nu ma gndeam sa ndrazneasca cineva sa ma njure de matafora mamei n loc sa ma njure de concretul tatalui meu, asa cum am patit-o, si nu o data, eu cu bine, al vostru neasemnea gentilom