A fost un an n care s-au sinucis poetii satui sa fie-ntruna luati n catarea vietii Cu aripi de la fluturi date-mprumut cu ora si-au

hacuit prin piete n vazul tuturora venele lor firave, tendoanele, uitarea hranind cteva zile gazetele. Duhoarea acestor pline ceasuri mbratisnd foburgul a-nnebunit berarii care-au turnat amurgul n halbele ciobite vnzndu-l ca pe bere, s-au aruncat din turle poetii n tacere asemeni unei blnde ninsori ntrziate, s-au otravit cu vise ascunsi n ruinate mansarde si n dosul unor iubiri desarte de nimeni banuite, iubiri pentru departe. Printre gutui sticloase si-au aninat n funii costumele dungate avnd prinse petunii la-ngustele revere si ei uitati acolo sub strmtele sacouri, austrul n tremolo ducea sinistru vestea, tramvaiele de noapte se-mpiedicau adesea si ele ca de soapte de rimele-aruncate, s-au revoltat vatmanii creznd ca iarasi vntul a dobort castanii