Cand copilul este ne-ascultator

Psihologie - 22 Februarie 2013

Ma apropii de aceasta tema in acest articol pentru ca multi parinti isi exprima preocuparea fata de dificultatile lor de a-i face pe copii sa fie ascultatori sau sa fie cuminti. Parintii ma intreaba cum sa procedeze in astfel de situatii, ce reguli si ce masuri sa aplice, cum sa-i determine pe copii sa fie cuminti si ascultatori. Articolul nu se va referi insa la insiruirea unor astfel de procedee, despre care nici nu sunt sigura ca exista, ci va voi invita sa incercam sa aflam ce inseamna de fapt cuminte si ascultator. Aceste cuvinte care au devenit banale prin frecventa cu care le utilizam, s-au indepartat totusi foarte mult de semnificatia lor de la baza. Punem ascultarea in relatie cu o anume obedienta fata de celalalt, iar cumintenia cu o anume pasivitate. Sa fii ascultator inseamna sa faci tot ce iti spune celalalt, iar sa fii cuminte inseamna sa stai locului. Daca ne reintoarcem la semnificatia acestor cuvinte, vom constata ca a asculta este o actiune foarte complexa si plina de mai multe intelesuri: a primi ceea ce vine de la celalalt in sensul in care copilul nu doar aude cuvintele, ci se conecteaza si din punct de vedere afectiv cu adultul care ii vorbeste a intelege ceea ce am primit in sensul in care copilul are nevoie sa identifice si sa numeasca afectul pe care il primeste a transforma ceea ce am primit in sensul in care copilul sa poata folosi ceea ce a trait, ceea ce a capatat sens pentru el Altfel spus, ascultarea nu reprezinta un proces unidirectional, dintre adult inspre copil, ci reprezinta un travaliu interior individual si o modalitate de a construi o legatura cu celalalt. Un copil ne-ascultator este un copil care intampina dificultati in oricare din punctele enumerate mai sus, un copil ale carui reactii spun ceva despre relatia cu adultul. Ascultarea este posibila numai pe masura ce copilul reuseste sa capete o maturitate emotionala, sa inteleaga si sa semnifice trairile sale, sa il recunoasca si sa il investeasca pe celalalt. Ne-ascultarea nu este obraznicie, rasfat sau rautate, ci este dovada unei insuficiente cresteri emotionale. Un copil cuminte este un copil care poate cuprinde ceea ce vine inspre el, care poate contine ceea ce traieste, care poate da sens afectelor sale, care poate sa se foloseasca de propria lui gandire pentru a intelege lumea din jurul sau si pe el insusi. Este foarte important ca un copil sa aiba o astfel de autonomie emotionala pentru ca daca vom incuraja obedienta lui vom stimula fie o vulnerabilitatea mare si o depedenta de celalalt, fie o furie puternica si o incapacitate de a exprima autentic ceea ce el traieste. Imi puteti scrie si imi puteti adresa intrebarile dvs la rubrica Sfatul Medicului Psihologul va raspunde Cristina Calarasanu