Vasile Voiculescu

Singurtatea
Adorm adanc Bucegii, i Noaptea-i netezete, Pe tmplele lor arse, cu minile-amndou. Sclipesc pe fruni golae, ce somnul umezete, Bro oane mari de rou. !oar "ile-a urite #uiesc fr-ncetare $i darele de cea, ca nite serpi, la poale Se duc pe nesimite i curg %n deprtare &u apele la "ale. Atunci Singurtatea se scoal-ngndurat $i um l, "istoare, pe streini de-nlime. St ceasuri neclintit, de-o stnc rzimat, $i cat-n adncime. ! drumul unei pietre i-ascult, -ncremenit, &um u uie-n adncuri pn' nu se mai aude, &u faa-n sus pe urm se-ntinde, aiurit, (n ier urile ude. Se uit lung la stele cum ard nlucitoare ... Ascult-n fund moliftii "i rnd ca nite clape. Pe ceruri trece luna, plutind strlucitoare, &u le da pe ape. Aa %i duce "eg#ea pe culme sus, deteapt, $i de urt tot timpul ea singur %i ine ... !in cnd %n cnd tresare i ade ... parc-ateapt !ar, nimenea nu "ine)