Umorul/Comicul/Ironia/Dramaticul/S

ublimul/
Tragicul sadovenian
- Cum se poate? s-a mirat iar boierul, mngindu-i barba si jucnd
ntre degete lnugul cel de aur. Te duci la Voda?
- M duc! S-apoi daca nici Voda nu mi-a face dreptate... Boierul a pornit s
rd.
- Ei, si daca nu ti-a face dreptate nici Voda?...
Aici comisul Ioni i cobor puin vocea, dar Ancua cea tnr, cum
fcuse odinioar cealalt, mpungnd ntr-o parte cu capul, ntinse urechea
si auzi ce trebuia sa se ntmple daca nici la Voda n-ar fi gsit rzeul
dreptate. Daca nici Voda nu i-a face dreptate, atunci sa pofteasc Maria Sa
sa-i pupe iapa nu departe de coada!...

- Ei, dar daca nu-ti fceam dreptate, cum rmnea?

- Da, mria ta, rspund eu rznd, cum sa rmie? Eu vorba nu mi-o iau
napoi. Iapa-i peste drum!

Atunci a rsrit de sub cortelaul ei cuconita, sprintena, subire si

mnioasa ca o vipera. si l-a nfruntat c-un ipet si cu ochi plin de ura:
- Nu te-apropia de mine, urtule si blastmatule! Zvrlise cortelul si
deodat i crescuser la mni ghiare agere cu care-si amenin soul. Mi sa prut ca vad n parul ei corniele cu care voise odat sa-l mpung, n
acelai timp tatl meu rcnea cu voce nalta sub cuitul lui Prlea iganul:
- Cucoane Nastas, are sa te-ajung mnia lui Dumnezeu! Cnd a rcnit
astfel sub cuit btrnul, s-a fcut o clipa tcere. A scprat s-a trsnit cu
sunet mare n munte. si deodat am vzut cerul mbrcat cu bolta joasa
de nouri, si vntul veni de la asfinit c-o izbitura, nchiznd si detunnd
uile hanului.
Peste Moldova, dincolo de dealul Bolndarilor, cerul se mica si se apleca
rotindu-se mpotriva pmntului; s-un muget peste fire si nemaiauzit
umplu vile venind dintr-acolo; si toata lumea care se afla fata, ntorcnd
ochi holbai, a vzut balaurul venind n vrtej sucit, cu mare iueal.
L-am vzut si eu si m-am cutremurat. Venea drept spre noi. Cu coada
subire ca un sul negru pipia pmntul, si trupul i se nalta n vzduh, iar
gura i se deschidea ca o leica n nouri. si mugind, venea cumpnindu-si

coada; iar n rsuflrile lui sorbea si juca n slava cli de fn, acoperiuri de
case si copaci dezrdcinai. si de sub mugetul lui lepda o revrsare de
grindina si ape, parca ar fi luat pe sus albia Moldovei s-ar fi prvlit-o
asupra noastr.
La vederea puterii lui, iganii au czut cu fetele la pmnt.

Pn ce mi-au venit tovarii, mi-am legat strns cu batista de la

gt ochiul atins. Calul icnea la cinci pai de mine si se opintea din cnd n
cnd sa se scoale. Cnd l-au mpresurat cruii si l-au cercetat, i-au gsit
picioarele dinainte rupte. L-am lsat acolo; si, cu aceiai voce schimbata si
rguita, am ndemnat pe toata lumea ndrt. Au pornit cu fcliile spre
plopi, si sileam si eu scrnind din dini, ameit, slbit si misele. La fntna
i-am gsit pe toi cu capetele buluc asupra colacului de piatra. Sub lumini
lucea snge proaspt.
- Au stropit-o s-au prpstuit-o n fntna... am grit eu slab.
- Pe cine au prpstuit, pe cine au zvrlit? m ntreba mo Irimia. '
Eu n-am mai simit putere sa rspund. Pe sub batista mi-a nboit iar
sngele; mi se prelingea prin musti si-mi intra n gura. si parca gustam
din sngele mprtiat pe colacul fntnii.

Haidii au srit si l-au prins. L-au mai btut pn ce-au ostenit, pe

urma i-au dat drumul.
Dup ce a bolit trei zile, mucnd scndura laitii, prietinul ista al nostru
sare-ntr-o noapte gardu la curtea boierului, ca sa-si gseasc femeia. A
pndit-o pe lng odile slugilor, pn ce-a zrit-o. A srit la dnsa urlnd,
ca sa-i rup cu unghiile gtita. A auzit boierul ipete din casa, s-a ieit cu
hamgerul.
Aa ca Rducan Chioru, ca un stpn ce se afla, vznd atta ndrzneala,
s-a scrbit s-a poruncit haidilor sa-l ridice pe prietinul ista al meu si sa-i
fac petrecere cuvenita, dup purtarea lui. ntai l-au legat cu mnile la
spate si i-au pus calus n gura, ca sa nu urle. si noaptea aceea l-au inut cu
capul vrt ntr-un gard, cu gtul strns ntre nuiele. L-au mai rupt cnii pe
de laturi; l-a muscat gerul Bobotezei nspre ziua. Eu nu neleg de ce n-a
murit.
Facndu-se ziua si vzndu-l ca se uita tot urt, cuconu Raducan
poruncete sa-l scoat din gard si sa-l mie cu harapnicele pn devale la
moara. Acolo slujitorii l descul, i sufleca iarii pn la genunchi si-l vra
n lptoc pn la glesne, - ca sa simeasc zimii gheii si sa nu mai
ndrzneasc a sui ameninare mpotriva unui obraz boieresc.

Apoi a mai avut a ndura prietinul ista si altele, ca sa se-mplineasc

rnduiala care era atunci la curile stpnirii. L-au lepdat ntr-un bordei, n
preajma focului, ca sa se nclzeasc. Ca sa nu fuga, i-au pus picioarele n
butuc, cu lcata grea de-o oca. si-au lsat fumul sa ias n bordei, s-au
presrat pe jratic ardei pisat. Tuind si stupind snge, a petrecut ntrasemenea chip; si Dumnezeu a vrut sa nu piar, ci sa se chinuiasc pe
lumea asta, ca dincolo pe trmul Tartorului.
Aa s-a ntmplat, cinstiilor cretini, aceasta fapta acum treizeci de ani. si
prietinul acesta al meu n-a pus fruntea-n rna, precum ar fi fost mai
bine. A rmas schilod o vreme, urlnd n inima lui; si cnd s-a putut tri, a
pribegit din sat A trecut apa Moldovei; pe urma a trecut apa Bistriei, si s-a
ridicat pe plaiurile cele nalte, crt Raru.